1ra-1189/2019 — art. 190 alin. 5 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 190 alin. 5 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1189/2019 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-1189/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
25 iunie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Iurie Diaconu,
Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Dumitru Mardari,
Maria Ghervas,
a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile
ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 15 decembrie 2017 și deciziei
Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2019, declarate de inculpata
Cojoc Diana și avocatul Barbaroș Mihail în numele inculpatei Hîncu Galina, în cauza
penală în privința inculpatelor
Cojoc Diana XXXXXX;
Hîncu Galina XXXXXX.
Termenul de examinare,
instanța de fond: 03.11.2016 - 15.12.2017,
instanța de apel: 04.01.2018 - 23.01.2018,
instanța de recurs ordinar: 29.03.2018 - 25.09.2018.
instanța de apel: 06.11.2018 - 20.02.2019,
instanța de recurs ordinar: 14.05.2019 - 25.06.2019.
Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,
C O N S T A T Ă :
1
Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 15 decembrie 2017, Hîncu Galina a
fost condamnată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 14 ani închisoare, cu privarea
de dreptul de a ocupa funcții în domeniul economic, comercial pe un termen de 5 ani.
Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate
prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 08 mai 2014, i-a fost stabilită
pedeapsă definitivă de 19 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în
domeniul economic, comercial pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de
tip închis, pentru femei, din momentul definitivării sentinței.
Cojoc Diana a fost condamnată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 8 ani
închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul economic, comercial
pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, pentru femei, din
momentul definitivării sentinței.
Instanța de fond a constatat că, inculpata Hîncu Galina, la începutul lunii
februarie 2012, activând în funcția de director executiv al SA ”Compleximobil” SRL,
în urma înțelegerii prealabile și împreună cu administratorul SC ”Compleximobil”
SRL, Cojoc Diana și împreună cu o persoană, în privința cărei a fost disjungată cauza
penală, urmărind scopul dobândirii ilicite prin abuz de încredere și înșelăciune a
bunurilor altei persoane în proporții deosebit de mari, în interes material, sub pretextul
prestării serviciilor la cumpărarea unui apartament cu 3 odăi, iar ulterior și vânzarea
apartamentului care aparține lui Livadaru Nina cu nr. 68, din XXXXXX, XXXXXX,
XXXXX, cu o odaie locativă, au solicitat de la Livadaru Nina bani în sumă de 5500
euro, susținând fals necesitatea achitării către vânzătorul apartamentului a unei arvone.
Ulterior, la 13 februarie 2012 și 13 martie 2012, Hîncu Galina, Cojoc Diana și împreună
cu o persoană, în privința cărei a fost disjungată cauza penalț, aflându-se în oficiul SC
”Compleximobil” SRL, din XXXXXX, XXXXXX, XXXXX, au dobândit de
la Livadaru Nina, în rate, suma de 5500 euro, care conform cursului oficial al Băncii
Naționale a Moldovei din acea perioadă, constituiau 85.795,60 lei. După dobândirea
ilicită a sumelor bănești, Cazacu Olesea, pentru sporirea încrederii victimei și pentru a
reda acțiunilor sale un caracter legal, a întocmit două recipise, iar mijloacele bănești
le-a însușit împreună cu Hîncu Galina și Cojoc Diana, pe care le-au folosit în scopuri
personale.
Ulterior, aceleași persoane, acționând cu aceeași intenție, la 10 aprilie 2012,
afirmând necesitatea gajării apartamentului către o bancă în schimbul obținerii
dreptului de a cumpăra o locuință gajată sau sechestrată, la un preț redus, față de piața
imobiliară din mun. Chișinău, au invitat-o pe Livadaru Nina la sediul Biroul Notarului,
Oleg Belicesco, din mun. Chișinău, str. A. Mateevici 60, unde susținând fals că ea
trebuie să semneze un contract de gaj, prin abuz de încredere și înșelăciune, i-au
prezentat de fapt pentru semnătură un contract de vânzare-cumpărare a locuinței, pe
care ultima, în rubrica: ”vânzător” l-a și semnat. În rubrica: ”cumpărător SC
”Compleximobil” SRL”, contractul în cauză a fost semnat de administratorul Cojoc
Diana. În rezultatul acestor acțiuni ilicite, apartamentul nr. 68 din XXXXXX, XXXXX,
XXXXXX, la prețul total de 14.000 euro, care conform cursului oficial al Băncii
Naționale a Moldovei din 10 aprilie 2012, constituiau suma de 216.606,60 lei, a trecut
în proprietatea SC ”Compleximobil” SRL, cauzând victimei o daună materială în sumă
totală de 302.402, 20 lei, ce constituie proporții deosebit de mari.
2
Astfel, Hîncu Galina a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod
penal, ca escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin
înșelăciune și abuz de încredere, de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune
în proporții deosebit de mari.
Cojoc Diana, la începutul lunii februarie 2012, activând în funcția de
administrator al SC ”Compleximobil” SRL, în urma înțelegerii prealabile și împreună
cu directorul executiv al SA ”Compleximobil” SRL, Hîncu Galina și împreună cu o
persoană, în privința cărei a fost disjungată cauza penală, urmărind scopul dobândirii
ilicite prin abuz de încredere și înșelăciune a bunurilor altei persoane în proporții
deosebit de mari, în interes material, sub pretextul prestării serviciilor la cumpărarea
unui apartament cu 3 odăi, iar ulterior și vânzarea apartamentului care aparține lui
Livadaru Nina cu nr. 68, din XXXXXX, XXXXXX X, cu o odaie locativă, au
solicitat de la Livadaru Nina bani în sumă de 5500 euro, susținând fals necesitatea
achitării către vânzătorul apartamentului a unei arvune. Ulterior, la 13 februarie 2012
și 13 martie 2012, Hîncu Galina, Cojoc Diana și împreună cu o persoană, în privința
cărei a fost disjungată cauza penală, aflându-se în oficiul SC ”Compleximobil” SRL,
din XXXXXX, XXXXXX, XXXXX, au dobândit de la Livadaru Nina, în
rate, suma de 5500 euro, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei
din acea perioadă constituiau 85.795,60 lei. După dobândirea ilicită a sumelor bănești,
Cazacu Olesea, pentru sporirea încrederii victimei și pentru a reda acțiunilor sale un
caracter legal, a întocmit două recipise, iar mijloacele bănești le-a însușit împreună cu
Hîncu Galina și Cojoc Diana, pe care le-au folosit în scopuri personale.
Ulterior, aceleași persoane, acționând cu aceeași intenție, la 10 aprilie 2012,
afirmând necesitatea gajării apartamentului către o bancă în schimbul obținerii
dreptului de a cumpăra o locuință gajată sau sechestrată, la un preț redus, față de piața
imobiliară din mun. Chișinău, au invitat-o pe Livadaru Nina la sediul Biroul Notarului
Oleg Belicesco, din mun. Chișinău, str. A. Mateevici 60, unde susținând fals că ea
trebuie să semneze un contract de gaj, prin abuz de încredere și înșelăciune, i-au
prezentat de fapt pentru semnătura un contract de vânzare-cumpărare a locuinței, pe
care ultima, în rubrica: ”vânzător” l-a și semnat. În rubrica: ”cumpărător SC
”Compleximobil” SRL”, contractul în cauză a fost semnat de administratorul Cojoc
Diana. În rezultatul acestor acțiuni ilicite, apartamentul nr. 68, din XXXXXX,
XXXXXX, XXX, la prețul total de 14.000 euro, care conform cursului oficial al Băncii
Naționale a Moldovei din 10 aprilie 2012, constituia suma de 216.606,60 lei, a trecut
în proprietatea SC ”Compleximobil” SRL, cauzând victimei o daună materială în sumă
totală de 302.402,20 lei, ce constituie proporții deosebit de mari.
Astfel, Cojoc Diana a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod
penal, ca escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin
înșelăciune și abuz de încredere, de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune
în proporții deosebit de mari.
Instanța a reținut că, inculpata Hîncu Galina nu a recunoscut vina și a declarat
că, SC ”Compleximobil” SRL a procurat de la Ursu Natalia și Ursu Sergiu garsoniera
care se află pe XXXXXX. Toate negocierile referitor la vânzare au fost
petrecute cu Ursu Natalia, însă prin intermediul lui Cazacu Olesea. Achitarea acestei
garsoniere a fost făcută prin intermediul lui Cazacu Olesea. Banii cu care a fost
3
negociat costul garsonierei au fost achitați de către ea, însă primiți de la Cojoc Diana
de pe contul bancar al companiei, în urma achitării acestei garsoniere, Ursu Natalia s-
a prezentat la biroul notarial, a depus declarație suplimentară în scris, a primit costul
garsonierei și pretenții nu aveau. Apartamentul a fost procurat din banii băncii.
Inculpata Cojoc Diana, la fel, nu a recunoscut vina și a declarat că, după reținerea
lui Hîncu Galina, a fost telefonată de fiica lui Livadaru Nina, Ursu Natalia și anunțată
că nu ar fi fost achitată suma conform tranzacției de vânzare-cumpărare a garsonierei.
Dar, la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare cu Livadaru Nina și la semnarea
declarației de achitare, ea nu a participat.
