1ra-142/2020 — art. 217 alin.4 lit. b, CP

1ra-142/2020 — art. 217 alin.4 lit. b, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-142/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Roșca Andrei în numele inculpatului,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai

2019, în cauza penală în privința lui

Neburac Vladislav XXXXX, născut la

xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 11.08.2017 – 20.03.2019

instanța de apel: 10.04.2019 – 22.05.2019

instanța de recurs ordinar: 31.07.2019 – 24.03.2020

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T:

Neburac Vladislav a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 1 an cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate

de păstrare, transportare, vânzare a drogurilor, etnobotanicelor sau

analogilor acestora, de a ocupa funcții în domeniul farmaceuticii și alte

activități legate de gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de 2 ani.

În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilită lui Neburac

Vladislav a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

În conformitate cu art. 90 alin.(6) lit. a) și g) Cod penal, Neburac

Vladislav a fost obligat să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără

consimțământul organului competent.

A fost respinsă cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea de

la Neburac Vladislav în contul statului a costului raportului de expertiză nr.

xxxxx din 10.05.2017 în sumă de 1 680 lei, aceste cheltuieli judiciare fiind

trecute în contul statului.

1

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Cauza penală a fost examinată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod

de procedură penală.

Vladislav, în timp și circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire

penală, a intrat în posesia substanței psihotrope pe care a păstrat-o la el până

la xxxxx aproximativ la ora 21:30, când a fost stopat de către colaboratorii de

poliție pe str. xxxxx din mun. Chișinău și care au constatat faptul păstrării

acestei substanțe la Neburac Vladislav. Conform raportului de expertiză nr.

xxxxx din 10.05.2017, s-a stabilit că, în substanța vegetală uscată și mărunțită

de culoare roz gălbuie cu miros specific și în cantitate de 1,285 gr. care a fost

păstrată de către Neburac Vladislav, s-a depistat cannabinoidul sintetic

MDMB (N)-2201, care constituie analog al substanței AB-PINACA-CHM,

care e inclusă în Tabelul I. Substanțele stupefiante și substanțele psihotrope

neutilizate în scopuri medicale. Lista nr.2. Substanțele psihotrope, aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr.1088 din 05.10.2004, iar potrivit art. 1 al Legii

nr.382 din 06.05.1999, substanțele psihotrope se atribuie la grupa de droguri.

Cantitatea de 1,285 gr. a substanței indicate, conform Hotărârii Guvernului

nr.79 din 23.01.2006, se atribuie la cantități deosebit de mari. Astfel, prin

acțiunile sale Neburac Vladislav a comis păstrarea ilegală a analoagelor

drogurilor în proporții deosebit de mari și fără scop de înstrăinare, a căror

circulație în scopuri medicinale este interzisă, adică infracțiunea prevăzută

de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal.

- procurorul în Procuratura Chișinău, oficiul Centru, Railean Aliona,

prin care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței instanței

de fond în partea respingerii cererii de încasare a cheltuielilor de judecată,

cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care să se încaseze de la inculpat în beneficiul

statului suma de 1 680 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare;

- avocatul Roșca Andrei în interesele inculpatului Neburac Vladislav,

prin care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței instanței

de fond în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri în

această parte, prin care să se dispună aplicarea unei pedepse mai blânde sub

formă de amendă.

3.1 În motivarea apelului procurorul a indicat că:

- deși prima instanță a constatat corect vinovăția inculpatului și a

individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului, totuși instanța a

conchis eronat de a respinge solicitarea procurorului privind încasarea

cheltuielilor de judecată în mărime de 680 lei pentru efectuarea raportului

de expertiză nr. xxxxx din 10.05.2017, care în opinia apelantului urmează a fi

2

încasate de la inculpat, odată ce acesta a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii incriminate;

- din punct de vedere juridic, își întemeiază cererea de apel inclusiv pe

prevederile art.art.227 - 229 Cod de procedură penală.

