1ra-404/17 — art. 190 alin 5 CP

1ra-404/17 — art. 190 alin 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-404/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 19 august 2016 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2016,

declarat de avocatul Barbaroș Mihail în numele inculpatei

Hîncu Galina Ion, născută la

26 mai 1975, originară și locuitoare

r-nul Orhei, s. Puțintei.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.12.2014-19.08.2016;

Instanța de apel: 12.09.-24.10.2016;

Instanța de recurs: 16.01.-17.05.2017.

C O N S T A T Ă :

Hîncu Galina a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal, la 11 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

conducere și de administrare/operare cu bunuri materiale și mijloace bănești în

întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de forma organizatorico-juridică și tipul

de proprietate pe termen de 5 ani, cu aplicarea pedepsei complementare obligatorii

stabilite prin sentința anterioară sub formă de amendă în mărime de 2000 unități

convenționale, în sumă de 40000 lei.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate a fost stabilită pedeapsa definitivă 20 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Prutean Lilian a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile.

între Prutean Lilian și Hîncu Galina, a fost încheiat un contract de societate civilă,

prin care Prutean Lilian, în scopul obținerii veniturilor și beneficiilor în domeniul

imobiliar, a pus în societatea civilă apartamentul nr. 18, amplasat pe adresa

str. V. Alecsandri, 100/1, mun. Chișinău, unde Hîncu Galina, având scopul însușirii

prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei persoane, a perfectat contractul

de vânzare-cumpărare cu SRL „Compleximobil” prin care a înstrăinat apartamentul

nr. 18 amplasat pe adresa str. V. Alecsandri, 100/1, mun. Chișinău, la prețul de

1

625260 lei, după care tot Hîncu Galina prin intermediul SRL „Compleximobil”,

încheind un contract de ipotecă cu ÎM „Prime Capital 2” a gajat apartamentul sus

menționat, astfel cauzându-i părții vătămate, Prutean Lilian, un prejudiciu material în

proporții deosebit de mari, în sumă de 90000 euro, care conform cursului oficial al

BNM constituia suma 1426212 lei.

stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Hîncu Galina să fie condamnată în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal, la 13 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce vizează

gestionarea bunurilor materiale pe termen de 4 ani, iar în temeiul art. 84 alin. (4)

Cod penal, prin cumul parțial cu pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 08 mai 2014, să-i fie stabilită definitiv pedeapsa 20 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar pentru femei de tip închis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții ce vizează gestionarea bunurilor materiale pe termen de 5

ani.

Totodată, procurorul a solicitat admiterea integrală a acțiunii civile.

În susținerea cerințelor, procurorul a invocat următoarele aspecte:

- prima instanță corect a apreciat probele administrate de organul de urmărire

penală și a condamnat-o pe Hîncu Galina în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, însă a

admis erori ce vizează cumularea pedepselor stabilite.

Astfel, instanța a aplicat față de inculpata, Hîncu Galina, pedeapsa

complementară obligatorie stabilită prin sentința anterioară sub formă de amendă în

mărime de 2000 unități convenționale, în sumă de 40000 lei, fără a indica sentința în

baza căreia a fost aplicată pedeapsă complementară menționată;

- pedeapsa complementară menționată sub formă de amendă a fost stabilită

inculpatei, Hîncu Galina în baza sentinței Judecătoriei Strășeni din 05 noiembrie

2015, care la 19 noiembrie 2015 a fost contestată cu apel, iar în prezent se află în curs

de examinare la Curtea de Apel Chișinău, următoarea ședință fiind fixată pentru

09 septembrie 2016.

Definitivă în prezent este doar sentința pronunțată de Judecătoria Buiucani,

mun. Chișinău la 08 mai 2014, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din

24 martie 2015 și decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din

12 august 2015;

- prima instanță, fără a indica sentința, conform căreia cumulează parțial

pedeapsa, în baza art. 84 alin. (4) Cod penal i-a stabilit inculpatei, Hîncu Galina,

pedeapsa definitivă doar sub formă de închisoare pe termen de 20 ani, cu

executarea în penitenciar pentru femei de tip închis.

Totodată, sancțiunea art. 190 alin. (5) Cod penal, prevede pedeapsa închisorii

de la 8 până la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de

exercita anumită activitate pe termen de până la 5 ani.

Astfel, prima instanță contrar prevederilor alin. (2) art. 84 Cod penal, care

expres prevede că la pedeapsa principală aplicată în cazul unui concurs de

infracțiuni poate fi adăugată oricare din pedepsele complementare prevăzute la

articolele corespunzătoare din Partea specială a Codului penal, care stabilesc

răspunderea pentru infracțiunile de a căror săvârșire persoana a fost declarată

2

vinovată, stabilind o pedeapsă definitivă inculpatei în cauză, nu i-a aplicat

pedeapsa complementară obligatorie prevăzută de sancțiunea art. 190 alin. (5)

Cod penal;

- prima instanță greșit a indicat în sentință „a include în termenul executării

pedepsei stabilite lui Hîncu Galina durata pedepsei executate în baza sentinței

Judecătoriei Strășeni din 05 noiembrie 2015”, care de facto nu este definitivă.

