1ra-54/21 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 10 septembrie 2019, pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Zubcov Vladislav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o activitate legată de circulația drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora pe un termen de 5 (cinci) ani. Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite lui Zubcov Vladislav a fost suspendată condiționat pentru un termen de probațiune de 2 (doi) ani. A fost dispusă încasarea din contul lui Zubcov Vladislav în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 1 680 (o mie șase sute optzeci) lei pentru efectuarea expertizei.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt, că Zubcov Vladislav urmărind scopul păstrării ilegale a drogurilor și a analoagelor 1 lor, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă a păstrat ilegal asupra sa cannabinoidul sintetic – MDMB(N)- 2201, care constituie analog al substanței AB-PINACA-CHM, în masă vegetală uscată și mărunțită de culoare verde, masa de 11, 18 gr., ambalat într-un pachet din polimer incolor, în posesia căruia a intrat în circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire penală și pe care ilegal le-a păstrat asupra sa pentru consum personal până la 14 februarie 2019, ora 08:40. Aflându-se în mun. Chișinău, str. Liviu Deleanu, 5V, în stradă, din cauza comportamentului neadecvat, de către colaboratorii echipajului MAI 1101, a fost condus în incinta Sectorului de Poliție nr. 4 al Inspectoratului de Poliție Buiucani al Direcției de Poliție mun. Chișinău, amplasat pe str. Alba Iulia, 75/1. La aceeași dată, ora 10:00, de la el a fost ridicat pachețelul din polimer incolor, în care se afla o masă vegetală de culoare galbenă, care a fost împachetat, sigilat și expediat la Centrul Tehnico-Criminalistic și Expertize Judiciare al Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne, pentru efectuarea expertizei chimice. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R- 630 din 04 martie 2019, s-a stabilit că masa vegetală uscată de culoare galbenă, ridicată la 14 februarie 2019 de la Zubco Vladislav, reprezintă produs etnobotanic, care conține cannabinoidul MDMB (N) -2201 (methyl2-[1-(5- fluoropentyl)-1H-indazol-3- carboxamido]-3,3-dimetylbutanoate). Cantitatea produsului etnobotanic îmbibat cu cannabinoidul sintetic MDMB (N) - 2201, constituie 11, 18 gr.. Potrivit Scrisorii Instituției Medico-Sanitare Publice Dispensarul Republican de Narcologie nr. 12/632 din 18 aprilie 2017, substanța MDMB (N) – 2201 reprezintă analog al substanței ABPINACA-CHM, care se atribuie la categoria substanțelor psihotrope incluse în hotărârea Guvernului nr. 1088 din 05 octombrie 2004 și modificările ulterioare cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului. În conformitate cu pct. 193) din Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, masele vegetale care conțin AB-PINACA-CHM, de la 0, 25 gr., constituie proporții deosebit de mari. Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, păstrarea analogilor drogurilor, săvârșite în proporții deosebit de mari fără scop de înstrăinare.

Procurorul a contestat sentința cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea individualizării pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie excluse prevederile art. 90 Cod penal privind executarea condiționată a pedepsei stabilite lui Zubcov Vladislav. În motivarea apelului a invocat că prima instanță corect a încadrat acțiunile inculpatului Zubcov Vladislav, însă greșit a individualizat pedeapsa stabilită acestuia, dispunând executarea condiționată a pedepsei. 2 A menționat, că căința sinceră a inculpatului nu poate fi apreciată ca o circumstanță în baza căreia să fie dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite conform art. 90 Cod penal, or, judecarea cauzei a avut loc în baza probelor administrate la faza urmăririi penale conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penal, fapt ce atestă acordarea unei bivalențe juridice acelorași circumstanțe. Consideră că prima instanță nu a luat în considerație criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal, și nu a ținut cont de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Astfel, a indicat, că prima instanță nu a luat în considerație că fapta incriminată inculpatului prezintă un pericol social sporit, întrucât se atestă o creștere mai mare a infracțiunilor privind circulația ilegală a drogurilor și a numărului persoanelor care consumă astfel de substanțe, precum și faptul că suspendarea executării pedepsei închisorii stabilite lui Zubcov Vladislav, va fi apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil. A susținut acuzarea, că prima instanță nu a luat în considerație faptul că inculpatul anterior a mai fost condamnat însă careva concluzii nu a făcut, concluzionând în acest sens că instanța neîntemeiat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, și nu a indicat careva motive care ar justifica aplicarea suspendării condiționate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către procuror și menținută sentința primei instanțe. 4.