1ra-174/2020 — art.217 alin.4 lit.b CP

1ra-174/2020 — art.217 alin.4 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-174/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar

declarat de către avocatul Albu Vasile în numele inculpatului, împotriva sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 12 decembrie 2018 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2019, în cauza penală în privința

lui,

Brînzan Veaceslav XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 26.06.2018 – 12.12.2018

instanța de apel: 18.02.2018 – 20.03.2019

instanța de recurs ordinar: 07.08.2019 – 08.09.2020

A C O N S T A T A T :

inculpatul Brînzan Veaceslav a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa cu

închisoare pe termen de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita o anumită activitate în domeniul producerii, preparării,

experimentării, extragerii, prelucrării, transformării, procurării, păstrării,

expedierii, transportării, distribuirii substanțelor narcotice, psihotrope,

etnobotanicelor sau analogilor acestora pe un termen de 4 (patru) ani.

În baza alin. (1) art. 85 din Codul penal, prin cumul de sentințe, s-a adăugat

parțial la pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei

stabilite prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 16.04.2014, cu

închisoare pe un termen de 4 (patru) ani și 1 (una) lună și i s-a stabilit pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) ani, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate în domeniul producerii,

preparării, experimentării, extragerii, prelucrării, transformării, procurării,

păstrării, expedierii, transportării, distribuirii substanțelor narcotice, psihotrope,

etnobotanicelor sau analogilor acestora pe un termen de 4 (patru) ani.

Măsura preventivă aplicată inculpatului Brînzan Veaceslav arestul

preventiv, s-a menținut până la definitivarea sentinței.

Termenul ispășirii pedepsei lui Brînzan Veaceslav a fost calculat din ziua

1

pronunțării sentinței – 12 decembrie 2018.

A fost inclus în baza art. 88 alin. (3) Cod penal în termenul ispășirii pedepsei,

perioada de reținere și aflare sub arest preventiv de la 20.06.2018, ora 08:20 până

la 12.12.2018.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

A fost respinsă cererea procurorului privind încasarea de la inculpatul

Brînzan Veaceslav a cheltuielilor judiciare în sumă de 3 360 lei, (trei mii, trei sute

șaizeci) lei, ca fiind neîntemeiată.

circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală, a intrat în posesia

substanței narcotice, care conform raportului de expertiză nr. XXXXX din

20.03.2018 și raportului de constatare tehnico-științifică nr. XXXXX din 19.03.2018,

este cannabinoidul sintetic 5-fluoro ADB (C20H28FN3O3), care constituie un

analog al substanței stupefiante-cannabinoidul sintetic 5F-AKB48, cu cantitatea

totală de 35,352 gr. care, conform Hotărârii Guvernului nr.79 din 23 ianuarie 2006

(poziția 193), reprezintă cantități deosebit de mari, pe care le-a păstrat la domiciliul

său situat în mun. Chișinău str. XXXXX ap. XXXXX până la data de 24.01.2018,

orele 08:30, când, în rezultatul efectuării perchiziției a fost depistat și ridicat

analogul acestui stupefiant.

- procurorul în Procuratura mun. Chișinău oficiul Ciocana, Juravliova

Anastasia, care a solicitat casarea sentinței, cu dispunerea pronunțării unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru instanța de fond, prin care să fie admisă

solicitarea acuzatorului de stat privind dispunerea încasării din contul

inculpatului în beneficiul statului cu titlu de cheltuieli judiciare a sumei de 3 560

lei, rezultate din efectuarea Raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX din

20.03.2018 și Raportului de constatare tehnico-științifică nr. XXXXX din

19.03.2018;

- avocatul Albu Vasile în numele inculpatului Brînzan Veaceslav, care

solicită casarea sentinței cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să se dispună achitarea

lui Brînzan Veaceslav în conformitate cu art. 390 CPP pe motiv, că fapta nu e

săvârșită de inculpat și nu întrunește elementele infracțiunii.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- urmărirea și judecarea unei cauze penale condiționează efectuarea de

cheltuieli pentru întocmirea și transmiterea actelor de procedură, pentru

administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, cu retribuirea

apărătorilor, precum și orice alte cheltuieli necesare normalei desfășurări a

procesului penal. În cheltuieli ocazionate de administrarea probelor se includ și

sumele pentru retribuția cuvenit experților și interpreților pentru serviciul care l-

au adus justiției. Spre deosebire de procesul civil, unde sumele necesare acestor

cheltuieli sunt avansate de către reclamant, prin plata taxei de timbru, la

introducerea acțiunii, în cauzele penale, în care activitatea judiciara se desfășoară

2

din oficiu, sumele necesare cheltuielilor de urmărire sau de judecată sunt avansate,

de regulă, de stat, prin organul judiciar în fața căruia se află cauza penală;

- menționează că, efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este

provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a

judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare,

cheltuielile judiciare sânt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără

săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu sar fi efectuat;

- obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar

dacă partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea

unor cheltuieli, de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este

integrală, incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri

de condamnare de către prima instanță;

- consideră că, cheltuielile de judecată suportate de către stat în cauza penală

de învinuire a lui Brînzan Veaceslav urmează a fi încasate din contul acestuia.

3.2. În motivarea cererii de apel, avocatul Albu Vasile în numele

inculpatului a menționat că:

- prima instanță a apreciat greșit probele anexate la dosar, precum și a

aplicat legea în mod eronat interpretând-o în defavoarea lui Brînzan Veaceslav;

- instanța cu desăvârșire nu s-a expus asupra tuturor motivelor și

circumstanțelor invocate de apărare. OUP și acuzatorul de stat susținuți de

instanță consideră, că Brînzan Veaceslav, în circumstanțe nestabilite de organul de

urmărire penală, a intrat în posesia substanței narcotice, care conform raportului

de expertiză nr. XXXXX din 20.03.2018 și raportului de constatare tehnico-

științifică nr. XXXXX din 19.03.2018, este cannabinoidul sintetic 5-rluoro ADB

(C20H28FN3O3), care constituie un analog al substanței stupefiante-

cannabinoidul sintetic 5F-AKB48, cu cantitatea totală de 35,352 g care, conform

Hotărârii Guvernului nr.79 din 23 ianuarie 2006 (poziția 193), reprezintă cantități

deosebit de mari, pe care le-a păstrat la domiciliul său situat în mun. Chișinău str.

XXXXX ap. XXXXX până la data de 24.01.2018, orele 08:30, când, în urma

efectuării perchiziției a fost depistat și ridicat analogul acestui stupefiant și deci a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, adică circulația

ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor, adică păstrarea drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora, săvârșită în proporții deosebit de mari și

fără scop de înstrăinare;

- fapta nu a fost săvârșită de inculpat în virtutea mai multor considerente

concret sub formă de teze și anume: OUP și procurorul susținuți în mod tacit de

instanță, consideră că Brînzan Veaceslav a săvârșit infracțiune, privind circulația

drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora fără scop de înstrăinare, adică

păstrarea drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora în proporții deosebit

de mari fără scop de înstrăinare;

3

- urmărirea penală în viziunea apărării inculpatului s-a efectuat superficial

unilateral, la un jos nivel profesional cu încălcarea grosolană a legislației în

vigoare, mai mult ca atât materialului acumulat nu i s-a dat o apreciere juridică.