3.1. Avocatul Barbaroș Mihail în numele inculpatei, a contestat cu apel

sentința, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare,

deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În susținerea poziției de apărare, apelantul a invocat următoarele aspecte:

- prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare doar pe declarațiile

absolut contrare ale martorilor și părților vătămate, care în lipsa actelor juridice, în

lipsă de întemeiere au format concluzia primei instanțe;

- în conținutul rechizitoriului și materialul probator privind săvârșirea

infracțiunii de către inculpata Hîncu Galina, nu sunt prezente elementele și

semnele infracțiunii imputate ultimei cu privire la săvârșirea infracțiunii de

escrocherie, prin dobândirea ilicită a bunurilor persoanei recunoscute parte

vătămată și parte civilă pe cauza penală menționată, Prutean Lilian prin înșelăciune

sau abuz de încredere, săvârșite în proporții deosebit de mari;

Astfel, potrivit rechizitoriului, urmărirea penală în privința inculpatei a fost

pornită de către SUP a IP Rîșcani al DP mun. Chișinău, conform semnelor de

infracțiune prevăzute la alin. (5) art. 190 Cod penal, la 16 octombrie 2014.

Organul de urmărire penală a stabilit și concluzionat despre săvârșirea

infracțiunii imputate lui Hîncu Galina, limitându-se doar la declarațiile părții

vătămate, Prutean Lilian care a relatat că, la 01 martie 2012 a încheiat un contract

de societate civilă cu Hîncu Galina care acționa în calitatea persoanei fizice

precum și, SRL „Compleximobil” în scopul obținerii de venituri și beneficii în

domeniul imobiliar și totodată, obligându-se să colaboreze și să depună eforturi și

contribuții în vederea obținerii veniturilor și beneficii în domeniul imobiliar.

Conform pct. 3.2. din contractul de societate civilă, asociații au convenit să

verse contribuții în următoarea ordine și formă:

Hîncu Galina aportul în societatea civilă constituind mijloacele bănești în

sumă de 90000 euro;

Prutean Lilian aportul în societatea civilă constituind: bunul imobil amplasat

pe adresa mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri, 100/1, apartamentul nr. 18,

nr. cadastral 0100420.225.02.018, cu transmiterea prin modificarea contractului

invest privind construcția blocului locativ cu înlocuirea în calitate de investitor pe

numele lui Prutean Lilian pe numele lui Hîncu Galina;

SRL „Compleximobil” aportul în societatea civilă constituind bunuri

imobiliare pe care le deține și le va deține în viitor;

- în rechizitoriu, se menționează că, părții vătămate i-a fost cauzat prejudiciu

material în proporție de 90000 euro, ce constituie suma de 1426212 lei, însă, natura

juridică a contractului la care se face trimitere, precum și a actelor înregistrate cu

drept de proprietate și aflate în circuitul civil, încheiate până la punerea sub

învinuire și înaintate de către partea vătămată în instanțele judiciare, cu obiect de

3

litigiu a unor astfel de pretenții este contradictorie celor de probare și învinuire

aduse inculpatei Hîncu Galina;

- la 23 martie 2012, între Hîncu Galina și SRL „Compleximobil” a fost

semnat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1519, prin care Hîncu Galina a vândut

iar SRL „Compleximobil” a cumpărat bunul imobil amplasat pe adresa

mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri, 100/1, apartamentul nr. 18, nr. cadastral

0100420.225.02.018.

La 01 februarie 2013, aproximativ peste un an de la tranzacția menționată

supra, Prutean Lilian a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Hîncu

Galina, SRL „Compleximobil” și SRL „Prime Capital 2”, intervenient accesoriu

notarul public, Belicesco Oleg, solicitând recunoașterea nulității contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1519 din 23 martie 2012 autentificat de notarul public,

Belicesco Oleg, recunoașterea nulității pct. 3.9. lit. (ii), (iii), (iv), (v), (vii) din

contractul de ipotecă nr. IPO/IMM 2/103/03/2012 privind instituirea ipotecii

asupra bunurilor imobile: apartamentul nr. 18 amplasat pe adresa mun. Chișinău,

str. Vasile Alecsandri, 100/1, nr. cadastral 0100420.225.02.018; apartamentul

nr. 68 amplasat pe adresa mun. Chișinău, str. Gh. Tofan, 4, nr. cadastral

010051112001068; apartamentul nr. 58, amplasat pe adresa mun. Chișinău,

str. D. Cantemir, 5/5, nr. cadastral 010020727701058; bunul imobil amplasat pe

adresa mun. Chișinău, or. Durlești, ÎP „Mugurel”, nr. cadastral 0121214022; bunul

imobil amplasat pe adresa r-nul Ialoveni, s. Suruceni, nr. cadastral 15530201530,

recunoașterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 18 amplasat pe

adresa mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri, 100/1, nr. cadastral

0100420.225.02.018 după Prutean Lilian;

- acțiunile inițiale ale reclamantului Prutean Lilian, parte vătămată în cauza

penală, au fost argumentele prin care se dovedește faptul, că intenția ultimului a

fost îndreptată spre anularea actelor juridice încheiate între SRL „Compleximobil”

și SRL „Prime Capital 2”, anularea grevării bunurilor imobile din favoarea

creditorului gajist și nu recunoașterea unui drept de proprietate după numele său

din bunurile grevate;

