1ra-887/2019 — art. 217-1 alin. 3 lit. b, e, f CP

1ra-887/2019 — art. 217-1 alin. 3 lit. b, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-887/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena și Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Barbacar Anatolie în numele inculpatului Druța Piotr, prin care solicită

casarea sentinței judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 16 octombrie 2017 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

Druța Piotr Xxxxx, născut la xxxxx,

domiciliat în mun. Xxxxx, or. Xxxxx, str.

Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal,

C O N S T A T Ă :

Druța Piotr a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2171

alin.3 lit.b), e), f) Codul penal și, în baza acestei Legi, i s-a stabilit pedeapsa de 3 ani

6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercita activități

legate de circulația drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor lor, precum și a

medicamentelor ce au circuit restrâns pe un termen de 4 ani.

Conform art.84 alin.4) Codul penal, în termenul pedepsei s-a inclus durata

pedepsei executate parțial în baza sentinței judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din

27 iunie 2016 și sentinței judecătoriei Dubăsari din 28 iunie 2016, stabilindu-i lui

Druța Piotr pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau a exercita

activități legate de circulația drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor lor, precum

și a medicamentelor ce au circuit restrâns pe un termen de 5 (cinci) ani.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

urmărind premeditat scopul păstrării și transmiterii ilegale a substanțelor narcotice

deținuților Penitenciarului nr.4 - Cricova, acționând intenționat, în complicitate și de

comun acord cu Tiseev Alexandr, au pregătit din timp pentru a fi aruncat la distanță,

un pachet din polietilenă de culoare albă, pe care l-au înfășurat cu bandă adezivă

incoloră, în interiorul căruia au plasat o masă vegetală uscată și mărunțită de culoare

verde-cafenie, care potrivit raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-l 11 din 21.01.2016

reprezintă marihuană, cu masa de 43,31 grame, pe care l-au transportat în or.

Xxxxx, str. Xxxxx, mun. Xxxxx, păstrându-l până la 10.12.2015, orele 22:40, când

Tiseev Alexandr, intenționând să arunce pachetul respectiv cu substanța narcotică

nominalizată peste edificiile de pază ale Penitenciarului nr.4, iar Druța Piotr

supraveghea să nu fie observați, au fost depistați și stopați de către colaboratorii

Penitenciarului nr.4, curmând astfel transmiterea substanțelor narcotice nominalizate

deținuților Penitenciarului nr.4.

Acțiunile inculpatului Druța Piotr au fost calificate în baza art.217/1 alin.3 lit.

b), e), f) Codul penal, după semnele - păstrarea și transportarea drogurilor, săvârșite

în scop de înstrăinare, de două persoane, pe teritoriul penitenciarelor, în proporții

mari.

Anatolie, în interesele inculpatului Druța Piotr, în termeni legali, solicitând

admiterea apelului și rejudecarea cauzei, casarea sentinței Judecătoriei Chișinău

(sediul Rîșcani) din 16 octombrie 2017 și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit, pentru prima instanță prin care Druța Piotr, să fie achitat.

3.1 În motivarea cerințelor sale avocatul a invocat că, faptele expuse de către

procuror în ordonanța de punere sub învinuire nu corespund realității, iar în acțiunile

lui Druța Piotr lipsește fapta incriminate, înstrăinarea ilegală de plante care conțin

droguri sau etnobotanice sau analogii acestora reprezintă orice acțiune în urma

căreia posesor al substanțelor respective devine o altă persoană (vânzare, donare,

schimb, achitare a datoriei, dare cu împrumut etc.). Înstrăinarea ilegală de droguri,

etnobotanice sau analogii acestora se consideră infracțiune consumată în momentul

primirii acestor substanțe de către o altă persoană. De asemenea s-a făcut referire la

Decizia Curții Supreme de Justiție nr.1ra-807/2015 în acest sens indicând paragrafe

din prezenta Decizie. De asemenea a invocat art.6 CEDO, dreptul la un proces

echitabil, ar însemna dreptul petiționarului de a se bucura de o audiere publică

corectă și dreptul acesteia de a nu fi discriminat atât în cursul examinării cauzei,

precum și prin actul judecătoresc pronunțat. Din momentul în care instanța de

judecată, în cauze analogice au dat hotărâri diferite, condamnarea lui Druța Piotr în

coraport cu ceilalți învinuiți/inculpați, acesta este supus discriminării.

