1ra-1283/20 — art.190 alin.5 Cod penal

1ra-1283/20 — art.190 alin.5 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1283/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: G. Moscalciuc)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Iu. Iordan, Al. Gafton, E. Cojocaru)

D E C I Z I E

08 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

judecând în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de

către Cojoc Diana și de către Hîncu Galina, reprezentată de avocatul Mihail

Barbaroș, împotriva deciziei din 04 februarie 2020 a Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău, în cauza penală în privința lui:

Cojoc Diana Iurie XXXXX și

Hîncu Galina Ion XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 03.11.2016 până la 15.12.2017;

Instanța de apel de la 04.01.2018 până la 23.01.2018;

Instanța de recurs ordinar de la 29.03.2018 până la 25.09.2018

Instanța de apel de la 06.11.2018 până la 20.02.2019

Instanța de recurs ordinar de la 14.05.2019 până la 25.06.2019

Instanța de apel de la 06.08.2019 până la 04.02.2020

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor ordinare în

cauză în baza actelor din dosar,

c o n s t a t ă :

Hîncu Galina a fost condamnată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 14 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul economic,

comercial pe un termen de 5 ani.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate

prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 08 mai 2014, i-a fost stabilită

pedeapsă definitivă de 19 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în

1

domeniul economic, comercial pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de

tip închis, pentru femei, din momentul definitivării sentinței.

Cojoc Diana a fost condamnată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 8 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul economic,

comercial pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, pentru

femei, din momentul definitivării sentinței.

inculpata Hîncu Galina, la începutul lunii februarie 2012, activând în funcția de

director executiv al SA ”Compleximobil” SRL, în urma înțelegerii prealabile și

împreună cu administratorul SC ”Compleximobil” SRL, Cojoc Diana și împreună

cu Cazacu Olesea, în privința cărei a fost disjungată cauza penală, urmărind scopul

dobândirii ilicite prin abuz de încredere și înșelăciune a bunurilor altei persoane în

proporții deosebit de mari, în interes material, sub pretextul prestării serviciilor la

cumpărarea unui apartament cu 3 odăi, iar, ulterior și vânzarea apartamentului care

aparține lui Livadaru Nina cu nr. 68, din XXXXX, cu o odaie locativă, au solicitat

de la Livadaru Nina bani în sumă de 5500 euro, susținând fals necesitatea achitării

către vânzătorul apartamentului a unei arvune. Ulterior, la 13 februarie 2012 și 13

martie 2012, Hîncu Galina, Cojoc Diana și împreună cu Cazacu Olesea, în privința

cărei a fost disjungată cauza penală, aflându-se în oficiul SC ”Compleximobil” SRL,

din XXXXX, au dobândit de la Livadaru Nina, în rate, suma de 5500 euro, care

conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei din acea perioadă,

constituiau 85.795,60 lei. După dobândirea ilicită a sumelor bănești, Cazacu Olesea,

pentru sporirea încrederii victimei și pentru a reda acțiunilor sale un caracter legal,

a întocmit două recipise, iar mijloacele bănești le-a însușit împreună cu Hîncu Galina

și Cojoc Diana, pe care le-au folosit în scopuri personale.

Ulterior, aceleași persoane, acționând cu aceeași intenție, la 10 aprilie 2012,

afirmând necesitatea gajării apartamentului către o bancă în schimbul obținerii

dreptului de a cumpăra o locuință gajată sau sechestrată, la un preț redus, față de

piața imobiliară din mun. Chișinău, au invitat-o pe Livadaru Nina la sediul Biroul

Notarului, Oleg Belicesco, din XXXXX, unde susținând fals că ea trebuie să

semneze un contract de gaj, prin abuz de încredere și înșelăciune, i-au prezentat de

fapt pentru semnătură un contract de vânzare-cumpărare a locuinței, pe care ultima,

în rubrica: ”vânzător” l-a și semnat. În rubrica: ”cumpărător SC ”Compleximobil”

SRL”, contractul în cauză a fost semnat de administratorul Cojoc Diana. În rezultatul

acestor acțiuni ilicite, apartamentul nr. 68 din XXXXX, la prețul total de 14.000

euro, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei din 10 aprilie

2012, constituiau suma de 216.606,60 lei, a trecut în proprietatea SC

”Compleximobil” SRL, cauzând victimei o daună materială în sumă totală de

302.402, 20 lei, ce constituie proporții deosebit de mari.

Astfel, Hîncu Galina a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod

penal, ca escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de

daune în proporții deosebit de mari.

Cojoc Diana, la începutul lunii februarie 2012, activând în funcția de

administrator al SC ”Compleximobil” SRL, în urma înțelegerii prealabile și

împreună cu directorul executiv al SA ”Compleximobil” SRL, Hîncu Galina și

împreună cu Cazacu Olesea, în privința cărei a fost disjungată cauza penală,

urmărind scopul dobândirii ilicite prin abuz de încredere și înșelăciune a bunurilor

2

altei persoane în proporții deosebit de mari, în interes material, sub pretextul prestării

serviciilor la cumpărarea unui apartament cu 3 odăi, iar ulterior și vânzarea

apartamentului care aparține lui Livadaru Nina cu nr. 68, din XXXXX, cu o odaie

locativă, au solicitat de la Livadaru Nina bani în sumă de 5500 euro, susținând fals

necesitatea achitării către vânzătorul apartamentului a unei arvune. Ulterior, la 13

februarie 2012 și 13 martie 2012, Hîncu Galina, Cojoc Diana și împreună cu o

persoană, în privința cărei a fost disjungată cauza penală, aflându-se în oficiul SC

”Compleximobil” SRL, din XXXXX, au dobândit de la Livadaru Nina, în rate, suma

de 5500 euro, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei din acea

perioadă constituiau 85.795,60 lei. După dobândirea ilicită a sumelor bănești,

Cazacu Olesea, pentru sporirea încrederii victimei și pentru a reda acțiunilor sale un

caracter legal, a întocmit două recipise, iar mijloacele bănești le-a însușit împreună

cu Hîncu Galina și Cojoc Diana, pe care le-au folosit în scopuri personale.

Ulterior, aceleași persoane, acționând cu aceeași intenție, la 10 aprilie 2012,

afirmând necesitatea gajării apartamentului către o bancă în schimbul obținerii

dreptului de a cumpăra o locuință gajată sau sechestrată, la un preț redus, față de

piața imobiliară din mun. Chișinău, au invitat-o pe Livadaru Nina la sediul Biroul

Notarului Oleg Belicesco, din XXXXX, unde susținând fals că ea trebuie să semneze

un contract de gaj, prin abuz de încredere și înșelăciune, i-au prezentat de fapt pentru

semnătura un contract de vânzare-cumpărare a locuinței, pe care ultima, în rubrica:

”vânzător” l-a și semnat. În rubrica: ”cumpărător SC ”Compleximobil” SRL”,

contractul în cauză a fost semnat de administratorul Cojoc Diana. În rezultatul

acestor acțiuni ilicite, apartamentul nr. 68, din XXXXX, la prețul total de 14.000

euro, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei din 10 aprilie

2012, constituia suma de 216.606,60 lei, a trecut în proprietatea SC

”Compleximobil” SRL, cauzând victimei o daună materială în sumă totală de

302.402,20 lei, ce constituie proporții deosebit de mari.

Astfel, Cojoc Diana a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod

penal, ca escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de

daune în proporții deosebit de mari.

Instanța a reținut că, inculpata Hîncu Galina nu a recunoscut vina și a declarat

că, SC ”Compleximobil” SRL a procurat de la Ursu Natalia și Ursu Sergiu garsoniera

care se află pe str. Gheorghe Tofan. Toate negocierile referitor la vânzare au fost

petrecute cu Ursu Natalia, însă prin intermediul lui Cazacu Olesea. Achitarea acestei

garsoniere a fost făcută prin intermediul lui Cazacu Olesea. Banii cu care a fost

negociat costul garsonierei au fost achitați de către ea, însă primiți de la Cojoc Diana

de pe contul bancar al companiei, în urma achitării acestei garsoniere, Ursu Natalia

s-a prezentat la biroul notarial, a depus declarație suplimentară în scris, a primit

costul garsonierei și pretenții nu aveau. Apartamentul a fost procurat din banii băncii.

Inculpata Cojoc Diana, la fel, nu a recunoscut vina și a declarat că, după

reținerea lui Hîncu Galina, a fost telefonată de fiica lui Livadaru Nina, Ursu Natalia

și anunțată că nu ar fi fost achitată suma conform tranzacției de vânzare-cumpărare

a garsonierei. Dar, la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare cu Livadaru

Nina și la semnarea declarației de achitare, ea nu a participat.

Partea vătămată Livadaru Nina a declarat că, ginerele ei, Ursu Sergiu, acorda

lui Hîncu Galina și Cazacu Olesea servicii taxi. S-au luat de vorbă că ele pot să-l

ajute la procurarea unui apartament. S-au înțeles că ele o să găsească un apartament

3

la licitație, el o să mai adauge bani și o să procure un apartament. Au văzut mai multe

apartamente. I-au spus ca să pună în gaj apartamentul ei, deoarece așa cerea banca.

A mers la notar, unde erau Cojoc Diana, Hîncu Galina și Cazacu Olesea.

Documentele erau pregătite și ea le-a semnat. Fiica și ginerele au dat 5 000 euro,

după semnarea contractului. După semnarea contractului Livadaru Nina s-a dus la

sora sa să stea cu copiii. În apartamentul dat a locuit un cunoscut de a lui Ursu Sergiu,

apoi i-au spus să elibereze apartamentul. La moment, acolo stă altcineva la evidență.

Conform procesului-verbal din 22.04.2016, de la Notarul public Oleg

Belicescu au fost ridicate - contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 68

din XXXXX, semnat de Livadaru Nina și SC ”Compleximobil” SRL în persoana

administratorului Cojoc Diana, înregistrat în Registrul actelor notariale ale Notarului

public Oleg Belicesco cu nr. 1791 la 10.04.2012, declarația din numele lui Livadaru

Nina, înregistrată în Registrul actelor notariale ale Notarului public Oleg Belicesco

cu nr. 1843 la 12 aprilie 2012 și copia filelor din registrul actelor notariale ale

notarului Oleg Belicesco care confirmă înregistrarea contractului și a declarației

menționate.

La dosar sunt anexate corpurile delicte: procura din numele lui Ursu Natalia,

înregistrată cu nr. 1409 în Registrul actelor notariale ale Biroului notarului public

Onofrei Tatiana la 13.02.2012, recipisa din numele lui Cazacu Olesea din

13.02.2012, recipisa din numele lui Cazacu Olesea din 13.03.2012 ridicate la Ursu

Sergiu, contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 68 din XXXXX,

semnat de Livadaru Nina și SC ”Compleximobil” SRL în persoana administratorului

Cojoc Diana, înregistrat în Registrul actelor notariale ale Notarului public Oleg

Belicesco cu nr. 1791 la 10.04.2012, declarația din numele lui Livadaru Nina,

înregistrată în Registrul actelor notariale ale Notarului public Oleg Belicesco cu

nr.1843 la 12.04.2012, ridicate la Notarul public Oleg Belicesco.

Astfel, de către partea apărării nu a fost prezentată nici o probă, pe lângă

declarația din numele lui Livadaru Nina, înregistrată în Registrul actelor notariale

ale Notarului public Oleg Belicesco cu nr. 1843, la 12.04.2012, care ar confirma

transmiterea banilor către Livadaru Nina pentru procurarea apartamentului ultimei

de către SRL ”Compleximobil”.

Totodată, partea apărării nu a demonstrat scopul procurării apartamentului

menționat, or, versiunea ultimelor precum că au urmărit scopul dobândirii unui venit

în urma efectuării cărorva lucrări cosmetice și vânzării apartamentului nominalizat

la un preț mai mare, este combătut de însăși acțiunile și starea financiară a

inculpatelor.