- la 23 martie 2012, SRL „Compleximobil” a semnat contractul de împrumut

nr. IMM 2/103/03/2012 cu SRL „Prime Capital 2”, iar garantarea executării

obligațiilor a fost asigurată prin instituirea ipotecii asupra imobilului amplasat pe

adresa mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri, 100/1, apartamentul nr. 18,

nr. cadastral 0100420.225.02.018, în baza contractului de ipotecă nr. IPO/IMM

2/103/03/2012;

- partea vătămată a declarat, că Hîncu Galina nu avea dreptul să semneze cu

SRL „Compleximobil” un astfel de contract, invocând încălcarea pct. 6.4., 6.5.,

8.2., 8.3. ale contractului de societate civilă;

- având în vedere pct. 4.1., 10.2. din contractul de societate civilă, apelantul

a specificat, că partea vătămată, în cauza civilă a mai depus o cerere de

concretizare a cerințelor, solicitând: nulitatea contractului de vânzare-cumpărare

nr. 1519 din 23 martie 2012; nulitatea pct. 3.9 lit. (vii) din contractul de împrumut

nr. IMM_2/l03/03/2012 din 23 martie 2012 și pct. 3.9 lit. (vii) din acordul adițional

nr. 01 din 10 aprilie 2012 la contractul de împrumut nr. IMM_2/l03/03/2012;

4

nulitatea contractului de ipotecă nr. IPO/IMM 2/103/03/2012 din 23 martie 2012;

recunoașterea dreptului de proprietate a lui Prutean Lilian asupra apartamentului

nr. 18 amplasat pe adresa mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri, 100/1;

- prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 07 noiembrie 2013

a fost admisă integral acțiunea depusă de Prutean Lilian;

- la 25 martie 2014, instanța de apel a respins apelurile declarate de către

SRL „Prime Capital 2” SRL și de reprezentantul SRL „Compleximobil”,

menținând hotărârea primei instanțe;

- în termenul prevăzut de lege, reprezentantul SRL „Prime Capital 2” la

01 aprilie 2014 a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel din 25 martie

2014, solicitând casarea acesteia și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei

noi hotărâri de respingere a acțiunii, precum și încasarea cheltuielilor de judecată și

asistență juridică din contul lui Prutean Lilian;

- prin decizia instanței de recurs a fost constatat, că atât prima instanță, cât și

instanța de apel au aplicat și interpretat greșit normele de drept material și, în

consecință, au adoptat hotărâri ilegale;

- pretinsa interdicție de înstrăinare impusă prin pct. 6.5. al contractului de

societate civilă la care a făcut trimitere și organul de urmărire penală prin

învinuirea adusă lui Hîncu Galina, nu constituie o normă imperativă a legii așa

cum au interpretat-o instanțele de fond, dar reprezintă o clauză contractuală.

Interdicția de înstrăinare poate avea valoare juridică doar după înregistrarea

acesteia în Registrul bunurilor imobile conform procedurii prescrise de prevederile

legii.

În afară de aceasta, potrivit art. 290 alin. (1) Cod civil, dreptul de proprietate

și alte drepturi reale asupra bunurilor imobile, grevările acestor drepturi, apariția,

modificarea și încetarea lor sunt supuse înregistrării de stat, iar în lipsa lor nu pot fi

fondate presupuneri privind existența unor drepturi de proprietate după numele

părții vătămate, folosind în argumente probatorii de învinuire declarațiile ultimului;

- în detrimentul înțelegerii contractuale și prevederilor legale, asociații

contractului de societate civilă nu au solicitat rectificările corespunzătoare în

registrul bunurilor imobile, situația membrilor asociației rămânând aceeași care a

fost până la încheierea contractului, ceea ce confirmă faptul că acest contract nu a

produs efecte juridice.

Nu a fost solicitată consemnarea notărilor sau înscrierilor despre existența

raporturilor juridice aferente imobilului în litigiu, la caz, contractul de societate

civilă.

Grevările și interdicțiile se consideră cunoscute din momentul înregistrării

de stat a acestora, numai din acel moment ele devin opozabile terțelor persoane.

Fără a institui careva grevări sau notări în Registrul bunurilor imobile în

privința apartamentului litigios, nu pot fi opuse terților careva interdicții prevăzute

de contractul de societate civilă, în speță recurentului SRL „Prime Capital 2”;

- potrivit art. 320 alin. (2) Cod civil, dreptul de proprietate se poate dobândi,

în condițiile legii, opozabilă fiind mențiunea făcută de către organul de urmărire

penală cu privire la contractul de investiții pe numele lui Prutean Lilian, când la

recunoașterea dreptului de proprietate în temeiul art. 320 Cod civil își găsesc

5

relevanță prevederile art. 40/6 al Legii cadastrului bunurilor imobile, nr. 1543-XIII

din 25 februarie 1998, potrivit cărora, contractele prin care una dintre părți se

obligă să asigure construcția unuia sau mai multor apartamente și să transmită

persoanei fizice care se obligă să achite integral sau parțial prețul imobilului

anterior predării acestuia, precum și contractele privind cesiunea drepturilor care

rezultă din acestea se autentifică notarial și se înscriu în registrul bunurilor imobile,

sub sancțiunea nulității.

