1ra-865/2018 — art. 190 alin. 5 Cod penal

1ra-865/2018 — art. 190 alin. 5 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-865/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către avocatul

Barbaroș Mihail în numele inculpatei Hîncu Galina, de către avocata Culeac-Reul Natalia în

numele inculpatei Cojoc Diana, și a inculpatei Cojoc Diana, prin care solicită casarea a sentinței

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 15 decembrie 2017 și a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2018, în cauza penală privindu-le pe

Cojoc Diana XXXXX născută la XXXXX, originară și

domiciliată în XXXXX.

Hîncu Galina XXXXX, născută la XXXXX, originară din

XXXXX și domiciliată în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Hâncu Galina a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de

14 ani într-un penitenciar de tip închis pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții în domeniu economic, comercial, pe un termen de 5 ani.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal în coroborare cu alin. (2), la pedeapsa nouă

aplicată s-a adăugat partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 08.05.2014, stabilindu-i prin cumul parțial o pedeapsă sub

formă de închisoare în penitenciar de tip închis pentru femei pe un termen de 19 ani, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniu economic, comercial pe un termen de 5

ani.

Cojoc Diana a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

1

de 8 ani în penitenciar de tip închis pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

în domeniul economic, comercial pe un termen de 5 ani.

Corpurile delicte: procura din numele lui Ursu Natalia, înregistrată cu nr. 1409 în

registrul actelor notariale ale Biroului notarului public Onofrei Tatiana din 13 februarie

2012; recipisa din martie 2012 ridicate de la Ursu Sergiu; contractul de vânzare-cumpărare

a apartamentului nr. 68 din XXXXX, nr. 4 semnat între Livadaru Nina și SC ”

Compleximobil” SRL în persoana administratorului Cojoc Diana, înregistrat în Registrul

actelor notariale ale Notarului public Belicesco Oleg cu nr. 1791 la 10 aprilie 2012;

declarația din numele lui Livadaru Nina, înregistrată în Registrul actelor notariale ale

Notarului public Belicesco Oleg cu nr. 1843 la 12 aprilie 2012, ridicate la Notarul public

Belicesco Oleg- a fost dispus de a fi păstrate la materialele cauzei.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Hîncu Galina, la

începutul lunii februarie 2012, activând în funcția de director executiv al SA

„Compleximobil" SRL, în urma înțelegerii prealabile și împreună cu administratorul SC

„Compleximobil" SRL, Cojoc Diana și împreună cu o persoană, în privința căruia a fost

disjungată cauza penală, urmărind scopul dobândirii ilicite prin abuz de încredere și

înșelăciune a bunurilor altei persoane în proporții deosebit de mari, în interes material, sub

pretextul prestării serviciilor la cumpărarea unui apartament cu 3 odăi, iar ulterior și

vânzarea apartamentului care aparține lui Livadaru Nina cu nr. 68, amplasat în mun.

Chișinău, str. Gheorghe Tofan, nr. 4, cu odaie locativă, au solicitat de la Livadaru Nina

bani în sumă de 5500 euro, susținând fals necesitatea achitării către vânzătorul

apartamentului a unei arvone. Ulterior, la 13 februarie 2012 și 13 martie 2012, Hîncu

Galina, Cojoc Diana și împreună cu o persoană, în privința căruia a fost disjungată cauza

penală, aflându-se în oficiul SC "Compleximobil" SRL, amplasat în mun. Chișinău, str.

Alexandru Pușkin, nr. 22, of. 319 „A", au dobândit de la Livadaru Nina, în rate, suma de

5500 euro, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei din acea perioadă,

constituiau 85 795, 60 lei și 60 bani. După dobândirea ilicită a sumelor bănești, de către

persoana în privința căreia cauza penală a fost disjungată, pentru sporirea încrederii

victimei și pentru a reda acțiunilor sale un caracter legal, a întocmit două recipise, iar

mijloacele bănești le-a însușit împreună cu Hîncu Galina și Cojoc Diana, pe care le-au

folosit în scopuri personale.

Ulterior, aceleiași persoane, acționând cu aceiași intenție, la 10 aprilie 2012, afirmând

necesitatea gajării apartamentului către o bancă în schimbul obținerii dreptului de a

cumpăra o locuință gajată sau sechestrată, la un preț redus, față de piața imobiliară din mun.

Chișinău, au invitat-o pe Livadaru Nina la sediul Biroul Notarului Oleg Belicesco,

amplasat în mun. Chișinău, str. Alexei Mateevici, nr. 60, unde susținând fals că ea trebuie

să semneze un contract de gaj, prin abuz de încredere și înșelăciune, i-au prezentat de fapt

pentru semnătura un contract de vânzare-cumpărare a locuinței, pe care ultima, în rubrica:

"vânzător" 1-a și semnat, iar în rubrica - cumpărător SC "Compleximobil" SRL, contractul

în cauză a fost semnat de administratorul Cojoc Diana. În rezultatul acestor acțiuni ilicite,

apartamentul nr. 68, amplasat în mun. Chișinău, str. Gheorghe Tofan, nr. 4, la prețul total

de 14 000 euro, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei din 10 aprilie

2012, constituia suma de 216 606 lei și 60 bani, a trecut în proprietatea SC

2

"Compleximobil" SRL, astfel cauzându-i victimei o daună materială în sumă totală de

302 402 lei și 20 bani, ce constituie proporții deosebit de mari.