2018 a fost respins, ca nefondat, apelul avocatului Barbacar Anatolie în interesele

inculpatului Druța Piotr și menținută sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

din 16 octombrie 2017.

4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că la pronunțarea

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și

just a ajuns la concluzia că inculpatul Druța Piotr a săvârșit infracțiunea imputată

lui.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.101

Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor

și anume prin: - declarațiile martorului Sîrbu Gheorghe (f.d.139); - declarațiile

martorului Stepan Radu (f.d.127); - declarațiile martorului Panfil Grigore (f.d.128);

- procesul - verbal de cercetare la fața locului din 11.12.2015, potrivit căruia, a fost

cercetată porțiunea de teren adiacentă blocului administrativ al Penitenciarului nr. 4

- Cricova, unde a fost aruncat obiectul de formă sferică și ulterior ridicat, în

interiorul căruia se afla o substanță necunoscută (f.d.10-13); - procesul - verbal de

ridicare din 10.12.2015, prin care au fost ridicate de la cet. Tiseev Alexandr, o

seringă de 2 ml și o seringă de 1 ml (f.d.15-16); - raportul de constatare tehnico-

științifică nr. 11620 din 24.12.2015, potrivit căruia, masa vegetală uscată și

mărunțită de culoare verde-cafenie, ridicată la data de 10.12.2015, de pe str. Xxxxx

or. Xxxxx, mun. Chișinău, în apropierea Penitenciarului nr. 4, reprezintă marihuană,

care se atribuie la substanțele narcotice; - raportul de expertiză chimică nr.34/12/1-

R-l 11 din 21.01.2016, potrivit căruia, masa vegetală uscată și mărunțită de culoare

verde-cafenie, ridicată la data de 10.12.2015, de pe str.Xxxxx or.Xxxxx, mun.

Chișinău, în apropierea Penitenciarului nr.4, reprezintă marihuană, care se atribuie

la substanțele narcotice, cantitatea de 43.31 grame. Pe suprafața interioară a

seringilor de unică folosință cu capacitățile de 1 ml și 2 ml, ridicate din același loc,

substanțe narcotice, psihotrope sau precusori ai acestora nu s-au depistat (f.d.45).

Astfel, analizând declarațiile martorilor Sîrbu Gheorghe, Stepan Radu, Panfil

Grigore, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 11.12.2015, procesul -

verbal de ridicare din 10.12.2015, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 11620

din 24.12.2015, raportul de expertiză chimică nr.34/12/1-R-l 11 din 21.01.2016 și

apreciindu-le, din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe, analizate,

instanța de apel a constatat că ele demonstrează cu certitudine vina inculpatului

Druța Piotr în comiterea infracțiunii imputate și care combat argumentele declarate

de către inculpat și avocatul său.

Instanța de apel a conchis că, declarațiile inculpatului Druța Piotr, care nu-și

recunoaște vina în comiterea infracțiunii imputate, sunt declarații ce nu corespund

adevărului, depuse în încercarea de a se eschiva de la răspunderea penală și se

combat prin probele analizate și apreciate mai sus, prin prisma prevederilor art.101

Codul de procedură penală.

În ce privește argumentele invocate de avocatul inculpatului în apel, instanța de

apel a reiterat că martorii sus-menționați au declarat că Tiseev Alexandru și Druța

Piotr, aveau un comportament suspect, care se manifesta prin acțiuni de precauție.

