1ra-1837/2019 — Art. 217 alin. 2; alin. 3 lit. c; alin. 4 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău /sediul Centru/ din 14 ianuarie 2019, cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform art. 364¹ Cod de procedură penală, Podgorodețchi Ivan a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (2); 217 alin. (3) lit. c); art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, fiindu-i aplicate pedepsele: - în baza art. 217 alin. (2) Cod penal – 3 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; - în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal – 6 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privare de dreptul de a exercita activitate în domeniul punerii în circulație a medicamentelor pe un termen de 5 ani; - în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal – 1 an 3 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privare de dreptul de a exercita activitate în domeniul punerii în circulație a medicamentelor pe un termen de 5 ani. În baza art. 84 alin. (1), (2) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa definitivă cu închisoare pe un termen de 1 an 3 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privare de dreptul de a exercita activitate în domeniul punerii în circulație a medicamentelor pe un termen de 5 ani. 1 S-a admis parțial cerința procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată, încasând din contul inculpatului cheltuielile judiciare în mărime de 5 040 lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Podgorodețchi Ivan, în circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire penală, acționând cu intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând și dorind urmărire lor, a intrat în posesia și a păstrat asupra sa cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201, analog al substanței psihotrope 5F-AMB și 5F-AKB48, în proporție de 0.012 (0,004 și 0.008) grame, până la 19 mai 2018, ora 11:42 care a fost ridicată în cadrul procesului verbal de cercetare la fața locului. Tot el, Podgorodețchi Ivan în circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire penală, acționând cu intenție directă, dîndu-și seama de caracterul acțiunilor sale, prevăzând și dorind urmărire lor, a procurat și a păstrat la domiciliul său din XXXXX canabinoidul sintetic MDMB(N)-2201 (C20P28AT303), analog al substanței psihotrope 5F-AMB și 5F-AKB48, în cantitate de 26.106 gr., iar depunerile de pe suprafața fragmentului de butelie din polimer incolor și a cutiei metalice, ce constituie analog al substanței 5F-AMB (C19H26FN303), 5F-A PINCA (C23H30FN303), 5F- PB-22 (C20H21FN202) în cantitate de 0.071 gr., droguri interzise în circulație în scopuri medicinale până când au fost ridicate de către organul de urmărire penală la 12 aprilie 2018. Tot el, Podgorodețchi Ivan în circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire penală, acționând cu intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând și dorind urmărire lor, a procurat și a păstrat la domiciliul său din XXXXX și a păstrat asupra sa canabinoidul sintetic 5- fluro- ADB, în cantitate de 0.015 gr., până când la 12 aprilie 2018, orele 23:55 au fost ridicate. Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 217 alin. (2) Cod pena - circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau analogelor lor fără scop de înstrăinare, adică, procurarea, păstrarea și utilizarea analogilor drogurilor, săvîrșite în proporții mari, fără scop de înstrăinare; art.217 alin. (3) lit. c) Cod penal - circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, fără scop de înstrăinare, adică procurarea, păstrarea și utilizarea analogilor drogurilor, a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, săvârșită în proporții mari, fără scop de înstrăinare; art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal - circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor fără scop de înstrăinare, adică procurarea, păstrarea și utilizarea analogilor drogurilor a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, săvârșite în proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către avocatul Antoci Maria în numele inculpatului, solicitând casarea parțială a sentinței în partea aplicării pedepsei, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie aplicată o pedeapsă mai blândă, non privativă de libertate, 2 invocând că: examinarea cauzei a avut loc în procedură simplificată, prima instanță la stabilirea acesteia n-a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, atît în cadrul urmăririi penale, cît și în instanța de judecată inculpatul a menționat că a conștientizat cele săvârșite, a făcut concluziile necesare, cu atît mai mult acesta participă la întreținerea familiei, a recunoscut totalmente acțiunile săvârșite, solicitând de a-i fi aplicată o pedeapsă non privativă de libertate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2019, s-a respins ca fiind nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței. 4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, ținând cont de scopul pedepsei penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului cât și a altor persoane, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a considerat că inculpatul Podgorodețchi Ivan urmează a fi condamnat în baza art. 217 alin. (2); 217 alin. (3) lit. c); art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, prin numirea unei pedepse privative de libertate, or prima instanță just a relevat că inculpatul fiind condamnat anterior de mai multe ori și la diferite categorii de pedepse, scopul acesteia prevăzut de art. 61 Cod penal, nu a fost atins, motive din care a conchis că corectarea acestuia va fi posibilă doar prin izolarea acestuia de societate, stabilindu-i pedeapsă cu închisoare, în limitele prevăzute de normele penale, luând în considerare prevederile art. 3641 Cod de procedură penală. Instanța de apel a menționat că prima instanță a luat în considerare caracterul și gradul de pericol social al crimei comise, personalitatea inculpatului, circumstanțele agravante și cele atenuante răspunderii prevăzute de legislația penală, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, concluzionând întemeiat asupra faptului, că sentința de condamnare, în prezenta cauză penală, va avea un efect preventiv serios atât pentru inculpat, cât și pentru alte persoane predispuse la comiterea unor astfel de infracțiuni și va constitui o garanție și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituția RM și alte legi ale RM sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită.

Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Petcu Dragomir în numele inculpatului, indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, prin care solicită, casarea deciziei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care inculpatului Podgorodeșchi Ivan să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, non privativă de libertate, invocând argumente similare cu cele indicate în apelul avocatului Antoci Maria(pct. 3 din prezenta decizie), invocând suplimentar: - instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin toate circumstanțele atenuante ale cauzei; - instanța de apel trebuia să ia în vedere faptul că inculpatul și-a recunoscut vina încă la urmărire penală, a colaborat activ cu organul de urmărire penală, s-a căit sincer de fapta săvârșită;

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) 3 pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a manifestat dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil fiind vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei instanței de apel, motivând prin faptul că instanța de apel și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite, a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în sensul că sau aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu se confirmă în instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele. Colegiul penal a constatat că temeiul indicat și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în sensul că „s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale” și motivele în susținerea acestui temei precum că inculpatul a recunoscut vina integral, sa căit sincer de cele comise, a solicitat ca judecata în privința lui să fie desfășurată conform art. 3641 Cod de procedură penală, nu mai pot fi acceptate, or, atât prima instanță cât și instanța de apel au indicat și motivat pe deplin pedeapsa aplicată, au dat apreciere tuturor circumstanțelor, inclusiv celor menționate de recurent și au luat în considerare pericolul social al acțiunilor inculpatului și personalitatea inculpatului(anterior fiind condamnat de 4 ori, 2 condamnări fiind pe infracțiuni analogice), stabilind pedeapsa corect, legal și echitabil, ce corespunde atât principiului proporționalității cât și scopului pedepsei 4 penale, astfel se va asigura restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia cât și a altor persoane, mai mult, aceste argumente au fost obiect de dispută atât în cadrul primei instanțe cât și în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului în sentința adoptată (f.d. 58 – 60 v.III) precum și în decizia atacată(f.d. 93 – 95), pe care Colegiul penal le însușește, ca corecte, ce este și conform practicii CEDO, hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Petcu Dragomir în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2019, în cauza penală privindu-l pe Podgorodețchi Ivan XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 13 noiembrie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Cobzac Elena 5