1.2 Cojoc Diana, la începutul lunii februarie 2012, activând în funcția de

administrator al SC "Compleximobil" SRL, în urma înțelegerii prealabile și împreună cu

directorul executiv al SA "Compleximobil" SRL, Hîncu Galina și împreună cu o persoană,

în privința căruia cauza penală a fost disjungată, urmărind scopul dobândirii ilicite prin

abuz de încredere și înșelăciune a bunurilor altei persoane în proporții deosebit de mari, în

interes material, sub pretextul prestării serviciilor la cumpărarea unui apartament cu 3 odăi,

iar ulterior și vânzarea apartamentului care aparținea lui Livadaru Nina cu nr. 68, amplasat

în mun. Chișinău, str. Gheorghe Tofan nr. 4, cu o odaie locativă, au solicitat de la Livadaru

Nina bani în sumă de 5500 euro, susținând fals necesitatea achitării către vânzătorul

apartamentului a unei arvone. Ulterior, la 13 februarie 2012 și 13 martie 2012, Hîncu

Galina, Cojoc Diana și împreună cu o persoană, în privința căreia cauza penală a fost

disjungată, aflându-se în oficiul SC "Compleximobil" SRL, amplasat în mun. Chișinău, str.

Alexandru Pușkin, nr. 22, of. 319 „A", au dobândit de la Livadaru Nina, în rate, suma de

5500 euro, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei din acea perioada

constituiau 85 795 lei și 60 bani. După dobândirea ilicită a sumelor bănești, persoana în

privința căreia cauza penală a fost disjungată, pentru sporirea încrederii victimei și pentru

a reda acțiunilor sale un caracter legal, a întocmit două recipise, iar mijloacele bănești le-a

însușit împreună cu Hîncu Galina și Cojoc Diana, pe care le-au folosit în scopuri personale.

Ulterior, aceleiași persoane, acționând cu aceiași intenție, la 10 aprilie 2012, afirmând

necesitatea gajării apartamentului către o bancă în schimbul obținerii dreptului de a

cumpăra o locuință gajată sau sechestrată, la un preț redus, față de piața imobiliară din mun.

Chișinău, au invitat-o pe Livadaru Nina la sediul Biroul Notarului Oleg Belicesco,

amplasat în mun. Chișinău, str. Alexei Mateevici, nr. 60, unde susținând fals că ea trebuie

să semneze un contract de gaj, prin abuz de încredere și înșelăciune, i-au prezentat de fapt

pentru semnătura un contract de vânzare-cumpărare a locuinței, pe care ultima, în rubrica:

"vânzător" 1-a și semnat, iar în rubrica - cumpărător SC "Compleximobil" SRL, contractul

în cauză a fost semnat de administratorul Cojoc Diana. În rezultatul acestor acțiuni ilicite,

apartamentul nr. 68, amplasat în mun. Chișinău, str. Gheorghe Tofan, nr. 4, la prețul total

de 14 000 euro, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei din 10 aprilie

2012, constituia suma de 216 606 lei și 60 bani, a trecut în proprietatea SC

"Compleximobil" SRL, astfel cauzându-i victimei o daună materială în sumă totală de

302 402 lei și 20 bani, ce constituie proporții deosebit de mari.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatelor Hîncu Galina și Cojoc Diana în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal, - cu indicii calificativi escrocherie „ dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, de două sau mai multe

persoane, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari”.

3.1 Avocatul Barbaroș Mihail în numele inculpatei Hâncu Galina, care a solicitat

casarea sentinței, cu achitarea inculpatelor Hîncu Galina și Cojoc Diana invocând faptul

că:

3

- potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe buza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate în ședința

instanței de apel;

- concluziile instanței sunt absolut identice cu descrierea faptelor din rechizitoriul

prezentat la materialele cauzei de învinuire a lui Hâncu Galina și Cojoc Diana, prin care se

constată că, urmărirea penală în privința inculpatelor, a fost pornită de către Direcția de

poliție mun. Chișinău la data de 16.07.2015 conform semnelor de infracțiune comise,

dispozițiile alin. (5) al art. 190 Cod penal, organul de urmărire penală a stabilit și

concluzionat despre săvârșirea infracțiunii imputate lui Hâncu Galina și Cojoc Diana

absolut limitându-se doar pe declarațiile părții - vătămate, Livadaru Nina;

- instanța de judecată nu a apreciat corespunzător probe și anume declarațiile părții

vătămate, dar și a inculpatelor, care nu recunosc faptele imputate, dar și înscrisurile ce au

fost anexate la materialele cauzei;