Simpla invocare de inculpat precum că a fost o coincidență nu poate combate toată

gama de probe care indubitabil dovedește vinovăția lui Druța Piotr. Declarațiile

martorului Tiseev Alexandru date în instanța de apel nu pot fi luate în considerație,

fiind apreciate critic. Acest martor a recunoscut că a comis infracțiunea împreună cu

inculpatul Druța Piotr (în procesul penal în privința sa), dînd declarații sub jurămînt,

fiind preîntîmpinat de răspundere, iar, în cadrul procesului penal în privința lui

Druța Piotr (în instanța de apel), recunoaște că a comis infracțiunea de unul singur,

Druța Piotr fiind întâmplător lângă instituția penitenciară. Un astfel de martor nu

este credibil. Aceste declarații urmează a fi apreciate critic deoarece ele se

contrapun și efectiv nu pot fi puse la baza unei achitări.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a conchis că instanța de fond la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu prevederile art.7, 75 Codul penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Conform art.16 alin.4 Codul penal, infracțiunea săvârșită de către Druța Piotr,

în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor

grave. Circumstanțe atenuante art.76 Codul penal, nu au fost stabilite. Iar

circumstanță agravantă cu referire la art.77 Codul penal, săvârșirea infracțiunii de

către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare.

Astfel, Colegiul a considerat că instanța de fond corect a conchis că inculpatul

Druța Piotr trebuie să poarte răspundere penală pentru fapta săvârșite în condițiile

sus-indicate și că îndreptarea și reeducarea lui este posibilă doar cu aplicarea

pedepsei sub formă de închisoare. Pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.

217/1 alin.3 lit. b), e), f) Codul penal corect i-a aplicat pedeapsa în mărime de 3 ani

6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercita activități

legate de circulația drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor lor, precum și a

medicamentelor ce au circuit restrâns pe un termen de 4 ani, de asemenea fiind

aplicabile și prevederile art.84 alin.4 Codul penal, în termenul pedepsei incluzându-

se durata pedepsei executate parțial în baza sentinței judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 27.06.2016 și a sentinței judecătoriei Dubăsari din 28.06.2016,

stabilindu-i lui Druța Piotr pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

sau a exercita activități legate de circulația drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor

lor, precum și a medicamentelor ce au circuit restrâns pe un termen de 5 (cinci) ani.

Barbacar Anatolie în numele inculpatului Druța Piotr, indicând ca temei de casare a

deciziei pct. 6, 8 și 16 alin.1) art.427 Cod procedură penală, prin care solicită

admiterea recursului, casarea sentinței judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din data

de 16 octombrie 2017, deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14

februarie 2018, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a lui Druța Piotr,

învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (3) lit. b), e), f) Cod

penal.

În motivarea recursului avocatul a indicat că, la examinarea cauzei în instanța

de apel a fost încălcată și procedura de judecare a apelului.

Faptele expuse de către procuror în ordonanța de punere sub învinuire nu

corespund realității, iar în acțiunile lui Druța Piotr lipsește fapta incriminată.

Pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 217/1 Cod penal, drogurile urmau

să fi ajuns în posesia unei alte persoane, acțiune care în cazul în speță nu a fost

realizată, fiind indicat faptul că obiectul de formă sferică a fost găsit în imediata

apropiere a lui Druța Piotr și Tiseev Alexandr.

La fel, nu pot fi reținute argumentele instanței de fond precum că prin sentința

judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 25.05.2016, Tiseev Alexandr a fost

recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (3) lit. b),

e), f) Cod penal, or, Tiseev Alexandr nu a fost audiat în cauza penală de învinuire a

lui Druța Piotr, acestuia fiind încălcat dreptul la apărare, dreptul de a adresa întrebări

acestuia.

Oportun este de menționat faptul că în cadrul ședinței de judecată nu au fost

examinate corpurile delicte.

Indică recurentul că, în caz analogic, s-a expus deja Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție (dosarul nr.1ra-807/2015), reținând următoarele: „că

infracțiunea prevăzută la art.217/1 alin.(3) lit.e) Cod penal este o infracțiune formală

și se consideră consumată din momentul primirii substanței narcotice de către o altă

persoană”, iar expunereile instanței de apel în pct. 15 al deciziei sunt vădit abstracte.