Careva probe incontestabile, precum că Brînzan Veaceslav a săvârșit infracțiunea,

prevăzută de art. 217 alin. 4 Cod penal lipsesc cu desăvârșire;

- pronunțând sentința în cauză prima instanță a negat cu desăvârșire

principiul umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, care stipulează, că întreaga

reglementare juridică are menirea să apere, în mod prioritar, persoana ca valoare

supremă a societății, drepturile și libertățile acesteia, iar legea penală nu urmărește

scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului. Nimeni nu

poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau

degradante;

- învinuirea înaintată lui Brînzan Veaceslav și condamnarea lui în baza ei

este una neclară și ne concretă, adică este una dubioasă, cazată pe presupuneri.

Acuzarea și instanța nu a putut stabili circumstanțele apariției în apartamentul în

care Brînzan Veaceslav locuiește împreună cu mama sa și concubina, precum și cu

martorul cheie a învinuirii Chirtoacă Constantin în acest context având în vedere

cercul larg de potențiali făptuitori. Celelalte persoane nu-s verificate în sensul

săvârșirii acestei infracțiuni;

- urmărirea penală s-a efectuat fără a cerceta circumstanțele cauzei sub toate

aspectele, multilateral, obiectiv și imparțial, la materialele cauzei măcar nu au fost

atașat extrasul din HG nr. 79 din 23.01.2006, privind aprobarea Listei substanțelor

narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic

ilicit, precum și cantitățile acestora la care face trimitere procurorul în învinuire și

din care reiese, că în lista substanțelor narcotice sunt indicate doar 139 de

substanțe, adică poziții, iar în lista substanțelor psihotrope sunt indicate doar 127

de substanțe, adică poziții din ce reiese, că poziția 193, sub care ar trebui în

viziunea acuzării să fie cannabinoidul nici nu există;

- în rechizitoriul procurorului Denis Poiată sunt expuse depozițiile celui mai

credibil martor, colaboratorul poliției Strașnîi Alexandru, care a declarat că a

observat că, în timp ce lui Brînzan Veaceslav i se aducea la cunoștință ordonanța

de percheziție, Chirtoacă Constantin a aruncat peste geam un pachet transparent

din polietilenă și un aparat confecționat artizanal;

- circumstanțele mai sus indicate au fost tratate de instanță în detrimentul

intereselor învinuitului Brînzan Veaceslav, ignorând astfel prescripțiile art. 8 Cod

de procedură penală, adică prezumția nevinovăției prin care persoana acuzată de

săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa

nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar

public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale, și

nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă;

- conform alin. 3 art. 8 Cod de procedură penală, concluziile despre

vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri.

Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile

4

prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului,

inculpatului;

- acuzarea nu a exclus apartenența substanțelor narcotice, depistate în

apartamentul XXXXX din casa XXXXX din str. XXXXX, mun. Chișinău mamei

lui Brînzan, concubinei acestuia, precum și lui Chirtoacă Constantin ori Orehov

Dumitru, deoarece narcoticele au fost depistate și ridicate concret din odaia

apartamentului vizat, unde Chirtoacă locuia cu chirie și ușa camerei lui era

încuiată la cheie, când colaboratorii poliției au pătruns în apartament și preconizau

efectuarea percheziției tocmai în odaia unde erau închiși Orehov și Chirtoacă;

- la fel aparatul pentru consum și pachetul cu narcotice putea fi aruncat din

oricare 40-50 geamuri din spatele casei unde locuiește familia Brânzan și care iese

în această direcție, iar acuzarea nu a exclus și nu a verificat acest moment atât de

important;

- atât Brînzan Veaceslav cât și martorii apărării și a învinuirii susțin că,

anume din odaia unde locuia cu chirie Chirtoacă Constantin a fost aruncat

aparatul artizanal pentru consum de droguri și punga cu substanțe narcotice, fapt

declarat la urmărirea penală de martorul acuzării Alexandru Strașnîi, fapt

recunoscut chiar și de făptașul Constantin Chirtoacă, dar împodobit cu

circumstanțe greu de verificat și cu adevărat neelucidat de OUP și procuror,

deoarece această poziție îi aranjează, inclusiv pe instanță;

- vina lui Brînzan Veaceslav în păstrarea stupefiantelor procurorul o

consideră dovedită doar prin faptul că, el locuiește în acest apartament, fără a

verifica apartenența la aceasta a chiriașului Chirtoacă Constantin, care stă la

evidenta poliției ca realizator și a medicilor narcologi, ca consumator de

stupefiante;

- inculpatul Brînzan Veaceslav întru a curma proasta îndeletnicire de a

consuma narcotice, fiind motivat de faptul că, iubita lui Olivia Ciotu i-a declarat,

că este însărcinată și așteaptă un copil a decis ferm să se spitalizeze pentru

tratament antidrog, pas pe care benevol l-a realizat la data de 14.06.18, când s-a

internat în secția a 2-a narcologie a spitalului clinic de psihiatrie, fapt confirmat

prin certificatul Dispensarului Narcologic Republican;

- o asemenea învinuire a afectat dreptul lui Brînzan Veaceslav de a ști pentru

ce faptă este învinuit, adică dreptul la apărare. În baza principiului

contradictorialității în procesul penal, principiu unanim recunoscut și susținut de

jurisprudența CtEDO, sarcina probațiunii în ședințele de judecată în prima

instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului de stat, fiindcă funcția acuzării

este pusă pe seama procurorului. CtEDO, în hotărârea sa Capean vs. Belgia din

13.01.2005, a constatat în domeniul penal, problema administrării probelor trebuie

să fie abordată din punctul de vedere al articolului 6 §2 și e obligatoriu, inter alia,

ca sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării;

- Brînzan Veaceslav recunoaște faptul că, a fost consumator de stupefiante

și acest motiv a fost luat la evidența medicului narcolog, însă din moment ce a

aflat, că concubina sa Olivia Ciotu este însărcinată și de curând îi va naște un copil

sta a decis să renunțe la narcotice și tratamentul benevol de acest viciu;

5

- acuzatorul de stat și instanța urmau a se autosesiza și a demara controlul

coruptivității martorului Strașnîi Alexandru, care în viziunea apărării a contribuit

activ la învinuirea lui Brînzan, prin schimbarea depozițiilor sale date la urmărirea

penală;

- toți colaboratorii poliției audiați sub jurământ în ședințele de judecată în

calitate de martori au depus depoziții contradictorii, care se exclud unele pe altele

și deci formează impresia unui tablou șters, spălat și ne concret a celor întâmplate

în timpul percheziției din 24.01.2018 în privința completului și numărul de polițiști

veniți la percheziție;

- careva probe incontestabile, precum că Brînzan Veaceslav a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la dosar lipsesc cu ce

săvârșire și acuzatorul de stat nu a prezentat instanței aceste probe în procesul

judecării cauzei;

2019, a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de către avocatul Albu Vasile în

numele inculpatului, admis apelul declarat de către procurorul în Procuratura

Chișinău oficiul Ciocana, Juravliova Anastasia și casată parțial sentința

Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana din 12 decembrie 2018, în partea cheltuielilor

judiciare și în această parte pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care s-a încasat de la Brînzan Veaceslav cheltuielile

judiciare în sumă de 3360,0 (trei mii trei sute șaizeci) lei, în beneficiul statului.