De către partea apărării nu a putut fi explicat scopul transmiterii de către

Livadaru Nina a sumei de 5500 euro către acestea, dacă pornim de la premisa că

Livadaru Nina a vândut apartamentul în scopul obținerii unor surse financiare, or,

prin transmiterea de către aceasta a prezentei sume de bani, încă o dată se confirmă

faptul că inculpatele prin abuz de încredere și înșelăciune au dobândit apartamentul

lui Livadaru Nina și suma de 5500 euro, sub pretextul cumpărării unui apartament

cu 3 odăi.

Așa dar, vina inculpatelor e prea evidentă, ca să fie combătută cu argumente

total neîntemeiate, precum sunt cele indicate de către inculpate și apărătorii acestora,

precum nu poate fi explicat faptul că, în cadrul urmăririi penale, Hîncu Galina care

se consideră nevinovată, a refuzat să dea careva declarații, iar în instanța de judecată,

dânsa a depus declarații doar după ce au fost prezentate toate probele acuzării.

4

Prin urmare, s-a constatat că, inculpatele Cojoc Diana și Hîncu Galina au

comis escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de

daune în proporții deosebit de mari, infracțiune prevăzută de art. 190 alin. (5) din

Codul penal.

La individualizarea pedepsei inculpatelor, instanța s-a condus de prevederile

art. 7, 61, 75 Cod penal.

declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri, prin care

inculpatele Hîncu Galina și Cojoc Diana să fie achitate, din motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii și fapta lor nu întrunește elementele infracțiunii.

În apelul declarat avocatul Barbaroș Mihail a menționat că, prin hotărârile

judiciare rămase definitive și irevocabile din 05 septembrie 2016 ale Judecătoriei

Chișinău privind examinarea în procedură contencioasă pricina civilă la cererea de

chemare în judecată înaintată de către Livadaru Nina împotriva SC

”Compleximobil” SRL în proces de insolvabilitate, ÎM „Prime Capital-2” SRL,

notarul public Belicesco Oleg și intervenientul accesoriu „Cadastru” privind

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012 și a pct. 3.9

alin. (ii) din acordul adițional nr. 01 la contractul de împrumut IMM02/1103/03/2012

din 23.03.2012, precum și a contractului de ipotecă nr. 1PO/IMM2/103C/04/2012

cu constatarea nulității absolute a declarației nr. 1843 din 12.04.2012 privind

executarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012, autentificat

de notarul public, s-a constatat că, cât privește pretinsa nulitate a declarației nr. 1843

din 12.04.2012, Livadaru Nina în mod benevol s-a prezentat la notar pentru a întocmi

această declarație și nu a fost forțată să semneze, iar notarul a legalizat semnătura

Ninei Livadaru, aplicată pe înscrisul în cauză.

Conținutul înscrisului i-a fost cunoscut, respectiv era conștientă de

consecințele semnării actului dat, iar Livadaru Nina este o persoană cu discernământ,

nu este lipsită de capacitatea de exercițiu, respectiv nu poate să pretindă că nu

conștientiza esența acțiunilor sale la semnarea declarației nr. 1843 din 12.04.2012 și,

prin urmare, declarația menționată este valabilă și stabilește anumite circumstanțe.

Contractul de vânzare-cumpărare a fost întocmit, la 10.04.2012, și din data

indicată, reclamanta nu s-a adresat cumpărătorului cu vreo solicitare privind

achitarea prețului contractului, întrucât dînsa a primit prețul contractului de vânzare-

cumpărare, nefiind întemeiată rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr.

1791 din 10.04.2012.

Or, aceasta poate interveni doar în cazul neexecutării esențiale din partea

părților. Mai mult, dacă s-ar presupune că există temeiuri pentru rezoluțiunea

contractului, cu toate că acestea nu există, oricum rezoluțiunea nu afectează

valabilitate dreptului de ipotecă instituit in privința ap. nr. 68 din str. G. Tofan 4,

mun. Chișinău.

Astfel, la 05.09.2016, Judecătoria Chișinău ajunge la concluzia de a respinge

cererea de chemare în judecată înaintată de către Livadaru Nina, reieșind din

obligația vânzătorului care se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului,

documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vânzare-

cumpărare nu este prevăzut altfel.

Stabilindu-se din materialele dosarului că, la 28.12.2011, SC

„Compleximobil” SRL și ÎM „Prime Capital-2” SRL au încheiat contractul nr.

5

IMM_2/098/l2/2011, în temeiul căruia SC „ Compleximobil” SRL, în calitate de

împrumutat, a primit de la ÎM „Prime Capital-2” SRL, în calitate de împrumutător,

mijloace bănești în sumă de 41.600 dolari SUA.

În temeiul contractului de împrumut nr. IMM 2/103/03/2012 din 23.03.2012

cu toate acordurile adiționale la acest contract SC „Compleximobil” SRL a obținut

de la IM „Prime Capital-2” SRL un împrumut în sumă de 72.700 dolari SUA, iar la

10.04.2012, Livadaru Nina, în calitate de vânzător, și SC „Compleximobil” SRL în

calitate de cumpărător, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791

autentificat notarial la notarul public, privind înstrăinarea bunului imobil

apartamentul nr. 68 situat în XXXXX, cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 19,6

m2 , la prețul de 14.000 euro, echivalentul a 216.606, 60 lei.

La pct. 4 din contractul nr. 1791 din 10.04.2012, autentificat de notarul public,

părțile au convenit că prețul de înstrăinare imobilului va fi achitat de către

cumpărător vânzătorului nu mai târziu de data de 13.04.2012, din contul mijloacelor

bănești oferite de ÎM „Prime Capital-2” SRL în beneficiul SC „Compleximobil”

SRL, în conformitate cu contractul de împrumut nr. IMM_2/103/03/2012 din

23.03.2012.

Conform contractului de ipotecă nr. IPOTMM2103C/03/2012 din 10.04.2012,

autentificat notarial cu nr. 1793, acordul adițional nr. 01 la acest contract,

apartamentul nr. 68 din XXXXX, Republica Moldova, nr. cadastral XXXXX, a fost

ipotecat în vederea garantării executării obligațiilor născute în temeiul contractelor

de împrumut nr. IMM 2/098/12/2011 din 28.12.2011 și nr. IMM_2/103/03/2012,

fiind instituită inclusiv fidejusiune Dianei Cojoc și Galinei Hîncu.

La 12.04.2012, Livadaru Nina a declarat că SC „Compleximobil” SRL, în

calitate de cumpărător, și-a onorat către Livadaru Nina, în calitate de vânzător,

obligațiile asumate potrivit pct. 4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791 din

10.04.2012, autentificat de notarul Oleg Belicescu, semnătura aplicată pe declarație

fiind legalizată de notarul public.

Or, atât OUP cât și instanța judiciară urma să aprecieze la data inițierii cauzei

de învinuire a lui Hîncu Galina și Cojoc Diana de faptul comiterii infracțiunii de

escrocherie însușirea bunului părții vătămate, în proporții deosebit de mari,

aprecierea total diferită și constantă (prin acte juridice confirmative) asupra laturii

obiective (obiectul material, fiind - bunul imobil, examinat și apreciat prin concluzie

irevocabilă a instanțelor judiciare) a escrocheriei, unde aceeași latură obiectivă a

însușirii este studiu penal pe alte cauze civile și unde subiecții au calități procesuale

diferite, iar faptul însușirii a fost apreciat integral prin concluzii, de fapt și de drept

al „lucrului judecat” - ca fiind unul inexistent.

Dispozițiile pct. 7) al art. 275 Cod de procedură penală exclude urmărirea

penală în privința lui Hîncu Galina când, în privința unei persoane există o hotărâre

judecătorească definitivă în legătură cu aceeași acuzație sau prin care, s-a constatat

imposibilitatea urmăririi penale pe aceleași temeiuri, existând circumstanțe

prevăzute de lege care condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea

penală.

În corespundere cu dispozițiile art. 8 Cod de procedură penală, persoana

acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât

vinovăția sa nu-i va fi dovedită or, nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția

sa. Iar concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

6

întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Acuzatorul de stat prin dubii și interpretare a „noțiunilor de drept” încearcă

să „presupună” existența laturii de însușire prin abuz de încredere și înșelăciune a

avutului proprii Ninei Livadaru asupra ap. 68 din XXXXX, iar instanța judiciară

materializând, în lipsa mijloacelor materiale de probe elocvente, certe și fără cale de

interpretare, (documente, constatări tehnico-științifice administrate), verificate prin

intermediul mijloacelor prevăzute de normele de drept și procesual-penale,

dispozițiile art. 93, 99-101, 157 Cod de procedură penală, găsește vinovate de

comiterea infracțiunii imputate pe ambele inculpate, condamnându-le la pedeapsă

penală, în contradicție cu hotărârii judiciare definitive și irevocabile deja și care au

valoarea lucrului judecat.

3.1. A declarat apel și inculpata Cojoc Diana, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie achitată, din motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii și fapta ei nu întrunește elementele infracțiunii.

Apelanta a menționat că, prin hotărârile judiciare rămase definitive și

irevocabile din 05 septembrie 2016 ale Judecătoriei Chișinău privind examinarea în

procedură contencioasă pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de

către Livadaru Nina împotriva SC ”Compleximobil” SRL în proces de

insolvabilitate, ÎM „Prime Capital-2” SRL, notarul public Belicesco Oleg și

intervenientul accesoriu „Cadastru” privind rezoluțiunea contractului de vânzare-

cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012 și a pct. 3.9 alin. (ii) din acordul adițional nr. 01

la contractul de împrumut IMM02/1103/03/2012 din 23.03.2012, precum și a

contractului de ipotecă nr. 1PO/IMM2/103C/04/2012 cu constatarea nulității

absolute a declarației nr. 1843 din 12.04.2012 privind executarea contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012, autentificat de notarul public, s-a

constatat că, cât privește pretinsa nulitate a declarației nr. 1843 din 12.04.2012,

Livadaru Nina în mod benevol s-a prezentat la notar pentru a întocmi această

declarație și nu a fost forțată să semneze, iar notarul a legalizat semnătura Ninei

Livadaru, aplicată pe înscrisul în cauză.

Conținutul înscrisului i-a fost cunoscut, respectiv era conștientă de

consecințele semnării actului dat, iar Livadaru Nina este o persoană cu discernământ,

nu este lipsită de capacitatea de exercițiu, respectiv nu poate să pretindă că nu

conștientiza esența acțiunilor sale la semnarea declarației nr. 1843 din 12.04.2012 și,

prin urmare, declarația menționată este valabilă și stabilește anumite circumstanțe.

Contractul de vânzare-cumpărare a fost întocmit, la 10.04.2012, și din data

indicată, reclamantă nu s-a adresat cumpărătorului cu vreo solicitare privind

achitarea prețului contractului, întrucât reclamanta a primit prețul contractului de

vânzare-cumpărare, nefiind întemeiată rezoluțiunea contractului de vânzare-

cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012.

Or, aceasta poate interveni doar în cazul neexecutării esențiale din partea

părților. Mai mult, dacă s-ar presupune că există temeiuri pentru rezoluțiunea

contractului, cu toate că acestea nu există, oricum rezoluțiunea nu afectează

valabilitate dreptului de ipotecă instituit în privința ap. XXXXX.

Astfel, la 05.09.2016, Judecătoria Chișinău ajunge la concluzia de a respinge

cererea de chemare în judecată înaintată de către Livadaru Nina, reieșind din

obligația vânzătorului care se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului,

7

documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vânzare-

cumpărare nu este prevăzut altfel.

Stabilindu-se din materialele dosarului că, la 28.12.2011, SC

„Compleximobil” SRL și ÎM „Prime Capital-2” SRL au încheiat contractul nr.

IMM_2/098/l2/2011, în temeiul căruia SC „ Compleximobil” SRL, în calitate de

împrumutat, a primit de la ÎM „Prime Capital-2” SRL, în calitate de împrumutător,

mijloace bănești în sumă de 41.600 dolari SUA.