Partea vătămată Livadaru Nina a declarat că, ginerele ei, Ursu Sergiu, acorda
lui Hîncu Galina și Cazacu Olesea servicii taxi. S-au luat de vorbă că ele pot să-l ajute
la procurarea unui apartament. S-au înțeles că ele o să găsească un apartament la
licitație, el o să mai adauge bani și o să procure un apartament. Au văzut mai multe
apartamente. I-au spus ca să pună în gaj apartamentul ei, deoarece așa cerea banca. A
mers la notar, unde erau Cojoc Diana, Hîncu Galina și Cazacu Olesea. Documentele
erau pregătite și ea le-a semnat. Fiica și ginerele au dat 5 000 euro, după semnarea
contractului. După semnarea contractului de vânzare-cumpărare, ea s-a dus la sora sa
să stea cu copii. În apartamentul dat a locuit un cunoscut de a lui Ursu Sergiu, apoi i-
au spus să elibereze apartamentul. La moment, acolo stă altcineva la evidență.
Comform procesului-verbal din 22.04.2016, de la Notarul public Oleg Belicescu
au fost ridicate - contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 68 din
XXXXXX, XXXXXX, semnat de Livadaru Nina și SC ”Compleximobil” SRL în
persoana administratorului Cojoc Diana, înregistrat în Registrul actelor notariale ale
Notarului public Oleg Belicesco cu nr. 1791 la 10.04.2012, declarația din numele lui
Livadaru Nina, înregistrată în Registrul actelor notariale ale Notarului public Oleg
Belicesco cu nr. 1843 la 12 aprilie 2012 și copia filelor din registrul actelor notariale
ale notarului Oleg Belicesco care confirmă înregistrarea contractului și a declarației
menționate.
La dosar sunt anexate corpurile delicte: procura din numele lui Ursu Natalia,
înregistrată cu nr. 1409 în Registrul actelor notariale ale Biroului notarului public
Onofrei Tatiana la 13.02.2012, recipisa din numele lui Cazacu Olesea din 13.02.2012,
recipisa din numele lui Cazacu Olesea din 13.03.2012 ridicate la Ursu Sergiu,
contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 68 din XXXXXX XXXXXX
XXXXXX, semnat de Livadaru Nina și SC ”Compleximobil” SRL în persoana
administratorului Cojoc Diana, înregistrat în Registrul actelor notariale ale Notarului
public Oleg Belicesco cu nr. 1791 la 10.04.2012, declarația din numele lui Livadaru
Nina, înregistrată în Registrul actelor notariale ale Notarului public Oleg Belicesco cu
nr.1843 la 12.04.2012, ridicate la Notarul public Oleg Belicesco.
Astfel, de către partea apărării nu a fost prezentată nici o probă, pe lângă
declarația din numele lui Livadaru Nina, înregistrată în Registrul actelor notariale ale
Notarului public Oleg Belicesco cu nr. 1843, la 12.04.2012, care ar confirma
transmiterea banilor către Livadaru Nina pentru procurarea apartamentului ultimei de
către SRL ”Compleximobil”.
Totodată, partea apărării nu a demonstrat scopul procurării apartamentului
menționat, or, versiunea ultimelor precum că au urmărit scopul dobândirii unui venit
4
în urma efectuării cărorva lucrări cosmetice și vânzării apartamentului nominalizat la
un preț mai mare, este combătut de însăși acțiunile și starea financiară a inculpatelor.
De către partea apărării nu a putut fi explicat scopul transmiterii de către
Livadaru Nina a sumei de 5500 euro către acestea, dacă pornim de la premisa că
Livadaru Nina a vândut apartamentul în scopul obținerii unor surse financiare, or, prin
transmiterea de către aceasta a prezentei sume de bani, încă o dată se confirmă faptul
că inculpatele prin abuz de încredere și înșelăciune au dobândit apartamentul lui
Livadaru Nina și suma de 5500 euro, sub pretextul cumpărării unui apartament cu 3
odăi.
Așa dar, vina inculpatelor e prea evidentă, ca să fie combătută cu argumente
total neîntemeiate, precum sunt cele indicate de către inculpate și apărătorii acestora,
precum nu poate fi explicat faptul că, în cadrul urmăririi penale, Hîncu Galina care se
consideră nevinovată, a refuzat să dea careva declarații, iar în instanța de judecată,
dânsa a depus declarații doar după ce au fost prezentate toate probele acuzării.
Deci, inculpatele au comis escrocherie, adică adică dobândirea ilicită a bunurilor
altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, de două sau mai multe persoane,
cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, săvârșită în proporții mari,
infracțiune prevăzută de art. 190 alin. (5) din Codul penal.
La individualizarea pedepsei inculpatelor, instanța s-a condus de prevederile art.
7, 61, 75 Cod penal.
Avocatul Barbaroș Mihail a declarat apel, solicitând casarea sentinței și
pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatele Hîncu Galina și Cojoc Diana să fie
achitate, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și fapta lor nu
întrunește elementele infracțiunii.
Apelantul a menționat că, prin hotărârile judiciare rămase definitive și
irevocabile din 05 septembrie 2016 ale Judecătoriei Chișinău privind examinarea în
procedură contencioasă pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de
către Livadaru Nina împotriva SC ”Compleximobil” SRL în proces de insolvabilitate,
ÎM „Prime Capital-2” SRL, notarul public Belicesco Oleg și intervenientul accesoriu
„Cadastru” privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din
10.04.2012 și a pct. 3.9 alin. (ii) din acordul adițional nr. 01 la contractul de împrumut
IMM02/1103/03/2012 din 23.03.2012, precum și a contractului de ipotecă nr.
1PO/IMM2/103C/04/2012 cu constatarea nulității absolute a declarației nr. 1843 din
12.04.2012 privind executarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din
10.04.2012, autentificat de notarul public, s-a constatat că, cât privește pretinsa nulitate
a declarației nr. 1843 din 12.04.2012, Livadaru Nina în mod benevol s-a prezentat la
notar pentru a întocmi această declarație și nu a fost forțată să semneze, iar notarul a
legalizat semnătura Ninei Livadaru, aplicată pe înscrisul în cauză.
Conținutul înscrisului i-a fost cunoscut, respectiv era conștientă de consecințele
semnării actului dat, iar Livadaru Nina este o persoană cu discernământ, nu este lipsită
de capacitatea de exercițiu, respectiv nu poate să pretindă că nu conștientiza esența
acțiunilor sale la semnarea declarației nr. 1843 din 12.04.2012 și, prin urmare,
declarația menționată este valabilă și stabilește anumite circumstanțe.
Contractul de vânzare-cumpărare a fost întocmit, la 10.04.2012, și din data
indicată, reclamantă nu s-a adresat cumpărătorului cu vreo solicitare privind achitarea
5
prețului contractului, întrucât reclamanta a primit prețul contractului de vânzare-
cumpărare, nefiind întemeiată rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791
din 10.04.2012.
Or, aceasta poate interveni doar în cazul neexecutării esențiale din partea părților.
Mai mult, dacă s-ar presupune că există temeiuri pentru rezoluțiunea contractului, cu
toate că acestea nu există, oricum rezoluțiunea nu afectează valabilitate dreptului de
ipotecă instituit in privința ap. nr. 68 din XXXXXX X XXXXXX.
Astfel, la 05.09.2016, Judecătoria Chișinău ajunge la concluzia de a respinge
cererea de chemare în judecată înaintată de către Livadaru Nina, reieșind din obligația
vânzătorului care se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului, documentele
referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vânzare-cumpărare nu este
prevăzut altfel.
Stabilindu-se din materialele dosarului că, la 28.12.2011, SC „Compleximobil”
SRL și ÎM „Prime Capital-2” SRL au încheiat contractul nr. IMM_2/098/l2/2011, în
temeiul căruia SC „ Compleximobil” SRL, în calitate de împrumutat, a primit de la ÎM
„Prime Capital-2” SRL, în calitate de împrumutător, mijloace bănești în sumă de
41.600 dolari SUA.
În temeiul contractului de împrumut nr. IMM 2/103/03/2012 din 23.03.2012 cu
toate acordurile adiționale la acest contract SC „Compleximobil” SRL a obținut de la
IM „Prime Capital-2” SRL un împrumut în sumă de 72.700 dolari SUA, iar la
10.04.2012, Livadaru Nina, în calitate de vânzător, și SC „Compleximobil” SRL în
calitate de cumpărător, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791
autentificat notarial la notarul public, privind înstrăinarea bunului imobil apartamentul
nr. 68 situat în XXXXXX X XXXXXX, cu nr. cadastral XXXXXXXXXX, cu
suprafața de 19,6 m2 , la prețul de 14.000 euro, echivalentul a 216.606, 60 lei.
La pct. 4 din contractul nr. 1791 din 10.04.2012, autentificat de notarul public,
părțile au convenit că prețul de înstrăinare imobilului va fi achitat de către cumpărător
vânzătorului nu mai târziu de data de 13.04.2012, din contul mijloacelor bănești oferite
de ÎM „Prime Capital-2” SRL în beneficiul SC „Compleximobil” SRL, în conformitate
cu contractul de împrumut nr. IMM_2/103/03/2012 din 23.03.2012.
Conform contractului de ipotecă nr. IPOTMM2103C/03/2012 din 10.04.2012,
autentificat notarial cu nr. 1793, acordul adițional nr. 01 la acest contract, apartamentul
nr. 68 din XXXXXX X XXXXXX, Republica Moldova, nr. cadastral
XXXXXXXXXX, a fost ipotecat în vederea garantării executării obligațiilor născute
în temeiul contractelor de împrumut nr. IMM 2/098/12/2011 din 28.12.2011 și nr.
IMM_2/103/03/2012, fiind instituită inclusiv fidejusiune Dianei Cojoc și Galinei
Hîncu.