3.2. În motivarea apelului avocatul a indicat că:

- prima instanță nu a ținut cont de principiile generale de aplicare a

pedepsei prevăzute de art. 61 alin.(2) Cod penal, precum și de criteriile

generale de individualizare a pedepsei potrivit art. 75 din Codul penal;

- prima instanță a conchis eronat de a nu aplica prevederile art.79 Cod

penal or, cannabinoidul sintetic depistat la inculpat - MDMB(N)-2201 - nu

este inclus în Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006 și astfel, nu este nici

stupefiant, nici substanță psihotropă;

- prima instanță nu a luat în considerare faptul că inculpatul nu avea

vârsta de 21 de ani când a comis infracțiunea, și-a recunoscut integral vina,

este angajat în câmpul muncii și se caracterizează pozitiv.

2019, au fost respinse ca nefondate cererile de apel declarate de către

procurorul în Procuratura Chișinău, oficiul Centru, Railean Aliona și de

către avocatul Roșca Andrei în numele inculpatului Neburac Vladislav

Svetoslav împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

20.03.2019, cu menținerea acesteia fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că,

prima instanță a constatat corect vinovăția inculpatului Neburac Vladislav

în privința comiterii infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(4) lit. b) Cod

penal, după semnele calificative „păstrarea ilegală a analogilor drogurilor a

căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, săvârșită în proporții

deosebit de mari și fără scop de înstrăinare”, aceste împrejurări fiind

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect

apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate

în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, motiv pentru care,

vinovăția inculpatului Neburac Vladislav nici nu a fost contestată, sentința

fiind contestată doar în partea aplicării pedepsei și respingerii cererii de

încasare a cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate alegațiile părții acuzării

precum că, prima instanță a conchis eronat de a respinge cerința

procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1 680 de

lei pentru efectuarea expertizei judiciare, or, din materialele cauzei a rezultat

că, la investigarea prezentei cauze penale, organul de urmărire penală a

ordonat efectuarea expertizei chimice, fiind întocmit raportul de expertiză

nr. xxxxx din 10.05.2017 (f.d.14 – 20).

3

Instanța a indicat că, legiuitorul a stipulat expres în art.229 alin.(2) Cod

de procedură penală că, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, fapt care denotă caracterul permisiv al

normei legale respective. Mai mult, în context, suportarea cheltuielilor

respective de către Stat, constituie o obligație pozitivă a acestuia, în sensul

prevederilor CEDO. Drept urmare, în cazurile când expertiza a fost dispusă

de către organul de urmărire penală, plățile necesare pentru efectuarea

expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești ale bugetului de stat.

În speță, expertiza chimică a fost ordonată de către organul de

urmărire penală, acestea fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții

acuzării și sunt achitate din bugetul statului.

Referitor la alegațiile părții apărării, instanța de apel a reiterat că în

privința inculpatului Neburac Vladislav au fost stabilite circumstanțe

atenuante - căința sinceră și săvârșirea infracțiunii de către o persoană care

a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 de ani.

Circumstanțe agravante și temeiuri de liberare a inculpatului de

răspundere penală nu au fost reținute.

Astfel, dat fiind că, inculpatul Neburac Vladislav este vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, având

în vedere circumstanțele cauzei, principiile generale de aplicare a pedepsei

stabilite de art.61 alin.(2) Cod penal, reieșind din caracterul infracțiunii, care

este una gravă, de limitele pedepsei prevăzute de articolul respectiv în

coroborare cu prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, de

personalitatea inculpatului, care vina în comiterea infracțiunii și-a

recunoscut-o, precum și dat fiind că la materialele cauzei nu există probe

care ar atesta că, o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea

condiționată a executării nu ar duce la corectarea inculpatului, instanța de

apel a ajuns la concluzia că prima instanță a conchis just și întemeiat de a-i

numi inculpatului Neburac Vladislav anume pedeapsa cu închisoarea, cu

suspendarea executării pedepsei, care, în opinia instanței de apel va asigura

realizarea scopului legii penale și implică o suferință (aflicțiune), pe măsură

a-și atinge scopul de constrângere, reeducare și exemplaritate, pedeapsa

dată fiind și de natură de a-l face pe inculpat să-și revizuiască atitudinea față

de valorile sociale și comportamentul său față de membrii societății.

