1ra-215/2020 — art. 217/1 al. 3 lit. f CP

1ra-215/2020 — art. 217/1 al. 3 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-215/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie și Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către acuzatorul de stat,

procuror în Procuratura în Procuratura de circumscripție Chișinău – Sâli Radu, prin

care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16

aprilie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Faizenberg Albert xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar, în cauză în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Faizenberg Albert a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 217/1 alin. (3) lit. f) Cod penal fiindu-i aplicată pedeapsa de 4 (patru) ani

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții și de a exercita activitate în domeniul circulației drogurilor,

etnobotanicelor și analoagelor lor pe un termen de 4 (patru) ani.

În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

Prin aceiași sentință a fost soluționată soarta corpurilor delicate.

1.2 Pentru a se pronunța instanța de fond a constatat că, Faizenberg Albert

intenționând să obțină un venit în rezultatul distribuirii ilegale a drogurilor, a păstrat

în scopul de înstrăinare ilegală o perioadă nedeterminată de timp fără autorizația

corespunzătoare 159,11 grame de masă vegetală cu particularități caracteristice

plantei de canabis care, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 5552

din 25 iunie 2014, reprezintă marijuană și, în perioada lunilor februarie - aprilie

2014, întru realizarea intențiilor criminale, atentând la relațiile sociale a căror

existență și desfășurare normală sunt condiționate de ocrotirea sănătății publice, a

transportat, distribuit și le-a transmis pentru înstrăinare la casa pescarului de lângă

lacul din xxxxx, lui Cheibaș Nicolae, substanță care, conform listei substanțelor

narcotice aprobate prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 79 din

1

23.01.2006, în cantitatea de 159,11 grame de marijuană (stare uscată) constituie

proporții mari.

Fapta constatată a fost calificată în baza art.217/1 alin. (3) lit. f) Cod penal,

individualizată prin păstrare, transportare și distribuirea ilegală a drogurilor sau a

analogilor ai acestora, săvârșite în scop de înstrăinare și în proporții mari.

casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat.

2.1 În susținerea apelului declarat inculpatul a invocat, că instanța la

pronunțarea sentinței de condamnare s-a bazat doar pe presupuneri, care nu pot fi

puse la baza sentinței de condamnare. Astfel, instanța constată că, intenționând să

obțină un venit în rezultatul distribuirii ilegale a drogurilor a păstrat, în scop de

înstrăinare ilegală o perioadă nedeterminată de timp fără autorizația corespunzătoare

159,11 g de masă vegetală cu particularități caracteristice plantei de canabis, dar

până la urmă instanța prin probe concludente nu reflectă în sentință așa zisul venit.

Consideră că vinovăția sa nu este dovedită cu nimica, iar sentința se bazează doar pe

presupuneri și îndoieli, iar îndoielile în baza Hotărârii Plenului CSJ „Cu privire la

sentința judiciară” urmează a fi tratate în folosul inculpatului.

A mai indicat apelantul că, la emiterea unei sentințe de condamnare urmează fi

puse probe concludente care se racordă între ele. Atât martorii acuzării Bargan

Gheorghe și Nacu Andrei cît și martorii apărării Lupea Eduard și Croitor Sergiu nu

au comunicat instanței precum că ar fi distribuit droguri, din contra prin depozițiile

lor se demonstrează relația sa cu Cheibaș Nicolae, ultimul fiind proprietarul căsuței

pescarului unde cu toții frecventau sauna, dar nicidecum nu denotă faptul că în acel

local i-a transmis lui Cheibaș substanțe narcotice.

A menționat apelantul că, la el la domiciliu, în biroul de serviciu, automobil nu

s-au petrecut percheziții și nu s-au ridicat nici un fel de substanțe narcotice, nu a fost

depistat în flagrant nici la căsuța pescarului ori în alt local având la sine substanțe

narcotice ori distribuindu-le.