Termenul executării pedepsei de calculat lui Brînzan Veaceslav din data

pronunțării deciziei 20 martie 2019, cu includerea termenului arestului din

20.06.2018 până la 20.03.2019.

4.1. În motivarea soluției instanța de apel a indicat că prima instanță a

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită

cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite de acesta încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat, iar cercetarea judecătorească

s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual -renale privind administrarea

probelor, fiind corect apreciate în partea ce ține de încadrarea acțiunilor

inculpatului în baza art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a invocat că ne cătând la faptul că, inculpatul Brînzan

Veaceslav a negat faptul implicării în orice formă în comiterea infracțiunii,

vinovăția acestuia în cele incriminate lui și-a găsit confirmare deplină și obiectivă

în ședința judiciară, fiind cercetate cumulul de probe prezentate de către părți și

anume: declarațiile martorilor Grigore Gorea, Alexandru Strașnîii, Sorin Crăciun,

Chirii Galbura, Nina Brînzan și Constantin Chirtoacă; procesul-verbal de

percheziție din 24.01.2018; raportul de expertiză judiciară nr. XXXXX din

20.03.2018; ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza

penală din 05.04.2018; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24.01.18;

raportul de constatare tehnico - științifică nr. XXXXX din 19.03.2018; ordonanța de

recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 11.04.2018.

Analizând în ansamblu probele cauzei penale date prin prisma art.101 Cod

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

6

coroborării lor, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță corect a încadrat

juridic acțiunile inculpatului Brînzan Veaceslav în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod

Penal, potrivit elementelor constitutive: circulația ilegală a drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora fără scop de înstrăinare, adică, păstrarea

drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, săvârșită în proporții deosebit

de mari și fără scop de înstrăinare.

Reieșind din analiza textuală a rechizitoriului cât și a sentinței primei

instanțe, instanța de apel a constatat că, Brînzan Veaceslav a comis infracțiunea

imputată, prin circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor

acestora fără scop de înstrăinare, adică, păstrarea, drogurilor, etnobotanicelor sau

analogilor acestora, săvârșită în proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare

latura obiectivă a infracțiunii realizându-se prin acțiuni de păstrare, la locul de

domiciliu de pe adresa mun. Chișinău, str. XXXXX ap. XXXXX, care s-a

manifestat prin deținerea de către Brînzan Veaceslav a canabinoizelor sintetici,

adică posesia în fapt a acestora, care în circumstanțele indicate supra ar fi intrat în

posesia lor, pentru consum personal.

Prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei

săvârșite de Brînzan Veaceslav încadrarea juridică corespunzătoare materialului

probator administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească.

Prima instanță corect a apreciat critic declarațiile inculpatului Brînzan

Veaceslav privind nevinovăția sa de comiterea faptei imputate, calificându-le

drept o modalitate aleasă de către inculpat de a se eschiva de la răspunderea

penală pentru fapta comisă.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță în mod just a încadrat juridic

acțiunile inculpatului Brînzan Veaceslav precum că, a comis infracțiunea

prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) CP, care se caracterizează prin circulația ilegală

a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora fără scop de înstrăinare,

adică, păstrarea, drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, săvârșită în

proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare.

În acest context, instanța de apel a notat că, în ședință de judecată s-a stabilit

că, inculpatul, Brînzan Veaceslav în circumstanțe nestabilite de organul de

urmărire penală, a intrat în posesia substanței narcotice, care conform raportului

de expertiză nr. XXXXX din 20.03.2018 și raportului de constatare tehnico -

științifică nr. XXXXX din 19.03.2018, este cannabinoidul sintetic 5-fluoro ADB

(C20H28FN3O3), care constituie un analog al substanței stupefiante –

cannabinoidul sintetic 5F-AKB48, cu cantitatea totală de 35,352 gr. care, conform

hotărârii Guvernului nr.79 din 23 ianuarie 2006 (poziția 193), reprezintă cantități

deosebit de mari, pe care le-a păstrat la domiciliul său situat în mun. Chișinău str.

XXXXX ap. XXXXX până la data de 24.01.2018, orele 08:30, când, în rezultatul

efectuării perchiziției a fost depistat și ridicat analogul acestui stupefiant.

Referitor la componența de infracțiune prevăzută de art. 217 alin.(4 ) lit. b)

Cod Penal, instanța de apel a relatat că, aceasta presupune existența următoarelor

clemente constitutive:

7

Latura obiectivă a infracțiunii realizându-se prin acțiuni de păstrare, la

locul Ie domiciliu de pe adresa mun. Chișinău, str. XXXXX ap. XXXXX, care s-a

manifestat prin deținerea de către Brînzan Veaceslav a canabinoizelor sintetici,

indică posesia în fapt a acestora, care în circumstanțele indicate supra ar fi intrat

în posesia lor, pentru consum personal.

De asemenea este cert stabilit că infracțiunea incriminată lui Brînzan

Veaceslav a fost săvârșită cu intenție directă. Această concluzie este probată prin

declarațiile afirmative ale martorilor A. Gorea, A. Strașnîii, S. Crăciun, C. Galbura

și C. Chirtoacă.

În cadrul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești cu certitudine

a fost probat și faptul, că Brînzan Veaceslav nu a urmărit scopul înstrăinării masei

vegetale altor persoane, dar a păstrat-o pentru a o utiliza în scopuri personale. S-a

mai stabilit că, obiectul material al infracțiunii incriminate inculpatului Brînzan

Veaceslav îl reprezintă substanțele narcotice, psihotropice sau analoagele lor, fiind

caracterizate prin proporții deosebit de mari, reprezentând calificativul agravant

al infracțiunii incriminate și anume art. 217 alin. (4) lit. b) din Codul penal.

Potrivit Hotărârii Guvernului R. Moldova privind aprobarea Listei

substanțelor narcotice depistate în trafic ilicit, precum și cantitatea acestora, nr. 79

din 23.01.2006, în compartimentul I al acesteia Substanțe narcotice este prezentă în

mod exhaustiv și nu poate include alte substanțe decât cele pe care le enumera.

Astfel, instanța de apel a stabilit că, masa vegetală uscată și mărunțită din

culoarea gălbuie din cele 5 pachețele de tip zip-lock, conține cannabinoidul sintetic

care constituie analog al substanței stupefiante - cannabinoidul sintetic 5F-AKB48

(AKB-48),(5F-AMB) cu cantitatea totală de 35,352 gr. care, conform Hotărârii

Guvernului nr.79 din 23 ianuarie 2006 (pozițial93), reprezintă cantități deosebit de

mari (f.d.51-55).

Potrivit scrisorii parvenite de la I.M.S.P Dispensarul Republican de

Narcologie, nr. 01-12/362 din 05.03.2018, substanța 5-fluoro ADB (C20H28FN3O3)

este o componentă a grupei de canabinoizi sintetici, analog al 5F-AMB

(CT9FI26FN303), 5F-APINACA:H30FN3O), 5F-PB-22 (C13FI21 FN202) ș.a.,

ultimele fiind supuse controlului de stat și reglementate de Hotărârea Guvernului

nr. 1088 din 05.10.2004 cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor

stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora supuse controlului (f.d.23).

Invocă instanța de apel că o altă cerință pentru existența obiectului material

al infracțiunii analizate este ca substanțele ce-l reprezintă să fie caracterizate prin

proporții deosebit de mari.