Instanța de apel a explicat apelantului că, legea penală nu definește

noțiunea de „circumstanțe excepționale ale cauzei”, însă, reieșind din textul

normei prevăzute la alin.(l) art.79 Cod penal, rezultă că, la ele se atribuie așa

circumstanță sau un cumul de circumstanțe care micșorează esențial

gravitatea faptei și a consecințelor ei, gradul sau pericolul social al persoanei

vinovatului.

4

Astfel, instanța de apel a conchis că în speță nu sunt prezente

circumstanțe excepționale care ar determina neaplicarea pedepsei

complementare obligatorii în privința inculpatului, or prin aceste prevederi

legale urmează să se înțeleagă că pentru aplicarea art.79 Cod penal, în

împrejurările în care s-a desfășurat fapta prejudiciabilă or în datele privind

personalitatea infractorului, trebuie să existe careva circumstanțe,

particularități, situații sau stări ale lucrurilor, care ar reprezenta ceva

deosebit, ieșit din comun sau care ar constitui excepție de la starea lor

obișnuită, de la personalitatea inculpatului.

Circumstanțele la care a făcut trimitere partea apărării - căința sinceră

și săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar

nu a atins vârsta de 21 de ani, lipsa circumstanțelor agravante, că inculpatul

Neburac Vladislav anterior nu a fost judecat, și-a recunoscut integral vina,

este angajat în câmpul muncii, se caracterizează pozitiv - sunt niște

împrejurări obișnuite, care sunt prezente și caracterizează majoritatea

cetățenilor, neputând fi atribuite la categoria celor excepționale.

Mai mult, în atenția apelantului - Colegiul reiterează și faptul că,

legiuitorul în articolul invocat a prevăzut expres că, circumstanțele

excepționale trebuie să fie legate de scopul și motivele faptei, de rolul

vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după

consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial

gravitatea faptei și a consecințelor ei - așa încât nu îi este clar Colegiului, ce

legătură au circumstanțele pretinse a fi prezente la caz ca fiind excepționale,

cu faptul că, inculpatul a păstrat substanța în cauză știind că acțiunea

respectivă este ilegală.

Faptul că, în speță, cannabinoidul sintetic depistat la inculpat -

MDMB(N)-2201 - nu este inclus în Hotărârea Guvernului nr.79 din

23.01.2006 și astfel, nu este nici stupefiant, nici substanță psihotropă, nu-1

exonerează pe inculpat de răspundere și nici nu constituie temei de aplicare

a unei pedepse mai blânde or, cannabinoidul sintetic MDMB (N)-2201

constituie analog al substanței AB-PINACA-CHM, care e inclusă în Tabelul

I. Substanțele stupefiante și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri

medicale. Lista nr.2. Substanțele psihotrope, aprobată prin Hotărârea

Guvernului nr.1088 din 05.10.2004, iar potrivit art. 1 al Legii nr.382 din

06.05.1999, substanțele psihotrope se atribuie la grupa de droguri.

avocatul Roșca Andrei în numele inculpatului, prin care invocând ca temei

pentru recurs ordinar prevederile pct. 6), 8) și 10), alin. (1), art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei în partea stabilirii lui

Neburac Vladislav a pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 an,

5

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care de stabilit lui

Neburac Vladislav o pedeapsă sub formă de amendă.