La 12.04.2012, Livadaru Nina a declarat că SC „Compleximobil” SRL, în
calitate de cumpărător, și-a onorat către Livadaru Nina, în calitate de vânzător,
obligațiile asumate potrivit pct. 4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791 din
10.04.2012, autentificat de notarul Oleg Belicescu, semnătura aplicată pe declarație
fiind legalizată de notarul public.
Or, atât OUP cât și instanța judiciară urma să aprecieze la data inițierii cauzei de
învinuire a lui Hîncu Galina și Cojoc Diana de faptul comiterii infracțiunii de
escrocherie însușirea bunului părții vătămate, în proporții deosebit de mari, aprecierea
6
total diferită și constantă (prin acte juridice confirmative) asupra laturii obiective
(obiectul material, fiind - bunul imobil, examinat și apreciat prin concluzie irevocabilă
a instanțelor judiciare) a escrocheriei, unde aceeași latură obiectivă a însușirii este
studiu penal pe alte cauze civile și unde subiecții au calități procesuale diferite, iar
faptul însușirii a fost apreciat integral prin concluzii, cu fapt și de drept al „lucrului
judecat” - ca fiind unul inexistent.
Dispozițiile pct. 7) al art. 275 Cod de procedură penală exclude urmărirea penală
în privința lui Hîncu Galina când, în privința unei persoane există o hotărâre
judecătorească definitivă în legătură cu aceeași acuzație sau prin care, s-a constatat
imposibilitatea urmăririi penale pe aceleași temeiuri, existând circumstanțe prevăzute
de lege care condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală.
În corespundere cu dispozițiile art. 8 Cod de procedură penală, persoana acuzată
de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-
i va fi dovedită or, nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa. Iar concluziile
despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe
presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, se
interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.
Suntem în situația când, acuzatorul de stat prin dubii și interpretare a „noțiunilor
de drept” încearcă să „presupună” existența laturii de însușire prin abuz de încredere
și înșelăciune a avutului proprii Ninei Livadaru asupra ap. 68 din XXXXXX X
XXXXXX, iar instanța judiciară materializând, în lipsa mijloacelor materiale de probe
elocvente, certe și fără cale de interpretare, (documente, constatări tehnico-științifice
administrate), verificate prin intermediul mijloacelor prevăzute de normele de drept și
procesual-penale, dispozițiile art. 93, 99-101, 157 Cod de procedură penală, găsește
vinovate de comiterea infracțiunii imputate pe ambele inculpate, condamnându-le la
pedeapsă penală, în contradicție cu hotărârii judiciare definitive și irevocabile deja și
care au valoarea lucrului judecat.
3.1. A declarat apel și inculpata Cojoc Diana, solicitând casarea sentinței și
pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie de achitată, din motiv că nu s-a constatat
existența faptei infracțiunii și fapta ei nu întrunește elementele infracțiunii.
Apelanta a menționat că, prin hotărârile judiciare rămase definitive și irevocabile
din 05 septembrie 2016 ale Judecătoriei Chișinău privind examinarea în procedură
contencioasă pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Livadaru
Nina împotriva SC ”Compleximobil” SRL în proces de insolvabilitate, ÎM „Prime
Capital-2” SRL, notarul public Belicesco Oleg și intervenientul accesoriu „Cadastru”
privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012 și a
pct. 3.9 alin. (ii) din acordul adițional nr. 01 la contractul de împrumut
IMM02/1103/03/2012 din 23.03.2012, precum și a contractului de ipotecă nr.
1PO/IMM2/103C/04/2012 cu constatarea nulității absolute a declarației nr. 1843 din
12.04.2012 privind executarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din
10.04.2012, autentificat de notarul public, s-a constatat că, cât privește pretinsa nulitate
a declarației nr. 1843 din 12.04.2012, Livadaru Nina în mod benevol s-a prezentat la
notar pentru a întocmi această declarație și nu a fost forțată să semneze, iar notarul a
legalizat semnătura Ninei Livadaru, aplicată pe înscrisul în cauză.
7
Conținutul înscrisului i-a fost cunoscut, respectiv era conștientă de consecințele
semnării actului dat, iar Livadaru Nina este o persoană cu discernământ, nu este lipsită
de capacitatea de exercițiu, respectiv nu poate să pretindă că nu conștientiza esența
acțiunilor sale la semnarea declarației nr. 1843 din 12.04.2012 și, prin urmare,
declarația menționată este valabilă și stabilește anumite circumstanțe.
Contractul de vânzare-cumpărare a fost întocmit, la 10.04.2012, și din data
indicată, reclamantă nu s-a adresat cumpărătorului cu vreo solicitare privind achitarea
prețului contractului, întrucât reclamanta a primit prețul contractului de vânzare-
cumpărare, nefiind întemeiată rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791
din 10.04.2012.
Or, aceasta poate interveni doar în cazul neexecutării esențiale din partea părților.
Mai mult, dacă s-ar presupune că există temeiuri pentru rezoluțiunea contractului, cu
toate că acestea nu există, oricum rezoluțiunea nu afectează valabilitate dreptului de
ipotecă instituit in privința ap. nr. 68 din str. G. Tofan 4, mun. Chișinău.
Astfel, la 05.09.2016, Judecătoria Chișinău ajunge la concluzia de a respinge
cererea de chemare în judecată înaintată de către Livadaru Nina, reieșind din obligația
vânzătorului care se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului, documentele
referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vânzare-cumpărare nu este
prevăzut altfel.
Stabilindu-se din materialele dosarului că, la 28.12.2011, SC „Compleximobil”
SRL și ÎM „Prime Capital-2” SRL au încheiat contractul nr. IMM_2/098/l2/2011, în
temeiul căruia SC „ Compleximobil” SRL, în calitate de împrumutat, a primit de la ÎM
„Prime Capital-2” SRL, în calitate de împrumutător, mijloace bănești în sumă de
41.600 dolari SUA.
În temeiul contractului de împrumut nr. IMM 2/103/03/2012 din 23.03.2012 cu
toate acordurile adiționale la acest contract SC „Compleximobil” SRL a obținut de la
IM „Prime Capital-2” SRL un împrumut în sumă de 72.700 dolari SUA, iar la
10.04.2012, Livadaru Nina, în calitate de vânzător, și SC „Compleximobil” SRL în
calitate de cumpărător, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791
autentificat notarial la notarul public, privind înstrăinarea bunului imobil apartamentul
nr. 68 situat în XXXXXX XXXXXX X, cu nr. cadastral XXXXXXXXXX, cu
suprafața de 19,6 m2 , la prețul de 14.000 euro, echivalentul a 216.606, 60 lei.
La pct. 4 din contractul nr. 1791 din 10.04.2012, autentificat de notarul public,
părțile au convenit că prețul de înstrăinare imobilului va fi achitat de către cumpărător
vânzătorului nu mai târziu de data de 13.04.2012, din contul mijloacelor bănești oferite
de ÎM „Prime Capital-2” SRL în beneficiul SC „Compleximobil” SRL, în conformitate
cu contractul de împrumut nr. IMM_2/103/03/2012 din 23.03.2012.
Conform contractului de ipotecă nr. IPOTMM2103C/03/2012 din 10.04.2012,
autentificat notarial cu nr. 1793, acordul adițional nr. 01 la acest contract, apartamentul
nr. 68 din XXXXXX X XXXXXX, Republica Moldova, nr. cadastral
XXXXXXXXXX, a fost ipotecat în vederea garantării executării obligațiilor născute
în temeiul contractelor de împrumut nr. IMM 2/098/12/2011 din 28.12.2011 și nr.
IMM_2/103/03/2012, fiind instituită inclusiv fidejusiune Dianei Cojoc și Galinei
Hîncu.
8
La 12.04.2012, Livadaru Nina a declarat că SC „Compleximobil” SRL, în
calitate de cumpărător, și-a onorat către Livădaru Nina, în calitate de vânzător,
obligațiile asumate potrivit pct. 4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791 din
10.04.2012, autentificat de notarul Oleg Belicescu, semnătura aplicată pe declarație
fiind legalizată de notarul public.
Or, atât OUP cât și instanța judiciară urma să aprecieze la data inițierii cauzei de
învinuire a lui Hîncu Galina și Cojoc Diana de faptul comiterii infracțiunii de
escrocherie însușirea bunului părții vătămate, în proporții deosebit de mari, aprecierea
total diferită și constantă (prin acte juridice confirmative) asupra laturii obiective
(obiectul material, fiind - bunul imobil, examinat și apreciat prin concluzie irevocabilă
a instanțelor judiciare) a escrocheriei, unde aceeași latură obiectivă a însușirii este
studiu penal pe alte cauze civile și unde subiecții au calități procesuale diferite, iar
faptul însușirii a fost apreciat integral prin concluzii, cu fapt și de drept al „lucrului
judecat” - ca fiind unul inexistent.
Dispozițiile pct. 7) al art. 275 Cod de procedură penală exclude urmărirea penală
în privința lui Hîncu Galina când, în privința unei persoane există o hotărâre
judecătorească definitivă în legătură cu aceeași acuzație sau prin care, s-a constatat
imposibilitatea urmăririi penale pe aceleași temeiuri, existând circumstanțe prevăzute
de lege care, condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală.
În corespundere cu dispozițiile art. 8 Cod de procedură penală, persoana acuzată
de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-
i va fi dovedită or, nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa. Iar concluziile
despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe
presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, se
interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.