La fel, este cert dovedit că, calificativul agravant care indică la proporțiile

deosebit de mari, al masei vegetale ridicate de la inculpatul Brînzan Veaceslav

obiectiv este probat prin raportul de expertiză anexat la materialele cauzei penale,

care stabilesc că canabinoidul sintetic 5F-AKB48 (AKB-48),5F-AMB, cu cantitatea

totală de 35,352 gr. care, conform Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006

(poziția 193), reprezintă cantități deosebit de mari, fapt care indică la calificarea

corectă a acțiunilor inculpatului cu indicii agravanți prevăzuți la art.217 alin. (4)

lit. b) din Codul penal.

8

A mai indicat instanța de apel că, în rezultatul acțiunilor criminale ale

inculpatului Brînzan Veaceslav au fost grav afectate relațiile sociale cu privire la

ocrotirea sănătății publice, a cărei asigurare implică circulația în condiții de

legalitate a substanțelor narcotice sau a analoagelor lor.

La fel, este probat că, Brînzan Veaceslav întrunește toate trăsăturile

subiectului infracțiunii imputate prevăzute de art. 21 din Codul penal. În baza

probelor administrate și circumstanțele cauzei penale, instanța a ajuns la concluzia

că, acțiunile lui Brînzan Veaceslav sunt corect încadrate în baza prevederilor 217

alin. (4) lit. b) Cod penal, ca circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau

analogilor acestora fără scop de înstrăinare, adică, păstrarea drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora, săvârșită în proporții deosebit de mari,

fără scop de înstrăinare fiind respectate prevederile art. 101 din Codul de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Încheind analiza laturii obiective a infracțiunii prevăzute la alin. (4), lit. b)

art. 217 Cod penal, instanța de apel a consemnat că, drept cerință esențială pentru

întregirea laturii obiective apare ilegalitatea acțiunii prejudiciabile. Se are în

vedere că, producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea,

transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea substanțelor

narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor se realizează în lipsa autorizației

eliberate de CPCD/licenței eliberate de autoritatea de licențiere, deci contrar

prevederilor Legii cu privire la circulația substanțelor narcotice, psihotrope și a

precursorilor (în special, contrar prevederilor art. 11-38 din această lege). De

asemenea, ilegalitatea acțiunii prejudiciabile poate presupune încălcarea

prevederilor altor acte normative (de exemplu, a Hotărârii Guvernului Republicii

Moldova cu privire la aprobarea Cerințelor tehnice față de încăperile și obiectivele

în care se păstrează substanțe narcotice, psihotrope și/sau precursori, nr.128 din

06.02.2006).

Instanța de apel a subliniat asupra ilegalității păstrării analogului

substanțelor stupefiante de către inculpatul, Brînzan Veaceslav.

Totodată, instanța de apel a respins argumentul avocatului Vasile Albu,

precum că, în acțiunile inculpatului nu se regăsesc acțiunile de păstrare a

analogilor substanțelor stupefiante. Or, fapta prejudiciabilă de păstrare a

substanței-canabinoidul sintetic 5F-AKB48 (AKB-48),5F-AMB, cu cantitatea totală

de 35,352 gr a fost probată prin totalitatea mijloacelor de probă anexate la

materialele cauzei penale.

Alegațiile avocatului Albu Vasile privind aprecierea critică a depozițiilor

martorilor acuzării Strașnîi Alexandru, care fiind influențat de coruptibilitate

pentru repararea gratis a două automobile, a scos ilegal de sub urmărire pe Orehov

și Chirtoacă Constantin, care și erau posesorii drogurilor nu pot fi reținute,

deoarece apărarea nu a prezentat nici o probă în acest sens, afirmațiile fiind doar

declarative.

Apartenența drogurilor depistate în cadrul percheziției lui Brînzan

Veaceslav sunt confirmate de depozițiile martorului acuzării Chirtoacă

9

Constantin, care a declarat că substanțele narcotice aparțineau lui Brînzan

Veaceslav, iar el niciodată nu a adus și nu a păstrat în apartamentul acestuia

substanțe interzise. Nu cunoaște de unde Brînzan Veaceslav procură drogurile,

dar drogurile depistate și ridicate sunt ale acestuia.

Faptul că drogurile păstrate la domiciliul lui Brînzan Veaceslav, ridicate în

cadrul percheziției îi aparțin sunt confirmate și de procesului verbal de audiere a

bănuitului din data de 12 aprilie 2018, unde Brînzan Veaceslav a declarat că,

bănuiala adusă lui o recunoaște, povestind cu lux de amănunte circumstanțele

comiterii faptei, iar schimbarea declarațiilor inculpatului Brînzan Veaceslav în

cadrul cercetării judecătorești este o versiune de apărare și eschivare a dânsului de

la răspundere penală și nu se pedepsește fiind un drept al acestuia.

Alegațiile avocatului privind negarea apartenenței drogurilor lui Brînzan

Veaceslav inclusiv și la urmărirea penală poartă caracter declarativ, deoarece prin

declarațiile sale date în instanța de apel acesta a explicat că a depus personal

declarațiile fiind audiat în calitate de bănuit și declarațiile date citire de către

acuzatorul de stat de la f.d.73 vol. I personal le-a consemnat și nu a obiectat.

Instanța de judecată a apreciat critic declarațiile inculpatului și le-a calificat

drept o metodă de apărare aleasă de către inculpat în scop de a se eschiva de la

răspunderea și pedeapsa penală pentru fapta comisă și această versiune nu

coroborează cu celelalte probe.

Instanța de apel a considerat raționamentele primei instanțe obiective și

corecte, iar alegațiile părții apărării nu pot fi reținute deoarece sunt combătute

integral de către probatorul examinat. Mai mult ca atât, instanța de apel constată

faptul, că inculpatul are poziții diferite, schimbându-le pe parcursul urmăririi

penale și examinării cauzei declarațiile.

Alegațiile apărării privind nevinovăția inculpatului Brînzan Veaceslav în

comiterea infracțiunii incriminate și solicitarea de achitare a acestora, deoarece

lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, acesta invocând că

instanța de fond incorect a apreciat probele, nu pot fi reținute ca fiind plauzibile,

considerând-u-le date în scopul eschivării de la o eventuală răspundere penală și

constituie o formă de autoapărare a inculpatului.

Latura subiectivă a infracțiunii se exprimă prin intenție directă.

Subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă care la momentul

săvârșirii infracțiunii a împlinit vârsta de 16 ani, criterii care sunt întrunite în speță.

Instanța de apel a atestat lipsa oricăror obiecții din partea apărării cu privire

la nulitatea probelor, atât la finele efectuării acțiunilor procesuale, cât și la etapa

luării de cunoștință cu materialele cauzei penale (f.d.130, vol. I), obiecții care

nefiind invocate în sensul art. 230 alin. (2) Cod procedură penală, determină

pierderea dreptului invocării lor ulterioare, prezumând acceptarea probelor

administrate pe caz. Mai mult, prin scrisoarea din 27.06.2018 nr. 01-12/878 a

Inspecției medico-sanitare publice, dispensarul republican de narcologie, se

confirmă faptul că, Brînzan Veaceslav se află sub supravegherea medicală la

medicul specialist narcolog din 30.07.2013, cu diagnoza: tulburări mentale se de

comportament datorate consumului de substanțe psihoactive (spais, marijuana,

10

alcool) (f.d.159, vol. I), iar prin declarațiile date în cadrul instanței de apel,

inculpatul Brînzan Veaceslav a declarat că, în anul 2017 a consumat droguri.