Instanța la baza sentinței de condamnare pune doar procesul verbal de audiere

la etapa urmăririi penale în cauza penală 2014248006 a învinuitului Cheibaș Nicolae,

care ar fi declarat că i-ar fi transmis aceste substanțe narcotice. Consideră că, s-a

făcut un precedent când în urma unei singure declarații, fără probe atât directe cât și

indirecte persoana poate fi trimisa la închisoare, iar dacă Cheibaș ar fi declarat că și

martorii din dosar, adică persoane care frecventau sauna îi transmiteau substanțe

narcotice, ei urmau a fi învinuiți de complicitate. Atît acuzarea cît și instanța au

neglijat prevederile articolului 93 Cod de procedură penală.

A indicat apelantul că, a activat în cadrul MAI în direcția antidrog, pe mulți i-

a reținut și probabil activitatea sa a făcut pe cineva din lumea criminală ca printr-un

denunț neprobat cu nimic să fie înlăturat de la serviciu și chiar să fie condamnat. Are

5 copii minori la întreținere și niciodată nu ar fi distribuit substanțe narcotice pentru

a pune în pericol mai ales viața și sănătatea tinerei generații.

a fost admis apelul declarat de inculpat, casată sentința total, și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit, prin care Faizenberg Albert a fost achitat de sub

2

învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. 3) lit. f) Cod penal în

temeiul că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

A fost soluționată soarta corpurilor delicate.

3.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel, verificând legalitatea și

temeinicia sentinței atacate, pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar și probelor administrate de instanța de fond, cercetate

suplimentar în instanța apel, a constatat că, Faizenberg Albert, prin rechizitoriu, este

învinuit că, urmărind scopul păstrării și înstrăinării ilegale a substanțelor psihotrope,

a păstrat în scopul de înstrăinare ilegală o perioadă nedeterminată de timp fără

autorizația corespunzătoare 159,11 grame de masă vegetală cu particularității

caracteristice plantei de canabis care conform raportului de constatare tehnico-

științifică nr. 5532 din 25.06.2014 reprezintă marijuană și în perioada lunilor

februarie -aprilie 2014, întru realizarea intențiilor criminale, atentând la relațiile

sociale a căror existentă și desfășurare normală sunt condiționate de ocrotirea

sănătății publice, a transportat, distribuit și le-a transmis pentru înstrăinare la casa

pescarului de lângă lacul din sat. Vărzărești r. Nisporeni lui Cheibaș Nicolae.

Conform listei substanțelor narcotice aprobate prin HG R. Moldova nr. 79 din

23.01.2006, cantitatea de 159,11 grame de marijuană (stare uscată) constituie

proporții mari.

Organul de urmărire penală a calificat fapta constatată prin rechizitoriu în baza

art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal - păstrare, transportare și distribuirea ilegală a

substanțelor narcotice și psihotrope în scop de înstrăinare, săvârșită în proporții mari.

Instanța de apel cercetând probele prezentate în sprijinul învinuirii și anume:

declarațiile martorului Bargan Gheorghe (vol. II, f.d. 77-78); - declarațiile

martorului Nacu Andrei (vol. II, f.d. 153-154); - declarațiile martorului Croitor

Serghei (vol. II, f. d. 237-238); - declarațiile martorului Lupea Eduard (vol. II, f. d.

239-240); - procesul - verbal de audiere la etapa urmăririi penale în calitate de

învinuit în cauza penală 2014248006, Cheibaș Nicolae din 03 iulie 2014, (vol. I, f.

d. 33-35); - procesul - verbal de audiere a martorului Cheibaș Nicolae la etapa

urmăririi penale din 17 septembrie 2014, (vol. I, f.d. 62); - procesul - verbal de

audiere a martorului Bargan Gh. la etapa urmăririi penale, din 18 septembrie 2014,

(vol. I, f.d. 63); - procesul - verbal de cercetare la fata locului din 22 iunie 2014 (vol.

