1ra-953/2020 — art.217 alin.4 lit.b Cod penal

1ra-953/2020 — art.217 alin.4 lit.b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-953/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2019, în

cauza penală în privința lui

Zubcov Ion xxx, născut la xxx, originar din

xxx și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.09.2018 - 18.07.2019;

Instanță de apel: 16.08.2019 - 30.10.2019;

Instanță de recurs: 06.02.2020 - 03.06.2020.

A C O N S T A T A T :

Zubcov Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.217 alin.(4) lit. b)

Cod Penal, la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Potrivit art.90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate, pentru perioada de probațiune de 5 ani.

S-a încasat din contul lui Zubcov Ion în beneficiul statului cheltuielile

judiciare pentru efectuarea Raportului de constatare (tehnico-științific nr.34/12/1-

R-3461 din 02 august 2018 în mărime de 1 680 lei.

perioada de timp până la 22.07.2018, orele 15:20 min., urmărind scopul păstrării,

precum și alte operațiuni ilegale cu analogii drogurilor, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod

conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă îndreptată spre

atingerea scopului infracțional, ilegal a păstrai asupra sa, fără scop de înstrăinare,

masa vegetală uscata și mărunțită care constituie analogul drogurilor.

Astfel, la data de 22.07.2018, orele 15:20 min., în cadrul unui control

efectuat de către colaboratorii IP Buiucani a fost depistat Zubcov Ion care avea un

1

comportament suspect și neobișnuit. Ulterior, fiind condus în incinta IP Buiucani.

mun. Chișinău, situai pe str. Calea Ieșilor 12, mun. Chișinău, în urma

documentării, ultimul a aruncat la sol un pachet în care se aflau trei pachete

improvizate ce conțin câte o masă vegetală uscată, mărunțită de culoare galbenă,

ridicat prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 22.07.2018.

Conform Raportului de constatare tehnico-științific nr.34/l2/J-R-3461 din 02

august 2018, în masa vegetală uscată de culoare galbenă, ridicată la data de

22.07.2018 de la cet. Zubcov Ion, născut la 09.09.1992, reprezintă produs

etnobotanic, ce conține cannabinoidul sintetic MDMB(N)- 2201, care în Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr.1088 din 05 octombrie 2004 cu privire la

aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor

acestora, supuse controlului, nu este inclus. Cantitatea totală a produsului

etnobotanic îmbibat cu cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201, constituie 3.393

grame.

Produsul etnobotanic, ridicat în circumstanțele numite anterior, s-a obținut

prin dizolvarea cannabinoidului sintetic MDMB(N)-2201 într-un solvent și tratarea

masei vegetale cu această soluție.

Conform Scrisorii Instituției Medico-Sanitare Publice, Dispensarul

Republican de Necrologie al Ministerului Sănătății RM cu nr.01-12/632 din

18.04.2017, substanța MDMB(N)-2201 reprezintă analog al substanței AB-

PINACA-CHM, care sc atribuie la categoria substanțelor psihotrope, incluse în

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.1088 din 05 octombrie 2004 și

modificările ulterioare cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor

stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora.

Conform pct.148 al Hotărârii Guvernului nr.79 din 23.01 2006 cu privire la

Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe

depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, cannabinoidul sintetic

MDMB(N)-2201 cu masa de 3,393 gr. și mai mult, constituie proporții deosebit de

mari.

Acțiunile lui Zubcov Ion, au fost calificate conform art.217 alin.(4) lit. b)

Cod Penal, conform indicilor: ”circulația ilegală a analogilor drogurilor, fără scop

de înstrăinare, adică păstrarea analogilor drogurilor, săvârșită în proporții deosebit

de mari și fără scop de înstrăinare”.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Zubcov Ion să-i fie stabilită pedeapsa,

în baza art.217 alin.(4) lit. b) Cod Penal, de 5 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de

gestionarea drogurilor sau analogilor acestora pe un termen de 5 ani.

În motivarea cererii de apel procurorul a indicat că, în circumstanțele

respective pedeapsa aplicată inculpatului Zubcov Ion de către instanța de judecată

este greșit individualizată. Instanța nu a ținut cont de scopul pedepsei care

primordial trebuie să restabilească echitatea socială și să prevină săvârșirea de noi

infracțiuni atât din partea condamnatului cât și a altor persoane.