Instanța de apel a reținut, că la judecarea cauzei în fond și apel, apărarea nu

a reușit să aducă careva argumente plauzibile referitor la inadmisibilitatea

probelor sau nulitatea actelor procesuale, ce ar determina excluderea lor din cauza

penală, or, careva îndoieli referitor la veridicitatea declarațiilor martorilor acuzării

sau probatoriului administrat, n-au apărut, ținând cont de consecutivitatea lor și

coroborarea cu restul probelor dobândite, prin intermediul acțiunilor procesuale

petrecute pe caz, ce nu au stârnit nici o obiecție din partea apărării la etapa

urmăririi penale. În acest sens, nu pot fi reținute alegațiile părții apărării cu privire

la nulitatea probelor invocate.

Considerentele primei instanțe sânt motivate și argumentate din punct de

vedere al temeiniciei și legalității, sub aspectul că, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii imputate este dovedită în cadrul procesului penal, astfel

fapta acestuia, reținută prin sentință, întrunește elementele infracțiunii imputate.

Instanța de apel a constatat o motivare amplă și temeinică a sentinței

pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de

părți în raport cu faptele reținute în sarcina inculpatului, astfel fiind în

corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

A mai invocat că, este corectă concluzia primei instanțe privind

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptelor

prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune

prevăzute de art. 217 alin. (4), lit. b) Cod Penal, în acest sens, fiind nefondate

argumentele apelantului, avocatului Vasile Albu, privind nevinovăția

inculpatului și lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate în

acțiunile inculpatului, iar temei de a interveni în sentință, nu există.

Cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatului, Brînzan Veaceslav,

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(4), lit. b) Cod Penal,

instanța de apel verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului, Brînzan Veaceslav, a constatat că, prima instanță a acordat deplină

eficientă prevederilor art. 7, 61, 75 Cod Penal și la stabilirea categoriei și mărimii

pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Instanța de apel a remarcat că, la individualizarea pedepsei, prima instanță

a ținut cont de cele trei principii care urmează a sta la baza individualizării

pedepsei, sancțiunea aplicată inculpatului, Brînzan Veaceslav, fiind legală,

echitabilă și individualizată.

La fel, a constatat că, acțiunile inculpatului, Brînzan Veaceslav, au fost

încadrate în baza art. 217 alin.(4) lit. b) CP Cod Penal al Republicii Moldova pentru

care legea penală (în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii) prevede

pedeapsa sub formă de închisoare de la 1 la 6 ani, cu privarea de dreptul de a

11

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2

la 5 ani, iar în conformitate cu criteriile enunțate la art. 16 alin.(2) Cod Penal

infracțiunea incriminată inculpatului se califică ca infracțiune gravă.

Prima instanța corect a stabilit că, inculpatul Brînzan Veaceslav a fost

condamnat anterior prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, din

26.05.2008 în baza art.187 alin.(3), art. 287 alin. (2) Cod penal, la 5 ani închisoare

suspendarea executării pedepsei pe un termen de 1 (un) an (f.d.76-77) iar, prin

sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 30.03.2011, procesul penal pornit

baza art. 186 alin. (4) în privința lui Brînzan Veaceslav a fost încetat în legătură

împăcarea părților, adică pe motiv de nereabilitare. La 30.06.2011 prin ordonanța

procurorului sect. Ciocana, urmărirea penală pornită în privința lui Brînzan

Veaceslav în baza art. 186 alin. (2) Cod penal la fel a fost încetată pe motiv de

nereabilitare, adică în legătură cu împăcarea părților (f.d.76-77).

Prin ordonanța procurorului sect. Ciocana din 20.09.2011 procesul penal

pornit în privința lui Brînzan Veaceslav în baza art. 186 alin. (4) Cod penal de

asemenea a fost încetat iarăși pe motiv de împăcare.

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 16.04.2014 inculpatul

Brînzan Veaceslav a fost recunoscut culpabil de comiterea infracțiunilor prevăzute

art. 264 alin. (1), art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani și 1 (una) lună cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani, cu suspendarea

executării acesteia pe un termen de 5 (cinci) ani, cu stabilirea condițiilor să nu

comită alte infracțiuni, să nu-și schimbe domiciliu fără consimțământul organului

competent și să presteze muncă neremunerată în folosul comunității în volum de

180 de ore.

Instanța de apel a atestat că, inculpatul Brînzan Veaceslav nu este la prima

sa abatere de la Legea penală și necătând la faptul că, instanța de judecată, i-cordat

posibilitatea de a se corecta fără al izola de societate, însă, ultimul nu a ut

concluziile de rigoare și nu a pășit pe calea corijării, ci dimpotrivă a săvârșit altă

infracțiune, circumstanțe care urmează a fi luate în considerație la

individualizarea pedepsei, ținând cont că, pedeapsa aplicată lui nu și-a atins

scopul educării și corectării, iar numitul a comis infracțiunea incriminată aflându-

se în termen de probă.

Potrivit materialelor cauzei, instanța de apel a atestat că, inculpatul Brînzan

Veaceslav se află la evidenta medicului narcolog din a. 2013 ca consumator de

stupefiante (marihuană) (f.d.91, vol. I), la evidenta medicului psihiatru inculpatul

Brînzan Veaceslav nu se află (f.d.92, vol. I).

Potrivit caracteristicii de la locul de trai din 24.04.2018 inculpatul Brînzan

Veaceslav este caracterizat negativ ca o persoană care se află la evidența sectorului

de politie nr. 2, este o persoană conflictuală, se caracterizează negativ de către

vecini. În privința lui Brînzan Veaceslav au fost întocmite mai multe procese

contravenționale pentru procurarea ori păstrarea ilegală de droguri, precursori,

etnobotanice și a analogilor acestora în cantități mici sau consumul de droguri fără

prescripția medicului (f.d.93, vol. I).

12

Prima instanță justificat a aplicat pedeapsa în baza art. 217 alin. (4), lit. b)

Cod Penal - închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita o anumită activitate în domeniul producerii, preparării,

experimentării, extragerii, prelucrării, transformării, procurării, păstrării,

expedierii, transportării, distribuirii substanțelor narcotice, psihotrope,

etnobotanicelor sau analogilor acestora pe un termen de 4 (patru) ani, iar în baza

alin. (1) art. 85 din Codul penal, prin cumul de sentințe, s-a adăugat parțial la

pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 16.04.2014, cu închisoare pe un

termen de 4 (patru) ani și 1 (una) lună și i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă

de închisoare pe un termen de 6 (șase) ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita

o anumită activitate în domeniul producerii, preparării, experimentării, extragerii,

prelucrării, transformării, procurării, păstrării, expedierii, transportării,

distribuirii substanțelor narcotice, psihotrope, etnobotanicelor sau analogilor

acestora pe un termen de 4 (patru) ani.