- atât organul de urmărire penală cât și instanța de judecată urmau să aprecieze la

data inițierii cauzei penale, faptul comiterii infracțiunii de escrocherie, prin însușirea

bunului părții vătămate, în proporții deosebit de mari, apreciere total diferită și constatată

asupra laturii obiective a escrocheriei, unde aceiași latură obiectivă a însușirii este studiu

pe alte cauze civile și unde subiecții au calități procesuale diferite, iar faptul însușirii a fost

apreciat integral prin concluzii, cu fapt de drept al „ lucrului judecat” – ca fiind unul

inexistent;

- în privința lui Hîncu Galina există o hotărâre judecătorească definitivă în legătură

cu aceeași acuzație sau prin care s-a constatat imposibilitatea urmăririi penale pe aceleași

temeiuri, existând circumstanțe prevăzute de legea care, condiționează executarea sau,

după caz exclud urmărirea penală;

- toate dubiile urmau a fi interpretate în favoarea inculpatei;

- acuzatorul de stat prin dubii și interpretare a „noțiunilor de drept” a încercat să

„presupună” existența laturii de însușire prin abuz de încredere și înșelăciune a avutului

proprietarului Livadaru Nina asupra apartamentului nr. 68 din str. Gh. Tofan 4 or. Chișinău,

iar instanța judiciară materializând în lipsa mijloacelor materiale de probe elocvente, certe

și fără de interpretare, verificate prin intermediul mijloacelor prevăzute de normele de drept

și procesual-penale, dispozițiile art. 93, 99-101, 157 ale Codului de procedură penală,

găsește vinovate de comiterea infracțiunii imputate pe ambele inculpate, condamnându-le

la pedeapsa penală, în contradicție cu hotărârile judiciare definitive și irevocabile, care au

valoarea lucrului judecat;

- lipsesc semnele infracțiunii imputate lui Hâncu Galina și Cojoc Diana;

- cât privește pretinsa nulitate a declarației nr. 1843 din 12 aprilie 2012, invocată de

către partea vătămată Livadaru Nina, care în mod benevol s-a prezentat la notar pentru a

întocmi această declarație și nu a fost forțată să semneze, iar notarul a legalizat semnătura

lui Livadaru Nina, aplicată pe înscrisul dat;

- conținutul înscrisului îi era cunoscut părții vătămate, astfel aceasta fiind conștientă

de consecințele semnării actului respectiv, partea vătămată fiind o persoană cu

discernământ, nefiind lipsită de capacitate de exercițiu, respectiv nu a putut să pretindă că

4

nu conștientiza esența acțiunilor sale la semnarea declarației nr. 1843 din 12.04.2012, astfel

declarația fiind valabilă și stabilește anumite circumstanțe;

-contractul de vânzare-cumpărare a fost întocmit la 10 aprilie 2012 și din data

indicată, reclamanta nu s-a adresat cumpărătorului cu vreo solicitare privind achitarea

prețului contractului;

- întrucât reclamanta a primit prețul contractului de vânzare-cumpărare, nefiind

întemeiată rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012,

aceasta putând interveni doar în cazul neexecutării esențiale din partea părților, iar

rezoluțiunea contractului nu afectează valabilitatea dreptului de ipotecă instituit în privința

ap. 68 din str. Gh. Tofan 4 mun. Chișinău;

- instanța de judecată la 05.09.2016 a ajuns la concluzia privind respingerea cererii

de chemare în judecată înaintată de Livadaru Nina reieșind din obligația vânzătorului care

se obliga să remită concomitent cu predarea bunului, documentele referitoare la bun,

prevăzut de lege, dacă în contractul de vânzare-cumpărare nu a fost prevăzut altfel;

- la 28.12.2011 SC „Compleximobil” SRL și ÎM „ Prime Capital-2” SRL au încheiat

contractul nr IMM_2/098/12/2011, în temeiul căruia SC „Compleximobil” SRL în calitate

de împrumutat a primit de la SC „ Prime Capital-2” SRL în calitate de împrumutător

mijloace bănești în sumă de 41 600 dolari SUA;

- în temeiul contractului de împrumut nr. IMM_2/103/03/2012 și a acordurilor

adiționale SC „Compleximobil” SRL a obținut de la SC „Prime Capital-2” SRL un

împrumut în sumă de 72 700 lei, iar la 10.04.2012 Livadaru Nina în calitate de vânzător și

SC „Compleximobil” SRL în calitate de cumpărător au încheiat contracte de vânzare-

cumpărare nr. 1791 autentificat notarial la notarul public, privind înstrăinarea bunului

imobil situat XXXXX ap.68 la prețul de 14 000 euro;

- la pct. 4 din contractul nr. 1791 din 10.04.2012, autentificat notarial public, părțile

au convenit că prețul de înstrăinare a imobilului va fi achitat de către vânzător nu mai târziu

de data de 13.04.2012 din contul mijloacelor bănești oferite de SC „ Prime Capital-2” SRL

în beneficiul SC „Compleximobil” SRL în baza contractului de împrumut nr.