I, f. d. 13-14); - raportul de constatare tehnico - științifică nr. 5532 și planșa

fotografică din 25 iunie 2014 (vol. I, f.d. 22-25); - descifrările apelurilor telefonice

ale lui Cheibaș Nicolae (vol. I, f. d. 40-49); - procesul - verbal de confruntare din 07

august 2014 (vol. I, f.d. 57); - sentința Judecătoriei Nisporeni din 03 noiembrie 2014,

în temeiul căreia Cheibaș Nicolae și Nacu Andrei au fost recunoscuți vinovați de

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal – a constatat că

acestea nu constituie o bază probatorie pentru recunoașterea vinovăției inculpatului

Faizenberg Albert în săvârșirea faptei încriminate prin rechizitoriu.

Instanța de apel a menționat că, prima instanță și-a formulat concluzia doar în

baza declarațiilor martorului Cheibaș Nicolae, fapt inadmisibil conform prevederilor

art. 389 Cod de procedură penală. Or, declarațiile martorului Cheibaș Nicolae depuse

3

în timpul urmăririi penale, puse la baza sentinței, nu coroborează în ansamblu cu alte

probe suficiente de învinuire.

Indică instanța de apel că, conform procesului - verbal de confruntare din 07

august 2014, se observă că, nu a avut loc confruntarea dintre Faizenberg Albert și

Cheibaș Nicolae, dat fiind că primul s-a folosit de dreptul său procedural de a refuza

să participe la confruntare.

Conform procesului - verbal al ședinței de judecată, se observă că martorul

Cheibaș Nicolae nu a fost audiat în primă instanță, or, partea acuzării n-a asigurat

proba respectivă.

Instanța de apel a constatat contradicții evidente între declarațiile martorului

Cheibaș Nicolae și celelalte probe administrate la cauză. Conform declarațiilor

martorilor: Bargan Gh. „cu privire la învinuirea înaintată lui Faizenberg Albert, nu

cunoaște alte fapte decât ceea ce a auzit în instanță”; Nacu Andrei „ Nu cunoaște de

unde Cheibaș făcea rost de substanțe narcotice... nu-l cunoaște pe Faizenberg Albert,

precum nici ce lucrează acesta, la iaz, în localul lui Cheibaș nu l-a văzut niciodată”;

Croitor Serghei „împreună cu Faizenberg Albert și alți prieteni obișnuiau să meargă

la odihnă la sauna administrată de Cheibaș Nicolae cu aproximativ 5-6 ani în urmă,

care se află în s. Vărzărești, r. Nisporeni. Îl contactau pe Cheibaș și îl anunțau despre

faptul că vor sărbători la sauna respectivă, se întâmpla ca și Albert să sune lui

Cheibaș ca să rezerve sauna”; Lupea Eduard „împreună cu Faizenberg Albert în anul

2013 și alți prieteni s-au odihnit la sauna administrată de Cheibaș Nicolae

Programarea se făcea contactând telefonic pe Cheibaș Nicolae, îl suna atât dânsul,

cât și prietenii săi, se întâmpla ca să sune și Faizenberg Albert”.

Cu privire la procesul - verbal de cercetare la fața locului din 22 iunie 2014

instanța de apel a indicat că, se demonstrează doar că „de la Cheibaș Nicolae s-au

ridicat cutia din plastic cu masa vegetală uscată, trei pachete confecționate din hârtie

cu masa vegetală uscată cu miros specific marijuanei”, iar din raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 5532 și planșa fotografică din 25 iunie 2014 se constată doar

tipul substanței ridicate de la Cheibaș Nicolae.

La fel, cu privire la descifrările apelurilor telefonice ale lui Cheibaș Nicolae

instanța de apel a reținut că, se demonstrează doar că Faizenberg Albert în anumite

perioade de timp îl contacta pe Cheibaș Nicolae, fapt confirmat și de martori, și de

inculpat, dat fiind că obișnuiau să meargă la odihnă la sauna administrată de Cheibaș

Nicolae.

Prin urmare, constată instanța de apel că, probele prezentate în sprijinul acuzării

nu dovedesc cu certitudine că, inculpatul Faizenberg Albert a comis infracțiunea

imputată prin rechizitoriu.