5.1. În motivarea recursului ordinar avocatul a invocat că:

- instanțele de fond eronat nu au aplicat prevederile art. 79 Cod penal,

și nu au ținut cont de circumstanțele atenuante ce micșorează esențial

gravitatea faptei și consecințele acesteia;

- partea motivată a deciziei Curții de Apel nu întrunește motivele în

baza cărora s-a ajuns la concluzia că pedeapsa mai blândă decât cea

prevăzută de lege - amenda nu-și va atinge scopul, ceia ce se califică ca o

examinare superficială și incompletă;

- instanța de judecată nu a ținut cont de principiile generale de

aplicarea a pedepsei prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și de

criteriile generale de individualizare a pedepsei potrivit art. 75 din Codul

penal;

- la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă aplicate inculpatului,

instanța de fond nu a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale

privind individualizarea pedepsei și anume, de caracterul prejudiciabil al

infracțiunii, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui,

de persoana inculpatului, care anterior nu a fost judecat;

- conform raportului de expertiză nr. xxxxx din 10.05.2017, s-a stabilit

că, în substanța vegetală uscată și mărunțită de culoare roz gălbuie cu miros

specific și în cantitate de 1,285 grame, care a fost păstrată de către Neburac

Vladislav, s-a depistat cannabinoidul sintetic MDMB(N)-22()1, care nu este

inclus în Hotărârea Guvernului nr. 1088 din 05 octombrie 2004 și în

Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006;

- la dosar lipsesc careva probe ce ar demonstra că cannabinoidul

sintetic MDMB(N)-2201 constituie analog al substanței AB-P1NACA-CHM,

care e inclusă în Tabelul 1. Substanțele stupefiante și substanțele psihotrope

neutilizate în scopuri medicale. Lista nr. 2. Substanțele psihotrope, aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr. 1088 din 05,10.2004, iar potrivit art. 1 al Legii

nr. 382 din 06.05.1999, substanțele psihotrope se atribuie la grupa de droguri;

- instanța de judecată, fără careva temei legal și fără o motivare, a

considerat că cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201 constituie analog al

substanței AB-PINACA-CHM, care e inclusă în Tabelul I. Substanțele

stupefiante și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale. Lista

nr. 2. Substanțele psihotrope, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1088

din 05 octombrie 2004;

- contrar prevederilor art. 3 alin. (2) și art. 1341 Cod penal, instanța de

judecată a interpretat extensiv și defavorabil în privința lui Neburac

Vladislav a prevederilor sus indicate, deoarece cannabinoidul sintetic

MDMB(N)-2201 nu este nici stupefiant, nici substanță psihotropă.

6

Convențiile internaționale în materie nu disting noțiunea de „analog” al

substanțelor narcotice sau psihotrope. Acestea stabilesc doar categoriile

substanțelor narcotice și psihotrope, categorii care se regăsesc și în Hotărârea

Guvernului nr. 1088 din 5 octombrie 2004 și Hotărârea Guvernului nr. 79 din

23 ianuarie 2006.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi S., prin care a solicitat dispunerea inadmisibilității recursului,

ca fiind vădit neîntemeiat.

penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială

a hotărârii instanței de apel, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, din

următoarele considerente:

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând

recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza

materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

recurs de titularul acestuia.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile

art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată admiterea erorilor de drept,

de natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept

consecință adoptarea unei hotărâri nemotivate.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Hotărârea instanței de apel, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, temeiurile de fapt și de

drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum

și motivele adoptării soluției date.

Reieșind din recursul declarat de către avocatul Roșca Andrei în

numele inculpatului Neburac Vladislav, se constată că acesta este întemeiat

în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10), Cod de procedură penală, invocând

următoarele cazuri de casare: hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

7

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar; nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a

pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire precum și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

La caz, din textul recursului ordinar declarat se constată că, autorul

acestuia invocă dezacordul cu decizia recurată prin prisma faptului că, nu a

fost demonstrat prin probe pertinente și concludente că substanța păstrată

de către inculpatul Neburac Vladislav – cannabinoidul sintetic MDMB(N)-

2201 constituie analog al substanței AB-PINACA-CHM, precum și că

instanța de apel la emiterea deciziei nu a ținut cont de toate circumstanțele

reale și personale privind individualizarea pedepsei.