IMM_2/103/03/2012;

- conform contractului de ipotecă nr. IPOTMM_2103C/03/2012 din 10.04.2012

autentificat notarial cu nr. 1793, acordul adițional nr. 01 la acest contract apartamentul nr.

68 XXXXX, a fost ipotecat în vederea garantării executării obligațiilor născute în temeiul

contractelor de împrumut nr XXXXX din 28.12.2011 și nr. IMM_2/103/03/2012, fiind

instituită inclusiv și fidejusiunea Cojoc Dianei și Hâncu Galina;

- la 12.04.2012 Livadaru Nina a declarat că SC „Compleximobil” SRL în calitate

de cumpărător și-a onorat obligațiunile asumate potrivit pct. 4 din contractul de vânzare

cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012, autentificat notarial.

3.2 Inculpata Cojoc Diana, care a solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei

hotărâri prin care să fie achitată invocând faptul că:

- fapta nu întrunește elementele infracțiunii, hotărârea este absolut contrară

dispozitivului, iar concluzia instanței este adoptată contrar normelor de drept penal;

5

- nu au fost apreciate pe deplin declarațiile date de către aceasta în instanța de

judecată cît și declarațiile inculpatei Hâncu Galina, documentele acumulate în cadrul

urmăririi penale dar și în instanța de judecată, condamnarea sa fiind lipsită de probatoriu;

- instanța de judecată urma să aprecieze la data inițierii cauzei penale, faptul că latura

obiectivă a infracțiunii de escrocherie a format obiect de examinare pe alte cauze civile

unde subiecții au calități procesuale diferite, iar faptul însușirii a fost apreciat integral prin

concluzii, având calitatea lucrului judecat;

- în privința lui Hâncu Galina există o hotărâre judecătorească definitivă în legătură

cu aceeași acuzație;

- toate dubiile urmau a fi apreciate în favoarea inculpatelor;

- acuzatorul de stat prin dubii și interpretare a „noțiunilor de drept” a încercat să

„presupună” existența laturii de însușire prin abuz de încredere și înșelăciune a avutului

proprietarului Livadaru Nina asupra apartamentului nr. 68 din str. Gh. Tofan 4 or. Chișinău,

iar instanța judiciară materializând în lipsa mijloacelor materiale de probe elocvente, certe

și fără de interpretare, verificate prin intermediul mijloacelor prevăzute de normele de drept

și procesual-penale, dispozițiile art. 93, 99-101, 157 ale Codului de procedură penală,

găsește vinovate de comiterea infracțiunii imputate pe ambele inculpate, condamnându-le

la pedeapsa penală, în contradicție cu hotărârile judiciare definitive și irevocabile, care au

valoarea lucrului judecat.

fost respinse apelurile declarate, ca nefondate cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că la pronunțarea sentinței prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a ajuns la concluzia că

inculpatele Galina Hîncu și Cojoc Diana Iurie au săvârșit infracțiunile imputate lor,

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Instanța de apel analizând ansamblu de probe anexat la materialele cauzei, cercetate

atât în prima instanță cât și în instanța de apel, prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, a

conshis că Hîncu Galina și Cojoc Diana au comis infracțiunea prevăzută în art. 190 alin.

(5) Cod penal, cu semnele calificative, escrocheria, adică „ dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, de două sau mai multe persoane, cu

cauzarea de daune în proporții deosebit de mari”, or actele procesuale acumulate și

administrate în cadrul urmăririi penale, coroborează cu declarațiile părții vătămate, dar și

cu a martorilor audiați care combat depozițiile inculpatelor.

Instanța de apel nu a reținut ca plauzibile argumentele apelanților, referitor la faptul

că de prima instanță nu s-au apreciat corespunzător probele, precum și faptul că în acțiunile

inculpatelor lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, or

raportând materialele cauzei la circumstanțele stabilite, instanța de apel a constatat că din

declarațiile părții vătămate Livădaru Nina, precum și în coroborare cu declarațiile

martorilor, date în cadrul ședinței de judecată, s-a stabilit că inculpatele au acționat cu

intenție directă cu scop de cupiditate întru dobândirea bunului ce îi aparținea lui Livadaru

Nina prin înșelăciune și abuz de încredere cauzându-i ultimii un prejudiciu în proporții

6

deosebit de mari, existând legătură directă între acțiunile întreprinse de inculpate și

prejudiciul cauzat părții vătămate.

Totodată instanța de apel a concretizat faptul că de către apărare nu a fost prezentată

nici o probă, pe lângă prezența declarației din numele lui Livadaru Nina, înregistrată în

Registrul actelor notariale ale notarului public Oleg Belicesco cu nr. 1843, la 12.04.2012,

care ar confirma transmiterea banilor către Livadaru Nina pentru procurarea

apartamentului ultimei de către SRL „Compleximobil", or, din însuși declarațiile inculpatei

Cojoc Diana, aceasta nu a transmis cuiva careva sume bănești pentru procurarea

apartamentului vizat, mai mult ca atât, nici Hîncu Galina nu a putut demonstra transmiterea

banilor dați către Livadaru Nina.