Astfel, instanța de apel, apreciind toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, și-a format o concluzie certă potrivit căreia fapta constată

prin rechizitoriu nu a fost săvârșită de inculpat pronunțând decizia de achitare a

inculpatului.

2019, de către acuzatorul de stat, procuror în Procuratura în Procuratura de

circumscripție Chișinău – Sâli Radu, indicând la temeiul prevăzut la pct. 6 art. 427

4

alin.(1) Cod de procedură penală, prin care solicită admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2019,

cu menținerea sentinței Judecătoriei Strășeni (sediul Călărași) din 10 ianuarie 2019.

4.1 În motivarea cerințelor sale procurorul a indicat că, contestă decizia

instanței de apel nefiind de acord cu soluția de achitare a inculpatului.

Indică recurentul că, vinovăția inculpatului Faizenberg Albert a fost pe deplin

demonstrată în cadrul procesului penal prin cumulul de probe cercetate în cadrul

ședințelor judiciare, cum sunt declarațiile martorului Bargan Gheorghe, martorului

Nacu Andrei, martorului Lupea Eduard, martorului Croitor Serghei, procesul verbal

de audiere la etapa urmăririi penale în calitate de învinuit în cauza penală

2014248006 Cheibaș Nicolae, procesul verbal de audiere la etapa urmăririi penale a

lui Bargan Gheorghe; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 5532, conform

căruia, fiind examinată masa vegetală uscată reprezintă marijuană; procesul verbal

de cercetare la fața locului din 22 iunie 2014 la casa pescarului ce aparține SRL

„Nicoluis-Lux” din s. Vărzărești r. Nisporeni, în urma căruia de la Cheibaș Nicolae

s-au ridicat cutia din plastic cu masa vegetală uscată, trei pachete confecționate din

hârtie cu masa vegetală uscată cu miros specific marijuanei; descifrările

convorbirilor telefonice ale lui Cheibaș Nicolae prin care sunt probate declarațiile

lui Cheibaș Nicolae și sunt evidențiate apelurile efectuate între Cheibaș Nicolae și

învinuitul Faizenberg Albert în perioada vizată; sentința Judecătoriei Nisporeni din

03 noiembrie 2014, în temeiul căreia Cheibaș Nicolae a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 217/1 alin. (3) lit. f) Cod penal, iar Nacu

Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 217/1

alin. (3) lit. f) Cod penal.

Astfel, indică acuzarea că, prin acțiunile sale intenționate, Faizenberg Albert a

comis infracțiunea prevăzută la art.217/1 alin. (3) lit. f) Cod penal.

Indică procurorul că, nu sunt plauzibile argumentele apărării precum că, nu sunt

admisibile, pertinente și concludente declarațiile lui Cheibaș Nicolae, ori, este de

reținut procesul verbal de audiere - la etapa urmăririi penale în calitate de învinuit în

cauza penală 2014248006, Cheibaș Nicolae, care, este în drept, dar nicidecum nu

este obligat să tacă și respectiv, poate să facă declarații în proces, declarații care, în

contextul disjungerii cauzei penale în privința lui Faizenberg Albert urmează a fi

coroborate cu declarațiile lui Cheibaș Nicolae în cadrul procesului penal în cauza sa,

fiind audiat potrivit regulilor de audiere a martorului în procedură simplificată în

temeiul art. 364/1 Cod de procedură penală, declarații pentru care poartă răspundere

penală în modul prevăzut de lege. Astfel, este de reținut faptul că, pe aceleași

elementele de fapt și drept, în temeiul sentinței Judecătoriei Nisporeni din 03

noiembrie 2014, Cheibaș Nicolae a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 217/1 alin. (3) lit. f) Cod penal, iar Nacu Andrei a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 217/1 alin. (3) lit. f) Cod penal și

anume, Cheibaș Nicolae a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 217/1 alin. (3) lit. f) Cod penal.