Referitor la pedeapsa complementară prevăzută la norma penală

incriminată, instanța legal a stabilit că, inculpatul Brînzan Veaceslav în

circumstanțele descrise supra, a comis circulația ilegală a drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora fără scop de înstrăinare, adică, păstrarea,

drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, săvârșită în proporții deosebit

de mari, fapt care conform sancțiunii penale prevăzute la art. 217 alin. (4) lit. b)

Cod penal, impune aplicarea alin. (1) art. 65 Cod penal, adică privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, care constă în

interzicerea de a ocupa o funcție sau de a exercita o activitate de natura aceleia de

care s-a folosit condamnatul la săvârșirea infracțiunii.

Conformându-se normei legale, prima instanța întemeiat a constatat că,

sancțiunea art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, în calitate de pedeapsă

complementară prevede privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 până la 5 ani. Aplicarea acestui

tip de pedeapsă este una obligatorie și este determinată în mod principial de

necesitatea de a preveni o eventuală situație de recidivă din partea inculpatului

care a comis infracțiunea incriminată anume în legătură cu exercitarea anumitei

activități legate de circulația ilegală a drogurilor sau a analoagelor lor.

Prima instanță motivat a stabilit categoria și măsura de pedeapsă, relevând

în cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei, persoana inculpatului și, în așa mod,

corect a concluzionat că, atingerea scopului pedepsei se va asigura prin aplicarea

pedepsei privative de libertate.

Cu referire la cererea de apel înaintată de către acuzatorul de stat, în partea

respingerii cererii de încasare a cheltuielilor judiciare, instanța de apel a menționat

că, din textul apelului formulat de acuzatorul de stat, se reține că legalitatea și

temeinicia sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 12 decembrie 2018

este contestată în partea soluționării chestiunii referitor la cheltuielile de judecată,

13

solicitându-se în acest sens încasarea din contul inculpatului a sumei de 3360 lei,

suportate în legătură cu efectuarea raportul de expertiză medico-legală.

Instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiat apelul declarat de către

acuzatorul de stat și care urmează a fi admis, cu încasarea cheltuielilor de judecată

suportate pentru efectuarea Raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX din

20.03.2018, costul căreia este de 1680 lei (f.d.17-21, vol. I) și Raportului de

constatare tehnico-științifică nr. XXXXX din 19.03.2018, în sumă de 1 680 lei (f. d.

51-54, vol. I). În rest sentința primei instanțe urmează a fi menținută, fără

modificări.

Instanța de apel a reținut că, la caz a fost efectuat Raportului de constatare

tehnico-științifică nr. XXXXX din 19.03.2018, în sumă de 1 680 lei (f. d. 51-54, vol.

I) și Raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX din 20.03.2018, costul căreia este

de 1680 lei (f.d.17-21, vol. I).

În acest sens, instanța de apel a reținut ca fiind justificate solicitările

procurorului privind încasarea de la inculpatul Brînzan Veaceslav a cheltuielilor

judiciare pentru efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 3 360 lei, or, potrivit

normelor legale menționate supra cheltuielile judiciare solicitate pentru efectuarea

Raporturilor de Constatarea tehnico-științifică, urmează a fi trecute în contul

inculpatului.

fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Albu Vasile în numele inculpatului

Brînzan Veaceslav, prin care invocând ca temei pentru recurs ordinar prevederile

art. 427 alin.(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea totală a

deciziei și sentinței, cu pronunțarea unei noi decizii potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat.

5.1. În motivarea cererii de recurs ordinar, avocatul a menționat că:

- urmărirea penală s-a efectuat superficial, unilateral, la un jos nivel

profesional cu încălcarea grosolană a legislației în vigoare, mai mult ca atât

materialului acumulat nu i s-a dat o apreciere juridică. Careva probe

incontestabile, precum că Brînzan Veaceslav a săvârșit infracțiunea, prevăzută de

art. 217 alin. 4 Cod penal lipsesc cu desăvârșire;

- prima instanță a negat cu desăvârșire principiul umanismului, revăzut de

art. 4 Cod penal, care stipulează, că întreaga reglementare juridică are menirea să

apere, în mod prioritar, persoana ca valoare supremă a societății, drepturile și

libertățile acesteia, iar legea penală nu urmărește scopul de a cauza suferințe fizice

sau de a leza demnitatea omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la

pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante;

- instanța a încălcat principiul democratismului, adică art. 5 Cod penal, care

prevede, că persoanele care au săvârșit infracțiuni sânt egale în fața legii și sânt

supuse răspunderii penale fără deosebire de sex, rasă, culoare, limbă, religie,

opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o

minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație;

- învinuirea înaintată lui Brînzan Veaceslav și condamnarea lui în baza ei

este neclară și ne concretă, adică este una dubioasă, bazată pe presupuneri.

14

Acuzarea și instanța nu a putut stabili circumstanțele apariției în apartamentul în

care Brînzan Veaceslav locuiește împreună cu mama sa și concubina, precum și cu

martorul cheie a învinuirii Chirtoacă Constantin în acest context având în vedere

cercul larg de potențiali făptuitori. Celelalte persoane nu-s verificate în sensul

săvârșirii acestei infracțiuni;

- urmărirea penală s-a efectuat fără a cerceta circumstanțele cauzei sub toate

aspectele, multilateral, obiectiv și imparțial, la materialele cauzei măcar nu au fost

atașat extrasul din HG 79 din 23.01.2006, privind aprobarea Listei substanțelor

narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic

ilicit, precum și cantitățile acestora la care face trimitere procurorul în învinuire și

din care reiese, că în lista substanțelor narcotice sunt indicate doar 139 de

substanțe, adică poziții, iar în lista substanțe/or psihotrope sunt indicate doar 127

de substanțe, adică poziții ce reiese, că poziția 193, sub care ar trebui în viziunea

acuzării să fie cannabinoidul nici nu există;

- în rechizitoriul procurorului sunt expuse depozițiile celui mai credibil

martor, colaboratorul poliției Strașnîi Alexandru, care a declarat că a observat că

în timp ce lui Brînzan Veaceslav i se aducea la cunoștință ordonanța de percheziție,

Chirtoacă Constantin a aruncat peste geam un pachet aparent din polietilenă și un

aparat confecționat artizanal;

- vina lui Brînzan Veaceslav în păstrarea stupefiantelor procurorul o

consideră dovedită doar prin faptul, că el locuiește în acest apartament, fără a

verifica partinitatea la aceasta a chiriașului Chirtoacă Constantin, care stă la

evidența poliției ca realizator și a medicilor narcologi, ca consumator de

stupefiante;

- în depozițiile martorilor apărării, cât și a acuzării s-a stabilit, că Chirtoacă

este consumator și răspânditor de stupefiante, iar polițiștii au declarat, că în

privința lui sunt pornite și alte cauze penale de gen, însă instanțele cred în

dezinformații dată și îl consideră sfânt;

- acuzatorul de stat și instanța urmau a se autosesiza și a demara controlul

coruptivității martorului Strașnîi Alexandru, care în viziunea apărării a contribuit

activ la învinuirea lui Brînzan, prin schimbarea depozițiilor sale date la urmărirea

penală, dea ceia apărarea a solicitat, dar fără succes instanței de a aprecia critic

acest moment, deoarece veridicitatea depozițiilor lui Strașnîi date la UP se

confirmă și prin alte 5 (cinci) rapoarte depuse de el pe numele Inspectorului-șef al

IP Ciocana, prin care declara, că anume el personal a văzut cum (în timp ce lui

Brînzan și mamei acestuia i se prezentau actele cu privire la percheziție) Chirtoacă

a aruncat ceva prin geam și anume un aparat, confecționat artizanal pentru

consumul de droguri și un pachet cu masă vegetală (f.d.32-37);

- sentința de condamnare pronunțată în cazul dat nu corespunde exigențelor

atât a legislației naționale, cât și a legislației CEDO, deoarece în sensul alin. 1, art.