Suntem în situația când, acuzatorul de stat prin dubii și interpretare a „noțiunilor
de drept” încearcă să „presupună” existența laturii de însușire prin abuz de încredere
și înșelăciune a avutului proprii Ninei Livadaru asupra ap. 68 din XXXXXX X
XXXXXX, iar instanța judiciară materializând, în lipsa mijloacelor materiale de probe
elocvente, certe și fără cale de interpretare, (documente, constatări tehnico-științifice
administrate), verificate prin intermediul mijloacelor prevăzute de normele de drept și
procesual-penale, dispozițiile art. 93, 99-101, 157 Cod de procedură penală, găsește
vinovate de comiterea infracțiunii imputate pe ambele inculpate, condamnându-le la
pedeapsă penală, în contradicție cu hotărârii judiciare definitive și irevocabile deja și
care au valoarea lucrului judecat.
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie
2018, apelurile au fost respinse ca nefondate.
Instanța de apel a menționat că, față de lucrul judecat de primă instanță, se
constată motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de
evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată prin
rechizitoriu inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele art. 6 din CEDO.
Avocatul Barbaroș Mihail a declarat recurs ordinar, solicitând casarea
hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care
inculpata Hîncu Galina să fie achitată, pe motiv că în acțiunile ei nu se regăsesc
elementele infracțiunii imputate.
9
Recurentul a invocat că, cauza a fost judecată în instanța de apel fără citarea
legală a părții vătămate Livadaru Nina și martorilor acuzării, care sunt de fapt rudele
de gr. I ale părții vătămate și care au depus declarații contradictorii, atât la etapa
urmăririi penale, cât și în ședința judiciară.
Totodată, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apel, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
5.1. A declarat recurs ordinar și inculpata Cojoc Diana, solicitând casarea
hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să
fie achitată, pe motiv că în acțiunile ei nu se regăsesc elementele infracțiunii imputate.
Recurenta a indicat că, cauza a fost judecată în instanța de apel fără citarea legală
a părții vătămate Livadaru Nina și martorilor acuzării, care sunt de fapt rudele de gr. I
ale părții vătămate și care au depus declarații contradictorii, atât la etapa urmăririi
penale, cât și în ședința judiciară.
Totodată, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apel, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
5.2. Avocata Culeac-Reul Natalia, la fel a declarat recurs ordinar, solicitând
casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin
care inculpata Cojoc Diana să fie achitată, pe motiv că în acțiunile ei nu se regăsesc
elementele infracțiunii imputate.
Recurenta a menționat că, cauza a fost judecată în instanța de apel fără citarea
legală a părții vătămate Livadaru Nina și martorilor acuzării, care sunt de fapt rudele
de gr. I ale părții vătămate și care au depus declarații contradictorii, atât la etapa
urmăririi penale, cât și în ședința judiciară.
Totodată, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apel, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Conform deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 25
septembrie 2018, recursurile au fost admise, casată total decizia instanței de apel și
dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Instanța de recurs a reținut că, criticele recurenților, în esență, se referă la faptul
că instanța de apel a adoptat soluția de condamnare a inculpatelor învinuite de
comiterea infracțiunii de escrocherie, cu admiterea mai multor încălcări atât de drept
material, cât și procesual, particularizate în aprecierea vădit greșită despre lipsa
raporturilor de natură juridico-civile dintre inculpate și partea vătămată, aprecierea
unilaterală a probelor, denaturarea conținutului unor declarații date de martori,
formularea unor concluzii nefondate, prin aceasta, „inter alia”, fiind încălcată obligația
instanței de motivare a hotărârii judecătorești, care face parte din setul garanțiilor
subsecvente procesului echitabil.
La 05.09.2016 de către Judecătoria Centru, mun. Chișinău a fost emisă hotărârea
de respingere a cererii de chemare în judecată depusă de către Livadaru Nina împotriva
SC „Compleximobil” SRL în proces de insolvabilitate, ÎM „Prima Capital-2” SRL,
notarul public Belicesco Oleg și intervenientul accesoriu ÎS „Cadastru” privind
rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012, a pct. 3.9 din
acordul adițional nr. 01 la contractul de împrumut IMM_2/102/03/2012 din
23.03.2012, precum și a contractului de ipotecă nr. 1P0/IMM_2/103C/04/2012 cu
constatarea nulității absolute a declarației nr. 1843 din 12.04.2012 privind executarea
10
contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012 autentificat de notarul
public Belicesco Oleg, care a fost menținută prin decizia Colegiului civil al Curții de
Apel Chișinău din 24.01.2017, astfel.
Or, instanța de apel, se nu s-a pronunțat asupra acestor motive relevante, deși au
fost invocate în cererea de apel.
De către instanța de apel a fost lăsată fără examinare și chestiunea cu privire la
circumstanțele în care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791 din
10.04.2012, între Livadaru Nina și Cojoc Diana ca administrator al SC
„Compeximobil” SRL, precum și a declarației eliberate de către Livadaru Nina, care
a fost autentificată notarial și prin care se confirmă faptul că de către cumpărător au
fost onorate pe deplin obligațiile asumate la pct. 4 din contractul de vânzare-cumpărare
nr. 1791 din 10.04.2012, or, la acest capitol fiind divergențe între declarațiile
inculpatelor, ale părții-vătămate și ale martorilor.
Instanța de apel, în partea descriptivă a deciziei a constatat că „de către partea
apărării nu a putut fi explicat scopul transmiterii de către Livadaru Nina a sumei de
5500 euro către inculpate, se confirmă faptul că inculpatele prin abuz de încredere și
înșelăciune au dobândit apartamentul lui Livadaru Nina și suma de 5500 euro, sub
pretextul cumpărării unui apartament cu 3 odăi, fapt ce coroborează cu declarațiile
părții vătămate și a martorilor Ursu Sergiu și Ursu Natalia.... ”.
Constatările la care a ajuns instanța de apel, vin în contradicție atât cu materialele
cauzei cât și cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor, or, după cum urmează din
materialele cauzei, și anume din recipisa din 13.02.2012 și recipisa din 13.03.2012,
banii au fost transmiși de către Ursu Natalia către Cazacu Olesea, fapt confirmat în
instanța de judecată și prin declarațiile părții vătămate Livadaru Nina, martorului Ursu
Natalia și Ursu Sergiu.
În consecință, instanță de apel a adoptat o decizie de menținere a sentinței de
condamnare a lui Cojoc Diana și Hîncu Galina în baza art. 190 alin. (5) Cod penal,
printr-o motivare superficială, reținând în acest sens doar probele acuzării, în special
declarațiile părții vătămate, fără a le supune unei analize ample, fără a lua în
considerație probele la care face referire partea apărării și fără a clarifica circumstanțele
esențiale ale cauzei, lăsând astfel fără o argumentare cuvenită motivele invocate în
apelurile declarate, prin ce a fost afectată soluția adoptată.
Totodată, la 16.07.2015 de către organul de urmărire penală, Livadaru Nina a
fost recunoscută în calitate de parte civilă, prin urmare de către instanțele ierarhic
inferioare a fost omisă soluționarea acțiunii civile, fapt ce denotă că cauza penală a fost
examinată superficial, fără a intra în esență.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2019,
apelurile au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.
Instanța de apel a statuat că, prima instanța corect a stabilit circumstanțele de
fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatele au săvârșit infracțiunile
incriminate.
Suportul probator administrat demonstrează, incontestabil, faptul că inculpatele,
prin acțiunile sale intenționate, au comis infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5)
Cod penal.
11
Cu privire la chestiunea ce ține de circumstanțele în care a fost încheiat
contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012, între Livadaru Nina și
Cojoc Diana ea administrator al SC „Compeximobil” SRL, precum și a declarației
eliberate de către Livadaru Nina, care a fost autentificată notarial și prin care se
confirmă faptul că de către cumpărător au fost onorate pe deplin obligațiile asumate la
pct. 4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012, se reține faptul că,
la 05.09.2016 de către Judecătoria Centru, mun. Chișinău a fost emisă hotărârea de
respingere a cererii de chemare în judecată depusă de către Livadaru Nina împotriva
SC „ Compleximobil” SRL în proces de insolvabilitate, ÎM „Prima Capital-2” SRL,
notarul public Belcesco Oleg și intervenientul accesoriu ÎS „Cadastru” privind
rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012, a pct. 3.9 din
acordul adițional nr. 01 la contractul de împrumut IMM 2/102/03/2012 din 23.03.2012,
precum și a contractului de ipotecă nr. 1PO/IMM 2/103C/04/2012 cu constatarea
nulității absolute a declarației nr. 1843 din 12.04.2012 privind executarea contractului
de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012 autentificat de notarul public Belicesco
Oleg, care a fost menținută prin decizia Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău
din 24.01.2017.
În final, instanța de apel a reținut ca fiind constatat cu certitudine faptul că
inculpatele, dobândind încrederea părții vătămate, au determinat-o prin prezentarea ca
adevărată a unei situații false în privința naturii, calității substanțiale ale obiectului
al încheierii actului juridic, care a fost încheiat ca urmare a comportamentului
dolosiv al acestora, cauzând victimei o daună materială în sumă totală de 302.402,20
lei, ce constituie proporții deosebit de mari.
Avocatul Barbaroș Mihail a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea
hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care
inculpata Hîncu Galina să fie achitată, pe motiv că în acțiunile ei nu se regăsesc
elementele infracțiunii imputate.
Recurentul a invocat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția.