În temeiul contractului de împrumut nr. IMM 2/103/03/2012 din 23.03.2012

cu toate acordurile adiționale la acest contract SC „Compleximobil” SRL a obținut

de la IM „Prime Capital-2” SRL un împrumut în sumă de 72.700 dolari SUA, iar la

10.04.2012, Livadaru Nina, în calitate de vânzător, și SC „Compleximobil” SRL în

calitate de cumpărător, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791

autentificat notarial la notarul public, privind înstrăinarea bunului imobil

apartamentul nr. XXXXX, cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de 19,6 m2, la

prețul de 14.000 euro, echivalentul a 216.606, 60 lei.

La pct. 4 din contractul nr. 1791 din 10.04.2012, autentificat de notarul public,

părțile au convenit că prețul de înstrăinare imobilului va fi achitat de către

cumpărător vânzătorului nu mai târziu de data de 13.04.2012, din contul mijloacelor

bănești oferite de ÎM „Prime Capital-2” SRL în beneficiul SC „Compleximobil”

SRL, în conformitate cu contractul de împrumut nr. IMM_2/103/03/2012 din

23.03.2012.

Conform contractului de ipotecă nr. IPOTMM2103C/03/2012 din 10.04.2012,

autentificat notarial cu nr. 1793, acordul adițional nr. 01 la acest contract,

apartamentul nr. XXXXX, nr. cadastral XXXXX, a fost ipotecat în vederea

garantării executării obligațiilor născute în temeiul contractelor de împrumut nr.

IMM 2/098/12/2011 din 28.12.2011 și nr. IMM_2/103/03/2012, fiind instituită

inclusiv fidejusiune Dianei Cojoc și Galinei Hîncu.

La 12.04.2012, Livadaru Nina a declarat că SC „Compleximobil” SRL, în

calitate de cumpărător, și-a onorat către Livădaru Nina, în calitate de vânzător,

obligațiile asumate potrivit pct. 4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791 din

10.04.2012, autentificat de notarul Oleg Belicescu, semnătura aplicată pe declarație

fiind legalizată de notarul public.

Or, atât OUP cât și instanța judiciară urma să aprecieze la data inițierii cauzei

de învinuire a lui Hîncu Galina și Cojoc Diana de faptul comiterii infracțiunii de

escrocherie însușirea bunului părții vătămate, în proporții deosebit de mari,

aprecierea total diferită și constantă (prin acte juridice confirmative) asupra laturii

obiective (obiectul material, fiind - bunul imobil, examinat și apreciat prin concluzie

irevocabilă a instanțelor judiciare) a escrocheriei, unde aceeași latură obiectivă a

însușirii este studiu penal pe alte cauze civile și unde subiecții au calități procesuale

diferite, iar faptul însușirii a fost apreciat integral prin concluzii, cu fapt și de drept

al „lucrului judecat” - ca fiind unul inexistent.

Dispozițiile pct. 7) al art. 275 Cod de procedură penală exclude urmărirea

penală în privința lui Hîncu Galina când, în privința unei persoane există o hotărâre

judecătorească definitivă în legătură cu aceeași acuzație sau prin care, s-a constatat

imposibilitatea urmăririi penale pe aceleași temeiuri, existând circumstanțe

prevăzute de lege care, condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea

penală.

8

În corespundere cu dispozițiile art. 8 Cod de procedură penală, persoana

acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât

vinovăția sa nu-i va fi dovedită or, nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția

sa. Iar concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Suntem în situația când, acuzatorul de stat prin dubii și interpretare a

„noțiunilor de drept” încearcă să „presupună” existența laturii de însușire prin abuz

de încredere și înșelăciune a avutului proprii Ninei Livadaru asupra ap. XXXXX,

iar instanța judiciară materializând, în lipsa mijloacelor materiale de probe

elocvente, certe și fără cale de interpretare, (documente, constatări tehnico-științifice

administrate), verificate prin intermediul mijloacelor prevăzute de normele de drept

și procesual-penale, dispozițiile art. 93, 99-101, 157 Cod de procedură penală,

găsește vinovate de comiterea infracțiunii imputate pe ambele inculpate,

condamnându-le la pedeapsă penală, în contradicție cu hotărârii judiciare definitive

și irevocabile deja și care au valoarea lucrului judecat.

apelurile apărătorului Barbaroș Mihail în interesele inculpatei Hîncu Galina și apelul

inculpatei Cojoc Diana au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că față de lucrul judecat de primă instanță, se constată

motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare

și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată prin

rechizitoriu inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele art. 6 din CEDO.

Barbaroș Mihail în interesele inculpatei Hîncu Galina, solicitând casarea hotărârilor

adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata

Hîncu Galina să fie achitată, pe motiv că în acțiunile ei nu se regăsesc elementele

infracțiunii imputate.

Recurentul a invocat că, cauza a fost judecată în instanța de apel fără citarea

legală a părții vătămate Livadaru Nina și martorilor acuzării, care sunt de fapt rudele

de gr. I ale părții vătămate și care au depus declarații contradictorii, atât la etapa

urmăririi penale, cât și în ședința judiciară.

Totodată, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

5.1. A declarat recurs ordinar și Cojoc Diana, solicitând casarea hotărârilor

adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitată,

pe motiv că în acțiunile ei nu se regăsesc elementele infracțiunii imputate.

Recurenta a indicat că, cauza a fost judecată în instanța de apel fără citarea

legală a părții vătămate Livadaru Nina și martorilor acuzării, care sunt de fapt rudele

de gr. I ale părții vătămate și care au depus declarații contradictorii, atât la etapa

urmăririi penale, cât și în ședința judiciară.

Totodată, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

5.2. Avocata Culeac-Reul Natalia în interesele inculpatei Cojoc Diana, la fel a

declarat recurs ordinar, solicitând casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata Cojoc Diana să fie achitată, pe

motiv că în acțiunile ei nu se regăsesc elementele infracțiunii imputate.

9

Recurenta a menționat că, cauza a fost judecată în instanța de apel fără citarea

legală a părții vătămate Livadaru Nina și martorilor acuzării, care sunt de fapt rudele

de gr. I ale părții vătămate și care au depus declarații contradictorii, atât la etapa

urmăririi penale, cât și în ședința judiciară.

Totodată, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

septembrie 2018, recursurile au fost admise, casată total decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Instanța de recurs a reținut că, criticele recurenților, în esență, se referă la

faptul că instanța de apel a adoptat soluția de condamnare a inculpatelor învinuite de

comiterea infracțiunii de escrocherie, cu admiterea mai multor încălcări atât de drept

material, cât și procesual, particularizate în aprecierea vădit greșită despre lipsa

raporturilor de natură juridico-civile dintre inculpate și partea vătămată, aprecierea

unilaterală a probelor, denaturarea conținutului unor declarații date de martori,

formularea unor concluzii nefondate, prin aceasta, „inter alia”, fiind încălcată

obligația instanței de motivare a hotărârii judecătorești, care face parte din setul

garanțiilor subsecvente procesului echitabil.

La 05.09.2016 de către Judecătoria Centru, mun. Chișinău a fost emisă

hotărârea de respingere a cererii de chemare în judecată depusă de către Livadaru

Nina împotriva SC „Compleximobil” SRL în proces de insolvabilitate, ÎM „Prima

Capital-2” SRL, notarul public Belicesco Oleg și intervenientul accesoriu ÎS

„Cadastru” privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din

10.04.2012, a pct. 3.9 din acordul adițional nr. 01 la contractul de împrumut

IMM_2/102/03/2012 din 23.03.2012, precum și a contractului de ipotecă nr.

1P0/IMM_2/103C/04/2012 cu constatarea nulității absolute a declarației nr. 1843

din 12.04.2012 privind executarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din

10.04.2012 autentificat de notarul public Belicesco Oleg, care a fost menținută prin

decizia Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău din 24.01.2017, astfel.

Or, instanța de apel, nu s-a pronunțat asupra acestor motive relevante, deși au

fost invocate în cererea de apel.

De către instanța de apel a fost lăsată fără examinare și chestiunea cu privire

la circumstanțele în care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791

din 10.04.2012, între Livadaru Nina și Cojoc Diana ca administrator al SC

„Compeximobil” SRL, precum și a declarației eliberate de către Livadaru Nina, care

a fost autentificată notarial și prin care se confirmă faptul că de către cumpărător au

fost onorate pe deplin obligațiile asumate la pct. 4 din contractul de vânzare-

cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012, or, la acest capitol fiind divergențe între

declarațiile inculpatelor, ale părții-vătămate și ale martorilor.

Instanța de apel, în partea descriptivă a deciziei a constatat că „de către partea

apărării nu a putut fi explicat scopul transmiterii de către Livadaru Nina a sumei de

5500 euro către inculpate, se confirmă faptul că inculpatele prin abuz de încredere

și înșelăciune au dobândit apartamentul lui Livadaru Nina și suma de 5500 euro, sub

pretextul cumpărării unui apartament cu 3 odăi, fapt ce coroborează cu declarațiile

părții vătămate și a martorilor Ursu Sergiu și Ursu Natalia.... ”.

Constatările la care a ajuns instanța de apel, vin în contradicție atât cu

materialele cauzei cât și cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor, or, după cum

10

urmează din materialele cauzei, și anume din recipisa din 13.02.2012 și recipisa din

13.03.2012, banii au fost transmiși de către Ursu Natalia către Cazacu Olesea, fapt

confirmat în instanța de judecată și prin declarațiile părții vătămate Livadaru Nina,

martorului Ursu Natalia și Ursu Sergiu.

În consecință, instanță de apel a adoptat o decizie de menținere a sentinței de

condamnare a lui Cojoc Diana și Hîncu Galina în baza art. 190 alin. (5) Cod penal,

printr-o motivare superficială, reținând în acest sens doar probele acuzării, în special

declarațiile părții vătămate, fără a le supune unei analize ample, fără a lua în

considerație probele la care face referire partea apărării și fără a clarifica

circumstanțele esențiale ale cauzei, lăsând astfel fără o argumentare cuvenită

motivele invocate în apelurile declarate, prin ce a fost afectată soluția adoptată.

Totodată, la 16.07.2015 de către organul de urmărire penală, Livadaru Nina a

fost recunoscută în calitate de parte civilă, prin urmare de către instanțele ierarhic

inferioare a fost omisă soluționarea acțiunii civile, fapt ce denotă că cauza penală a

fost examinată superficial, fără a intra în esență.

2019, apelurile au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.

Instanța de apel a statuat că, prima instanța corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatele au săvârșit infracțiunile

incriminate.

Suportul probator administrat demonstrează, incontestabil, faptul că

inculpatele, prin acțiunile sale intenționate, au comis infracțiunea prevăzută de art.

190 alin. (5) Cod penal.

Cu privire la chestiunea ce ține de circumstanțele în care a fost încheiat

contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012, între Livadaru Nina și

Cojoc Diana ea administrator al SC „Compeximobil” SRL, precum și a declarației

eliberate de către Livadaru Nina, care a fost autentificată notarial și prin care se

confirmă faptul că de către cumpărător au fost onorate pe deplin obligațiile asumate

la pct. 4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012, se reține

faptul că, la 05.09.2016 de către Judecătoria Centru, mun. Chișinău a fost emisă

hotărârea de respingere a cererii de chemare în judecată depusă de către Livadaru

Nina împotriva SC „ Compleximobil” SRL în proces de insolvabilitate, ÎM „Prima

Capital-2” SRL, notarul public Belcesco Oleg și intervenientul accesoriu ÎS

„Cadastru” privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din

10.04.2012, a pct. 3.9 din acordul adițional nr. 01 la contractul de împrumut IMM

2/102/03/2012 din 23.03.2012, precum și a contractului de ipotecă nr. 1PO/IMM

2/103C/04/2012 cu constatarea nulității absolute a declarației nr. 1843 din

12.04.2012 privind executarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din

10.04.2012 autentificat de notarul public Belicesco Oleg, care a fost menținută prin

decizia Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău din 24.01.2017.