6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților

Fundamentale ale Omului, instanțele de judecată, trebuie să indice cu suficientă

claritate motivele pe care își întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, să precizeze faptele constatate;

15

- careva probe incontestabile, precum că Brînzan Veaceslav a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la dosar lipsesc cu

desăvârșire și acuzatorul de stat nu a prezentat instanței aceste probe în procesul

judecării cauzei;

- instanțele în niciun fel nu s-au expus asupra informației CNA, privind

pornirea UP contra polițiștilor - martor și investigatori al cazului dat și în legătură

cu acțiunile lor infracționale, iar procurorul nu a verificat acest moment;

- demonstrarea de către stat a vinovăției inculpatului Brânzan în comiterea

infracțiunii incriminate prin suportare de cheltuieli pentru efectuarea expertizei

sunt cheltuielile statului, adică expertizele și cheltuielile judiciare au fost dispuse

de OUP în temeiul legii.

secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Crijanovschi S., prin

care a solicitat dispunerea inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind

vădit neîntemeiat.

lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi respins, din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil,

cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost

declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este

întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea

atacată este legală, întemeiată și motivată.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol. În

sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel.

Recursul declarat de avocatul Albu Vasile este întemeiat în baza pct. 6) și 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, invocând cazurile de casare incidente, în opinia acestuia, în

prezenta cauză și anume: hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, precum și nu

au fost întrunite elementele infracțiunii.

Referitor la temeiul pentru recurs invocat de către avocat prin prisma pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit menționează că în

cauza supusă judecării sunt aplicabile atunci când instanța de apel nu s-a expus

asupra tuturor motivelor invocate în apel și nu s-a motivat întemeiat hotărârea

judecătorească. Adică, este necesar ca hotărârea pronunțată să fie motivată atât în

fapt, cât și în drept.

16

Prin urmare, Colegiul penal lărgit respinge ca nefondate alegațiile

recurentului în această parte și reiterează că invocarea unor pretinse erori admise

la etapa judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare

corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor

cauzei cărora sunt subsecvente.

Verificând hotărârea atacată, Colegiul penal lărgit apreciază că aceasta

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care

instanța de apel le-a expus în hotărârea adoptată, echivalează cu o motivare

conformă rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

De asemenea, instanța de recurs în prezenta speță nu acceptă criticile

recurentului, precum că hotărârea instanței de apel este una nemotivată și ilegală,

semnalându-se astfel nerespectarea cerințelor art. 414 alin. (1) Cod de procedură

penală, care prevăd că instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel.

Tot aici, urmează de menționat, că motivarea hotărârii este un proces de

analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate

toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, adică așa cum s-a

procedat, de altfel, în cauza dată. Instanța de apel fiind investită cu o situație de

fapt, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută

în cauză și a concluzionat corect de a casa sentința primei instanțe în partea

cheltuielilor judiciare și în acest sens emițând o nouă hotărâre prin care s-a încasat

de la Brînzan Veaceslav în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în sumă de 3360

lei, menținându-se astfel pedeapsa penală pe un termen de 6 ani, stabilită prin

sentință.

Prin urmare, contrar celor invocate de către recurent, Colegiul verificând

suplimentar lucrările dosarului remarcă că, instanța de apel a examinat cauza sub

toate aspectele, complet și obiectiv, a cercetat suplimentar materialele cauzei în

ședința instanței de apel, cu consemnarea lor în procesul verbal al ședinței de

judecată, adoptând în consecință o soluție corectă de casare a sentinței primei

instanțe în partea cheltuielilor judiciare și emiterea unei noi hotărâri, prin ca s-a

încasat din contul inculpatului suma de 3360 lei.

Tot la acest capitol, instanța de recurs reține că, așa cum rezultă din textul

deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv hotărârea

cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la respingerea cererii de

apel declarată de către avocatul Albu Vasile în numele inculpatului Brînzan

Veaceslav, ca fiind neîntemeiată și admiterea cererii de apel declarată de către

procuror, cu casarea sentinței în partea cheltuielilor de judecată și emiterea unei

noi hotărâri de încasare a cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

17

Colegiului penal lărgit reține că, în recursul declarat recurentul critică în

bună parte hotărârea instanței de apel, prin prisma faptului că nu au fost apreciate

la justa valoare probele prezentate de către partea apărării. Însă, verificând

temeinicia deciziei adoptate de către instanța de apel, Colegiul consideră că

criticile menționate nu și-au găsit confirmarea la caz, deoarece în urma analizei

hotărârii contestate, atât cumulul de probe prezentate de către partea acuzării, cât

și cele prezentate de către partea apărării, toate au fost apreciate prin prisma art.

101 Cod de procedură penală.

Totodată, raportat la criticile apărătorului, Colegiul reiterează că acesta se

referă în principal la chestiunea de apreciere a probelor. Prin urmare, reieșind din

analiza textuală a recursului ordinar declarat, se constată că autorul acestuia

expune conținutul unor probe cercetate de instanțele de fond, după care în cele

din urmă conchide că acestea constituie un ansamblu probator indubitabil prin

care se confirmă nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Elocvent în acest sens, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul

din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum

de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât

și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei

activități. Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să

se bazeze pe prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe

examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblu lor

sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că la etapa

judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele ierarhic inferioare, aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit nu va analiza și verifica

probele administrate în cauză, deoarece în speța deferită judecării nu s-a constatat

discrepanța între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al probelor sau

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o redă.

De asemenea, instanța de recurs în prezenta speță nu acceptă criticile

recurentului, precum că careva probe incontestabile, precum că Brînzan Veaceslav

a săvârșit infracțiunea imputată, la dosar lipsesc cu desăvârșire și acuzatorul de

stat nu a prezentat instanței aceste probe în procesul judecării cauzei, or, instanțele

de fond, analizând în ansamblu probele cauzei penale date prin prisma art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

veridicității și coroborării lor, corect au încadrat juridic acțiunile inculpatului în

baza art. 217 alin.(4) lit. b), potrivit elementelor constitutive: circulația ilegală a

drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora fără scop de înstrăinare, adică,

18

păstrarea drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, săvârșită în

proporții deosebit de mari și fără scop de înstrăinare.

Astfel, la caz, instanța de apel reieșind din analiza textuală a rechizitoriului

cât și a sentinței primei instanțe, și-a argumentat soluția potrivit căreia Brînzan

Veaceslav a comis infracțiunea imputată: - circulația ilegală a drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora fără scop de înstrăinare, adică, păstrarea,

drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, săvârșită în proporții deosebit

de mari, fără scop de înstrăinare, latura obiectivă a infracțiunii realizându-se prin

acțiuni de păstrare, la locul de domiciliu de pe adresa mun. Chișinău, str. XXXXX

ap. XXXXX, care s-a manifestat prin deținerea de către Brînzan Veaceslav a

canabinoizelor sintetici.