Verificând criticele expuse de autorul cererii de recurs, în raport cu

lucrările cauzei, Colegiul penal lărgit constată că acestea sunt întemeiate,

deoarece instanța de al doilea grad de jurisdicție judecând cauza în ordine

de apel nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,

adoptând o soluție care conține concluzii contradictorii în raport cu

circumstanțele de fapt stabilite la caz. În cele din urmă, de către instanța de

apel au fost formulate unele concluzii nefondate, iar prin aceasta, inter alia,

nu a fost respectată întocmai cerința de motivare a hotărârii judecătorești,

care face parte din setul garanțiilor subsecvente procesului echitabil, fapt

prin care s-a admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6) din art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală.

Efectuând o analiză textuală a părții motivante a deciziei instanței de

apel se deduce, că aceasta nu cuprinde relevarea considerentelor ce ar fi clare

și întemeiate legal asupra concluziilor formate în rezultatul verificării

sentinței contestate de apelant, în raport cu motivele invocate de părți și

circumstanțele reale ale acestei cauze.

Sub acest aspect, instanța de recurs evidențiază că potrivit sentinței,

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire

penală, conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Neburac

Vladislav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit.

b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii pe termen de 1 an, cu

privarea de dreptul de a exercita activitate de păstrare, transportare, vânzare

a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, de a ocupa funcții în

domeniul farmaceuticii și alte activități legate de gestionarea substanțelor

narcotice pe un termen de 2 ani.

Conform prevederilor art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoare pentru perioada de

probațiune de 2 ani.

La rândul său, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către

8

apărătorul inculpatului, instanța de apel fără a pătrunde în esența

argumentelor invocate, le-a respins prin câteva fraze de ordin general,

considerând că soluția primei instanțe este legală și întemeiată.

Analizând motivele care au fundamentat soluția nominalizată,

Colegiul penal conchide, că instanța de apel a preluat în mod automat

concluziile primei instanțe reținute întru justificarea aplicării pedepsei, însă

nu a examinat minuțios argumentele apelului invocate în dezacord cu

pedeapsa aplicată inculpatului Neburac Vladislav.

Așadar, deși în cererea de apel a fost invocat faptul că prima instanță

la aplicarea pedepsei sub formă de închisoare cu suspendare, nu a ținut cont

pe deplin de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, de

personalitatea inculpatului, și de prevederile art. 79 Cod penal, care prevăd

posibilitatea aplicării unei pedepse sub limita minimă, prevăzută de legea

penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie,

instanța de apel s-a mulțumit să constate că în privința inculpatului aceste

prevederi nu sunt aplicabile.

Totodată, instanța de apel menționează într-un mod inexplicabil că

cannabinoidul sintetic depistat la inculpat – MDMB(N)-2201 – nu este inclus

în Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 și astfel, nu este nici

stupefiant, nici substanță psihotropă, acest fapt nu-l exonerează pe inculpat

de răspundere și nici nu constituie temei de aplicare a unei pedepse mai

blânde, or, cannabinoidul sintetic MDMB (N)-2201 constituie analog al

substanței AB-PINACA-CHM, care e inclusă în Tabelul I. Substanțele

stupefiante și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale. Lista

nr.2. Substanțele psihotrope, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1088

din 05.10.2004, iar potrivit art. 1 al Legii nr.382 din 06.05.1999, substanțele

psihotrope se atribuie la grupa de droguri.

Instanța de recurs atestă că, instanța de apel, într-un mod incert, a

considerat că, cannabinoidul sintetic MDMB (N)-2201 constituie analog al

substanței AB-PINACA-CHM, or, conform raportului de expertiză

nr.34/12/1-R-2535 din 10.05.2017, masa vegetală uscată și mărunțită de

culoare roz-gălbuie cu miros specific (1,285 g) ridicată la 20.04.2017, în

rezultatul efectuării CFL pe str. Lech Kaczynski, mun. Chișinău (aruncată la

sol de către Neburac Vladislav Scvetoslav), s-a depistat cannabinoidul

sintetic MDMB (N)-2201 (C H FN O ) care în Hotărîrea Guvernului al

20 28 3 3

Republicii Moldova nr. 1088 din 05 octombrie 2004 cu privire la aprobarea

tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor

acestora, supuse controlul, nu este inclus.