În final, instanța de apel a reținut ca fiind constatat cu certitudine faptul că

inculpatele, dobândind încrederea părții vătămate, au determinat-o prin prezentarea

ca adevărată a unei situații false în privința naturii, calității substanțiale ale obiectului

al încheierii actului juridic, care a fost încheiat ca urmare a comportamentului

dolosiv al acestora, cauzând victimei o daună materială în sumă totală de 302.402,20

lei, ce constituie proporții deosebit de mari.

recurs ordinar, solicitând casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și

11

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata Hîncu Galina să fie achitată, pe

motiv că în acțiunile ei nu se regăsesc elementele infracțiunii imputate.

Recurentul a invocat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

În speță, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, or, instanța de fond și-a

motivat sentința de condamnare la 03.04.2019, pe declarațiile părții vătămate depuse

în cadrul cauzei civile de contestare a actelor juridice care au stat la baza înstrăinării

bunului imobil, iar, astfel de declarații conținute în decizia motivată de condamnare

din 20.02.2019, nu au fost înregistrate în cadrul ședințelor judiciare de audiere a

părților implicate în procesul penal, fapt pe care îl atestăm în aceeași măsură egală

și la înregistrarea declarațiilor condamnatei Cojoc Diana, reformulate de către

instanța de apel și copiate din procesul-verbal de audiere a terței persoane - Cojoc

Diana, în procesul civil din 21.09.2016, unde ultima participa în calitate de

intervenient accesoriu pe cauza civilă la cererea de chemare în judecată a părții

vătămate în Judecătoria Chișinău.

Instanța de apel urma a se conforma condițiilor de înlăturare a erorilor de ordin

material și de procedură, admise și stabilite de către instanța de recurs în Decizia

Curții Supreme de Justiție din 25.09.2018, conform dispozițiilor art. 414 Cod de

procedură penală, fapt care nu a fost realizat.

Concluziile instanțelor judiciare absolut eronate și devolutive în contradicției

cu circumstanțele expuse de către inculpate și tăinuite de către rudele apropiate ale

părții vătămate (Ursu Natalia și Ursu Sergiu), au fost stabilite și prin hotărârile

judiciare rămase definitive și irevocabile din 05.09.2016 ale Judecătoriei Chișinău

s. Centru prin care, examinând în ședință publică în procedură contencioasă pricina

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Livadaru Nina împotriva

SC „Compleximobil” SRL în proces de insolvabilitate, ÎM „Prime Capital-2” SRL,

notarul public Belicesco Oleg și intervenientul accesoriu ÎS „Cadastru” privind

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012 și a pct. 3.9

alin. (ii) din acordul adițional nr. 01 la contractul de împrumut IMMJ2/103/03/2012

din 23.03.2012, precum și a contractului de ipotecă nr. IPO/IMM_2/103C/04/2012

cu constatarea nulității absolute a declarației nr. 1843 din 12.04.2012 privind

executarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012, autentificat

de notarul public, s-a constatat că, pretinsa nulitate a declarației nr. 1843 din

12.04.2012, invocată de către Livadaru Nina, care in mod benevol, s-a prezentat la

notar pentru a întocmi această declarație și nu a fost forțată să semneze, iar notarul

a legalizat semnătura Ninei Livadaru, aplicată pe înscrisul în cauză.

Conținutul înscrisului i-a fost cunoscut, respectiv era conștientă de

consecințele semnării actului dat, iar Livadaru Nina este o persoană cu discernământ,

nu este lipsită de capacitatea de exercițiu, respectiv nu poate să pretindă că nu

conștientiza esența acțiunilor sale la semnarea declarației nr. 1843 din 12.042012 și,

prin urmare, declarația menționată este valabilă și stabilește anumite circumstanțe.

Contractul de vânzare-cumpărare a fost întocmit la 10.04.2012 și, din data

indicată, reclamantă nu s-a adresat cumpărătorului cu vreo solicitare privind

achitarea prețului contractului, întrucât reclamanta a primit prețul contractului de

vânzare-cumpărare, nefiind întemeiată rezoluțiunea contractului de vânzare-

cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012. Or, aceasta poate interveni doar în cazul

neexecutării esențiale din partea părților.

12

Mai mult, dacă s-ar presupune că există temeiuri pentru rezoluțiunea

contractului, cu toate că acestea nu există, oricum rezoluțiunea nu afectează

valabilitatea dreptului de ipotecă instituit în privința ap. XXXXX.

Astfel, la data de 05.09.2016, Judecătoria Chișinău ajunge la concluzia de a

respinge cererea de chemare în judecată înaintată de către Livadaru Nina, reieșind

din obligația vânzătorului care se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului,

documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vânzare-

cumpărare nu este prevăzut altfel.

Instanța judiciară a stabilit din materialele dosarului că, la 28.12.2011, SC

„Compleximobil” SRL și ÎM „Prime Capital-2” SRL au încheiat contractul nr.

IMMJ2/098/l2/2011, în temeiul căruia SC „Compleximobil” SRL, în calitate de

împrumutat, a primit de la ÎM „Prime Capital-2” SRL, în calitate de împrumutător,

mijloace bănești în sumă de 41.600 dolari SUA.

În temeiul contractului de împrumut nr. IMM 2/103/03/2012 din 23.03.2012

cu toate acordurile adiționale la acest contract SC „Compleximobil” SRL a obținut

de la IM „Prime Capital-2” SRL un împrumut în sumă de 72.700 dolari SUA, iar la

10.04.2012, Livadaru Nina, în calitate de vânzător, și SC „Compleximobil” SRL în

calitate de cumpărător, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791

autentificat notarial la notarul public, privind înstrăinarea bunului imobil

apartamentul nr. XXXXX, cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de 19,6 m2, la

prețul de 14.000 euro, echivalentul a 216.606, 60 lei.

La pct. 4 din contractul nr. 1791 din 10.04.2012, autentificat de notarul public,

părțile au convenit că prețul de înstrăinare imobilului va fi achitat de către

cumpărător vânzătorului nu mai târziu de data de 13 aprilie 2012, din contul

mijloacelor bănești oferite de ÎM „Prime Capital-2” SRL în beneficiul SC

„Compleximobil” SRL, în conformitate cu contractul de împrumut nr.

IMM_2/103/03/2012 din 23.03.2012.

Conform contractului de ipotecă nr. IPOTMM2103C/03/2012 din 10.04.2012,

autentificat notarial cu nr. 1793, acordul adițional nr. 01 la acest contract

apartamentul nr. XXXXX, nr. cadastral XXXXX, a fost ipotecat în vederea

garantării executării obligațiilor născute în temeiul contractelor de împrumut nr.

IMM 2/098/12/2011 din 28.12.2011 și nr. IMM_2/103/03/2012, fiind instituită

inclusiv fidejusiune Dianei Cojoc și Galinei Hîncu.

La 12.04.2012, Livadaru Nina a declarat că SC „Compleximobil” SRL, în

calitate de cumpărător, și-a onorat către Livadaru Nina, în calitate de vânzător,

obligațiile asumate potrivit pct. 4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791 din

10.04.2012, autentificat de notarul Oleg Belicescu, semnătura aplicată pe declarație

fiind legalizată de notarul public.

Or, atât OUP cât și instanța judiciară urma să aprecieze la data inițierii cauzei

de învinuire a lui Hîncu Galina și Cojoc Diana de faptul comiterii infracțiunii de

escrocherie însușirea bunului părții vătămate, în proporții deosebit de mari,

aprecierea total diferită și constantă (prin acte juridice confirmative) asupra laturii

obiective (obiectul material, fiind - bunul imobil, examinat și apreciat prin concluzie

irevocabilă a instanțelor judiciare) a escrocheriei, unde aceeași latură obiectivă a

însușirii este studiu penal pe alte cauze civile și unde subiecții au calități procesuale

diferite, iar faptul însușirii a fost apreciat integral prin concluzii, cu fapt și de drept

al „lucrului judecat” - ca fiind unul inexistent.

13

Dispozițiile pct. 7) al art. 275 Cod de procedură penală exclude urmărirea

penală în privința lui Hîncu Galina când, în privința unei persoane există o hotărâre

judecătorească definitivă în legătură cu aceeași acuzație sau prin care, s-a constatat

imposibilitatea urmăririi penale pe aceleași temeiuri, existând circumstanțe

prevăzute de lege care, condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea

penală.

În corespundere cu dispozițiile art. 8 Cod de procedură penală, persoana

acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât

vinovăția sa nu-i va fi dovedită or, nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția

sa. Iar concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

S-a menționat că în situația când, acuzatorul de stat prin dubii și interpretare

a „noțiunilor de drept” încearcă să „presupună” existența laturii de însușire prin

abuz de încredere și înșelăciune a avutului proprii Ninei Livadaru asupra

ap.XXXXX, iar instanța judiciară materializând, în lipsa mijloacelor materiale de

probe elocvente, certe și fără cale de interpretare, (documente, constatări tehnico-

științifice administrate), verificate prin intermediul mijloacelor prevăzute de

normele de drept și procesual-penale, dispozițiile art. 93, 99-101, 157 Cod de

procedură penală, găsește vinovate de comiterea infracțiunii imputate pe ambele

inculpate, condamnându-le la pedeapsă penală, în contradicție cu hotărârii judiciare

definitive și irevocabile deja și care au valoarea lucrului judecat.

8.1. Cojoc Diana a declarat recurs ordinar solicitând casarea hotărârilor

adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie achitată pe

motiv că în fapta ei nu se regăsesc elementele infracțiunii imputate.

Recurenta a indicat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Instanța de apel și-a motivat sentința de condamnare pe declarațiile părții

vătămate depuse în cadrul cauzei civile de contestare a actelor juridice care au stat

la baza înstrăinării bunului imobil, or, astfel de declarații nu au fost înregistrate în

cadrul ședințelor judiciare de audiere a părților implicate în procesul penal, fapt pe

care se atestă în aceeași măsură egală și la înregistrarea declarațiilor condamnatei

Cojoc Diana, reformulate de către instanța de apel și copiate din procesul-verbal de

audiere a terței persoane Cojoc Diana, în procesul civil din 21.09.2016, unde ultima

participa în calitate de intervenient accesoriu pe cauza civilă la cererea de chemare

în judecată a părții vătămate.

Instanța de apel urma a se conforma condițiilor de înlăturare a erorilor de ordin

material și de procedură, admise și stabilite de către instanța de recurs prin decizia

Curții Supreme de Justiție din 25.09.2018, conform art. 414 Cod de procedură

penală, fapt care nu a fost realizat.

Concluziile instanțelor judiciare absolut eronate și devolutive în contradicție

cu circumstanțe expuse de către inculpate și tăinuite de către rudele apropiate ale

părții vătămate (Ursu Natalia și Ursu Sergiu), au fost stabilite și prin hotărârile

judiciare rămase definitive și irevocabile din 05.09.2016 a Judecătoriei Chișinău s.

Centru prin care, examinând în ședință publică în procedură contencioasă pricina

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Livadaru Nina împotriva

SC „Compleximobil” SRL în proces de insolvabilitate, ÎM „Prime Capital-2” SRL,

14

notarul public Belicesco Oleg și intervenientul accesoriu ÎS „Cadastru” privind

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012 și a pct. 3.9

alin. (ii) din acordul adițional nr. 01 la contractul de împrumut IMMJ2/103/03/2012

din 23.03.2012, precum și a contractului de ipotecă nr. IPO/IMM_2/103C/04/2012

cu constatarea nulității absolute a declarației nr. 1843 din 12.04.2012 privind

executarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012, autentificat

de notarul public, s-a constatat că, pretinsa nulitate a declarației nr. 1843 din 12

aprilie 2012, invocată de către Livadaru Nina care, în mod benevol, s-a prezentat la

notar pentru a întocmi această declarație și nu a fost forțată să semneze, iar notarul

a legalizat semnătura Ninei Livadaru, aplicată pe înscrisul în cauză.