La fel, indică recurentul că, prima instanța corect a reținut declarațiile lui

Cheibaș Nicolae depuse la etapa urmăririi penale, declarații pe care instanța de

5

judecată le-a apreciat prin coroborare cu declarațiile celorlalți martori în proces,

precum și probele materiale din care rezultă, direct și indirect, relațiile dintre Cheibaș

Nicolae, rolul lui Faizenberg Albert în păstrarea și distribuirea drogurilor ridicate de

la Cheibaș Nicolae, comunicările telefonice dintre aceștia, care nu își găsesc

explicație doar prin obișnuința persoanelor de a se odihni în localul gestionat de către

Cheibaș Nicolae. Cu deosebire că comunicarea telefonică în timp dintre Cheibaș

Nicolae și Faizenberg Albert s-a întrerupt în circumstanțe de timp care coroborează

cu perioada indicată exact de către Cheibaș Nicolae în care ultimul a refuzat să mai

păstreze și distribuie droguri la propunerea lui Faizenberg Albert, circumstanțe care

au fost apreciate în coroborare cu mijloacele de transport folosite în acea perioadă

de către Faizenberg Albert și funcția deținută inclusiv în cadrul IP Nisporeni, legată

de evidența persoanelor care au comis infracțiuni, contravenții în domeniul

circulației drogurilor și analoagelor acestora, circumstanțe care, fiind apreciate

obiectiv confirmă învinuirea înaintată lui Faizenberg Albert și constituie temei real

și juridic de tragere la răspundere penală pentru infracțiune comisă cu vinovăție, a

cărei gravitate a fost reținută inclusiv luând în considerație activitatea desfășurată de

către Faizenberg Albert și obligațiile sale asumate conștient în raport cu ordinea de

drept.

Mai mult, menționează acuzarea că, instanța de apel n-a luat în considerare

procesul verbal de confruntare din 07 august 2018, între Faizenberg Albert și

Cheibaș Nicolae, dintre care Faizenberg s-a folosit de dreptul său procedural de a

refuza să participe la confruntare - f. d. 57, act procedural și procesual care nu a fost

contestat de către părți.

Relatează recurentul că, argumentele apărării privitor la mijloacele de probă

administrate în procesul penal pornit în privința lui Cheibaș Nicolae, sunt vădit

nefondate și sunt contradictorii materialelor cauzei penale, ori, în temeiul ordonanței

procurorului în Procuratura raionului Nisporeni, Grițunic Marcel, din 12 iulie 2014,

s-a dispus a disjunge din cauza penală nr. 2014248006 actele procedurale în copii și

în original într-o cauză penală separată în privința stabilirii acțiunilor și personalității

persoanelor care furnizau substanțele narcotice către Cheibaș Nicolae sau

determinarea originii și provenienței drogurilor depistate asupra lui Cheibaș Nicolae,

cu atribuirea nr. 2014248007, urmărirea penală fiind pornită pe faptă în temeiul

ordonanței din 18 iunie 2014, în baza raportului procurorului adjunct al procurorului

raionului Nisporeni - f.d.1, vol.I.

Având în vedere circumstanțele de fapt și drept constatate, indică procurorul

că, instanța de fond a constatat, în afara oricăror dubii rezonabile, că prin acțiunile

sale intenționate, Faizenberg Albert a comis infracțiunea prevăzută la art.217/1 alin.

(3) lit. f) Cod penal.

invocate, Colegiul lărgit consideră că acesta urmează a fi respins, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai

în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

6

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art.427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, adoptând

soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal

(este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată.

5.1 Recurentul în recursul declarat, indică temeiul de casare a hotărârii instanței

de apel, prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, sau acesta este expus neclar.

De fapt, din textul recursului Colegiul penal atestă, că autorul critică soluția

instanței de apel de achitare a lui Faizenberg Albert de sub învinuirea adusă în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.217/1 alin.(3), lit.f) Cod penal, făcând referire

la probele administrate de organul de urmărire penală și cercetate în cadrul ședințelor

de judecată, indicând că instanța de fond corect a ajuns la concluzia că fapta

prejudiciabilă comisă de către Faizenberg Albert este confirmată prin circumstanțele

de fapt constatate inclusiv și prin probele admisibile.