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine, și corect a încadrat juridic acțiunile inculpatului. În opinia instanței de apel, prima instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc vinovăția inculpatului Zubcov Vladislav în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, și anume circulația ilegală a analoagelor drogurilor, manifestată prin păstrarea analogilor drogurilor, săvârșită în proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare. Cu referire la stabilirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a aplicat prevederile legale, și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a luat în considerație gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul acesteia, personalitatea celui vinovat, circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. 3 Intanța de apel a menționat, că potrivit art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Zubcov Vladislav se atribuie la categoria infracțiunilor grave, iar la stabilirea și individualizarea pedepsei în temeiul art. 75 alin. (1) Cod penal, prima instanță a reținut faptul că Zubcov Vladislav a fost anterior condamnat, că la evidența medicului narcolog se află din 31 ianuarie 2019, cu diagnoza „consumator de substanțe narcotice, multidrog SPALS”, la evidența medicului psihiatru, nu se află, în calitate de circumstanțe atenuante instanța a reținut căința sinceră, iar careva circumstanțe agravante, acuzatorul de stat nu a invocat. Prin urmare, instanța de apel a conchis, că prima instanță corect a aplicat inculpatului o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o activitate legată de circulația drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora pe un termen de 5 ani, întrucât inculpatul Zubcov Vladislav a recunoscut vina și judecarea cauzei a avut loc în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, conform art. 3641 Cod de procedură penală, și s-a căit sincer. De asemenea, instanța de apel a precizat că inculpatul a recunoscut vina, a manifestat o căință sinceră față de faptele săvârșite, a conștientizat pericolul sporit al faptelor comise, iar prima instanță a considerat că pentru a restabili echitatea socială și a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, precum și a altor persoane, este necesar de a-i stabili acestuia pedeapsa cu închisoare cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, din care motiv instanța de apel la fel a conchis că nu este rațional ca inculpatul Zubcov Vladislav să execute real pedeapsa închisorii, întrucât în termenul stabilit de probațiune de 2 ani, inculpatul va fi obligat să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent. Astfel, instanța de apel a respins ca nefondată solicitarea acuzării cu privire la aplicarea în privința lui Zubcov Vladislav a unei pedepse mai aspre, din motiv că inculpatul anterior a mai săvârșit infracțiuni, menționând că soluția primei instanțe își va realiza scopul de corectare și reeducare a inculpatului Zubcov Vladislav, iar pedeapsa aplicată, va duce la conștientizarea de către acesta a celor săvârșite. Instanța de apel a reiterat, că scopul pedepsei penale nu este ca aceasta să fie retributivă, intimidatoare sau vindicativă, în sens că, pedeapsa nu trebuie privită ca „prețul” pe care trebuie să-l plătească persoana pentru fapta prejudiciabilă, ci trebuie să reflecte un echilibru între gravitatea faptei prejudiciabile și urmările ei, prin excluderea caracterului vindicativ al pedepsei, urmărindu-se ca partea vătămată și statul să nu urmărească răzbunarea ce ar genera altă răzbunare, prin încălcarea dreptului, ci realizarea dreptății, inclusiv prin prisma principiilor proporționalității și cel al echității lor. 4

Procurorul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, solicitând casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea stabilirii pedepsei, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată. În motivarea recursului ordinar acuzarea indică, că instanța de apel eronat a interpretat și a aplicat prevederile art. 75 Cod penal, și la stabilirea pedepsei aplicate lui Zubcov Vladislav, nu а ținut cont de circumstanțele cauzei, de modul în саrе а fost săvârșită infracțiunea și de impactul acesteia аsuрrа societății. Consideră că instanța de apel, eronat a constatat în privința oportunității diminuării pedepsei aplicate inculpatului spre minimul sancțiunii, саrе vа asigura atingerea scopului prevăzut de аrt. 61 Cod penal, ignorând prevederile art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală În opinia acuzării, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel nu a ținut cont că fapta săvârșită de Zubcov Vladislav, reprezintă o rezonanță socială sporită, precum și nu a ținut cont de rolul și scopul pedepsei penale de prevenirea săvârșirii noilor infracțiuni, de modul în care a fost săvârșită infracțiunea, precum și de cantitatea și categoria substanțelor psihotrope depistate la inculpat. Menționează, că recunoașterea vinovăției de către inculpat, nu poate fi interpretată ca o circumstanță atenuantă, în contextul în care aceasta este prevăzută ca o condiție pentru aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