Astfel, norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție

Din momentul în care instanța de judecată, în cauze analogice au dat hotărâri

diferite, condamnarea lui Druța Piotr în coraport cu ceilalți învinuiți/inculpați, acesta

este supus discriminării. În astfel de situații CEDO a apreciat că practica judiciară

neunitară este contrară principiului siguranței publice, care este implicită în

ansamblul articolelor Convenției și constituie unul din elementele fundamentale ale

statului de drept.

Relatează avocatul că, rezultînd din materialele dosarului nu se relevă probe

pertinente, verosimile și plauzibile în vederea elucidării actului de învinuire

formulat în privința lui Druța Piotr, iar, potrivit art.8 alin.(2) Cod de procedură

penală, învinuitul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția sa.

Procurorul nu indică concret circumstanțele comiterii pretinsei infracțiuni

incriminate lui Druța Piotr, dar se limitează la o deducție personală, abstractă,

imprecisă.

Prin neîntreprinderea tuturor măsurilor prevăzute de lege pentru cercetarea sub

toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a evidenția

circumstanțele care-l dezvinovățesc pe Druța Piotr, acestuia îi sunt încălcate

drepturile sale la un proces echitabil, prevăzut inclusiv de art.6 CEDO.

Invocă apărarea că, atît instanța de fond cît și instanța de apel nu au luat în

considerație faptul că „probele” prezentate de către acuzare sunt contradictorii.

Astfel, acuzarea nu a prezentat careva probe, acumulate în cadrul urmării

penale și cercetate în instanța de judecată, în sensul probării învinuirii lui Druța

Piotr, ordonanța de punere sub învinuire este ilegală și abstractă - acțiunile

învinuitului nefiind individualizate de către procuror, învinuirea este expusă în mod

neclar și abstract.

În concluzie indică recurentul că, vinovăția lui Druța Piotr nu a fost confirmată

prin cumulul de probe prezentate de către procuror și cercetate în instanța de

judecată.

inculpatului Druța Piotr, în conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11 Cod

procedură penală, procurorul a depus referință, care a pledat pentru inadmisibilitatea

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că, criticile formulate de autorul

recursului în partea enunțată, nu sînt motivate sub aspectul casării hotărârii recurate,

ca fiind ilegale, or, reaprecierea probelor, soluție propusă, nu se încadrează în acest

caz în prevederile art.427 alin.( 1) Cod de procedură penală. Deci, criticile formulate

de recurent, nu conțin indicii erorilor de drept și, respectiv, nu sunt motivate sub

aspectul hotărârii contestate, ca fiind ilegală.

În atare circumstanță, se constată că aceasta contestație referitor la aprecierea

probelor nu conține argumentele ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în

ce constă problema de drept de importanță generală abordată în această cauză penală

cerințe obligatorii, și care fiind stipulate în dispoziția art.430 pct.5) Cod de

procedură penală, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursurilor în sensul art.427

alin. (1) Cod de procedură penală.

Astfel, acuzarea consideră că, instanța de apel în strictă conformitate cu

prevederile art.100-101 Cod de procedură penală, a dat apreciere întregului sistem

de probe, corespunzător just a ajuns la concluzia menținerii sentinței instanței de

fond de condamnare a lui Druța Piotr în baza art.217/1 alin.(3) lit.b),e),f) Cod penal.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia

procurorului expusă în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Potrivit textului recursului se invocă, ca temei de casare a deciziei instanței de

apel prevederile art.427 alin.1) pct.6) Cod procedură penală, susținând, că decizia

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, pct.8) când nu au fost

întrunite elementele infracțiunii, pct.16) norma de drept aplicată în hotărîrea atacată

contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea

Supremă de Justiție.