Conținutul înscrisului i-a fost cunoscut, respectiv era conștientă de

consecințele semnării actului dat, iar Nina Livadaru este o persoană cu discernământ,

nu este lipsită de capacitatea de exercițiu, respectiv nu poate să pretindă că nu

conștientiza esența acțiunilor sale la semnarea declarației nr. 1843 din 12.04.2012 și,

prin urmare, declarația menționată este valabilă și stabilește anumite circumstanțe.

Contractul de vânzare-cumpărare a fost întocmit la 10.04.2012 și, din data

indicată, reclamantă nu s-a adresat cumpărătorului cu vreo solicitare privind

achitarea prețului contractului, întrucât reclamanta a primit prețul contractului de

vânzare-cumpărare, nefiind întemeiată rezoluțiunea contractului de vânzare-

cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012. Or, aceasta poate interveni doar în cazul

neexecutării esențiale din partea părților.

Mai mult, dacă s-ar presupune că există temeiuri pentru rezoluțiunea

contractului, cu toate că acestea nu există, oricum rezoluțiunea nu afectează

valabilitatea dreptului de ipotecă instituit în privința ap. XXXXX.

Astfel, la data de 05.09.2016, Judecătoria Chișinău ajunge la concluzia de a

respinge cererea de chemare în judecată înaintată de către Livadaru Nina, reieșind

din obligația vânzătorului care se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului,

documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vânzare-

cumpărare nu este prevăzut altfel.

Instanța judiciară a stabilit din materialele dosarului că, la 28.12.2011, SC

„Compleximobil” SRL și ÎM „Prime Capital-2” SRL au încheiat contractul nr.

IMMJ2/098/l2/2011, în temeiul căruia SC „Compleximobil” SRL, în calitate de

împrumutat, a primit de la ÎM „Prime Capital-2” SRL, în calitate de împrumutător,

mijloace bănești în sumă de 41.600 dolari SUA.

În temeiul contractului de împrumut nr. IMM 2/103/03/2012 din 23.03.2012

cu toate acordurile adiționale la acest contract SC „Compleximobil” SRL a obținut

de la IM „Prime Capital-2” SRL un împrumut în sumă de 72.700 dolari SUA, iar la

10.04.2012, Livadaru Nina, în calitate de vânzător, și SC „Compleximobil” SRL în

calitate de cumpărător, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791

autentificat notarial la notarul public, privind înstrăinarea bunului imobil

apartamentul nr.XXXXX, cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de 19,6 m2, la

prețul de 14.000 euro, echivalentul a 216.606, 60 lei.

La pct. 4 din contractul nr. 1791 din 10.04.2012, autentificat de notarul public,

părțile au convenit că prețul de înstrăinare imobilului va fi achitat de către

cumpărător vânzătorului nu mai târziu de data de 13 aprilie 2012, din contul

mijloacelor bănești oferite de ÎM „Prime Capital-2” SRL în beneficiul SC

„Compleximobil” SRL, în conformitate cu contractul de împrumut nr.

IMM_2/103/03/2012 din 23.03.2012.

15

Conform contractului de ipotecă nr. IPOTMM2103C/03/2012 din 10.04.2012,

autentificat notarial cu nr. 1793, acordul adițional nr. 01 la acest contract

apartamentul nr. XXXXX, nr. cadastral XXXXX, a fost ipotecat în vederea

garantării executării obligațiilor născute în temeiul contractelor de împrumut nr.

IMM 2/098/12/2011 din 28.12.2011 și nr. IMM_2/103/03/2012, fiind instituită

inclusiv fidejusiune Dianei Cojoc și Galinei Hîncu.

La 12.04.2012, Livadaru Nina a declarat că SC „Compleximobil” SRL, în

calitate de cumpărător, și-a onorat către Livadaru Nina, în calitate de vânzător,

obligațiile asumate potrivit pct. 4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791 din

10.04.2012, autentificat de notarul Oleg Belicescu, semnătura aplicată pe declarație

fiind legalizată de notarul public.

Or, atât OUP cât și instanța judiciară urma să aprecieze la data inițierii cauzei

de învinuire a lui Hîncu Galina și Cojoc Diana de faptul comiterii infracțiunii de

escrocherie însușirea bunului părții vătămate, în proporții deosebit de mari,

aprecierea total diferită și constantă (prin acte juridice confirmative) asupra laturii

obiective (obiectul material, fiind - bunul imobil, examinat și apreciat prin concluzie

irevocabilă a instanțelor judiciare) a escrocheriei, unde aceeași latură obiectivă a

însușirii este studiu penal pe alte cauze civile și unde subiecții au calități procesuale

diferite, iar faptul însușirii a fost apreciat integral prin concluzii, cu fapt și de drept

al „lucrului judecat” - ca fiind unul inexistent.

Dispozițiile pct. 7) al art. 275 Cod de procedură penală exclude urmărirea

penală în privința lui Hîncu Galina când, în privința unei persoane există o hotărâre

judecătorească definitivă în legătură cu aceeași acuzație sau prin care, s-a constatat

imposibilitatea urmăririi penale pe aceleași temeiuri, existând circumstanțe

prevăzute de lege care, condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea

penală.

În corespundere cu dispozițiile art. 8 Cod de procedură penală, persoana

acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât

vinovăția sa nu-i va fi dovedită or, nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția

sa. Iar concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Suntem în situația când, acuzatorul de stat prin dubii și interpretare a

„noțiunilor de drept” încearcă să „presupună” existența laturii de însușire prin abuz

de încredere și înșelăciune a avutului proprii Ninei Livadaru asupra ap. XXXXX,

iar instanța judiciară materializând, în lipsa mijloacelor materiale de probe

elocvente, certe și fără cale de interpretare, (documente, constatări tehnico-științifice

administrate), verificate prin intermediul mijloacelor prevăzute de normele de drept

și procesual-penale, dispozițiile art. 93, 99-101, 157 Cod de procedură penală,

găsește vinovate de comiterea infracțiunii imputate pe ambele inculpate,

condamnându-le la pedeapsă penală, în contradicție cu hotărârii judiciare definitive

și irevocabile deja și care au valoarea lucrului judecat.

2019 s-au admis recursurile ordinare declarate de inculpata Cojoc Diana și avocatul

Barbaroș Mihail în numele inculpatei Hîncu Galina, s-a casat total decizia Colegiul

penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2019, în privința inculpatelor Cojoc

Diana și Hîncu Galina, și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

16

trecut în revistă probele administrate, dar nu a apreciat fiecare probă separat, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv circumstanțele

în fapt și în drept invocate în rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins

versiunile și dovezile apărării, în special probele scrise, cum ar fi contractul de

vânzare-cumpărare a apartamentului nr. XXXXX, cu nr. 1791 din 10.04.2012,

declarația notarială a lui Livadaru Nina, cu nr. 1843 la 12.04.2012, procura notarială

din numele lui Ursu Natalia din 13.02.2012, 2 recipise din numele lui Cazacu Olesea

din 13.02.2012.

Mai mult, concluziile neclare, divergente și confuze că: „...partea apărării nu

a fost prezentată nicio probă, pe lângă declarația din numele lui Livadaru Nina,

înregistrată în Registrul actelor notariale ale Notarului public Oleg Belicesco cu nr.

1843, la 12.04.2012, care ar confirma transmiterea banilor către Livadaru Nina

pentru procurarea apartamentului ultimei de către SRL ”Compleximobil”. Totodată,

partea apărării nu a demonstrat scopul procurării apartamentului menționat... De

către partea apărării nu a putut fi explicat scopul transmiterii de către Livadaru

Nina a sumei de 5500 euro către acestea, dacă pornim de la premisa că Livadaru

Nina a vândut apartamentul în scopul obținerii unor surse financiare... Așa dar, vina

inculpatelor e prea evidentă, ca să fie combătută cu argumente total neîntemeiate,

precum sunt cele indicate de către inculpate și apărătorii acestora, precum nu poate

fi explicat faptul că în cadrul urmăririi penale Hîncu Galina care se consideră

nevinovată, a refuzat să dea careva declarații, iar în instanța de judecată, dânsa a

depus declarații doar după ce au fost prezentate toate probele acuzării”, nu

corespund criteriilor de drept privind aprecierea probelor și circumstanțelor cauzei

prescrise în art. 101 Cod de procedură penală, cât și contravin prevederilor art. 8

alin. (2) Cod de procedură penală, conform căror nimeni nu este obligat să

dovedească nevinovăția sa.

Pe lângă aceasta, este absolut divergent și rezumatul instanței că: „inculpatele

au comis escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de

daune în proporții deosebit de mari, infracțiune prevăzută de art. 190 alin. (5) din

Codul penal”;

Instanța de fond nu a apreciat în niciun fel hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 05.09.2016, menținută prin decizia Colegiului civil al Curții de Apel

Chișinău din 24.01.2017, despre respingerea cererii de chemare în judecată depusă

de către Livădaru Nina împotriva SC „Compleximobil” SRL în proces de

insolvabilitate, ÎM „Prima Capital-2” SRL, notarul public Belicesco Oleg și

intervenientul accesoriu ÎS „Cadastru” privind rezoluțiunea contractului de vânzare-

cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012, a pct. 3.9 din acordul adițional nr. 01 la

contractul de împrumut IMM_2/102/03/2012 din 23.03.2012, precum și a

contractului de ipotecă nr. 1P0/IMM_2/103C/04/2012 cu constatarea nulității

absolute a declarației nr. 1843 din 12.04.2012 privind executarea contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012 autentificat de notarul public Belicesco

Oleg.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

17

A mai reținut instanța de recurs că instanța de apel, nu a respectat prescripțiile

de drept nominalizate, deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei

atacate, nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de

instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința

și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță, menținând o sentință neîntemeiată legal.

Mai mult, instanța de apel a omis că netemeinicia sentinței este reținută și prin

decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 25 septembrie 2018,

iar, potrivit art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare,

indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii (pct. 6. din decizie).

Mai mult, elementul imputat ca „ situații false ” nu se regăsește în această

normă, iar calificativul „în privința naturii, calității substanțiale ale obiectului al

încheierii actului juridic” este unul incomplet, deci absolut neclar, deoarece

reprezintă doar o parte din cel prevăzut în dispoziția normei vizate, cum ar fi: „în

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, actului juridic nul sau

anulabil”.

Pe lângă aceasta, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 8, 10 și

118 alin. (2) Cod penal, or, în cazul în care infracțiunea de escrocherie nu a fost

decriminalizată după modificările operate în art. 190 Cod penal prin Legea nr.179

din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, iar redacția nouă a normei în cauză nu

înlătură caracterul infracțional al faptei, nu ușurează pedeapsa și nu ameliorează în

alt mod situația persoanei ce a comis infracțiunea, adică nu are efect retroactiv,

acțiunile făptuitorului urmează a fi încadrate conform legii penale în vigoare la

momentul săvârșirii faptei, fiind o normă care cuprinde în întregime toate semnele

faptei prejudiciabile săvârșite.

Totodată, soluția de condamnare a inculpatelor în baza unei noi învinuiri, dar

fără a o pune în discuția părților în cadrul ședinței de judecată, contravine

jurisprudenței naționale și CtEDO, fiind încălcat dreptul lor la apărare și dreptul să

știe pentru ce faptă sunt învinuite.

Or, instanța de apel nu a pus în discuția părților noua învinuire și nu a oferit

inculpatelor posibilitatea de a se apăra în sensul dat, nefiindu-i respectat și dreptul

la un proces echitabil (Hotărârea CTEDO din 12.04.2011, Adrian Constantin vs.

România).

Instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de

judecată a instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi declarațiile

inculpatelor oferite anterior, declarațiile părții vătămate date la urmărirea penală,

contractul de vânzare-cumpărare a ap. 10, din 10.04.2012, cu nr.1791, declarația

notarială din 12.04.2012 cu nr. 1843, copia filelor din registrul actelor notariale,

copiile proceselor-verbale ale ședințelor de judecată a audierii martorului Cojoc D.,

actele care confirmă că Cojoc Diana a devenit unicul asociat, procura cu nr.1409 din

13.02.2012, 2 recipisele din 13.02.2012;

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelurile de pe

rol și repetate în recursurile ordinare, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3.3.1. și

8., 8.1., cât și în felul și esența probatorie în care acestea au fost enunțate (pct. 3.,

3.1., 7., 8., 8.1. din decizie).