Or, un astfel de contract, neautentificat notarial și neînregistrat în registrul

bunurilor imobile este nul de drept, presupunând inexistența lui, odată ce contractul

de investiții pe numele lui Hîncu Galina a fost înregistrat notarial și supus

înregistrării și de către OCT Chișinău;

- Reieșind din istoricul bunului imobil în litigiu, Prutean Lilian nu a figurat

ca investitor și ca proprietar al apartamentului nr. 18 amplasat pe adresa

mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri, 100/1, iar clauza contractuală din contractul

de societate civilă prin care, Prutean Lilian aduce apartamentul ca contribuție la

societatea civilă nu a fost executată.

Hîncu Galina figurează ca investitor unic, potrivit contractului de investiție

privind construcția spațiului locativ nr. 18 din 06 noiembrie 2006, iar ulterior și ca

proprietar până la înstrăinarea apartamentului către SRL „Compleximobil”.

Alte contracte decât cele încheiate și înregistrate în conformitate cu

prevederile art. 40/6 al Legii cadastrului bunurilor imobile, nr.1543-XIII din

25 februarie 1998, nu pot fi luate în considerație de către instanțele de fond,

precum și de către organul de urmărire penală;

- contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Hîncu Galina și

SRL „Compleximobil” privind apartamentul nr. 18 amplasat pe adresa str. Vasile

Alecsandri, 100/1, mun. Chișinău, a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond

și de formă prevăzute de lege, iar Hîncu Galina în calitate de proprietar al acestui

imobil nu a avut interdicții de a-1 înstrăina ori, înscrierile făcute în registrul

bunurilor imobile se prezumă autentice și complete până la proba contrară;

- Prutean Lilian nu a fost investitor sau proprietar al bunului imobil în litigiu,

aceste argumente sunt probate și prin declarațiile martorilor acuzării

Bumbu Valentina și Cojoc Diana.

Potrivit informației eliberate de către Penitenciarul nr. 13 la cererea

deținutei, Hîncu Galina nr. H-1850/14 din 20 decembrie 2014 conform registrului

de evidență și eliberarea taloanelor pentru lucrul cu deținuții în perioada anilor

2013-2014, Hîncu Galina a fost vizitată de către Prutean Lilian la 04 ianuarie 2013,

11 ianuarie 2013, 14 ianuarie 2013, 18 ianuarie 2013, 26 ianuarie 2013, 30 ianuarie

2013, 06 februarie 2013, 27 februarie 2013, 05 martie 2013, 11 martie 2013,

23 aprilie 2013, 25 iunie 2013, 09 iulie 2013, 15 iulie 2013, 19 iulie 2013,

29 septembrie 2013, 04 decembrie 2014;

- contractul de societate civilă este un contract fictiv încheiat fără intenția de

a produce efecte juridice, situația membrilor asociației rămânând aceeași care, a

fost până la încheierea contractului, contractul fiind prezentat de partea vătămată,

cu titlu de act care ar justifica pretenția privind declararea nulității contractului de

vânzare-cumpărare și pe cale de consecință a contractului de împrumut și de

6

ipotecă, provenit printr-o sentință de condamnare a inculpatei Hîncu Galina,

motivarea unei repetate cereri de chemare în judecată pe cale de revizuire a

hotărârilor irevocabile și definitive, inițierea în continuare a litigiului civil de

dobândire a dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 18 amplasat pe

adresa str. Vasile Alecsandri, 100/1, mun. Chișinău, motivându-se intenția prin

prisma dispozițiilor lit. a), b) art. 449 Cod de procedură civilă.

Alt temei de achitare a inculpatei, Hîncu Galina, este și învinuirea acesteia

de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 190 alin. (5), 361 alin. (2) lit. b),

241 alin. (1), 310 alin. (1) Cod penal, a lui Prutean Lilian în săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 190 alin. (5), 361 alin. (2) lit. b), 310 alin. (1)

Cod penal și Cojoc Diana în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 190

alin. (5), 361 alin. (2) lit. b), 310 alin. (1) Cod penal, în cauza penală

nr. 2011031455, pe rol spre examinare la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, cu

numărul de examinare 14-1-725-27012015;

- organul de urmărire penală urma să aprecieze la data inițierii cauzei penale

de învinuire a lui Hîncu Galina în săvârșirea infracțiunii de escrocherie, prin

însușirea bunului părții vătămate, în proporții deosebit de mari, aprecierea total

diferită și constatată (prin acte juridice confirmative) asupra laturii obiective

(obiectul material, fiind același bunul imobil) a escrocheriei, unde aceeași latură

obiectivă a însușirii este studiu penal pe altă cauză penală și unde subiecții au

calități procesual-penale diferite.