Judecând recursul ordinar declarat în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi admis, din considerentele ce urmează. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din conținutul recursului declarat de către procuror, se atestă că acesta a indicat drept temeiuri pentru declararea recursului art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond 5 și de apel, în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în recurs și temeiului de casare nominalizat, Colegiul penal constată că criticile aduse de către titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății. În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. Din conținutul recursului rezultă că, partea acuzării critică decizia instanței de apel, în partea ce se referă la individualizarea pedepsei și anume faptul că neîntemeiat au fost aplicate prevederile art. 90 Cod penal. Astfel, Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest aspect, constată că aceasta, la examinarea apelului, în partea individualizării pedepsei, nu a respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, la fel instanța de apel la judecarea cauzei nu a examinat-o sub toate aspectele și nu a dat răspuns la motivele esențiale invocate, în ordine de apel. După cum rezultă din materialele cauzei, potrivit sentinței, Zubcov Vladislav a fost condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o activitate legată de circulația drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora pe un termen de 5 ani, iar potrivit art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei stabilite lui Zubcov Vladislav pentru un termen de probațiune de 2 ani. Deși în cererea de apel, procurorul a invocat dezacordul cu soluția primei instanțe în partea individualizării pedepsei, analizând decizia supusă recursului Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel, menținând soluția primei instanțe, nu a pătruns pe deplin în esența argumentelor și a motivat 6 superficial soluția adoptată referitor la suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului Zubcov Vladislav. În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel insuficient a abordat condițiile ce vizează circumstanțele cauzei și persoana celui vinovat, și nu a luat în considerație faptul că inculpatul Zubcov Vladislav, nu este la prima abatere penală, fapt ce rezultă din revendicarea MAI (f.d. 33), precum și din sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 17 aprilie 2019 (f.d.72-87), și sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 20 decembrie 2018 (f.d.89-93), ceea ce atestă că inculpatul nu a pășit pe calea corijării. Colegiul penal lărgit consideră pripită concluzia instanței de apel precum că, scopul corectării și reeducării inculpatului poate fi realizat și prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal - suspendarea condiționată a pedepsei, or la individualizarea pedepsei, conform criteriilor generale de individualizare a pedepsei, instanța de judecată trebuie să respecte toate cerințele prevăzute de legea penală ce asigură aplicarea față de inculpat a unei pedepse echitabile, legale și individualizate. Neglijarea unora din aceste criterii, constituie temei pentru casare a hotărârii contestate. Circumstanțele cauzei, potrivit art. 75 Cod penal, se referă atât la cele care atenuează răspunderea, cât și la cele care agravează răspunderea, de care instanțele de fond sunt obligate să țină cont la individualizarea pedepsei. Așadar, instanța de recurs notează că, în textul art. 90 alin. (1) Cod penal, unitatea lexicală „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme. În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța, după ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea concretă a acesteia în baza criteriilor generale de individualizare, completează acest rezultat printr-un act de individualizare a executării pedepsei. Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 90 Cod penal, se referă la pedeapsa aplicată și natura infracțiunii; circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea instanței dacă scopul poate fi atins și fără executarea acesteia. Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, în prezenta speță și-au găsit confirmare temeiurile pentru recurs invocate de către procuror, ceea ce duce la casarea parțială a deciziei instanței de apel, în latura penală, în partea stabilirii pedepsei, cu remiterea cauzei la rejudecare în această parte, în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesuale penale asupra aspectelor 7 evidențiate în prezenta decizie, să argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2020, în cauza penală în privința lui Zubcov Vladislav xxxxx, în latura penală, în partea stabilirii pedepsei, și dispune rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În rest decizia contestată, se menține. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea în care a fost dispusă rejudecarea, în rest este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 01 aprilie 2021. Președinte Timofti Vladimir Judecători Toma Nadejda Țurcan Anatolie Cobzac Elena Boico Victor 8