În speță, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, or, instanța de fond și-a
motivat sentință condamnare la 03.04.2019, pe declarațiile părții vătămate depuse în
cadrul cauzei civile de contestare a actelor juridice care au stat la baza înstrăinării
bunului imobil, ar, astfel de declarații conținute în decizia motivată de condamnare din
20.02.2019, nu au fost înregistrate în cadrul ședințelor judiciare de audiere a părților
implicate în procesul penal, fapt pe care îl atestăm în aceeași măsură egală și la
înregistrarea declarațiilor condamnatei Cojoc Diana, reformulate de către instanța de
apel și copiate din procesul-verbal de audiere a terței persoane - Cojoc Diana, în
procesul civil din 21.09.2016, unde ultima participa în calitate de intervenient
accesoriu pe cauza civilă la cererea de chemare în judecată a părții vătămate în
Judecătoria Chișinău.
Instanța de apel urma a se conforma condițiilor de înlăturare a erorilor de ordin
material și de procedură, admise și stabilite de către instanța de recurs în Decizia Curții
Supreme de Justiție din 25.09.2018, conform dispozițiilor art. 414 Cod de procedură
penală, fapt care nu a fost realizat.
12
Concluziile instanțelor judiciare absolut eronate și devolutive în contradicției cu
circumstanțele expuse de către inculpate și tăinuite de către rudele apropiate ale părții
vătămate (Ursu Natalia și Ursu Sergiu), au fost stabilite și prin hotărârile judiciare
rămase definitive și irevocabile din 05.09.2016 ale Judecătoriei Chișinău s. Centru prin
care, examinând în ședință publică în procedură contencioasă pricina civilă la cererea
de chemare în judecată înaintată de către Livadaru Nina împotriva SC
„Compleximobil” SRL în proces de insolvabilitate, ÎM „Prime Capital-2” SRL, notarul
public Belicesco Oleg și intervenientul accesoriu ÎS „Cadastru” privind rezoluțiunea
contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012 și a pct. 3.9 alin. (ii) din
acordul adițional nr. 01 la contractul de împrumut IMMJ2/103/03/2012 din 23.03.2012,
precum și a contractului de ipotecă nr. IPO/IMM_2/103C/04/2012 cu constatarea
nulității absolute a declarației nr. 1843 din 12.04.2012 privind executarea contractului
de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012, autentificat de notarul public, s-a
constatat că, pretinsa nulitate a declarației nr. 1843 din 12.042012, invocată de către
Livadaru Nina, care in mod benevol, s-a prezentat la notar pentru a întocmi această
declarație și nu a fost forțată să semneze, iar notarul a legalizat semnătura Ninei
Livadaru, aplicată pe înscrisul în cauză.
Conținutul înscrisului i-a fost cunoscut, respectiv era conștientă de consecințele
semnării actului dat, iar Livadaru Nina este o persoană cu discernământ, nu este lipsită
de capacitatea de exercițiu, respectiv nu poate să pretindă că nu conștientiza esența
acțiunilor sale la semnarea declarației nr. 1843 din 12.042012 și, prin urmare, declarația
menționată este valabilă și stabilește anumite circumstanțe.
Contractul de vânzare-cumpărare a fost întocmit la 10.04.2012 și, din data
indicată, reclamantă nu s-a adresat cumpărătorului cu vreo solicitare privind achitarea
prețului contractului, întrucât reclamanta a primit prețul contractului de vânzare-
cumpărare, nefiind întemeiată rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791
din 10.04.2012. Or, aceasta poate interveni doar în cazul neexecutării esențiale din
partea părților.
Mai mult, dacă s-ar presupune că există temeiuri pentru rezoluțiunea
contractului, cu toate că acestea nu există, oricum rezoluțiunea nu afectează
valabilitatea dreptului de ipotecă instituit in privința ap. 68 din str. G. Tofan 4, mun.
Chișinău.
Astfel, la data de 05.09.2016, Judecătoria Chișinău ajunge la concluzia de a
respinge cererea de chemare în judecată înaintată de către Livadaru Nina, reieșind din
obligația vânzătorului care se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului,
documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vânzare-
cumpărare nu este prevăzut altfel.
Instanța judiciară a stabilit din materialele dosarului că, la 28.12.2011, SC
„Compleximobil” SRL și ÎM „Prime Capital-2” SRL au încheiat contractul nr.
IMMJ2/098/l2/2011, în temeiul căruia SC „Compleximobil” SRL, în calitate de
împrumutat, a primit de la ÎM „Prime Capital-2” SRL, în calitate de împrumutător,
mijloace bănești în sumă de 41.600 dolari SUA.
În temeiul contractului de împrumut nr. IMM 2/103/03/2012 din 23.03.2012 cu
toate acordurile adiționale la acest contract SC „Compleximobil” SRL a obținut de la
IM „Prime Capital-2” SRL un împrumut în sumă de 72.700 dolari SUA, iar la
13
10.04.2012, Livadaru Nina, în calitate de vânzător, și SC „Compleximobil” SRL în
calitate de cumpărător, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791
autentificat notarial la notarul public, privind înstrăinarea bunului imobil apartamentul
nr. 68 situat în XXXXXX XXXXXX X, cu nr. cadastral XXXXXXXXXX, cu
suprafața de 19,6 m2 , la prețul de 14.000 euro, echivalentul a 216.606, 60 lei.
La pct. 4 din contractul nr. 1791 din 10.04.2012, autentificat de notarul public,
părțile au convenit că prețul de înstrăinare imobilului va fi achitat de către cumpărător
vânzătorului nu mai târziu de data de 13 aprilie 2012, din contul mijloacelor bănești
oferite de ÎM „Prime Capital-2” SRL în beneficiul SC „Compleximobil” SRL, în
conformitate cu contractul de împrumut nr. IMM_2/103/03/2012 din 23.03.2012.
Conform contractului de ipotecă nr. IPOTMM2103C/03/2012 din 10.04.2012,
autentificat notarial cu nr. 1793, acordul adițional nr. 01 la acest contract apartamentul
nr. 68 din XXXXXX X XXXXXX, Republica Moldova, nr. cadastral
XXXXXXXXXX, a fost ipotecat în vederea garantării executării obligațiilor născute
în temeiul contractelor de împrumut nr. IMM 2/098/12/2011 din 28.12.2011 și nr.
IMM_2/103/03/2012, fiind instituită inclusiv fidejusiune Dianei Cojoc și Galinei
Hîncu.
La 12.04.2012, Livadaru Nina a declarat că SC „Compleximobil” SRL, în
calitate de cumpărător, și-a onorat către Livadaru Nina, în calitate de vânzător,
obligațiile asumate potrivit pct. 4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791 din
10.04.2012, autentificat de notarul Oleg Belicescu, semnătura aplicată pe declarație
fiind legalizată de notarul public.
Or, atât OUP cât și instanța judiciară urma să aprecieze la data inițierii cauzei de
învinuire a lui Hîncu Galina și Cojoc Diana de faptul comiterii infracțiunii de
escrocherie însușirea bunului părții vătămate, în proporții deosebit de mari, aprecierea
total diferită și constantă (prin acte juridice confirmative) asupra laturii obiective
(obiectul material, fiind - bunul imobil, examinat și apreciat prin concluzie irevocabilă
a instanțelor judiciare) a escrocheriei, unde aceeași latură obiectivă a însușirii este
studiu penal pe alte cauze civile și unde subiecții au calități procesuale diferite, iar
faptul însușirii a fost apreciat integral prin concluzii, cu fapt și de drept al „lucrului
judecat” - ca fiind unul inexistent.
Dispozițiile pct. 7) al art. 275 Cod de procedură penală exclude urmărirea penală
în privința lui Hîncu Galina când, în privința unei persoane există o hotărâre
judecătorească definitivă în legătură cu aceeași acuzație sau prin care, s-a constatat
imposibilitatea urmăririi penale pe aceleași temeiuri, existând circumstanțe prevăzute
de lege care, condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală.
În corespundere cu dispozițiile art. 8 Cod de procedură penală, persoana acuzată
de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-
i va fi dovedită or, nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa. Iar concluziile
despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe
presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, se
interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.
Suntem în situația când, acuzatorul de stat prin dubii și interpretare a „noțiunilor
de drept” încearcă să „presupună” existența laturii de însușire prin abuz de încredere
și înșelăciune a avutului proprii Ninei Livadaru asupra ap. 68 din str. XXXXXX X
14
XXXXXX, iar instanța judiciară materializând, în lipsa mijloacelor materiale de probe
elocvente, certe și fără cale de interpretare, (documente, constatări tehnico-științifice
administrate), verificate prin intermediul mijloacelor prevăzute de normele de drept și
procesual-penale, dispozițiile art. 93, 99-101, 157 Cod de procedură penală, găsește
vinovate de comiterea infracțiunii imputate pe ambele inculpate, condamnându-le la
pedeapsă penală, în contradicție cu hotărârii judiciare definitive și irevocabile deja și
care au valoarea lucrului judecat.
8.1. A declarat recurs ordinar și inculpata Cojoc Diana, în care a solicitat casarea
hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie
achitată pe motiv că în fapta ei nu se regăsesc elementele infracțiunii imputate.
Recurenta a indicat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția.