Instanța de recurs apreciază critic alegațiile avocatului Albu Vasile privind

nevinovăția inculpatului Brînzan Veaceslav, or, instanțele de fond au stabilit

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptei săvârșite încadrarea

juridică corespunzătoare materialului probator administrat în faza de urmărire

penală și cercetare judecătorească.

Instanța de recurs reține că, așa cum rezultă din textul deciziei atacate,

instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv hotărârea cuprinde temeiurile de

fapt și de drept ce au dus, la caz, la respingerea apelului declarat.

În acest context, dat fiind faptul că prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunii menționate mai sus, atât

instanța de apel, nu au avut temeiuri de a devia de la concluziile menționate în

sentință în partea stabilirii vinovăției inculpatului la faptele prejudiciabile

imputate lui. Respectiv, deoarece chestiunile invocate atât în apel, cât și recurs, au

constituit obiect de analiză și în sentința adoptată de către prima instanță, iar

potrivit jurisprudenței CtEDO, în situația în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de

apel/recurs eventual, o curte de apel poate în principiu, să se mulțumească de a

relua motivele jurisdicției de primă instanță (hotărâri CEDO Garcia Ruis contra

Spaniei, Heile contra Finlandei), din care motiv, Colegiul va respinge ca nefondate

alegațiile apărătorului Albu Vasile în numele inculpatului Brînzan Veaceslav

invocate în acest sens, precum că instanțele nu au motivat și nu a respins motivele

și temeiurile invocate de către partea apărării.

Colegiul penal lărgit reține că, avocatul Albu Vasile în numele inculpatului

Brînzan Veaceslav, invocă incidența în prezenta speță, a temeiului de casare

prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că nu au fost

întrunite elementele infracțiunii, temei care este aplicabil atunci când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii,

19

ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și

agravante ale infracțiunii.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este

subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura

cauzală dintre acestea).

În acest context, Colegiul constată, că instanța de apel, analizând elementele

infracțiunii prevăzute la art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal, a statuat că, latura

obiectivă a infracțiunii s-a realizat prin acțiuni de păstrare, la locul de domiciliu

de pe adresa mun. Chișinău, str. XXXXX, ap. XXXXX. Producerea, prepararea,

experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea,

expedierea, transportarea substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor

se realizează în lipsa autorizației eliberate de CPCD/licenței eliberate de

autoritatea de licențiere, deci contrar prevederilor Legii cu privire la circulația

substanțelor narcotice, psihotrope și a precursorilor (în special, contrar

prevederilor art. 11-38 din această lege). De asemenea, ilegalitatea acțiunii

prejudiciabile poate presupune încălcarea prevederilor altor acte normative (de

exemplu, a Hotărârii Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea

Cerințelor tehnice față de încăperile și obiectivele în care se păstrează substanțe

narcotice, psihotrope și/sau precursori, nr.128 din 06.02.2006). Latura subiectivă a

infracțiunii se exprimă prin intenție directă. Subiectul infracțiunii este persoană

fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a împlinit vârsta de 16

ani.

Analizând situația de fapt, Colegiul penal lărgit menționează că, în speță

sunt întrunite toate elementele infracțiunii prevăzute la art. 217 alin.(4) lit. b) Cod

penal. Astfel instanța de apel a dat o apreciere motivată concluziei primei instanțe

privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptelor prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele componenței de

infracțiune prevăzute de art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal.

Nu și-a găsit confirmare nici temeiul recursului precum că, acțiunile lui

Brînzan Veaceslav nu puteau fi încadrate în prevederile art.217 alin.(4) lit. b) Cod

penal, din lipsa în acțiunile lui a elementelor infracțiunii.

Colegiul analizând circumstanțele și materialele cauzei, în raport cu

argumentele expuse de apărătorul inculpatului prin prisma temeiului invocat

pentru recurs, consideră că, în prezenta speță criticile ultimului sânt neîntemeiate,

deoarece instanțele de fond justificat au ajuns la concluzia că inculpatul Brînzan

Veaceslav se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4)

lit. b) Cod penal, cu constatarea și reținerea stărilor de fapt, și de drept, în care sunt

prezente toate elementele constitutive ale infracțiunilor menționate.

Criticile apărătorului Albu Vasile, precum că acuzarea și instanțele de fond

nu au invocat în baza căror probe incontestabile se dovedește că inculpatul

Brînzan Veaceslav a săvârșit infracțiunea prevăzută la art. 217 alin.(4) lit. b) Cod

penal, sunt neîntemeiate, deoarece prima instanță și instanța de apel au

20

nominalizat cumulul de probe ce dovedește comiterea infracțiunii săvârșite de

inculpat. Instanțele de fond au examinat și reținut probele ce confirmă faptul că

Brînzan Veaceslav a săvârșit infracțiunea imputată, relevante fiind îndeosebi

declarațiile martorilor Grigore Gorea, Alexandru Strașnîii, Sorin Crăciun, Chirii

Galbura, Nina Brînzan și Constantin Chirtoacă; procesul-verbal de percheziție din

24.01.2018; raportul de expertiză judiciară nr. XXXXX din 20.03.2018; ordonanța

de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 05.04.2018;

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24.01.18; raportul de constatare

tehnico - științifică nr. XXXXX din 19.03.2018; ordonanța de recunoaștere și

anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 11.04.2018.

Astfel, instanțele ierarhic inferioare au avut suficiente motive pentru a

concluziona despre vinovăția inculpatului Brînzan Veaceslav în comiterea

infracțiunii de circulație ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor

acestora fără scop de înstrăinare, adică, păstrarea, drogurilor, etnobotanicelor sau

analogilor acestora, săvârșită în proporții deosebit de mari, fără scop de

înstrăinare.

Deși, în prezenta cauză supusă judecării, au fost administrate un șir de

probe indirecte în coraport cu cele directe, potrivit considerentelor teoretice și

jurisprudenței, în cazul când există două sau mai multe probe indirecte, acestea ar

putea fundamenta o hotărâre de condamnare, dacă din înlănțuirea lor logică

rezultă o concluzie univocă referitoare la vinovăția inculpatului, fapt incident și în

prezenta speță.

De altfel, Colegiul reiterează că, chestiunea cu privire la aprecierea probelor

ține de competența instanțelor de fond.

Prin urmare, având în vedere și jurisprudența constantă a Colegiului penal

al Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a

recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar

nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Generalizând cele enunțate, Colegiul penal lărgit, apreciază ca justificate

concluziile instanțelor de fond, privind constatarea vinovăției inculpatului în

săvârșirea infracțiunii imputate lui Brînzan Veaceslav, nefiind stabilite careva

erori de drept, care a-r genera necesitatea intervenirii instanței de recurs în

hotărârea atacată.

În concluzie, Colegiul penal lărgit statuează, că în cauza dată criticile

recurentului sub aspectul temeiurilor de casare, invocate în recursul ordinar

declarat, sunt nefondate, fiind axate pe mențiuni de ordin general, ce poartă

caracter de dezacord din punctul său de vedere, care în esență nu conțin o

expunere concretă a temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de procedură penală cu

o motivare suficientă pentru a convinge instanța de recurs despre necesitatea

temeinică de a interveni în hotărârile atacate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit concluzionează că recursul

declarat în cauza este neîntemeiat și urmează a fi respins ca inadmisibil.

21

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se respinge ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Albu

Vasile în numele inculpatului, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 20 martie 2019, în cauza penală în privința lui Brînzan

Veaceslav XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 08 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

22