La acest capitol, făcând o analiză a criticilor expuse în recursul declarat de către

acuzatorul de stat, procuror în Procuratura în Procuratura de circumscripție Chișinău

- Sâli Radu, în raport cu textul deciziei, Colegiul penal constată că instanța de apel,

s-a pronunțat argumentat și motivat asupra apelului declarat de către inculpatul

Faizenberg Albert, a indicat temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea

acestuia, precum și motivele adoptării respectivei soluții, concluzionând asupra

nevinovăției inculpatului în săvârșirea faptei imputate, concluzii descrise detaliat în

decizia instanței de apel, inclusiv și în pct.3.1 al prezentei decizii.

Examinând criticile recursului declarat prin prisma materialelor cauzei și a

legislației procesuale pertinente, Colegiul lărgit sesizează că cercetarea

judecătorească efectuată de instanța de apel a identificat că, la adoptarea sentinței,

prima instanță nu a apreciat corespunzător probele administrate la dosar, bazându-și

concluzia de condamnare a inculpatului pe presupuneri, contrar prevederilor art.8

Cod procedură penală.

În recurs său recurentul critică aceleași probe, care au fost cercetate în apel.

La critica formulată, urmărind textul deciziei instanței de apel, rezultă că ultima a

dat răspuns la fiecare motiv în parte, în special la acele probe la care face referire

procurorul în recurs, considerând că instanța de apel neîntemeiat a preluat ca probă

de nevinovăție declarațiile inculpatului, a martorilor și probele scrise.

7

Referitor la faptul dacă o asemenea situație este eroare de drept, Colegiul

menționează că, în conformitate cu art.93 alin.(2) Cod de procedură penală,

declarațiile inculpatului și a martorilor se consideră probe egale, legea nu stipulează

că declarațiile martorilor au prioritate față de cele ale inculpatului. Instanța de

judecată, având în vedere egalitatea părților în proces, este obligată să asigure

cercetarea tuturor circumstanțelor cauzei și probele prezentate de părți în egală

măsură, ca ulterior să dea o apreciere obiectivă și sub toate aspectele acestora.

Colegiul consideră că, în cauza examinată, instanța de apel a respectat această

obligație, a apreciat în mod obiectiv declarațiile inculpatului, care și-au găsit

confirmare prin declarațiile martorilor Bargan Gheorghe, Nacu Andrei, Croitor

Serghei, Lupea Eduard, potrivit cărora nu se combate, ci se confirmă versiunea

apărării precum, că inculpatul periodic telefona martorul Cheibaș Nicolae, cu scopul

de a se odihni la el în saună, dar nicidecum pentru a-i transmite droguri, după cum

indică acuzarea. Or, niciunul din martorii audiați în cadrul ședințelor de judecată în

instanțele de fond, n-au confirmat direct, sau indirect vinovăția inculpatului.

La fel, întemeiat instanța de apel a respins celelalte probe prezentate de acuzare,

și în special - procesul verbal de cercetare la fața locului din 22 iunie 2014 potrivit

căruia de la Cheibaș Nicolae s-a ridicat: cutia din plastic cu masa vegetală uscată,

trei pachete confecționate din hârtie cu masa vegetală uscată cu miros specific de

marijuana, raportul de constatare tehnico - științifică nr. 5532 și planșa fotografică

din 25 iunie 2014 se constată doar tipul substanței ridicate de la Cheibaș N,

descifrările apelurilor telefonice ale lui Cheibaș Nicolae, sentința Judecătoriei

Nisporeni din 03 noiembrie 2014, în temeiul căreia Cheibaș Nicolae și Nacu Andrei

au fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 2171 alin. (3)

lit.f) Cod penal. Or aceste înscrisuri nu constituie o bază probatorie pentru

recunoașterea vinovăției inculpatului Faizenberg Albert în săvârșirea faptei

încriminate prin rechizitoriu.