2016, au fost admise apelurile, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Hîncu Galina a fost condamnată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 11 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar pentru femei de tip închis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții de conducere și de administrare cu bunuri materiale și

mijloace bănești în întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de forma

organizatorico-juridică și tipul de proprietate pe termen de 4 ani.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa stabilită a fost adăugată

parțial partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Strășeni din

05 noiembrie 2015, fiind stabilită pedeapsa definitivă 15 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar pentru femei, de tip închis, cu amendă în mărime de 2000

unități convenționale, în sumă de 40000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de conducere și de administrare cu bunuri materiale și mijloace bănești în

întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de forma organizatorico-juridică și

tipul de proprietate pe termen de 5 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut, că prima instanță în baza

probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința

de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală,

le-a dat apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia

7

corectă cu privire la calificarea acțiunilor și vinovăția inculpatei Hîncu Galina în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a conchis, că vinovăția inculpatei de săvârșirea

infracțiunii incriminate se confirmă prin declarațiile părții vătămate Prutean Lilian

(f.d. 117-118, vol. I); martorilor Cojoc Diana (f.d. 126-129, vol. I),

Bumbu Valentina (f.d. 147-148, vol. I), Bumbu Petru (f.d. 163, vol. I), Cojocaru

Ghenadii (f.d. 182-183, vol. I); contractul de societate civilă din 01 martie 2012

(f.d. 13-15, vol. I); contractul de vânzare-cumpărare din 23 martie 2012 (f.d. 16-

17, vol. I); contractul nr. 18 din 03 noiembrie 2006 (f.d. 19-20, vol. I); certificatul

eliberat de Bumbu Valentina la 09 octombrie 2013 (f.d. 21, vol. I); scrisoarea nr.

1900 din 05 iulie 2013 (f.d. 22, vol. I); contractul de furnizare a gazelor naturale

consumatorului casnic nr. 646078 din 19 decembrie 2011 (f.d. 24-26, vol. I);

scrisoarea din 29 octombrie 2013 a ÎS „Cadastru” (f.d. 18, vol. I); contractul de

ipotecă din 23 martie 2012 (f.d. 48-53, vol. I); acordul adițional nr. 01 la contractul

de ipotecă nr. IPO/IMM 2/103/03/2012 din 23 martie 2012 (f.d. 54-55, vol. I);

contractul de fidejusiune nr. FID/B/IMM_2/103/03/2012 (f.d. 56, vol. I).

Referitor la alegațiile apărării, în ce privește fictivitatea contractului de

societate civilă, instanța de apel a respins-o dat fiind, că acest fapt nu a fost probat

în cadrul cercetării judecătorești, or, valabilitatea acestuia a fost confirmată prin

declarațiile martorilor Bumbu Petru și Bumbu Valentina, care la fel au confirmat și

faptul, că partea vătămată Prutean Lilian figura în calitate de investor al

apartamentului în litigiu.

Mai mult, referitor la decizia Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție din 17 septembrie 2014, instanța

de apel a reținut, că hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost

soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organelor

judiciare penale cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și

a vinovăției acesteia.

În continuare, făcând referire la explicațiile conținute în literatura de

specialitate, instanța de apel a conchis, că inculpata Hîncu Galina a recurs la

înșelăciunea activă, și anume sub modalitatea înșelăciunii cu privire la anumite

acțiuni.

Or, inculpata Hîncu Galina a dobândit în proprietate apartamentul în litigiu,

de la partea vătămată Prutean Lilian, prin înșelăciune și anume, l-a rugat pe ultimul

să modifice contractul de investiție pe numele ei, motivând că dorește să indice

acolo sediul firmei SRL „Compleximobil”, inclusiv pentru a achita serviciile

comunale.

Întru realizarea intenției sale, în pofida existenței contractului de societate

civilă, aceasta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu

SRL „Compleximobil” de a cărei administrare se ocupa aceasta, ca ulterior

apartamentul în litigiu, să fie obiectul contractului de ipotecă cu SRL „Prime

Capital 2”.

La caz, instanța de apel a statuat și asupra faptului, că inculpata Hîncu

Galina a recurs și la abuz de încredere, or, după cum au precizat inculpata și partea

8

vătămată, aceștia se cunoșteau, iar partea vătămată i-a acordat asistență juridică în

activitatea inculpatei.

De asemenea, instanța de apel a considerat nefondate argumentele apărării

referitor la faptul că în cadrul Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău se află o cauză

penală în privința lui Prutean Lilian, Hîncu Galina și Cojoc Diana în baza art. 190

alin. (5) Cod penal, or, în cauza respectivă încă nu există o hotărâre definitivă și

irevocabilă.

Referitor la apelul procurorului, instanța de apel a conchis, că prima instanță

la compartimentul individualizării pedepsei a aplicat în mod greșit prevederile

art. 84 alin. (4) Cod penal, și anume incorect a stabilit pedeapsa definitivă prin

stabilirea doar a pedepsei principale sub formă de închisoare.

Din materialele cauzei rezultă, că inculpata Hîncu Galina, anterior a fost

condamnată prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 08 mai 2014, în

baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 14 ani închisoare cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de conducere și de administrare/operare cu bunuri materiale și

mijloace bănești în întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de forma

organizatorico-juridică și tipul de proprietate pe termen de 5 ani, cu executarea în

penitenciar pentru femei de tip închis.

Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 05 noiembrie 2015 inculpata Hîncu

Galina a fost condamnată în baza art. 325 alin. (1) Cod penal, la 3 ani închisoare cu

aplicarea pedepsei complementare obligatorii sub formă de amendă în mărime de

2000 unități convenționale, ce constituie suma de 40000 lei, iar în baza art. 84

alin. (4) Cod penal, prin cumularea pedepselor stabilite în baza sentinței

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 08 mai 2014 a fost stabilită pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe termen de 14 ani 6 luni în penitenciar pentru

femei de tip închis, cu aplicarea pedepsei complementare obligatorii sub formă de

amendă în mărime de 2000 unități convenționale ce constituie suma de 40000 lei,

și a pedepsei complementare obligatorii privarea de dreptul de a ocupa funcții de

conducere și de administrare/operare cu bunuri materiale și mijloace bănești în

întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de forma organizatorico-juridică și

tipul de proprietate pe termen de 5 ani.

Mai mult, din conținutul cererii de apel înaintate de procuror se constată că

apelantul a invocat ca temei de casare a sentinței faptul, că aceasta a cumulat

pedeapsa stabilită în sentința Judecătoriei Strășeni din 05 noiembrie 2015 care nu

avea caracter definitiv și astfel, urmând a fi cumulată doar sentința Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 08 mai 2014.

În acest context, instanța de apel a notat, că critica citată supra este ilegală,

dat fiind, că prin decizia instanței de apel, sentința Judecătoriei Strășeni din

05 noiembrie 2015 a fost menținută.

Totodată, prin sentința Judecătoriei Strășeni din 05 noiembrie 2015 deja a

fost cumulată pedeapsa în baza sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

08 mai 2014.

Astfel, la compartimentul individualizării pedepsei, instanța de apel a reținut

prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, și anume a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care potrivit art. 16 Cod penal se atribuie la categoria

9

infracțiunilor deosebit de grave, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat și anume de faptul că aceasta anterior a fost condamnată pentru infracțiuni

similare, nu a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate, nu se află la evidența

medicului narcolog și psihiatru, nu are persoane la întreținere, lipsa circumstanțelor

atenuante și prezența circumstanțelor agravante, precum și scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului.

alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia,

solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de

achitare, din motiv că în acțiunile inculpatei nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii.

În susținerea cerințelor invocate, apărarea a invocat următoarele aspecte:

- instanța de apel, contrar prevederilor art. 414 alin. (3), (6) Cod de

procedură penală, a respins demersul apărării și al inculpatei privind

audierea martorului Bumbu Valentina declarațiile căruia din prima instanță

au fost contestate în instanța de apel, or, plângerea părții vătămate adresată

organului de urmărire penală pentru pornirea urmăririi penale în privința

lui Hîncu Galina, conține alt scop decât cel declarat și anume crearea

artificială a unor circumstanțe noi de casare a hotărârilor judecătorești

definitive și irevocabile, în materie civilă, mai mult, instanța de apel și-a

motivat decizia de menținere a condamnării punând la bază argumentele

susținute în concluzia primei instanțe, care însă nu au fost susținute prin

material probator de către acuzare, fiind lipsă integrală de conținut în

rechizitoriu;

- contrar prevederilor art. 101 Cod de procedură penale, instanța de apel nu

a apreciat toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

mai mult, instanța de apel urma dar nu a apreciat probele conform propriei

convingeri, călăuzindu-se de lege, punând la baza hotărârii acele probe la a

căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură, cu motivarea în

descriptivul deciziei admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor

administrate;

- instanțele de fond au emis hotărâri de condamnare punând la baza doar

declarațiile părții vătămate Prutean Lilian și a martorilor Cojoc Diana,

Bumbu Valentina, Cojocaru Ghenadii, care au format concluzia instanțelor

în lipsa actelor juridice;

- organul de urmărire penală, a pus la baza învinuirii, exclusiv declarațiile

părții vătămate Prutean Lilian, în care se face referire la contractul de

societate civilă încheiat la 01 martie 2012, însă natura juridică a acestui

contract, precum și a actelor înregistrate cu drept de proprietate și aflate în

circuitul civil, încheiate până la punerea sub învinuire a lui Hîncu Galina și

înaintate de către partea vătămată în instanțele judiciare, este

contradictorie probelor în confirmarea învinuirii și anume: contractul de

vânzare-cumpărare din 23 martie 2012; contractul de împrumut nr. IMM

2/103/03/2012 din 23 martie 2012 și contractul de ipotecă nr. IPO/IMM

2/103/03/2012 din 23 martie 2012; cererea de chemare în judecată

10

înaintată de Prutean Lilian împotriva lui Hîncu Galina,

SRL „Compleximobil” și SRL „Prime Capital 2”, intervenient accesoriu

notarul public Belicesco Oleg și cererea de concretizare a cerințelor lui

Prutean Lilian;

- acțiunile inițiale ale părții vătămate Prutean Lilian, confirmă faptul, că

intenția ultimului a fost îndreptată spre anularea actelor juridice încheiate

între SRL „Compleximobil” și SRL „Prime Capital 2”, anularea grevării

bunurilor imobile din favoarea creditorului gajist și nu recunoașterea

dreptului de proprietate după numele său din bunurile grevate;

- contractul de societate civilă la care a făcut referire partea vătămată, de

fapt și de drept nu a fost înregistrat la careva organe abilitate conform

competenței legale de înregistrare fiind viciat în drept și în lipsa circuitului

civil;