A mai specificat instanța de apel, că partea apărării nu a putut demonstra nici scopul

procurării apartamentului menționat, or, versiunea precum că inculpatele au urmărit scopul

dobândirii unui venit în urma efectuării câtorva lucrări cosmetice și vânzării

apartamentului nominalizat la un preț mai mare, a fost combătută de însăși acțiunile și

starea financiară a inculpatelor-întreprinderii SRL „Compleximobil", deoarece acestea nu

dispuneau nici de suma necesară pentru procurarea apartamentului și nici de suma necesară

pentru efectuarea lucrărilor cosmetice, mai mult din însăși declarațiile inculpatelor s-a

constatat că, întreprinderea avea probleme financiare, astfel că nici administratorul

întreprinderii SRL „Compleximobil" nu a ridicat vreun salariu în urma activității în calitate

de administrator la întreprinderea dată.

Referitor la pedeapsa aplicată, instanța de apel a considerat că, prima instanță a ținut

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, că infracțiunea comisă de

către inculpate face parte din categoria infracțiunilor deosebit de grave, de persoana celor

vinovate, de rolul lor la săvârșirea infracțiunii, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, totodată instanța de apel a precizat faptul că de către prima instanță întemeiat

a fost reținut în calitate de circumstanță agravantă inculpatei Hâncu Galina, săvârșirea

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară,

fapt confirmat prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 08 mai 2014.

Prin urmare instanța de apel a conchis că corect prima instanță a constatat că

restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatelor Hîncu Galina și Cojoc

Diana este posibilă cu izolarea de societate, în strictă conformitate cu prevederile art. 190

alin. (5) Cod penal, prin aplicarea față de acestea a pedepsei sub formă de închisoare, într-

un penitenciar de tip închis pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita o anumită activitate în domeniul economic, comercial.

6.1. Avocatul Barbaroș Mihail în numele inculpatei Hâncu Galina, indicând

temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală,

care solicită casarea deciziei și a sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri

de achitare a inculpatei Hâncu Galina invocând că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

7

contrazice dispozitivul hotărârii, precum fiind expus neclar, cu admiterea erorii de fapt,

afectând soluția;

- cauza a fost judecată în instanța de apel fără citarea legală a părții vătămate

Livădaru Nina și martorilor acuzării, care sunt de fapt rudele de gradul I a părții vătămate

și care au depus declarații contradictorii atât la etapa urmăririi penale cât și în ședința de

judecată la audierea lor;

- fapta nu întrunește elementele infracțiunii;

- instanțele de fond nu s-au expus asupra admiterii sau respingerii acțiunii civile,

fapt ce a cauzat admiterea unei erori;

- nu au fost apreciate pe deplin declarațiile date de către aceasta în instanța de

judecată cât și declarațiile inculpatei Hâncu Galina, documentele acumulate în cadrul

urmăririi penale dar și în instanța de judecată, condamnarea sa fiind lipsită de probatoriu;

- instanța de judecată urma să aprecieze la data inițierii cauzei penale, faptul că latura

obiectivă a infracțiunii de escrocherie a format obiect de examinare pe alte cauze civile

unde subiecții au calități procesuale diferite, iar faptul însușirii a fost apreciat integral prin

concluzii, având calitatea lucrului judecat;

- în privința lui Hâncu Galina există o hotărâre judecătorească definitivă în legătură

cu aceeași acuzație, toate dubiile urmau a fi apreciate în favoarea inculpatelor;

- acuzatorul de stat prin dubii și interpretare a „noțiunilor de drept” a încercat să

„presupună” existența laturii de însușire prin abuz de încredere și înșelăciune a avutului

proprietarului Livadaru Nina asupra apartamentului nr. 68 din str. Gh. Tofan 4 or. Chișinău,

iar instanța judiciară materializând în lipsa mijloacelor materiale de probe elocvente, certe

și fără de interpretare, verificate prin intermediul mijloacelor prevăzute de normele de drept

și procesual-penale, dispozițiile art. 93, 99-101, 157 ale Codului de procedură penală,

găsește vinovate de comiterea infracțiunii imputate pe ambele inculpate, condamnându-le

la pedeapsa penală, în contradicție cu hotărârile judiciare definitive și irevocabile, care au

valoarea lucrului judecat;

- concluziile instanței sunt identice cu descrierea faptelor din rechizitoriu;

- organul de urmărire penală a stabilit și concluzionat despre săvârșirea infracțiunii

imputate lui Hîncu Galina și Cojoc Diana absolut limitându-se doar pe declarațiile părții

recunoscute vătămate, Livădaru Nina care declara la etapa UP că a deținut cu drept de

proprietate ap. 68 din str. Gh. Tofan 4, or. Chișinău, iar în primăvara anului 2012, prin

intermediul ginerelui său Sergiu Ursu și fiica sa Ursu Natalia li-au propus să cumpere un

apartament cu 3 odăi, din categoria celor gajate sau sechestrate de vreo bancă și care sunt

scoase la vânzare la un preț mai jos de cât cele propuse la preț comercial pe piață din mun.