Instanța de apel și-a motivat sentința de condamnare pe declarațiile părții
vătămate depuse în cadrul cauzei civile de contestare a actelor juridice care au stat la
baza înstrăinării bunului imobil, or, astfel de declarații nu au fost înregistrate în cadrul
ședințelor judiciare de audiere a părților implicate în procesul penal, fapt pe care se
atestă în aceeași măsură egală și la înregistrarea declarațiilor condamnatei Cojoc Diana,
reformulate de către instanța de apel și copiate din procesul-verbal de audiere a terței
persoane Cojoc Diana, în procesul civil din 21.09.2016, unde ultima participa în
calitate de intervenient accesoriu pe cauza civilă la cererea de chemare în judecată a
părții vătămate.
Instanța de apel urma a se conforma condițiilor de înlăturare a erorilor de ordin
material și de procedură, admise și stabilite de către instanța de recurs prin decizia
Curții Supreme de Justiție din 25.09.2018, conform art. 414 Cod de procedură penală,
fapt care nu a fost realizat.
Concluziile instanțelor judiciare absolut eronate și devolutive în contradicție cu
circumstanțe expuse de către inculpate și tăinuite de către rudele apropiate ale părții
vătămate (Ursu Natalia și Ursu Sergiu), au fost stabilite și prin hotărârile judiciare
rămase definitive și irevocabile din 05.09.2016 a Judecătoriei Chișinău s. Centru prin
care, examinând în ședință publică în procedură contencioasă pricina civilă la cererea
de chemare în judecată înaintată de către Livadaru Nina împotriva SC
„Compleximobil” SRL în proces de insolvabilitate, ÎM „Prime Capital-2” SRL, notarul
public Belicesco Oleg și intervenientul accesoriu ÎS „Cadastru” privind rezoluțiunea
contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012 și a pct. 3.9 alin. (ii) din
acordul adițional nr. 01 la contractul de împrumut IMMJ2/103/03/2012 din 23.03.2012,
precum și a contractului de ipotecă nr. IPO/IMM_2/103C/04/2012 cu constatarea
nulității absolute a declarației nr. 1843 din 12.04.2012 privind executarea contractului
de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012, autentificat de notarul public, s-a
constatat că, pretinsa nulitate a declarației nr. 1843 din 12 aprilie 2012, invocată de
către Livadaru Nina care, în mod benevol, s-a prezentat la notar pentru a întocmi
această declarație și nu a fost forțată să semneze, iar notarul a legalizat semnătura Ninei
Livadaru, aplicată pe înscrisul în cauză.
Conținutul înscrisului i-a fost cunoscut, respectiv era conștientă de consecințele
semnării actului dat, iar Nina Livadaru este o persoană cu discernământ, nu este lipsită
15
de capacitatea de exercițiu, respectiv nu poate să pretindă că nu conștientiza esența
acțiunilor sale la semnarea declarației nr. 1843 din 12.04.2012 și, prin urmare,
declarația menționată este valabilă și stabilește anumite circumstanțe.
Contractul de vânzare-cumpărare a fost întocmit la 10.04.2012 și, din data
indicată, reclamantă nu s-a adresat cumpărătorului cu vreo solicitare privind achitarea
prețului contractului, întrucât reclamanta a primit prețul contractului de vânzare-
cumpărare, nefiind întemeiată rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791
din 10.04.2012. Or, aceasta poate interveni doar în cazul neexecutării esențiale din
partea părților.
Mai mult, dacă s-ar presupune că există temeiuri pentru rezoluțiunea
contractului, cu toate că acestea nu există, oricum rezoluțiunea nu afectează
valabilitatea dreptului de ipotecă instituit in privința ap. 68 din str. XXXXXX X
XXXXXX.
Astfel, la data de 05.09.2016, Judecătoria Chișinău ajunge la concluzia de a
respinge cererea de chemare în judecată înaintată de către Livadaru Nina, reieșind din
obligația vânzătorului care se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului,
documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vânzare-
cumpărare nu este prevăzut altfel.
Instanța judiciară a stabilit din materialele dosarului că, la 28.12.2011, SC
„Compleximobil” SRL și ÎM „Prime Capital-2” SRL au încheiat contractul nr.
IMMJ2/098/l2/2011, în temeiul căruia SC „Compleximobil” SRL, în calitate de
împrumutat, a primit de la ÎM „Prime Capital-2” SRL, în calitate de împrumutător,
mijloace bănești în sumă de 41.600 dolari SUA.
În temeiul contractului de împrumut nr. IMM 2/103/03/2012 din 23.03.2012 cu
toate acordurile adiționale la acest contract SC „Compleximobil” SRL a obținut de la
IM „Prime Capital-2” SRL un împrumut în sumă de 72.700 dolari SUA, iar la
10.04.2012, Livadaru Nina, în calitate de vânzător, și SC „Compleximobil” SRL în
calitate de cumpărător, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791
autentificat notarial la notarul public, privind înstrăinarea bunului imobil apartamentul
nr. 68 situat în XXXXXX XXXXXX X cu nr. cadastral XXXXXXXXXXX, cu
suprafața de 19,6 m2 , la prețul de 14.000 euro, echivalentul a 216.606, 60 lei.
La pct. 4 din contractul nr. 1791 din 10.04.2012, autentificat de notarul public,
părțile au convenit că prețul de înstrăinare imobilului va fi achitat de către cumpărător
vânzătorului nu mai târziu de data de 13 aprilie 2012, din contul mijloacelor bănești
oferite de ÎM „Prime Capital-2” SRL în beneficiul SC „Compleximobil” SRL, în
conformitate cu contractul de împrumut nr. IMM_2/103/03/2012 din 23.03.2012.
Conform contractului de ipotecă nr. IPOTMM2103C/03/2012 din 10.04.2012,
autentificat notarial cu nr. 1793, acordul adițional nr. 01 la acest contract apartamentul
nr. 68 din XXXXXX X XXXXXXX, Republica Moldova, nr. cadastral
XXXXXXXXX, a fost ipotecat în vederea garantării executării obligațiilor născute în
temeiul contractelor de împrumut nr. IMM 2/098/12/2011 din 28.12.2011 și nr.
IMM_2/103/03/2012, fiind instituită inclusiv fidejusiune Dianei Cojoc și Galinei
Hîncu.
La 12.04.2012, Livadaru Nina a declarat că SC „Compleximobil” SRL, în
calitate de cumpărător, și-a onorat către Livadaru Nina, în calitate de vânzător,
16
obligațiile asumate potrivit pct. 4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791 din
10.04.2012, autentificat de notarul Oleg Belicescu, semnătura aplicată pe declarație
fiind legalizată de notarul public.
Or, atât OUP cât și instanța judiciară urma să aprecieze la data inițierii cauzei de
învinuire a lui Hîncu Galina și Cojoc Diana de faptul comiterii infracțiunii de
escrocherie însușirea bunului părții vătămate, în proporții deosebit de mari, aprecierea
total diferită și constantă (prin acte juridice confirmative) asupra laturii obiective
(obiectul material, fiind - bunul imobil, examinat și apreciat prin concluzie irevocabilă
a instanțelor judiciare) a escrocheriei, unde aceeași latură obiectivă a însușirii este
studiu penal pe alte cauze civile și unde subiecții au calități procesuale diferite, iar
faptul însușirii a fost apreciat integral prin concluzii, cu fapt și de drept al „lucrului
judecat” - ca fiind unul inexistent.
Dispozițiile pct. 7) al art. 275 Cod de procedură penală exclude urmărirea penală
în privința lui Hîncu Galina când, în privința unei persoane există o hotărâre
judecătorească definitivă în legătură cu aceeași acuzație sau prin care, s-a constatat
imposibilitatea urmăririi penale pe aceleași temeiuri, existând circumstanțe prevăzute
de lege care, condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală.
În corespundere cu dispozițiile art. 8 Cod de procedură penală, persoana acuzată
de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-
i va fi dovedită or, nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa. Iar concluziile
despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe
presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, se
interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.
Suntem în situația când, acuzatorul de stat prin dubii și interpretare a „noțiunilor
de drept” încearcă să „presupună” existența laturii de însușire prin abuz de încredere
și înșelăciune a avutului proprii Ninei Livadaru asupra ap. 68 din str. XXXXXX X
XXXXXX, iar instanța judiciară materializând, în lipsa mijloacelor materiale de probe
elocvente, certe și fără cale de interpretare, (documente, constatări tehnico-științifice
administrate), verificate prin intermediul mijloacelor prevăzute de normele de drept și
procesual-penale, dispozițiile art. 93, 99-101, 157 Cod de procedură penală, găsește
vinovate de comiterea infracțiunii imputate pe ambele inculpate, condamnându-le la
pedeapsă penală, în contradicție cu hotărârii judiciare definitive și irevocabile deja și
care au valoarea lucrului judecat.
Judecând recursurile ordinare pe baza materialului din dosarul cauzei și
argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi
admise din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se
întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.
Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor
de drept formal și material.
17
Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au
comis următoarele erori de drept.
În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința
instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 101 alin.
(1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de
vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în
ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să
motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.
Potrivit art. 8 alin. (2) Cod de procedură penală, nimeni nu este obligat să dovedească
nevinovăția sa. În corespundere cu art. 385 alin. (1) pct. 1) – 4), 394 alin. (1) pct. 2)
Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată trebuie să
soluționeze chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit
inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește
elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul
este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. Partea descriptivă a sentinței de
condamnare trebuie să cuprindă probele pe care se întemeiază concluziile instanței de
judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe.
Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după formă,
cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința se
expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să
aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea
Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3., 39., 41.).