- pretinsa interdicție de înstrăinare impusă prin pct. 6.5. al contractului de

societate civilă, la care a făcut referire organul de urmărire penală în

învinuirea adusă inculpatei Hîncu Galina, nu constituie o normă

imperativă a legii așa cum au interpretat-o instanțele de fond, ci doar o

clauză contractuală, or, la fel cum prevede și norma art. 290 alin. (1)

Cod civil, interdicția de înstrăinare poate avea valoare juridică doar după

înregistrarea acesteia în Registrul bunurilor imobile conform procedurii

prescrise de prevederile legii;

- în temeiul art. 27 alin. (1), (4) din Legea cadastrului bunurilor imobile

nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998 și pct. 3.3. din contractul de societate

civilă vizat, în detrimentul înțelegerii contractuale și prevederilor legale,

asociații contractului de societate civilă nu au solicitat rectificările

corespunzătoare în registrul bunurilor imobile, situația membrilor

asociației rămânând aceeași care a fost până la încheierea contractului,

situație care reconfirmă faptul, că acest contract nu a produs efecte

juridice, mai mult, nu a fost solicitată consemnarea notărilor sau

înscrierilor despre existența raporturilor juridice aferente imobilului în

litigiu, la caz contractul de societate civilă;

- fără a institui careva grevări sau notări în registrul bunurilor în privința

apartamentului litigios, nu pot fi opuse terților careva interdicții prevăzute

de contractul de societate civilă, în speță recurentului

SRL „Prime Capital 2”;

- contrar prevederilor art. 320 Cod civil, organul de urmărire penală, a făcut

referire în actul de învinuire și la contractul de investiții pe numele lui

Prutean Lilian, or, un astfel de contract, neautentificat notarial și

neînregistrat în registrul bunurilor imobile este nul de drept, presupunând

inexistența lui, odată ce contractul de investiții pe numele lui Hîncu Galina

a fost înregistrat notarial și supus înregistrării și de către OCT Chișinău,

mai mult, reieșind din istoricul bunului imobil în litigiu, Prutean Lilian nu

a figurat drept investitor și proprietar al apartamentului nr. 18 amplasat pe

adresa mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri, 100/1, iar clauza din

11

contractul de societate civilă prin care, Prutean Lilian aduce apartamentul

drept contribuție la societatea civilă nu a fost executată;

- Hîncu Galina figurează ca investitor unic, potrivit contractului de investiție

privind construcția spațiului locativ nr. 18 din 06 noiembrie 2006, ulterior

și proprietar până la înstrăinarea apartamentului către

SRL „Compleximobil”, or, alte contracte decât cele încheiate și

înregistrate în conformitate cu art. 40/6 al Legii cadastrului bunurilor

imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998, nu puteau fi puse de către

instanțele de fond la baza hotărârii de condamnare;

- Prutean Lilian nu a fost niciodată investitor sau proprietar al

apartamentului nr. 18 în litigiu, iar contractul de societate civilă este un

contract fictiv, încheiat fără intenția de a produce efecte juridice, situația

membrilor asociației rămânând aceeași care a fost până la încheierea

contractului, care a fost prezentat de partea vătămată, cu titlu de act care ar

justifica pretenția privind declararea nulității contractului de

vânzare-cumpărare și pe cale de consecință a contractului de împrumut și

de ipotecă, provenit printr-o sentință de condamnare a inculpatei,

motivarea unei repetate cereri de chemare în judecată pe cale de revizuire

a hotărârilor irevocabile și definitive, inițierea în continuare a litigiului

civil de dobândire a dreptului de proprietate asupra apartamentului în

litigiu, motivându-se intenția prin prisma dispozițiilor lit. a), b) art. 449

Cod de procedură civilă;

- având în vedere prevederile art. 275 pct. 7) Cod de procedură penală,

organul de urmărire penală emițând ordonanța de pornire a urmăririi

penale în prezenta cauză, urma să țină cont și de cauza penală

nr. 2011031455 pusă pe rol în cadrul Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău, or, aceeași latură obiectivă a infracțiunii de escrocherie

este obiect de discuție în altă cauză penală, în care subiecții infracțiunii au

calități penale diferite;

- pornind de la prevederile art. 8 Cod de procedură penală, acuzatorul urma

să prezinte în instanțele de fond mijloace materiale de probă (documente,

constatări tehnico-științifice), cu respectarea prevederilor art. art. 93,

99-101, 157 Cod de procedură penală, care să confirme cu certitudine

dreptul părții vătămate Prutean Lilian asupra apartamentului în litigiu, or,

argumentele procurorului în acest sens sunt presupuneri.

respingerea acestuia, deoarece instanța de apel a examinat prezenta cauză penală sub

toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă de menținere a

sentinței prin care Hîncu Galina a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal, iar prin urmare acuzarea consideră, că în prezenta cauză

nu se constată erori de drept, ce ar permite instanței de recurs să intervină în hotărârea

contestată.

apărare, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este

12

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, expunând următoarele considerente în vederea

susținerii acestei statuări.