Chișinău, iar pe cel din proprietate să-l vândă, propunere făcută de către Cazacu Olesea

membrilor familiei părții-vătămate;

- din declarațiile părții-vătămate cât și a martorilor urmează că anume Cazacu

Olesea le-a comunicat despre faptul că aceștia trebuie să le dea suma de 5 500 euro, ca să

o poată achita vânzătorului sub formă de arvună, bani care au fost recepționați de către

ultima, eliberând în acest sens și recipisă semnată de ea;

- pretinsa nulitate a declarației nr. 1843 din 12 aprilie 2012, invocată de către partea

vătămată Livadaru Nina este neîntemeiată, ultima în mod benevol s-a prezentat la notar

8

pentru a întocmi această declarație și nu a fost forțată să semneze, iar notarul a legalizat

semnătura lui Livadaru Nina, aplicată pe înscrisul dat;

- conținutul înscrisului îi era cunoscut părții vătămate, astfel aceasta fiind conștientă

de consecințele semnării actului respectiv, partea vătămată fiind o persoană cu

discernământ, nefiind lipsită de capacitate de exercițiu, respectiv nu a putut să pretindă că

nu conștientiza esența acțiunilor sale la semnarea declarației nr. 1843 din 12.04.2012, astfel

declarația fiind valabilă, stabilind anumite circumstanțe;

-contractul de vânzare-cumpărare a fost întocmit la 10 aprilie 2012, din data

indicată, reclamanta nu s-a adresat cumpărătorului cu vreo solicitare privind achitarea

prețului contractului;

- întrucât reclamanta a primit prețul contractului de vânzare-cumpărare, nefiind

întemeiată rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012,

aceasta putând interveni doar în cazul neexecutării esențiale din partea părților, iar

rezoluțiunea contractului nu afectează valabilitatea dreptului de ipotecă instituit în privința

ap. 68 din str. Gh. Tofan 4 mun. Chișinău;

- instanța de judecată la 05.09.2016 a ajuns la concluzia privind respingerea cererii

de chemare în judecată înaintată de Livadaru Nina reieșind din obligația vânzătorului care

se obliga să remită concomitent cu predarea bunului, documentele referitoare la bun,

prevăzut de lege, dacă în contractul de vânzare-cumpărare nu a fost prevăzut altfel;

- la 28.12.2011 SC „Compleximobil” SRL și ÎM „Prime Capital-2” SRL au încheiat

contractul nr XXXXX, în temeiul căruia SC „ Compleximobil” SRL în calitate de

împrumutat a primit de la SC „ Prime Capital-2” SRL în calitate de împrumutător mijloace

bănești în sumă de 41 600 dolari SUA;

- în temeiul contractului de împrumut nr. XXXXX și a acordurilor adiționale SC

„Compleximobil” SRL a obținut de la SC „Prima Capital-2” SRL un împrumut în sumă de

72 700 lei, iar la 10.04.2012 Livadaru Nina în calitate de vânzător și SC „Compleximobil”

SRL în calitate de cumpărător au încheiat contract de vânzare-cumpărare nr. 1791

autentificat notarial la notarul public, privind înstrăinarea bunului imobil situat în mun.

Chișinău, str. Gh. Tofan 4 ap.68, la prețul de 14 000 euro;

- la pct. 4 din contractul nr. 1791 din 10.04.2012, autentificat notarial public, părțile

au convenit că prețul de înstrăinare a imobilului va fi achitat de către vânzător nu mai târziu

de data de 13.04.2012 din contul mijloacelor bănești oferite de SC „ Prime Capital-2” SRL

în beneficiul SC „Compleximobil” SRL în baza contractului de împrumut nr.

IMM_2/103/03/2012;

- conform contractului de ipotecă nr. IPOTMM_2103C/03/2012 din 10.04.2012

autentificat notarial cu nr. 1793, acordul adițional nr. 01 la acest contract apartamentul nr.

68 din str. Gh. Tofan 4 mun. Chișinău, a fost ipotecat în vederea garantării executării

obligațiilor născute în temeiul contractelor de împrumut nr IMM_2/098/12/2011 din

28.12.2011 și nr. IMM_2/103/03/2012, fiind instituită inclusiv și fidejusiunea Cojoc

Dianei și Hâncu Galinei;

- la 12.04.2012 Livadaru Nina a declarat că SC „Compleximobil” SRL în calitate

de cumpărător și-a onorat obligațiunile asumate potrivit pct. 4 din contractul de vânzare

cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012, autentificat notarial.