În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța de
fond (pct. 2. din decizie):
a) doar a trecut în revistă probele administrate, dar nu a apreciat fiecare
probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității
ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv
circumstanțele în fapt și în drept invocate în rechizitoriu, neindicând motivele pentru
care a respins versiunile și dovezile apărării, în special probele scrise, cum ar fi
contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 68 din str. XXXXX X cu nr. 1791
din 10.04.2012, declarația notarială a lui Livadaru Nina, cu nr. 1843 la 12.04.2012,
procura notarială din numele lui Ursu Natalia din 13.02.2012, 2 recipise din numele lui
Cazacu Olesea din 13.02.2012.
Mai mult, concluziile neclare, divergente și confuze că: „...partea apărării nu a
fost prezentată nicio probă, pe lângă declarația din numele lui Livadaru Nina,
înregistrată în Registrul actelor notariale ale Notarului public Oleg Belicesco cu nr.
1843, la 12.04.2012, care ar confirma transmiterea banilor către Livadaru Nina
pentru procurarea apartamentului ultimei de către SRL ”Compleximobil”. Totodată,
partea apărării nu a demonstrat scopul procurării apartamentului menționat... De
către partea apărării nu a putut fi explicat scopul transmiterii de către Livadaru Nina
a sumei de 5500 euro către acestea, dacă pornim de la premisa că Livadaru Nina a
vândut apartamentul în scopul obținerii unor surse financiare... Așa dar, vina
inculpatelor e prea evidentă, ca să fie combătută cu argumente total neîntemeiate,
precum sunt cele indicate de către inculpate și apărătorii acestora, precum nu poate fi
explicat faptul că în cadrul urmăririi penale Hîncu Galina care se consideră
18
nevinovată, a refuzat să dea careva declarații, iar în instanța de judecată, dânsa a
depus declarații doar după ce au fost prezentate toate probele acuzării”, nu corespund
criteriilor de drept privind aprecierea probelor și circumstanțelor cauzei prescrise în
art. 101 Cod de procedură penală, cât și contravin prevederilor art. 8 alin. (2) Cod de
procedură penală, conform căror nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa.
Pe lângă aceasta, este absolut divergent și rezumatul instanței că: „inculpatele
au comis escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin
înșelăciune și abuz de încredere, de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de
daune în proporții deosebit de mari, săvârșită în proporții mari, infracțiune prevăzută
de art. 190 alin. (5) din Codul penal”;
b) nu a apreciat în niciun fel hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău
din 05.09.2016, menținută prin decizia Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău din
24.01.2017, despre respingerea cererii de chemare în judecată depusă de către Livădaru
Nina împotriva SC „Compleximobil” SRL în proces de insolvabilitate, ÎM „Prima
Capital-2” SRL, notarul public Belicesco Oleg și intervenientul accesoriu ÎS
„Cadastru” privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din
10.04.2012, a pct. 3.9 din acordul adițional nr. 01 la contractul de împrumut
IMM_2/102/03/2012 din 23.03.2012, precum și a contractului de ipotecă nr.
1P0/IMM_2/103C/04/2012 cu constatarea nulității absolute a declarației nr. 1843 din
12.04.2012 privind executarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din
10.04.2012 autentificat de notarul public Belicesco Oleg, care a fost astfel.
Or, în aceste hotărâri judiciare irevocabile, instanțele au constata că: „..nu sunt
întrunite condițiile privind dispunerea rezoluțiunii contractului notarial de vânzare-
cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012... în ședința de judecată s-a constatat cu certitudine
executarea obligațiilor asumate de SC „Compleximobil” SRL în temeiul prevederilor
pct. 4 din contractul notarial de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012, potrivit
căror părțile au convenit că prețul de înstrăinare a imobilului va fi achitat în beneficiul
Ninei Livadaru nu mai târziu de 13.04.2012. În așa fel, se deduce că pretinsul risc al
neexecutării obligației invocat de reclamantă este combătut de declarația semnată de
către aceasta la 12.04.2012, privind onorarea deplină a obligațiilor asumate potrivit
pct. 4 din contractul menționat... Livadaru Nina în mod benevol s-a prezentat la notar
pentru a întocmi această declarație și nu a fost forțată să semneze, iar notarul a
legalizat semnătura Ninei Livadaru, aplicată pe înscrisul în cauză... Declarația nr.
1843 din 12.04.2012, privind executarea contractului notarial de vânzare-cumpărare
nr.1791 din 10.04.2012, corespunde condițiilor de valabilitate a actului juridic civil
conturat supra... A fortiori, în speță nu se constată faptul că declarația nr. 1843 din
12.04.2012 ar fi una fictivă sau lipsită de cauză juridică. La caz, s-a stabilit voința
certă în executarea obligațiilor asumate”.
Relevant este că, acestea urmau a fi apreciate în raport cu prescripția de drept
că o hotărâre civilă irevocabilă, are putere de lucru judecat, cât și a jurisprudenței
CtEDO privind art. 6§1 al Convenției, că puterea de lucru judecat (res judicata)
presupune că hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă ce exprimă adevărul și
că nu trebuie contrazisă de o alta hotărâre (obligativitatea) (cauza Caracas c. României,
cererea nr. 78037/01), că instanțele sunt obligate să țină cont de constatările din
procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv
19
prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6§1 al CEDO, dezlegarea asupra unei
probleme de drept date printr-o hotărâre irevocabilă este de natură să clarifice din acel
moment acea problemă, creând speranța legitimă că ea nu va mai fi negată de o altă
instanță de judecată într-o procedură ulterioară, statuarea în sens contrar fiind posibilă,
prin prisma respectării prevederilor art. 6 din CEDO, numai în măsura în care ar fi
posibil un reviriment jurisprudențial justificat de o nouă interpretare a Legii (cauzele
Tudor Tudor c. României, Stefall și Stef c. României, Unedic c. Franței), că respectarea
principiului securității raporturilor juridice nu permite de a reveni asupra soluției ce are
un caracter final și irevocabil, or, adoptarea unei soluții contrare celei expuse prin
hotărârile judecătorești irevocabile ar echivala cu revenirea asupra unui punct al
litigiului, ce a fost deja tranșat și care a făcut obiectul unei hotărâri judecătorești
irevocabile, nefiind identificat niciun motiv plauzibil ce ar permite de a proceda astfel
și de a goli de substanță hotărârea judecătorească irevocabilă (cauza Lungu și alții c.
României).
În aspectul vizat, Curtea Constituțională a R. Moldova, în Hotărârea nr. 4 din
01.03.2016, a relevat că unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului
este principiul securității raporturilor juridice, care cere, inter alia, ca atunci când
instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai
poată fi pusă în discuție. Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea
principiului res judecata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor
judecătorești. Conturat astfel, principiul securității juridice presupune ca statul să
depună diligență pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să
interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă.
Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile
prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se
întemeiază soluția.
În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (5) și (6) Cod de procedură penală,
instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în
baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și
în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și se pronunță asupra tuturor
motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile
pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de
judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. În
corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța
de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă
instanță, care se aplică în mod corespunzător. Potrivit art. 325 Cod de procedură penală,
judecarea cauzei în primă instanță se efectuează în limitele învinuirii formulate în
rechizitoriu. Modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite dacă prin aceasta
nu se agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare. În
corespundere cu art. 66 alin. (1), (2) pct. 1) Cod de procedură penală, inculpatul are
dreptul la apărare și dreptul să știe pentru ce faptă este învinuit. Potrivit art. 8 Cod
penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea
penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Conform art. 10 Cod penal, legea
penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt
mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică
20
se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în
vigoare a acestei legi. Legea penală care înrăutățește situația persoanei vinovate de
săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv. Potrivit art. 118 alin. (2) Cod penal,
calificarea infracțiunilor în cazul concurenței dintre o parte și un întreg se efectuează
în baza normei care cuprinde în întregime toate semnele faptei prejudiciabile săvârșite.
În corespundere cu art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru instanța de
rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii. Conform art. 417 alin. (1)
pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile
de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării
soluției date.
Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se
pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită
ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile de drept pe
care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele
infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual
și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor
legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi
desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu
privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).
Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,
deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):
a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de
instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința și
nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă
instanță, menținând o sentință neîntemeiată legal.
Mai mult, instanța de apel a omis că netemeinicia sentinței este reținută și prin
decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 25 septembrie 2018,
iar, potrivit art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare,
indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii (pct. 6. din decizie);
b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de
vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate în
rechizitoriu, și nu a indicat motivele pentru care a respins versiunile și probele apărării,
în special probele scrise, cum ar fi contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului
nr. 68 din str. XXXXXX cu nr. 1791 din 10.04.2012, declarația notarială a lui Livadaru
Nina, cu nr. 1843 la 12.04.2012, procura notarială din numele lui Ursu Natalia din
13.02.2012, 2 recipise din numele lui Cazacu Olesea din 13.02.2012;
c) nu a apreciat în niciun fel hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău
din 05.09.2016, menținută prin decizia Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău din
24.01.2017, despre respingerea cererii de chemare în judecată depusă de către Livadaru
Nina împotriva SC „Compleximobil” SRL în proces de insolvabilitate, ÎM „Prima
Capital-2” SRL, notarul public Belicesco Oleg și intervenientul accesoriu ÎS
„Cadastru” privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din
10.04.2012, a pct. 3.9 din acordul adițional nr. 01 la contractul de împrumut
IMM_2/102/03/2012 din 23.03.2012, precum și a contractului de ipotecă nr.