Așadar, pornind de la expunerea argumentelor privitor la soluția de

inadmisibilitate a recursului ordinar declarat de apărare, Colegiul penal amintește,

că potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute exhaustiv de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Din textul recursului se observă, că titularul cererii, critică hotărârea

contestată sub aspectul pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, din

care rezultă, că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, instanța a

admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței, precum și în cazul în

care nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului înaintat, nefiind stabilite presupusele erori de

drept invocate de recurent.

Analizând criticele formulate, prin prisma temeiurilor circumscrise cazurilor

de casare prevăzute de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, instanța

de recurs apreciază argumentele invocate de recurent ca fiind nefondate, având în

vedere în acest sens următoarele considerente.

La caz, se constată că titularul cererii de recurs critică decizia instanței de

apel, din considerentul că instanța de apel greșit a ajuns la concluzia de vinovăție a

inculpatei Hîncu Galina, astfel, în probarea alegațiilor invocate, apărarea a descris

în conținutul recursului probe și circumstanțe, care în opinia acesteia nu au fost

apreciate de instanța de apel la justa valoare sau au fost apreciate unilateral,

creându-se astfel impresia că instanța este părtinitoare.

Însă, verificând materialele dosarului în raport cu criticele enunțate, Colegiul

penal conchide că la judecarea apelurilor declarate de procuror și de apărare

instanța a examinat prezenta cauză penală sub toate aspectele, complet și obiectiv,

adoptând o soluție corectă privitor la condamnarea lui Hîncu Galina în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal, la 11 ani închisoare, cu executarea în penitenciar

pentru femei de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere și

de administrare cu bunuri materiale și mijloace bănești în întreprinderi, instituții,

organizații, indiferent de forma organizatorico-juridică și tipul de proprietate pe

termen de 4 ani, iar în temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa stabilită fiind

inclusă parțial partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei

13

Strășeni din 05 noiembrie 2015, fiind stabilită pedeapsa definitivă 15 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar pentru femei, de tip închis, cu amendă în

mărime de 2000 unități convenționale, în sumă de 40000 lei, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții de conducere și de administrare cu bunuri materiale și mijloace

bănești în întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de forma

organizatorico-juridică și tipul de proprietate pe termen de 5 ani

Or, în opinia instanței de recurs soluția instanței de apel este argumentată și

corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în cauză.

Cu referire la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel prevăzută de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că,

așa cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la

adoptarea soluției expuse în pct. 4. din prezenta decizie și a cărei redare repetată

nu este necesară.

În același context, în vederea respingerii argumentelor apărării privitor la

chestiunea de apreciere eronată a probelor, Colegiul penal amintește că la etapa

judecării recursului ordinar nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât

cea constatată de instanțele de fond, acestea fiind atribuțiile exclusive ale

instanțelor vizate, deci, instanța de recurs nu examinează criticele referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de

apel, corectitudinea condamnării inculpatei privind învinuirea imputată acesteia

prin rechizitoriu.

Raportând cele expuse supra la verificarea și aprecierea probelor efectuată

de instanța de apel, Colegiul penal evidențiază că, instanța de apel corect a ajuns la

concluzia despre vinovăția inculpatei de cele imputate prin rechizitoriu și just a

apreciat probatoriul acumulat, or, alegațiile recurentului în sensul vizat sunt

neîntemeiate.

Totodată, Colegiul penal pe această linie de considerente specifică că, pentru

a constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să

fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța

de recurs, or, în fapt și în drept, decizia instanței de apel corespunde tuturor

normelor de drept procesual penal.

Autorul recursului invocă că instanța a apreciat unilateral probele

administrate, însă din actele cauzei se constată că instanța de apel le-a creat părților

condițiile necesare, cercetând probele așa cum au fost prezentate de părți și a

conchis corect asupra circumstanțelor de fapt ale cauzei, efectuând o încadrare

juridică corectă.

14

Tot în acest context, Colegiul penal reține că, după cum rezultă din

prevederile art. 314 Cod de procedură penală, instanța de judecată este obligată, în

procesul judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit și sub toate aspectele, probele

prezentate de părți, creându-le acestora condiții necesare pentru cercetarea

multilaterală și în deplină măsură a circumstanțelor cauzei.

Opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal, verificând materialele

dosarului, specifică că judecând apelurile instanța a examinat cauza sub toate

aspectele, adoptând o soluție corectă în speță, iar motivele invocate în recursul

ordinar de către apărare, descrise în pct. 5. al prezentei decizii, Colegiul penal nu

le consideră relevante și ele urmează a fi respinse.

Tot aici, sub aspectul pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

Colegiul penal relevă, că instanța de apel corect a constatat că în acțiunile

inculpatei Hîncu Galina sunt prezente toate elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și pentru a evita

repetări inutile le însușește.

Pe cale de consecință, în virtutea considerentelor consemnate în partea

descriptivă a prezentei decizii, constatând că în cauză există o concordanță deplină

între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în privința

inculpatei Hîncu Galina și nefiind identificată de instanța de recurs prezența

erorilor judiciare, care ar putea servi drept temei de casare a deciziei recurate,

Colegiul penal consideră ca fiind neîntemeiate criticele formulate de recurent în

cererea de recurs ordinar deferită spre examinare, menținând decizia instanței de

apel.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Barbaroș Mihail în

numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 24 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui Hîncu Galina Ion, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 iunie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

15