Împrejurările expuse atestă că instanțele de fond și de apel nu au judecat cauza

penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale

pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii,

18

că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și că

recursurile ordinare sunt întemeiate.

Chișinău s-a respins ca nefondat apelul inculpatei Cojoc Diana declarat împotriva

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 15 decembrie 2017. S-a admis

apelul apărătorului Mihail Barbăroș în interesele inculpatei Hîncu Galina, s-a casat

parțial sentință Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 15 decembrie 2017, în

partea stabilirii pedepsei și s-a pronunțat, în această parte, o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Lui Hîncu Galina,

recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 al. (5) Cod penal

(în redacția Legii nr. 985-XV din 18.04.2002), a-i stabili pedeapsă de 10 (zece) ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis pentru femei, cu privarea de a

ocupa funcții în domeniul economic, comercial pe un termen de 5 (cinci) ani. În baza

art. 85 alin.(1) și (2) Cod penal, la pedeapsa stabilită prin prezenta decizie se adaugă

partea neexecutată a pedepsei de 14 (paisprezece) ani închisoare cu executare în

penitenciar pentru femei de tip închis stabilită prin sentința Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 08.05.2014, stabilindu-i lui Hîncu Galina, prin cumul parțial, o

pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 15 (cincisprezece) ani

cu executare în penitenciar de tip închis pentru femei și cu privarea de a ocupa funcții

în domeniul economic, comercial pe un termen de 5 (cinci) ani. Termenul executării

pedepsei închisorii de către Cojoc Diana de calculat din momentul reținerii ei.

Termenul executării pedepsei închisorii de către Hîncu Galina de calculat de la

04.02.2020, cu includerea în acest termen a duratei reținerii și arestării preventive a

ei de la 17.08.2012 până la 04.02.2020. În rest sentința s-a menținut fără modificări.

a constatat cu certitudine faptele de care au fost învinuite Hîncu Galina și Cojoc

Diana și anume dânsele, urmărind scopul dobândirii ilicite prin abuz de încredere și

înșelăciune a bunurilor altei persoane în proporții deosebit de mari, în interes

material, au dobândit de la Livadaru Nina, în rate, suma de 5500 euro, precum și

apartamentul nr.XXXXX, la prețul de 14.000 euro, cauzând victimei o daună

materială în sumă totală de 302.402,20 lei, ce constituie proporții deosebit de mari

și inculpatele Hîncu Galina și Cojoc Diana sunt vinovate de săvârșirea acesteia.

Instanța de apel a relatat că prima instanță în sentința adoptată detaliat și-a

argumentat concluzia referitor la faptul că acțiunile inculpatelor întrunesc

elementele infracțiunii în baza cărora a fost condamnate, concluzii care sunt juste și

a căror reluare nu se mai impune.

Instanța de apel a relatat, că acțiunile inculpatelor Hîncu Galina și Cojoc Diana

întrunesc elementele infracțiunii în baza cărora acestea au fost condamnate or,

argumentele invocate de apelanți privind nevinovăția inculpatelor nu au suport

probatoriu și contravine probelor administrate, iar nerecunoașterea vinovăției de

către inculpata Hîncu Galina și Cojoc Diana nu echivalează cu achitarea lor de vreme

ce există probe pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatelor Hîncu Galina și Cojoc

Diana în săvîrșirea infracțiunii imputate lor.

Instanța de apel a ținut cont și de prevederile art. 8, 10 și 118 alin. (2) Cod

penal or, în cazul în care infracțiunea de escrocherie nu a fost decriminalizată după

modificările operate în art. 190 Cod penal prin Legea nr.179 din 26.07.2018, în

vigoare din 17.08.2018, iar redacția nouă a normei în cauză nu înlătură caracterul

19

infracțional al faptei, nu ușurează pedeapsa și nu ameliorează în alt mod situația

persoanei ce a comis infracțiunea, adică nu are efect retroactiv, acțiunile

făptuitorului urmează a fi încadrate conform legii penale în vigoare la momentul

săvârșirii faptei, fiind o normă care cuprinde în întregime toate semnele faptei

prejudiciabile săvârșite.

În concluzie, instanța de apel a respins argumentele apelului apărătorului

Mihail Barbăroș în interesele inculpatei Hîncu Galina și a apelului inculpatei Cojoc

Diana, or temeiuri de achitare a inculpatelor Hîncu Galina și Cojoc Diana în instanța

de apel nu au fost identificate.

Privitor la categoria și măsura de pedeapsă aplicată inculpatelor Cojoc Diana

și Hîncu Galina, instanța de apel a considerat că la stabilirea pedepsei instanța de

fond a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, că

infracțiunea comisă de către Cojoc Diana și Hîncu Galina face parte din categoria

infracțiunilor deosebit de grave, de persoana celor vinovate, de rolul lor la săvârșirea

infracțiunii, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Circumstanțe care atenuează răspunderea inculpatelor Cojoc Diana și Hîncu

Galina conform art. 76 Codul Penal n-au fost stabilite. Circumstanțe ce agravează

vina inculpatei Cojoc Diana, conform art. 77 Codul Penal n-au fost stabilite, iar ca

circumstanță agravantă, în privința inculpatei Hîncu Galina, s-a reținut circumstanța

agravantă prevăzută la lit. a) alin. (1) art. 77 din Codul penal, săvârșirea infracțiunii

de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară, fapt

ce se confirmă prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 08 mai 2014

(f. d. 62-82, Vol. II)

Astfel, instanța de fond corect a considerat că, corectarea și reeducarea

inculpatei Cojoc Diana poate avea loc doar prin izolarea reală a ei de societate,

stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) ani închisoare

în penitenciar de tip închis pentru femei și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

în domeniul economic, comercial pe un termen de 5 (cinci) ani.

Totodată, deși instanța de fond, i-a numit inculpatei Hîncu Galina, pe art.190

alin.(5) Cod penal (în redacția Legii nr. 985-XV din 18.04.2002) o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 14 (paisprezece) ani într-un penitenciar de tip

închis pentru femei și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul

economic, comercial pe un termen de 5 (cinci) ani, Colegiul Penal a conchis că,

această pedeapsă în cazul dat este inechitabilă și nu v-a duce la restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane, precum și va contribui la

atingerea scopului prevăzut de art.2 alin.(2) Cod penal, care stipulează, că legea

penală are drept scop prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de către inculpat, cît

și de către alte persoane or, practica judiciară demonstrează că, o pedeapsă prea aspră

generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere

în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Conform art. 61 alin.(1) Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se

aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvîrșit

infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Aliniatul (2) al

aceluiași articol prevede că, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atît din

20

partea condamnaților, cît și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să

cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Din aceste considerente, instanța de apel a admis apelul apărătorului Mihail

Barbăroș în interesele inculpatei Hîncu Galina, a casat parțial sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 15 decembrie 2017, în partea stabilirii pedepsei și a

considerat că inculpata Hîncu Galina trebuie să poarte răspundere penală pentru

faptele săvârșite în condițiile sus-indicate și a considerat că îndreptarea și reeducarea

ei este posibilă, prin numirea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (5) Cod penal (în redacția Legii nr. 985-XV din 18.04.2002), sub formă de

10 (zece) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis pentru femei, cu

privarea de a ocupa funcții în domeniul economic, comercial pe un termen de 5

(cinci) ani, iar în baza art. 85 alin.(1) și (2) Cod penal, la pedeapsa stabilită prin

prezenta decizie îi va adăuga partea neexecutată a pedepsei de 14 (paisprezece) ani

închisoare cu executare în penitenciar pentru femei de tip închis stabilită prin

sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 08.05.2014, stabilindu-i lui Hîncu

Galina, prin cumul parțial, o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un

termen de 15 (cincisprezece) ani cu executare în penitenciar de tip închis pentru

femei și cu privarea de a ocupa funcții în domeniul economic, comercial pe un

termen de 5 (cinci) ani.

reprezentată de avocatul Mihail Barbaroș a declarat recurs ordinar, prin care a

solicitat casarea totală a deciziei instanței de apel și a sentinței instanței de fond,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie achitată Hîncu Galina

pe motiv că în fapta ei nu se regăsesc elementele infracțiunii imputate.

Hîncu Galina, reprezentată de avocatul Mihail Barbaroș a făcut trimitere la

temeiurile de casare statuate la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) din Codul de procedură

penală și a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, precum și faptul că hotărârea contestată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției fiind expusă neclar.

S-a menționat în recurs că instanța de apel și-a motivat decizia de condamnare

pe declarațiile părții vătămate depuse în cadrul cauzei civile de contestare a actelor

juridice care au stat la baza înstrăinării bunului imobil, or, astfel de declarații

conținute în decizia motivată de condamnare din 20.02.2019 nu au fost înregistrate

în cadrul ședințelor judiciare de audiere a părților implicate în procesul penal, fapt

pe care se atestă în aceeași măsură egală și la înregistrarea declarațiilor condamnatei

Cojoc Diana, reformulate de către instanța de apel și copiate din procesul-verbal de

audiere a terței persoane Cojoc Diana, în procesul civil din 21.09.2016, unde ultima

participa în calitate de intervenient accesoriu pe cauza civilă la cererea de chemare

în judecată a părții vătămate.

Or, sențința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma

cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de

condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri sau, în mod exclusiv ori în principal,

pe declarațiile martorilor depuse în timpul urmăririi penale și citite în instanța de

judecată în absența lor.

Declarațiile martorilor depuse în timpul urmăririi penale pot fi puse la baza

sentinței de condamnare numai în ansamblu cu alte probe suficiente de învinuire și

cu condiția că, la urmărirea penală a avut loc confruntarea cu bănuitul, învinuitul sau

21

că martorul a fost audiat în condițiile art.109 și 110, în cazul în care inculpatul nu a

participat la confruntare cu acest martor în cadrul ședinței de judecată, dispozițiile

prevăzute la alin.(1) și (3) ale art.389 Cod de procedură penală.

A afirmat Hîncu Galina, reprezentată de avocatul Mihail Barbaroș că instanțele

judiciare a căror hotărâri sunt contestate, au stabilit contrar normei de drept

materiale, că săvârșirea infracțiunii de înșelăciune a fost condiționată de existența

intenției de neexecutare a contractului, fapt ce este deja examinată și stabilită de

către instanțele judiciare.

S-a concluzionat că nici prin decizia instanței de apel din 04.02.2020 nu s-a

dat răspuns dezideratelor expuse prin Decizia Colegiului penal lărgit al CSJ din

25.06.2019 privind: „..respectarea prescripțiilor de drept nominalizate, unde,

conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate:

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, menținând o sentință neîntemeiată legal.

b) mai mult, instanța de apel a omis că netemeinicia sentinței este reținută și

prin deciziile Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 25.09.2018 și

25.06.2019, potrivit art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru instanța de

rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii;

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate în

rechizitoriu, și nu a indicat motivele pentru care a respins versiunile și probele

apărării, în special probele scrise, cum ar fi:

-contractul de vânzare-cumpărare a bunului imobil cu nr. 1791 din

10.04.2012, declarația notarială a lui Livadaru Nina cu nr. 1843 la 12.04.2012,

procura notarială din numele lui Ursu Natalia din 13.02.2012, 2 recipise din numele

lui Cazacu Olesea din 13.02.2012:

-nu a apreciat în niciun fel hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 05.09.2016 menținută prin decizia Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău

din 24.01.2017, despre respingerea cererii de chemare în judecată depusă de către

Livadaru Nina împotriva SC ,,Compleximobil” SRL în proces de insolvabilitate, ÎM

„Prima Capital-2” SRL, notarul public Belicesco Oleg și intervenientul accesoriu ÎS

,,Cadastru” privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din

10.04.2012. a pct. 3.9 din acordul adițional nr. 01 la contractul de împrumut

IMM2/102/03/2012 din 23.03.2012, precum și a contractului de ipotecă nr. 22

1P0/IMM2/103C/04/2012 cu constatarea nulității absolute a declarației nr. 43 din

12.04.2012 privind executarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din

10.04.2012 autentificat de notarul public Belicesco Oleg, care a fost astfel.

