1ra-1096/18 — Art. 217 al. 4 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 23 ianuarie 2018, Brînza Vitalii a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiuni prevăzute de art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu aplicarea art. 3641 alin.(8) Cod procedură penală, închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate în domeniul producerii, preparării, experimentării, extragerii, prelucrării, transformării, procurării, păstrării, expedierii, transportării, distribuirii substanțelor narcotice, psihotrope, etnobotanicelor sau analogilor acestora pe un termen de 3 (trei) ani. Conform art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei cu închisoare stabilită lui Brînza Vitalii, dacă inculpatul în termenul de probațiune de 3 (trei) ani, nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. Cheltuielile judiciare invocate de partea acuzării în sumă de 1680 lei (o mie șase sute opt zeci) lei, au fost respinse, ca fiind nefondate și lipsite de suport juridic. Corpurile delicte și anume analogul stupefiantului (masa vegetală), dispozitivul artizanal, confecționat pentru consumul substanțelor narcotice, care se afla la păstrare în incinta IP Ciocana din mun. Chișinău, ridicate de către organul de urmărire penală, în baza art.162 alin.(1) pct.1) și 2) Cod procedură penală urmând a fi nimicite după definitivarea sentinței.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Brînza Vitalii, în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală, a intrat în posesia substanțelor narcotice, care conform rapoartelor de expertiză nr.34/12/l-R-4657 din 24.08.2017 și nr.34/12/1-R-4876 din 12.09.2017, este cannabinoidul sintetic MDMB (N)- 2201 (C20H28FN3O3), care constituie un analog al substanței stupefiante - cannabinoidul sintetic AB-PINACA-CHM, cu cantitatea totală de 1,883 g. care conform Hotărârii Guvernului nr.79 din 23 ianuarie 2006 (poziția 193), reprezintă cantități deosebit de mari, pe care le-a păstrat la sine până la data de 25.06.2017, orele 16:30, când aflându- se în mun. Chișinău, sect. Ciocana, str. xxxxx, a fost reținut în flagrant, fiindu-i depistat și ridicat analogul acestui stupefiant.

Sentința menționată a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Ciocana, Ciur Igor, prin care solicită admiterea apelului cu casarea parțială a sentinței, în partea ce ține de încasarea cheltuielilor judiciare, și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să se dispună încasarea din contul inculpatului Brînza Vitalii în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare legate de efectuarea acțiunilor procesuale in mărime de 1680 lei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2018 a fost respins ca nefondat apelul declarat de către procurorul în Procuratura oficiul Ciocana – Ciur Igor și menținută fără modificări sentința Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana din 23 ianuarie 2018 în cauza penală în privința lui Brînza Vitalii în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal. 4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a considerat, că la pronunțarea sentinței instanța de judecată nu a admis derogări de la procedura penală, soluția instanței de fond de respingere a cererii procurorului fiind una întemeiată și corectă, temei de casare a sentinței instanței de fond din motivele invocate de procuror nefiind stabilite. Totodată, instanța de apel a menționat că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare, precum și alte acțiuni procesuale, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului. Colegiul penal a considerat nefondate argumentele aduse de procuror privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în mărime de 1680 lei, or, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului. Or, potrivit art. 100 alin. (2) Cod de procedură penală și art. 6 par. 2 CEDO, sarcina probațiunii e pusă în seama organului de urmărire penală, persoana acuzată de un delict beneficiind de „prezumția nevinovăției”, stipulată la art. 8 Cod de procedură penală.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de acuzatorul de stat, procuror în procuratura de Circumscripție Circumscripție Chișinău – Scutelnic Cătălin, indicând temeiul art. 427 alin. 1) pct. 6) Cod procedură penală, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei în latura cheltuielilor de judecată, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte, în instanța de apel, în altă componență invocând că cheltuielile de judecată suportate de către stat în cauza penală de învinuire a lui Brînza Vitalii urmează a fi încasate din contul acestuia făcând trimitere la art. 227-229 Cod procedură penală și modificările survenite la art. 143Cod procedură penală în vigoare din 09.02.2018.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen în conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Recurentul în recursul ordinar declarat, indică temeiul de casare a hotărârii instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Lecturând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată, că decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența erorilor prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. 6.1.Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent prin prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. 1), 5), 417 alin. 8) Cod de procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul avocatului în numele inculpatului motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii atacate, dispozitivul fiind expus clar și instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de fapt. Colegiul penal constată că argumentele din recursul declarat de acuzatorul de stat, procuror în Procuratura de Circumscripție Chișinău – Scutelnic Cătălin sunt neîntemeiate, iar motivele aduse în susținerea temeiurilor invocate nu pot fi reținute, hotărârile instanțelor corespunzând tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legale și întemeiate. Instanța de recurs, respinge argumentele recurentului, precum că cheltuielile de judecată suportate de către stat în cauza penală de învinuire a lui Brînza Vitalii urmează să fie încasate din contul acestuia or, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului. Astfel, Colegiul penal reține că, normele procedural penale nu prevăd expres achitarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, ceea ce constituie cheltuieli pentru efectuarea expertizei, iar prevederile legale la care face trimitere acuzatorul de stat, nu prevăd astfel de cheltuieli, ce pot fi încasate din contul inculpatului. Aceste norme procedurale invocate de acuzatorul de stat și menținute de prima instanță și instanța de apel nu reglementează încasarea din contul inculpatului a mijloacelor bănești, cu titlul de cheltuieli pentru efectuarea expertizei, care sunt achitate din bugetul de stat. Procurorul solicită în baza art. 227-229 Cod de procedură penală, încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor nr. 34/12/l-R-4657 din 24.08.2017 și nr. 34/12/1-R-4876 din 12.09.2017,în mărime de 1680 lei. Colegiul penal reține că potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, care prevede că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, totodată fiind relevante prevederile art.143 alin.(2) Cod de procedură penală (red. Legii Nr.66 din 05.04.2012), care stipulau că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat, iar modificările la norma dată din 09.02.2018, nu au efect retroactiv. În această ordine de idei, Colegiul penal menționează că cerințele procurorului în acest sens sunt neîntemeiate, deoarece art.143 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză (art.143 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală). Astfel, se reține că efectuarea expertizelor nr.34/12/l-R-4657 din 24.08.2017 și nr.34/12/1-R-4876 din 12.09.2017,în sumă de 1680 lei, a fost ordonată de către organul de urmărire penală, fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării. În sensul dat, Colegiul penal constată faptul că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statutului. În această ordine de idei, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a respins solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, ca fiind nefondată. Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art. 394 Cod de procedură penală. Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate. În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către procuror nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către acuzatorul de stat, procuror în Procuratura de Circumscripție Chișinău – Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe Brînza Vitalii xxxxx ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 13 iunie 2018. Președinte Toma Nadejda Judecătorii Cobzac Elena Boico Victor