9

6.2 Avocatul Culeac-Reul Natalia în numele inculpatei Cojoc Diana, indicând

temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală,

solicită casarea deciziei și a sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare a inculpatei Cojoc Diana invocând că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, precum fiind expus neclar, cu admiterea erorii de fapt,

afectând soluția;

- cauza a fost judecată în instanța de apel fără citarea legală a părții vătămate

Livădaru Nina și martorilor acuzării, care sunt de fapt rudele de gradul I a părții vătămate

și care au depus declarații contradictorii atât la etapa urmăririi penale cât și în ședința de

judecată la audierea lor;

- învinuirea adusă nu și-a găsit confirmarea, iar probele nu au fost apreciate în

corespundere cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală;

- concluziile instanței sunt absolut identice cu descrierea faptelor din rechizitoriu,

bazându-se doar pe declarațiile părții -vătămate;

- instanța de judecată urma să aprecieze la data inițierii cauzei penale, faptul că latura

obiectivă a infracțiunii de escrocherie a format obiect de examinare pe alte cauze civile

unde subiecții au calități procesuale diferite, iar faptul însușirii a fost apreciat integral prin

concluzii, având calitatea lucrului judecat.

6.3 Inculpata Cojoc Diana indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care solicită casarea deciziei și a sentinței,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri de achitare invocând temeiuri similare,

specificate la pct. 6.1, 6.2 din prezenta decizie.

constată că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată

de către instanța de recurs.

La fel, art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, prevede că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnaților, iar, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor.

Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul penal lărgit în urma cercetării recursurilor declarate, reține că recurenții

invocă ca temeiuri de recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), Cod de procedură

10

penală, însă în rezultatul verificării deciziei instanței de apel, se atestă că în prezenta speță,

este incident temeiul descris în recurs, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, sub aspectele că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apeluri și motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii”, care

s-a confirmat în prezenta cauză penală, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Or, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere

recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la etapa

precedentă de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează,

are un rol preventiv și unul reparator.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze total, atunci când se constată admiterea erorilor de drept, de natură să afecteze

echitatea desfășurării procesului și care au avut drept consecință adoptarea unei hotărâri

contradictorii și nemotivate.

În această ordine de idei, urmând a fi evidențiați și prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, în care se stipulează asupra căror chestiuni de fapt și de drept urmează

să se expună instanța, la etapa judecării cauzei în procedura de apel.

În particular, la chestiunile de fapt se atribuie următoarele aspecte: dacă fapta

reținută a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce

împrejurări a fost comisă, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual sau penal au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile

nominalizate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Reieșind din cererile de recurs declarate de către avocatul Barbaroș Mihail în

numele inculpatei Hâncu Galina, de către avocatul Culeac-Reul Natalia în numele

inculpatului Cojoc Diana și de către inculpata Cojoc Diana se constată că criticele acestora,

în esență, se referă la faptul că instanța de apel a adoptat soluția de condamnare a

inculpatelor Cojoc Diana și Hâncu Galina învinuite de comiterea infracțiunii de

escrocherie, cu admiterea mai multor încălcări atât de drept material, cât și procesual,

particularizate în aprecierea vădit greșită despre lipsa raporturilor de natură juridico-civile

dintre inculpate și partea vătămată, aprecierea unilaterală a probelor, denaturarea

conținutului unor declarații date de martori, formularea unor concluzii nefondate, prin

aceasta, „ inter alia”, fiind încălcată obligația instanței de motivare a hotărârii

judecătorești, care face parte din setul garanțiilor subsecvente procesului echitabil.

11

Colegiul penal lărgit, remarcă că la data de 05.09.2016 de către Judecătoria Centru,

mun. Chișinău a fost emisă hotărârea de respingerea cererii de chemare în judecată depusă

de către Livadaru Nina împotriva SC „ Compleximobil” SRL în proces de insolvabilitate,

ÎM „ Prima Capital-2” SRL, notarul public Belicesco Oleg și intervenientul accesoriu ÎS

„Cadastru” privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din

10.04.2012, a pct. 3.9 din acordul adițional nr. 01 la contractul de împrumut XXXXX din

23.03.2012, precum și a contractului de ipotecă nr. XXXXX cu constatarea nulității

absolute a declarației nr. 1843 din 12.04.2012 privind executarea contractului de vânzare-

cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012 autentificat de notarul public Belicesco Oleg ( f.d. 79-

82 vol. III), care a fost menținută prin decizia Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău

din 24.01.2017 ( f. d. 83-86, vol. III), astfel, sintetizând circumstanțele stabilite și analizând

conținutul deciziei instanței de apel, se evidențiază faptul că, aceasta nu s-a pronunțat

asupra acestor motive relevante, deși acestea au fost invocate în cererea de apel, prin ce și-

a găsit confirmare temeiul pentru recurs ordinar, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel a trecut cu vederea alegațiile

expuse de către partea apărării, privitor la chestiunile care trebuiau să fie verificate în cadrul

ședințelor de judecată desfășurate. Prin aceasta este evident că, instanța de apel nu a pătruns

în esența problemei de fapt și de drept, formulând niște concluzii de ordin general din

doctrina penală pe care le-a pus la baza condamnării inculpatelor.