La 12.04.2012, Livadaru Nina a declarat că SC „Compleximobil” SRL, în

calitate de cumpărător, și-a onorat către Livadaru Nina, în calitate de vânzător,

obligațiile asumate potrivit pct. 4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791 din

10.04.2012, autentificat de notarul Oleg Belicescu, semnătura aplicată pe declarație

fiind legalizată de notarul public.

Or, atât OUP cât și instanța judiciară urma să aprecieze la data inițierii cauzei

de învinuire a lui Hîncu Galina și Cojoc Diana de faptul comiterii infracțiunii de

escrocherie însușirea bunului părții vătămate, în proporții deosebit de mari,

22

aprecierea total diferită și constantă (prin acte juridice confirmative) asupra laturii

obiective (obiectul material, fiind - bunul imobil, examinat și apreciat prin concluzie

irevocabilă a instanțelor judiciare) a escrocheriei, unde aceeași latură obiectivă a

însușirii este studiu penal pe alte cauze civile și unde subiecții au calități procesuale

diferite, iar faptul însușirii a fost apreciat integral prin concluzii, cu fapt și de drept

al „lucrului judecat” - ca fiind unul inexistent.

Dispozițiile pct. 7) al art. 275 Cod de procedură penală exclude urmărirea

penală în privința lui Hîncu Galina când, în privința unei persoane există o hotărâre

judecătorească definitivă în legătură cu aceeași acuzație sau prin care, s-a constatat

imposibilitatea urmăririi penale pe aceleași temeiuri, existând circumstanțe

prevăzute de lege care, condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea

penală.

În corespundere cu dispozițiile art. 8 Cod de procedură penală, persoana

acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât

vinovăția sa nu-i va fi dovedită or, nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția

sa. Iar concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

A relatat că situația când, acuzatorul de stat prin dubii și interpretare a

„noțiunilor de drept” încearcă să „presupună” existența laturii de însușire prin abuz

de încredere și înșelăciune a avutului proprii Ninei Livadaru asupra ap. 68 din str.

G. Tofan 4, mun. Chișinău, iar instanța judiciară materializând, în lipsa mijloacelor

materiale de probe elocvente, certe și fără cale de interpretare, (documente,

constatări tehnico-științifice administrate), verificate prin intermediul mijloacelor

prevăzute de normele de drept și procesual-penale, dispozițiile art. 93, 99-101, 157

Cod de procedură penală, găsește vinovate de comiterea infracțiunii imputate pe

ambele inculpate, condamnându-le la pedeapsă penală, în contradicție cu hotărârii

judiciare definitive și irevocabile deja și care au valoarea lucrului judecat.

13.1. Cojoc Diana a declarat recurs ordinar, în care a solicitat casarea

hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie

achitată pe motiv că în fapta ei nu se regăsesc elementele infracțiunii imputate.

Recurenta a indicat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Instanța de apel urma a se conforma condițiilor de înlăturare a erorilor de ordin

material și de procedură, admise și stabilite de către instanța de recurs prin decizia

Curții Supreme de Justiție din 25.06.2019, conform art. 414 Cod de procedură

penală, fapt care nu a fost realizat.

A relatat recurenta că concluziile instanței de apel sunt contrare materialului

probator întru stabilirea existenței atât a obiectului infracțional cât și a tuturor

laturilor la care se expune norma materială de drept la infracțiunea de escrocherie.

Or, instanța de apel și-a motivat întreaga decizie de condamnare pe declarațiile

părții vătămate depuse în cadrul cauzei civile de contestare a actelor juridice care au

stat la baza înstrăinării bunului imobil, or, astfel de declarații conținute în decizia

motivată din 20.02.2019 nu au fost înregistrate în cadrul ședințelor judiciare de

audiere a părților implicate în procesul penal, fapt pe care se atestă în aceeași măsură

egală și la înregistrarea declarațiilor condamnatei Cojoc Diana, reformulate de către

instanța de apel și copiate din procesul-verbal de audiere a terței persoane Cojoc

23

Diana, în procesul civil din 21.09.2016, unde ultima participa în calitate de

intervenient accesoriu pe cauza civilă la cererea de chemare în judecată a părții

vătămate.

Declarațiile martorilor depuse în timpul urmăririi penale pot fi puse la baza

sentinței de condamnare numai în ansamblu cu alte probe suficiente de învinuire și

cu condiția că, la urmărirea penală a avut loc confruntarea cu bănuitul, învinuitul sau

că martorul a fost audiat în condițiile art. 109 și art.110 Cod de procedură penală, în

cazul în care inculpatul nu a participat la confruntare cu acest martor în cadrul

ședinței de judecată, dispoziții prevăzute la art.389 alin.(1)-(3) Cod de procedură

penală.

S-a relatat în recurs că instanțele judiciare a căror decizii sunt contestate, au

stabilit contrar normei de drept materiale, că săvârșirea infracțiunii de înșelăciune a

fost condiționată de existența intenției de neexecutare a contractului, fapt care este

deja examinată și stabilită de către instanțele judiciare.

Prin urmare, urma a se proba de către acuzare, consumarea infracțiunii imputate

de săvârșire lui Cojoc Diana și Hîncu Galina –momentul producerii pagubei, dar

care de fapt și de iure nu a înainta careva cereri civile de despăgubire în cadrul cauzei

penale judecate.

A declarat Cojoc Diana că nici prin decizia instanței de apel din 04.02.2020 nu

s-a dat răspuns dezideratelor expuse prin Decizia Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 25.06.2019 privind: „..respectarea prescripțiilor de drept

nominalizate, unde, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate:

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, menținând o sentință neîntemeiată legal.

b) mai mult, instanța de apel a omis că netemeinicia sentinței este reținută și

prin deciziile Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 25.09.2018 și

25.06.2019, potrivit art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru instanța de

rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii;

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate în

rechizitoriu, și nu a indicat motivele pentru care a respins versiunile și probele

apărării, în special probele scrise, cum ar fi:

-contractul de vânzare-cumpărare a bunului imobil cu nr. 1791 din

10.04.2012, declarația notarială a lui Livadaru Nina cu nr. 1843 la 12.04.2012,

procura notarială din numele lui Ursu Natalia din 13.02.2012, 2 recipise din numele

lui Cazacu Olesea din 13.02.2012:

-nu a apreciat în niciun fel hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 05.09.2016 menținută prin decizia Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău

din 24.01.2017, despre respingerea cererii de chemare în judecată depusă de către

Livadaru Nina împotriva SC ,,Compleximobil” SRL în proces de insolvabilitate, ÎM

„Prima Capital-2” SRL, notarul public Belicesco Oleg și intervenientul accesoriu ÎS

,,Cadastru” privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din

10.04.2012. a pct. 3.9 din acordul adițional nr. 01 la contractul de împrumut

IMM2/102/03/2012 din 23.03.2012, precum și a contractului de ipotecă nr. 22

1P0/IMM2/103C/04/2012 cu constatarea nulității absolute a declarației nr. 43 din

24

12.04.2012 privind executarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din

10.04.2012 autentificat de notarul public Belicesco Oleg, care a fost astfel.

A indicat recurenta Cojoc Diana că nu recunoaște vina imputată deoarece nu a

cunoscut nimic nici din înțelegerile prealabile ale lui Cazac Olesea cu membrii

familiei lui Livadaru Nina și nici cu discuțiile purtate de aceștia cu Hîbcu Galina la

notarul public pentru autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, ea fiind doar

în funcția de administrator al SRL ,,Compleximobil” și fiind necesară prezența ei

întru semnarea actului juridic în fața notarului public.

Conținutul înscrisului i-a fost cunoscut, respectiv era conștientă de

consecințele semnării actului dat, iar Nina Livadaru este o persoană cu discernământ,

nu este lipsită de capacitatea de exercițiu, respectiv nu poate să pretindă că nu

conștientiza esența acțiunilor sale la semnarea declarației nr. 1843 din 12.04.2012 și,

prin urmare, declarația menționată este valabilă și stabilește anumite circumstanțe.

Contractul de vânzare-cumpărare a fost întocmit la 10.04.2012 și, din data

indicată, reclamantă nu s-a adresat cumpărătorului cu vreo solicitare privind

achitarea prețului contractului, întrucât reclamanta a primit prețul contractului de

vânzare-cumpărare, nefiind întemeiată rezoluțiunea contractului de vânzare-

cumpărare nr. 1791 din 10.04.2012. Or, aceasta poate interveni doar în cazul

neexecutării esențiale din partea părților.

Mai mult, dacă s-ar presupune că există temeiuri pentru rezoluțiunea

contractului, cu toate că acestea nu există, oricum rezoluțiunea nu afectează

valabilitatea dreptului de ipotecă instituit in privința ap. 68 din str. G. Tofan 4, mun.

Chișinău.

Astfel, la data de 05.09.2016, Judecătoria Chișinău ajunge la concluzia de a

respinge cererea de chemare în judecată înaintată de către Livadaru Nina, reieșind

din obligația vânzătorului care se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului,

documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vânzare-

cumpărare nu este prevăzut altfel.

Instanța judiciară a stabilit din materialele dosarului că, la 28.12.2011, SC

„Compleximobil” SRL și ÎM „Prime Capital-2” SRL au încheiat contractul nr.

IMMJ2/098/l2/2011, în temeiul căruia SC „Compleximobil” SRL, în calitate de

împrumutat, a primit de la ÎM „Prime Capital-2” SRL, în calitate de împrumutător,

mijloace bănești în sumă de 41.600 dolari SUA.

În temeiul contractului de împrumut nr. IMM 2/103/03/2012 din 23.03.2012

cu toate acordurile adiționale la acest contract SC „Compleximobil” SRL a obținut

de la IM „Prime Capital-2” SRL un împrumut în sumă de 72.700 dolari SUA, iar la

10.04.2012, Livadaru Nina, în calitate de vânzător, și SC „Compleximobil” SRL în

calitate de cumpărător, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791

autentificat notarial la notarul public, privind înstrăinarea bunului imobil

apartamentul nr.XXXXX, cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de 19,6 m2, la

prețul de 14.000 euro, echivalentul a 216.606, 60 lei.

La pct. 4 din contractul nr. 1791 din 10.04.2012, autentificat de notarul public,

părțile au convenit că prețul de înstrăinare imobilului va fi achitat de către

cumpărător vânzătorului nu mai târziu de data de 13 aprilie 2012, din contul

mijloacelor bănești oferite de ÎM „Prime Capital-2” SRL în beneficiul SC

„Compleximobil” SRL, în conformitate cu contractul de împrumut nr.

IMM_2/103/03/2012 din 23.03.2012.

25

Conform contractului de ipotecă nr. IPOTMM2103C/03/2012 din 10.04.2012,

autentificat notarial cu nr. 1793, acordul adițional nr. 01 la acest contract

apartamentul nr. XXXXX, nr. cadastral XXXXX, a fost ipotecat în vederea

garantării executării obligațiilor născute în temeiul contractelor de împrumut nr.

IMM 2/098/12/2011 din 28.12.2011 și nr. IMM_2/103/03/2012, fiind instituită

inclusiv fidejusiune Dianei Cojoc și Galinei Hîncu.

La 12.04.2012, Livadaru Nina a declarat că SC „Compleximobil” SRL, în

calitate de cumpărător, și-a onorat către Livadaru Nina, în calitate de vânzător,

obligațiile asumate potrivit pct. 4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1791 din

10.04.2012, autentificat de notarul Oleg Belicescu, semnătura aplicată pe declarație

fiind legalizată de notarul public.