O asemenea expunere reprezintă o constatare contradictorie, care nu

are, de drept, o argumentare și o apreciere clară.

În continuare este de menționat că, decizia recurată nu conține motive

9

pe care se întemeiază soluția cu privire la aplicarea în privința inculpatului

a pedepsei sub formă de închisoare cu suspendare, or, instanța de apel nu a

analizat în conținutul deciziei adoptate argumentele apelului cu privire la

proporționalitatea pedepsei aplicate în raport cu gravitatea faptelor

inculpatului, fiind reproduse și citate normele juridice generale referitoare

la pedeapsa penală.

În consecință, la stabilirea față de inculpatul Neburac Vladislav a

pedepsei, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență principiilor

generale de aplicare a pedepsei conform art. 61 alin. (2) Cod penal, precum

și de criteriile generale de individualizare a pedepsei potrivit prevederilor

art. 75 Cod penal, nefiind argumentată aplicabilitatea acestora la cazul

concret.

Colegiul penal lărgit, menționează că chestiunea de individualizare a

executării pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea atât a unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal în

baza căruia este condamnat inculpatul cât și a modului de executare a

acesteia.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt reguli, principii,

prevăzute de Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să țină seama

la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii

de individualizare a acesteia, de aceea persoanei declarate vinovate trebuie

să i se aplice o pedeapsă legală, prin admiterea sau respingerea motivată a

tuturor circumstanțelor care caracterizează persoana trasă la răspundere

penală.

Dispozițiile art. 61 alin. (1) și (2) Cod penal stabilesc că, pedeapsa

penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și

reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele

legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și

restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

10

Sub aspectul prevederilor legale enunțate, Colegiul penal lărgit

statuează că pedeapsa este echitabilă atunci când ea impune infractorului

lipsuri și restricții ale drepturilor sale, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale,

adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiune. Pedeapsa este echitabilă și atunci când este

capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum

ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

de către condamnat, precum și de alte persoane. Practica judiciară

demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente

de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit.

Față de considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că

instanța de apel la individualizarea pedepsei inculpatului nu a ținut cont în

măsură deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei, nu a

ținut cont de prevederile art.7, 75 Cod Penal, urmând ca acestea să fie

aplicate cu referință la cazul concret, aplicabilitatea acestora în raport cu

circumstanțele stabilite, personalitatea făptașului, consecințele survenite, ne

limitându-se doar la descrierea și redarea generală a conținutului normelor

citate sub concluzia neargumentată privind corectitudinea sau

incorectitudinea aplicării normelor legale la numirea pedepsei definitive.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar statuează că, decizia instanței

de apel în cauza dată, este afectată de motivarea insuficientă a soluției

adoptate, nefiind oferite răspunsuri la toate chestiunile importante pentru

justa soluționare a cauzei, inclusiv în partea aplicării sau neaplicării

prevederilor art. 79 Cod penal.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit conchide de a admite

recursul ordinar declarat la caz, cu casarea parțială a deciziei instanței de

apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, să se pronunțe la modul

cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale

asupra motivelor esențiale invocate în apelul declarat în prezenta speță în

raport cu argumentele expuse în sentință, să verifice și să aprecieze în parte

toate circumstanțele ce au importanță la stabilirea felului și mărimii

pedepsei ce urmează a fi aplicată, să le dea o evaluare cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității acestor circumstanțe

argumentarea impactului acestor circumstanțe la determinarea unei

pedepse echitabile faptei comise, și să pronunțe o hotărâre întemeiată, în

corespundere cu revederile art. 417 Cod de procedură penală.

11

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Roșca Andrei în

numele inculpatului, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 22 mai 2019, în cauza penală în privința lui Neburac Vladislav

XXXXX, în partea stabilirii pedepsei, și dispune rejudecarea cauzei în

această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, decizia atacată se menține.

Decizia în partea dispusă rejudecării nu se supune căilor de atac, în

rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 iunie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

12