Totodată, instanța de apel întemeiat a respins, și n-a pus la baza soluției de

condamnare, după cum solicită acuzarea, declarațiile martorului Cheibaș Nicolae

date la urmărirea penală în calitate de învinuit, declarații, care nejustificat au fost

puse la baza sentinței de condamnare de către prima instanță, fără a fi audiat pe viu,

probă la care inculpatul nu a avut acces, contrar prevederilor art.6 CEDO.

În sensul celor relatate, instanța de recurs, fiind solidară cu concluzia instanței

de apel de nevinovăție a inculpatului, conchide, că instanța de apel întemeiat a

respins declarațiile martorului Cheibaș, pe motiv că acestea nu coroborează cu

ansamblu cu alte probe, iar condamnarea lui Faizenberg Albert doar în baza

declarațiilor acestui martor, în lipsa altor probe concludente și pertinente, este

inadmisibilă conform prevederilor art.389 Cod de procedură penală. Mai mult ca

atât, acuzarea nu a depus efort pentru a asigura prezența acestuia pentru a fi audiat

în instanța de fond cât și cea de apel.

Colegiul penal lărgit va respinge argumentul recurentului precum că, instanța

de apel n-a luat în considerație declarațiile martorului Gheibaș Nicolae, date la

urmărirea penală, contrar faptului, că potrivit procesului- verbal de confruntare din

07 august 2018, între Faizenberg Albert și Cheibaș Nicolae, inculpatul a refuzat să

8

participe la confruntare - f. d. 57, fapte, ce după părerea acuzatorului de stat

confirmă vinovăția inculpatului”, act procedural și procesual care nu a fost

contestat de către părți”, deoarece acestea nu corespund normelor procedurale,

principiilor dreptului penal, fiind contrare și reglementărilor CEDO. Or, faptul

refuzului inculpatului să participe la acțiunea de confruntare cu martorul, este un

drept al său garantat de lege, și nu poate fi considerat drept probă în vederea dovedirii

vinovăției inculpatului.

Referitor la acestea, autorul recursului nu aduce argumente incontestabile care

ar combate concluziile instanței de apel, astfel Colegiul penal lărgit constată că, în

această parte, nu s-a comis vreo eroare de drept.

Astfel, se relevă că instanța de apel, respectând principiul contradictorialității,

a asigurat posibilitatea reală atât părții apărării, cât și părții acuzării să prezinte probe

în susținerea învinuirii aduse lui Faizenberg Albert, drept de care părțile s-au folosit

în procesul de judecată.

Prin urmare, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile

de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Instanța de apel, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a

pronunțat detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apel, pe care le-a considerat

neîntemeiate.

Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar

concluziile privind nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate

rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Colegiul subliniază că, la etapa recursului ordinar, instanța de recurs nu

declanșează un control asupra fondului cauzei, ci controlează doar dacă s-a aplicat

corect dreptul la faptele constatate de instanța de fond ori, după caz, de instanța de

apel. Acest control se efectuează numai în limita temeiurilor prevăzute de art.427

Cod de procedură penală, în urma controlului efectuat, astfel, Colegiul penal

constată că erori de drept în speța examinată nu s-au stabilit.

Reieșind din circumstanțele constatate, Colegiul conchide că instanța de apel

corect au reținut în acest sens prevederile art.8 Cod de procedură penală, în aspectul

că o hotărâre de condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată printr-un ansamblu de probe

cercetate de instanța de judecată. O sentință de condamnare nu poate fi bazată pe

presupuneri. Colegiul reține că instanța de apel a ținut seama de aceste prevederi

legale, precum și de principiul că toate îndoielile apărute și care nu pot fi înlăturate,

se tratează în favoarea inculpatului și a adoptat soluția întemeiată, care corespund

prevederilor art.394 alin.(3) pct.1) Cod de procedură penală.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

adoptate, fapt ce impune respingerea ca inadmisibil a recursului ordinar declarat.

9

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către acuzatorul de stat,

procuror în Procuratura de circumscripție Chișinău – Sâli Radu, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2019, în cauza penală

privindu-l pe Faizenberg Albert xxxxx cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 21 februarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

10