7.1. Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent, prin prisma pct.6)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, Colegiul penal constată că, temeiul menționat nu și-a găsit confirmare, dat

fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.414,

415, 417 alin.8) Cod de procedură penală, hotărârea cuprinzând motivelor pe care se

întemeiază soluția pronunțată.

Se reține, că instanța de apel, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante

invocate în apelul declarat, motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii

atacate, dispozitivul fiind expus clar și instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă

de fapt.

Colegiul constată că temeiul la care se referă autorul recursului nu persistă în

cauză, deoarece din decizia instanței de apel rezultă că probele administrate au fost

analizate obiectiv și a fost dat răspuns la toate argumentele apărării expuse în apel.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate

la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute

în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât

și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Druța Piotr privind

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2171 alin.3) lit.b), e), f) Cod penal să fie

întemeiată și legală.

La concluzia enunțată instanța de apel a ajuns, în rezultatul cercetării probelor,

descrise în pct.4.1 al prezentei decizii, care au fost apreciate conform art.101 Cod

procedură penală, iar careva temei de a considera că concluzia instanței de apel este

eronată la caz lipsește.

Astfel, instanța de apel, corect și-a întemeiat soluția de condamnare pe baza

probelor cercetate, apreciind just declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor

Sîrbu Gheorghe, Stepan Radu, Panfil Grigore, procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 11.12.2015, procesul-verbal de ridicare din 10.12.2015, raportul de

constatare tehnico-științifîcă nr. 11620 din 24.12.2015, raportul de expertiză chimică

nr. 34/12/1-R-l 11 din 21.01.2016 și apreciindu-le, din punct de vedere al coroborării

lor cu celelalte probe, analizate, Colegiul penal constată că ele demonstrează cu

certitudine vina inculpatului Druța Piotr în comiterea infracțiunii imputate și care

combat argumentele declarate de către apărător privind achitarea inculpatului, iar

faptul că inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii încriminate se

consideră ca tendința ultimului să prezinte o stare de fapt nereală și neplauzibilă, care

să-i atenueze răspunderea penală, deoarece aceste declarații se combat prin cumulul

de probe administrate la urmărirea penală, care în rezultatul cercetării lor, fiind

apreciate conform art.101 Cod procedură penală.

Instanța de recurs, fiind solidară cu concluziile instanței de apel, reține, că

martorii sus-menționați au declarat că ambii, Tiseev Alexandru și Druța Piotr, aveau

un comportament suspect, care se manifesta prin acțiuni de precauție. Simpla

invocare de inculpat precum că a fost o coincidență nu poate combate toată gama de

probe care indubitabil dovedește vinovăția lui Druța Piotr, toate dubiile invocate de

apărare referitor la vinovăția acestuia au fost înlăturate, iar poziția și argumentele

acestuia, privind neimplicarea sa în comiterea infracțiunii, au fost combătute prin

cumulul de probe cercetate în cadrul ședinței primei instanțe, verificate în apel.

La fel, instanța de recurs ordinar reține și personalitatea inculpatului, care nu

este la prima abatere, anterior fiind consumator de droguri, fiind condamnat pe

păstrarea drogurilor – art. 217 alin. (2) Cod penal, antecedente penale stinse.

Mai mult ca atît, referitor la motivele invocate în cererea de recurs, Colegiul

penal menționează că, decizia instanței de apel este una argumentată inclusiv în

raport cu cererea de apel a apărării (f.d.179-186, Vol.I), care sunt identice cu

argumentele recursului declarat, totodată instanța de recurs consideră că,

repronunțarea asupra argumentelor recursului nu poate duce la casarea deciziei

contestate, or potrivit practicii CEDO (Coroi vs R.Moldova, 15.03.2011), Curtea a

specificat că, ,, (…) este adevărat că decizia Curții de Apel a fost foarte succintă și

doar a menținut hotărârea primei instanțe. Totuși, având în vedere faptul că fondul

cauzei a fost examinat în mod corespunzător de către prima instanță și că hotărârea

acesteia este motivată suficient, precum și având în vedere natura motivelor invocate

de reclamant în cererea sa de recurs, Curtea nu consideră că respingerea recursului

fără o motivare detaliată constituie o violare a cerințelor articolului 6 § 1 CEDO”.