De către instanța de apel a fost lăsată fără examinare și chestiunea cu privire la

circumstanțele în care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791 din

10.04.2012 încheiat între Livadaru Nina și Cojoc Diana ca administrator al SC

„Compeximobil” SRL ( f. d. 43-44, vol. I), precum și a declarației eliberate de către

Livadaru Nina care a fost autentificată notarial și prin care se confirmă faptul că de către

cumpărător au fost onorate pe deplin obligațiile sale asumate la pct. 4 din contractul de

vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012 ( f. d. 55, vol. I), or, la acest capitol fiind

divergențe între declarațiile inculpatelor, a părții-vătămate și a martorilor.

Instanța de apel în partea descriptivă a deciziei a constatat că „de către partea

apărării nu a putut fi explicat scopul transmiterii de către Livadaru Nina a sumei de 5500

euro către inculpate, se confirmă faptul că inculpatele prin abuz de încredere și

înșelăciune au dobândit apartamentul lui Livadaru Nina și suma de 5500 euro, sub

pretextul cumpărării unui apartament cu 3 odăi, fapt ce coroborează cu declarațiile părții

vătămate și a martorilor Ursu Sergiu și Ursu Natalia....”.

Constatările la care a ajuns instanța de apel, vin în contradicție atât cu materialele

cauzei cât și cu declarațiile părții-vătămate și a martorilor, or după cum urmează din

materialele cauzei și anume din recipisa din 13.02.2012 și recipisa din 13.03.2012 ( f.d.

30-31, vol. I), banii au fost transmiși de către Ursu Natalia către Cazacu Olesea, fapt

confirmat în instanța de judecată și prin declarațiile părții-vătămate Livadaru Nina,

martorului Ursu Natalia și Ursu Sergiu ( f.d. 142-149 vol. III).

În consecință, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a adoptat o decizie de

menținere a sentinței de condamnare a lui Cojoc Diana și Hîncu Galina în baza art. 190

alin. (5) Cod penal, printr-o motivare superficială, reținând în acest sens doar probele

12

acuzării, în special declarațiile părții vătămate, fără a le supune unei analize ample, fără a

lua în considerație probele la care face referire partea apărării și fără a clarifica

circumstanțe esențiale ale cauzei, lăsând astfel fără o argumentare cuvenită motivele

invocate în apelurile declarate, prin ce a fost afectată soluția adoptată, din care considerente

recursurile declarate urmează a fi admise, iar decizia instanței de apel casată total, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

Totodată Colegiul penal lărgit, subliniază faptul că la data de 16.07.2015 de către

organul de urmărire penală, Livadaru Nina, a fost recunoscută în calitate de parte civilă

(f.d. 25, vol. I), prin urmare instanța de recurs atestă faptul că de către instanțele ierarhic

inferioare a fost omisă soluționarea acțiunii civile, fapt ce denotă că cauza penală a fost

examinată superficial, fără a intra în esență.

La caz, Colegiul lărgit menționează că, conform jurisprudenței CtEDO, instanțele

de judecată sânt obligate să demonstreze circumstanțele ce țin de vinovăția inculpatului cu

adoptarea unor soluții motivate, or, lipsa acestora atestă o încălcare a dreptului la un proces

echitabil, astfel, CtEDO a reiterat în acest sens că ”(...) în cazul în care instanțele

judecătorești naționale se abțin de a da un răspuns special și explicit la cele mai

importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă

acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera ca o încălcare

a dreptului la un proces echitabil.” (cauza Hiro Balani c. Spaniei, Ruis Toriho c. Spaniei,

Popov nr. 2 c. Moldovei, Albina c. României etc).

În acest sens, Colegiul penal reiterează, că obligația instanței de a-și motiva

hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui proces echitabil.

Or, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al

Convenției, s-a conchis că o hotărîre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în

cadrul procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei

(2007) §85).

Astfel, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de dispozițiile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia,

să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual

penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererile de apel și în măsura competenței

sale asupra motivelor din recursurile declarate, nominalizate și în prezenta decizie, să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund

probele administrate și examinate în instanță, în strictă conformitate cu cerințele legii, să

le dea aprecierea cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei

probe examinate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor infracțiunii

imputate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date,

să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, și în dependență de

circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica

CEDO în acest domeniu, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Totodată la caz, Colegiul penal lărgit, consideră necesar să specifice faptul că, la

rejudecarea cauzei penale menționate, de către instanța de apel urmează să se i-a în calcul

13

faptul că prin Legea nr. 179 din 26.07.2018 pentru modificarea unor acte legislative, art.

190 Cod penal, a suferit modificări, care urmează a fi aplicate și în speța dată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Barbaroș Mihail în numele

inculpatei Hîncu Galina, de către avocata Culeac-Reul Natalia în numele inculpatei Cojoc

Diana, și de către inculpata Cojoc Diana, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 23 ianuarie 2018, în cauza penală în cauza penală privindu-le pe Cojoc Diana

XXXXX, Hîncu Galina XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu este supusă căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 25 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

14