21
1P0/IMM_2/103C/04/2012 cu constatarea nulității absolute a declarației nr. 1843 din
12.04.2012 privind executarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din
10.04.2012 autentificat de notarul public Belicesco Oleg, care a fost astfel.
Or, în aceste hotărâri judiciare irevocabile, instanțele au constata că: „..nu sunt
întrunite condițiile privind dispunerea rezoluțiunii contractului notarial de vânzare-
cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012... în ședința de judecată s-a constatat cu certitudine
executarea obligațiilor asumate de SC „Compleximobil” SRL în temeiul prevederilor
pct. 4 din contractul notarial de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012, potrivit
căror părțile au convenit că prețul de înstrăinare a imobilului v-a fi achitat în
beneficiul Ninei Livadaru nu mai târziu de 13.04.2012. În așa fel, se deduce că
pretinsul risc al neexecutării obligației invocat de reclamantă este combătut de
declarația semnată de către aceasta la 12.04.2012, privind onorarea deplină a
obligațiilor asumate potrivit pct. 4 din contractul menționat... Livadaru Nina în mod
benevol s-a prezentat la notar pentru a întocmi această declarație și nu a fost forțată
să semneze, iar notarul a legalizat semnătura Ninei Livadaru, aplicată pe înscrisul în
cauză... Declarația nr. 1843 din 12.04.2012, privind executarea contractului notarial
de vânzare-cumpărare nr.1791 din 10.04.2012, corespunde condițiilor de valabilitate
a actului juridic civil conturat supra... A fortiori, în speță nu se constată faptul că
declarația nr. 1843 din 12.04.2012 ar fi una fictivă sau lipsită de cauză juridică. La
caz, s-a stabilit voința certă în executarea obligațiilor asumate”.
Relevant este că, acestea urmau a fi apreciate în raport cu prescripția de drept că
o hotărâre civilă irevocabilă, are putere de lucru judecat, cât și a jurisprudenței CtEDO
privind art. 6§1 al Convenției, că puterea de lucru judecat (res judicata) presupune că
hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă ce exprimă adevărul și că nu trebuie
contrazisă de o alta hotărâre (obligativitatea) (cauza Caracas c. României, cererea nr.
78037/01), că instanțele sunt obligate să țină cont de constatările din procedurile
judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte
hotărâri constituind o încălcare a art. 6§1 al CEDO, dezlegarea asupra unei probleme
de drept date printr-o hotărâre irevocabilă este de natură să clarifice din acel moment
acea problemă, creând speranța legitimă că ea nu va mai fi negată de o altă instanță de
judecată într-o procedură ulterioară, statuarea în sens contrar fiind posibilă, prin prisma
respectării prevederilor art. 6 din CEDO, numai în măsura în care ar fi posibil un
reviriment jurisprudențial justificat de o nouă interpretare a Legii (cauzele Tudor Tudor c.
României, Stefall și Stef c. României, Unedic c. Franței), că respectarea principiului
securității raporturilor juridice nu permite de a reveni asupra soluției ce are un caracter
final și irevocabil, or, adoptarea unei soluții contrare celei expuse prin hotărârile
judecătorești irevocabile ar echivala cu revenirea asupra unui punct al litigiului, ce a
fost deja tranșat și care a făcut obiectul unei hotărâri judecătorești irevocabile, nefiind
identificat niciun motiv plauzibil ce ar permite de a proceda astfel și de a goli de
substanță hotărârea judecătorească irevocabilă (cauza Lungu și alții c. României).
În aspectul vizat, Curtea Constituțională a R. Moldova, în Hotărârea nr. 4 din
01.03.2016, a relevat că unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului
este principiul securității raporturilor juridice, care cere, inter alia, ca atunci când
instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai
poată fi pusă în discuție. Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea
22
principiului res judecata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor
judecătorești. Conturat astfel, principiul securității juridice presupune ca statul să
depună diligență pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să
interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă.
La fel, instanța de apel a omis că împrejurările enunțate au fost reținute și prin
decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 25 septembrie 2018,
iar, potrivit art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare,
indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii (pct. 6. din decizie);
d) reîncadrând acțiunile inculpatelor în baza art. 190 alin. (5), în redacția nouă,
în vigoare din 17.08.2018, conform indicelor: „... prin prezentarea ca adevărată a unei
situații false în privința naturii, calității substanțiale ale obiectului al încheierii
actului juridic, care a fost încheiat ca urmare a comportamentului dolosiv al
acestora, cauzând victimei o daună materială în sumă totală de 302.402,20 lei, ce
constituie proporții deosebit de mari...”, a depășit limitele învinuirii formulate, or,
asemenea împrejurări de fapt și drept nu se regăsesc în rechizitoriu și nici în fapta
constatată de prima instanță și menținută de instanțe de apel.
Mai mult, elementul imputat ca „ situații false ” nu se regăsește în această normă,
iar calificativul „în privința naturii, calității substanțiale ale obiectului al încheierii
actului juridic” este unul incomplet, deci absolut neclar, deoarece reprezintă doar o
parte din cel prevăzut în dispoziția normei vizate, cum ar fi: „în privința naturii,
calităților substanțiale ale obiectului, actului juridic nul sau anulabil”.
Pe lângă aceasta, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 8, 10 și 118
alin. (2) Cod penal, or, în cazul în care infracțiunea de escrocherie nu a fost
decriminalizată după modificările operate în art. 190 Cod penal prin Legea nr.179 din
26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, iar redacția nouă a normei în cauză nu înlătură
caracterul infracțional al faptei, nu ușurează pedeapsa și nu ameliorează în alt mod
situația persoanei ce a comis infracțiunea, adică nu are efect retroactiv, acțiunile
făptuitorului urmează a fi încadrate conform legii penale în vigoare la momentul
săvârșirii faptei, fiind o normă care cuprinde în întregime toate semnele faptei
prejudiciabile săvârșite.
Totodată, soluția de condamnare a inculpatelor în baza unei noi învinuiri, dar
fără a o pune în discuția părților în cadrul ședinței de judecată, contravine jurisprudenței
naționale și CtEDO, fiind încălcat dreptul lor la apărare și dreptul să știe pentru ce faptă
sunt învinuite.
Astfel, potrivit art. 409 Cod de procedură penală, prin efectul devolutiv al căii
de atac se înțelege examinarea tuturor aspectelor de fapt și de drept, inclusiv în afara
motivelor invocate în apel, daca acestea sunt în favoarea inculpatului. În cazul în care
instanța de apel i-a în considerare temeiurile de casare din oficiu, ea este obligată să le
pună în discuția părților (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la
practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, pc. 12.2.). În cazul în care apare necesitatea
de a reîncadra juridic fapta, pentru săvârșirea căreia inculpatul nu a fost pus sub
învinuire, instanța trebuie să țină cont că o astfel de modificare a încadrării juridice este
posibilă numai când acțiunile inculpatului, ce urmează a fi încadrate în baza altei legi,
i-au fost imputate, modificarea învinuirii nu înrăutățește situația inculpatului și nu
afectează dreptul lui la apărare. În astfel de cazuri, instanțele vor ține cont de faptul că
23
învinuirea se consideră mai gravă în cazul când se introduc fapte și episoade
adăugătoare, care majorează volumul învinuirii. Drept învinuire care esențial, după
circumstanțele reale, diferă de cea de la început urmează de considerat orice altă
modificare a învinuirii (imputarea altor acțiuni în locul celor imputate anterior,
imputarea infracțiunii care diferă de cea imputată după obiectul atentat, caracterul
faptei și acțiunii), care afectează dreptul inculpatului la apărare (Hotărârea Plenului CSJ
a RM din 19.06.2006, nr.5 - Privind sentința judecătorească, pct. 23).
Or, instanța de apel nu a pus în discuția părților noua învinuire și nu a oferit
inculpatelor posibilitatea de a se apăra în sensul dat, nefiindu-i respectat și dreptul la
un proces echitabil (Hotărârea CTEDO din 12.04.2011, Adrian Constantin vs. România);
e) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a
instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi declarațiile inculpatelor
oferite anterior, declarațiile părții vătămate date la urmărirea penală, contractul de
vânzare-cumpărare a ap. 10, din 10.04.2012, cu nr.1791, declarația notarială din
12.04.2012 cu nr. 1843, copia filelor din registrul actelor notariale, copiile proceselor-
verbale ale ședințelor de judecată a audierii martorului Cojoc D., actele care confirmă
că Cojoc D. a devenit unicul asociat, procura cu nr.1409 din 13.02.2012, 2 recipisele
din 13.02.2012;
e) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelurile de pe rol și repetate în
recursurile ordinare, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3.3.1. și 8., 8.1., cât și în
felul și esența probatorie în care acestea au fost enunțate (pct. 3., 3.1., 7., 8., 8.1. din decizie).
Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au
judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind
motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând
dispozitivul hotărârii, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel, și că recursurile ordinare sunt întemeiate.
Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de
recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de
apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către
instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct.
6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se
impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate, și
dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de
judecată.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările
expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea,
să adopte o hotărâre legală și întemeiată.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit,
24
D E C I D E :
admite recursurile ordinare declarate de inculpata Cojoc Diana Iurie și avocatul
Barbaroș Mihail în numele inculpatei Hîncu Galina XX, casează total decizia Colegiul
penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2019, în privința inculpatelor Cojoc
Diana XX și Hîncu Galina XX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță
de apel, în alt complet de judecată.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 19 iulie 2019.
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
Dumitru Mardari
Maria Ghervas
25