7.2 Cu referire la temeiul de casare a deciziei instanței de apel prevăzut art.427

alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel

conține o eroare de drept atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii

Colegiul penal conchide că, raportând respectiva normă la situația în cauză, acest

temei nu și-a găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de

recurent. Or, prezența în acțiunile inculpatului atât a elementelor care caracterizează

latura obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a celor care caracterizează latura

subiectivă a acestei infracțiuni, a fost dovedită prin materialele cauzei acumulate în

cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor judecătorești. Astfel, se

constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii

imputate lui Druța Piotr, inclusiv vinovăția acestuia, după cum rezultă din decizia

instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat

concluziile prin cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe parcursul

judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de

procedură penală, în mod obiectiv.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurenților invocate în recurs, au fost

obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat

minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care

Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CEDO, hotărârea Albert vs

România din 16.02.2010.

Colegiul penal constată, că instanța de apel, respectând prevederile legislației în

vigoare, a supus unei verificări minuțioase, sub toate aspectele, probele prezentate de

părți și anume declarațiile martorilor precum și actele cauzei, pe care le-a apreciat în

mod obiectiv, din punct de vedere al pertinenței și concludenții, ce nu trezesc careva

dubii și care au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii în baza art. 2171 alin. 3) lit. b), e), f) Cod penal a fost dovedită integral.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia de facto nu este de

acord cu condamnarea inculpatului în baza art.2171 alin.(3) lit. b), e) f) Cod penal,

considerînd că în acțiunile inculpatului lipsește fapta încriminată, adică păstrarea și

transportarea drogurilor, săvîrșite în scop de înstrăinare, de două persoane, pe

teritoriul penitenciarelor, în proporții mari, deoarece nu a fost dovedit scopul

înstrăinării.

În sensul celor invocate, instanța de recurs întru înlăturarea oricăror dubii

apărute la dilema prezenței sau lipsei scopului înstrăinării substanțelor narcotice în

acțiunile inculpatului, reținînd cele menționate în doctrina judiciar națională, va

evidenția următoarele:

Înstrăinarea ilegală a substanțelor narcotice reprezintă orice acțiune în urma

căreia posesor al substanțelor respective devine o altă persoană (vînzare, donare,

schimb, achitare a datoriei, dare cu împrumut etc.). Infracțiunea se consideră

consumată în momentul primirii acestor substanțe de către o altă persoană.

Scopul înstrăinării este prezent atunci cînd făptuitorul urmărește transmiterea

substanțelor vizate în posesia unei alte persoane. Nu are importanță dacă, prin

comiterea faptei, subiectul a urmărit realizarea unui interes material.

Despre prezența scopului de înstrăinare pot mărturisi, în prezența unor temeiuri

suficiente: procurarea, prepararea, păstrarea sau transportarea substanțelor narcotice

de către o persoană care nu le consumă, cantitatea mare de substanțe narcotice,

amplasarea acestor substanțe în recipiente care facilitează înstrăinarea, existența unei

înțelegeri cu cei care urmează să procure astfel de substanțe, etc.

Raportînd cele indicate la speța în cauză, Colegiul penal consideră că instanțele

de fond s-au expus corect asupra probelor menționate, elucidînd faptele importante

pentru soluționarea justă a cauzei date, ca urmare fiind întemeiată soluția primei

instanțe menținută de instanța de apel, și anume fiind prezent scopul înstrăinării

substanțelor narcotice, anume prin aruncarea acestora peste edificiile de pază ale

Penitenciarului nr.4 - Cricova. Astfel, scopul înstrăinării a existat, fiind dovedit, doar

că acțiunea de înstrăinare a fost curmată către colaboratorii Penitenciarului nr.4.