Or, atât OUP cât și instanța judiciară urma să aprecieze la data inițierii cauzei

de învinuire a lui Hîncu Galina și Cojoc Diana de faptul comiterii infracțiunii de

escrocherie însușirea bunului părții vătămate, în proporții deosebit de mari,

aprecierea total diferită și constantă (prin acte juridice confirmative) asupra laturii

obiective (obiectul material, fiind - bunul imobil, examinat și apreciat prin concluzie

irevocabilă a instanțelor judiciare) a escrocheriei, unde aceeași latură obiectivă a

însușirii este studiu penal pe alte cauze civile și unde subiecții au calități procesuale

diferite, iar faptul însușirii a fost apreciat integral prin concluzii, cu fapt și de drept

al „lucrului judecat” - ca fiind unul inexistent.

Dispozițiile pct. 7) al art. 275 Cod de procedură penală exclude urmărirea

penală în privința lui Hîncu Galina când, în privința unei persoane există o hotărâre

judecătorească definitivă în legătură cu aceeași acuzație sau prin care, s-a constatat

imposibilitatea urmăririi penale pe aceleași temeiuri, existând circumstanțe

prevăzute de lege care, condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea

penală.

În corespundere cu dispozițiile art. 8 Cod de procedură penală, persoana

acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât

vinovăția sa nu-i va fi dovedită or, nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția

sa. Iar concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

A menționat că este în situația când, acuzatorul de stat prin dubii și interpretare

a „noțiunilor de drept” încearcă să „presupună” existența laturii de însușire prin

abuz de încredere și înșelăciune a avutului proprii Ninei Livadaru asupra XXXXX,

iar instanța judiciară materializând, în lipsa mijloacelor materiale de probe

elocvente, certe și fără cale de interpretare, (documente, constatări tehnico-științifice

administrate), verificate prin intermediul mijloacelor prevăzute de normele de drept

și procesual-penale, dispozițiile art. 93, 99-101, 157 Cod de procedură penală,

găsește vinovate de comiterea infracțiunii imputate pe ambele inculpate,

condamnându-le la pedeapsă penală, în contradicție cu hotărârii judiciare definitive

și irevocabile deja și care au valoarea lucrului judecat.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

26

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și/sau material. Prin urmare, recursul este declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci când titularul acestuia invocă temeiuri

care în mod evident nu sunt subsecvente circumstanțelor cauzei sau când

argumentele formulate de recurent nu au un fundament juridic.

Conform textului recursurilor declarate de către Cojoc Diana și de către Hîncu

Galina, reprezentată de avocatul Mihail Barbaroș, se invocă de drept temeiurile de

casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală și anume că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția și nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau

instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru

care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice

a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde.

În argumentarea recursurilor ordinare declarate la caz, se susține că decizia

instanței de apel urmează a fi casată, criticând în esență modul aprecierii de către

instanțele de fond a probelor și circumstanțelor comiterii infracțiunilor imputate

inculpatelor, care în opinia acestuia dovedesc cu certitudine nevinovăția Galinei

Hîncu și Cojoc Diana la comiterea faptelor prejudiciabile indicate în rechizitoriu.

Referitor la argumentul recurentelor precum că, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței, instanța de recurs precizează că avocatul referindu-se

la pct. 6 din norma menționată, nu a concretizat care din aceste temeiuri le pune la

baza cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea

din oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele menționate este

inadmisibilă și prin urmare, prevederile art.427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură

penală, nu-și găsesc confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar.

Instanța de recurs menționează însă că, prevederile la care se referă Diana

Cojoc și Galina Hîncu, reprezentată de avocatul Mihail Barbaroș nu sunt aplicabile

din punctul de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar servi ca temei de

implicare a instanței în sensul casării deciziei instanței de apel. Colegiul penal

raportând temeiul invocat de recurente cu motivarea deciziei instanței de apel

consideră că, în speța examinată de către instanța de apel n-au fost admise erorile de

drept sub aspectele invocate, deci, erori care ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece decizia instanței de

apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată, decizia atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța

de apel nu a admis nici o eroare care să afecteze soluția instanței, fără a fi identificate

neclaritățile specificate de recurente, mai mult se constată că instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de

procedură penală, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

27

Totodată, instanța de recurs ordinar, constată că presupusa eroare prevăzută la

pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de

recurente.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei avocatului

Mihail Barbaroș în sensul că inculpatele nu sunt vinovate de comiterea infracțiunii

imputate, Colegiul o consideră neîntemeiată.

La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de „neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă

sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Astfel, instanța de recurs relevă, că argumentele Dianei Cojoc și Galinei Hîncu,

reprezentată de avocatul Mihail Barbaroș invocate în recurs, referitor la nevinovăția

inculpatelor, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a

formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor

recurentelor, pe care Colegiul penal le însușește.

În atare situație, Colegiul penal respinge ca nefondate alegațiile recurenților și

reiterează că invocarea unor pretinse erori admise la etapa judecării cauzei de

instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare corespunzătoare privind esența

acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente.

Verificând hotărârea atacată, Colegiul apreciază că aceasta cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a

expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor

și exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

Așadar, instanța de recurs în prezenta speță nu acceptă criticile recurenților,

precum că hotărârea instanței de apel este una nemotivată și ilegală, deoarece nu au

fost luate în considerație probele prezentate de către partea apărării, semnalându-se

astfel nerespectarea cerințelor art. 414 alin. (6) Cod de procedură penală, care prevăd

că instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate

de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de

apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Tot aici, urmează să se rețină, că motivarea hotărârii este un proces de analiză

și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale de achitare, adică așa cum s-a

procedat, de altfel, în cauza dată.

Instanța de apel fiind investită cu o situație de fapt, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat

corect în sensul stabilirii Galinei Hîncu pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis pentru femei, cu privarea de a ocupa funcții în

domeniul economic, comercial pe un termen de 5 (cinci) ani. În baza art. 85 alin.(1)

și (2) Cod penal, la pedeapsa stabilită prin prezenta decizie se adaugă partea

neexecutată a pedepsei de 14 (paisprezece) ani închisoare cu executare în penitenciar

pentru femei de tip închis stabilită prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 08.05.2014, stabilindu-i prin cumul parțial, o pedeapsă definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 15 (cincisprezece) ani cu executare în

28

penitenciar de tip închis pentru femei și cu privarea de a ocupa funcții în domeniul

economic, comercial pe un termen de 5 (cinci) ani. Termenul executării pedepsei

închisorii de către Cojoc Diana de calculat din momentul reținerii ei. Termenul

executării pedepsei închisorii de către Hîncu Galina de calculat de la 04.02.2020, cu

includerea în acest termen a duratei reținerii și arestării preventive a ei de la

17.08.2012 până la 04.02.2020. În rest sentința se menține fără modificări.

Prin urmare, contrar celor invocate de către inculpate și apărătorul Mihail

Barbaroș, Colegiul penal verificând suplimentar materialele dosarului, remarcă că

judecând apelul instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,

audiind suplimentar inculpatele, partea vătămată și a cercetat materialele dosarului,

adoptând în consecință o soluție corectă.

Tot la acest capitol, instanța de recurs reține că așa cum rezultă din textul

deciziei atacate, instanța de apel s-a expus asupra tuturor motivelor esențiale

invocate în apel, motivându-și decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv hotărârea cuprinde temeiurile de fapt

și de drept ce au dus, la caz, la admiterea apelului declarat, inclusiv din alte motive,

și casarea sentinței cu adoptarea unei noi hotărâri, precum a fost expusă mai sus.

Totodată, raportat la criticile invocate în recursuri, Colegiul constată că acestea

se referă în mare parte doar la chestiunea de apreciere a probelor. Elocvent în acest

sens, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul din cele mai importante

momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depus de către

organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se

concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor

după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale,

iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu,

sub toate aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că probele admisibile sunt

apreciate după pertinența, concludența, veridicitatea și utilitatea acestora, iar toate

probele în ansamblu lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Astfel, instanța de recurs reiterează că la etapa judecării recursului nu se

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu se dă apreciere materialului probator

și nu se stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic

inferioare, aceasta fiind atribuțiile exclusiv al instanțelor de fond.

În speța deferită judecării nu s-a constatat discrepanță între cele reținute de

instanțele de fond în vederea încetării procesului și conținutul real al probelor sau

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții

decât cea pe care materialul probator o redă.

De altfel, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire

la modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a

dispune rejudecarea unei cauze penale.

Deci, Colegiul penal consemnează că instanța de apel, verificând cele

imputate Galinei Hîncu și Dianei Cojoc, a conchis corect în sensul condamnării

acestora în baza art.190 alin.(5) Cod penal, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, de două sau mai multe persoane, cu

cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

În cauza supusă judecării Colegiul notează că instanța de apel în hotărârea

adoptată a făcut o analiză amplă a probelor administrate la caz, în raport cu

învinuirea înaintată inculpatelor, oferind răspunsuri argumentate la criticile esențiale

invocate de către partea acuzării.

29

La caz, instanța de recurs menționează că se va ține cont și de prevederile art.

8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc

de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Art. 10 Cod penal, legea

penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în

alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv,

adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la

intrarea în vigoare a acestei legi. Legea penală care înrăutățește situația persoanei

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv. Iar, potrivit art. 118

alin. (2) Cod penal, calificarea infracțiunilor în cazul concurenței dintre o parte și un

întreg se efectuează în baza normei care cuprinde în întregime toate semnele faptei

prejudiciabile săvârșite.

Prin urmare, în cazul în care infracțiunea de escrocherie nu a fost

desriminalizată după modificările operate în art.190 Cod penal prin Legea nr.179

din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, iar redacția nouă a normei în cauză nu

înlătură caracterul infracțional al faptei, nu ușurează pedeapsa și nu ameliorează în

alt mod situația persoanei ce a comis infracțiunea, adică nu are efect retroactiv,

acțiunile făptuitorului urmează a fi încadrate conform legii penale în vigoare la

momentul săvârșirii faptei, fiind o normă care cuprinde în întregime toate semnele

faptei prejudiciabile săvârșite.

Cât privește pretinsa eroare de drept prevăzută la pct. 8) alin.(1) al art. 427 Cod

de procedură penală, semnalată de recurenți, instanța de recurs o consideră ca fiind

indicată în mod declarativ, deoarece acest temei este prezent atunci când instanța ce

a judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care

în hotărârea judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost

stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale

infracțiunii respective.

Colegiul penal analizând argumentele și solicitările recurenților, în coraport cu

materialele cauzei și decizia recurată, ajunge la concluzia că probele acumulate și

examinate de instanța de apel au fost apreciate potrivit prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității,

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt

și de drept, ajungând la concluzia corectă de încetare a procesului.

Mai mult, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se

identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le

acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.

6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de 9 Hurk

vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că la examinarea

recursurilor, în speță, nu și-a găsit confirmare prezența erorii de drept prevăzută de

art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

De menționat este și acel fapt că din conținutul recursurilor declarate, Colegiul

atestă critici privind aprecierea eronată a probelor de către instanța de apel, însă

aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept, de către aceste

30

instanțe, iar dezacordul părților în acest sens nu constituie temei pentru desființarea

unei hotărâri judecătorești și temei pentru recurs deoarece nu este prevăzut în alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală.

Generalizând cele expuse mai sus și constatând, că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța

de apel în privința inculpatelor Hîncu Galina și Cojoc Diana, nefiind identificată de

instanța de recurs vreo eroare judiciară, ce ar putea servi drept temei de casare a

hotărârii judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate

criticile formulate de către recurenți în recursul ordinar deferit spre examinare.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta urmează a fi

declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

Colegiul penal,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către Cojoc Diana și de

către Hîncu Galina, reprezentată de avocatul Mihail Barbaroș, împotriva deciziei din

04 februarie 2020 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 29 iulie 2020.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

31