Reieșind din acestea, Colegiului penal constată că instanțele de fond corect au

evidențiat și constatat că inculpatul păstrînd ilegal substanța narcotică ambalată întrun

pachet din polietilenă de culoare albă, pe care l-a înfășurat cu bandă adezivă incoloră,

de fapt urmărea scopul transmiterii ilegale a acesteia, prin aruncarea pachetului

respectiv peste edificiile de pază ale Penitenciarului nr.4 – Cricova.

Argumentul avocatului că „pentru existența infracțiunii prevăzute de art.217/1

Cod penal, drogurile urmau să fi ajuns în posesia unei alte persoane, acțiune care în

cazul în speță nu a fost realizată, fiind indicat faptul că obiectul de formă sferică a

fost găsit în imediata apropiere a lui Druța Piotr și Tiseev Alexandr” nu poate fi

reținut or, potrivit declarațiilor martorilor Sîrbu Gheorghe, Stepan Radu, Panfil

Grigore care au declarat că „în timp ce se apropia de aceștia, persoanele au fost

întrebate cu ce scop se află pe acel segment, la care una din persoane a aruncat din

buzunar un obiect de formă sferică,” fiind stopată aruncarea acestor substanțe

narcotice peste edificiile de pază ale Penitenciarului nr.4 - Cricova. Or, acțiunile

inculpatului sunt încadrate în baza art.217/1 alin.3 lit. b), e), f) Cod penal, după

semnele - păstrarea și transportarea drogurilor, săvârșite în scop de înstrăinare, de

două persoane, pe teritoriul penitenciarelor, în proporții mari, dar nu înstrăinarea

ilegală a substanțelor narcotice.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentului precum că, Tiseev Alexandr nu a

fost audiat în cauza penală de învinuire a lui Druța Piotr, lui Druța Piotr fiindu-i

încălcat dreptul la apărare, dreptul de a adresa întrebări acestuia.” Or, potrivit

procesului verbal al ședinței de judecată, fiind audiat, martorul Tiseev, în instanța de

apel, inculpatul nu i-a adresat acestuia nici o întrebare, nefiindu-i îngrădit acest drept,

și nu poate combate toată gama de probe administrate la cauza penală și descrise în

pct. 4.1 al prezentei decizii care indubitabil dovedesc vinovăția lui Druța Piotr în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. 3) lit. b), e), f) Cod penal.

7.3 Referirea recurentului la temeiul prevăzut în art.427 alin.(1) pct.16) Cod de

procedură penală, nu poate fi reținută, deoarece acest temei poate fi invocat atunci

cînd norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de aplicare a

aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție în cauze similare.

Acest temei este îndreptat spre unificarea practicii judiciare, iar la invocarea

temeiului respectiv de drept, sarcina probațiunii îi revine recurentului, care prin

exemple elocvente cu referire la cauze concrete, trebuie să demonstreze faptul că

instanța de recurs în cauze similare, anterior a adoptat soluții contradictorii cu cele

reținute în speța în cauză.

Astfel, Colegiul penal reține că cauza penală, la care a făcut referire recurentul

în recurs - nr.1ra-807/2015, nu are aplicabilitate speței în cauză, or, circumstanțele

cauzei nu sînt similare speței date.

La caz, au fost administrate probe pertinente și cocncludente, obținute în

procesul urmăririi penale și cercetate în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării

atât și ale acuzării în baza cărora a fost confirmată vina inculpatului Druța Piotr

pentru păstrarea și transportarea drogurilor, săvîrșite în scop de înstrăinare, de două

persoane, pe teritoriul penitenciarelor, în proporții mari.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept la care face referire avocatul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

adoptate, fapt ce impune inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către

avocatul Barbacar Anatolie în numele inculpatului Druța Piotr.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Barbacar

Anatolie în numele inculpatului Druța Piotr, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2018, în cauza penală privindu-l pe Druța

Piotr Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 iunie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Boico Victor