Astfel, consideră că, pedeapsa aplicată de către instanța de judecată în

2

privința inculpatului Zubcov Ion nu corespunde gravității infracțiunii săvârșite,

personalității lui, și pericolului social pe care îl reprezintă. Pedeapsa prea ușoară

care a fost aplicată inculpatului, prin aplicarea art.90 Cod penal, va fi apreciată ca o

atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va

diminua încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție.

Reiterează că, ținând cont de prevederile art.61 alin.(2) Cod penal, nu va fi

atins scopul pedepsei penale: prevenția generală nici cea specială, deoarece

pedeapsa stabilită inculpatului este individualizată contrar prevederilor art.61 Cod

penal, nu-și va atinge scopul de corectare a condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui cât și a altor persoane.

La fel, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea

inculpatului Zubcov Ion, de absența circumstanțelor atenuante în privința sa, or

ultimul s-a sustras de la prezența în ședința de judecată deși cunoștea că în privința

sa a fost inițiată o cauză penală, se impunea în mod imperios dispunerea executării

pedepsei pronunțate - închisoarea, în penitenciar de tip semiînchis, fără

suspendarea executării pedepsei închisorii.

2019, a fost admis apelul, casată parțial sentința, în latura penală, în partea stabilirii

pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care lui Zubcov Ion i-a fost stabilită pedeapsa, în baza art.217 alin.(4)

lit. b) Cod Penal, 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea drogurilor sau

analogilor acestora pe un termen de 5 ani.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, analizând în

ansamblu probele prezentei cauze penale, prin prisma art.101 Cod procedura

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării

lor, au permis instanței de apel de a concluziona despre existența în acțiunile

inculpatului Zubcov Ion a indicilor în infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(4) lit.

b) Cod penal, potrivii elementelor constitutive circulația ilegală a analogilor

drogurilor, fără scop de înstrăinare, adică păstrarea analogilor drogurilor, săvârșite

în proporții deosebit de mari și fără scop de înstrăinare.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță a stabilit în mod corect situația

dc fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc,

dând faptei săvârșite de Zubcov Ion încadrarea juridică corespunzătoare

materialului probator administrat.

Reieșind din cele relatate, instanța de apel a considerat că, prima instanță

corect a constatat că prin acțiunile sale inculpatul Zubcov Ion a săvârșit

infracțiunea prevăzuta de art.217 alin.(4) lit. b) Codul penal.

Totodată, instanța de apel a menționat că, la stabilirea măsurii și mărimii

pedepsei în privința lui Zubcov Ion, în vederea corectării, reeducării, precum și ca

măsură de pedeapsă, instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă prea blândă.

Instanța de apel a remarcat că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului Zubcov Ion, instanța de fond nu a ținut cont de caracterul și gradul

3

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei acestuia, considerând eronat că îndreptarea și corectarea lui Zubcov

Ion e posibilă fără izolare de societate, în conformitate cu cerințele art.art.75-78

Cod penal, aplicându-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de

cinci ani.

Subsecvent, instanța de apel consideră că, scopul educativ și preventiv al

pedepsei aplicate în privința lui Zubcov Ion, nu poate fi atins decât prin aplicarea

pedepsei penale cu închisoarea.

Totodată, instanța de apel consideră neîntemeiată concluzia primei instanțe,

precum că, corijarea inculpatului ar fi posibilă prin aplicarea art. 90 Cod penal. Sub

acest aspect instanța de apel a reținut că, modalitatea de executare a pedepsei

aleasă în privința inculpatului - și anume executarea reală, este în acord cu

principiul proporționalității, luându-se în vedere fapta comisă și urmările

prejudiciabile, cât și comportamentul său post infracțional, care în cadrul urmăririi

penale și-a recunoscut vina. Prin urmare, pedeapsa aplicată urmează să contribuie

la formarea unei atitudini de respect față de legea penală, precum și de valorile

sociale și interesele protejate de acestea, din partea condamnatului, persoana să fie

silită să înceteze activitatea criminală și să-și modifice comportamentul în

conformitate cu prevederile legii.

Instanța de apel la emiterea deciziei a ținut cont de prevederile art.art.7, 61,

75-78 Cod penal, care stipulează expres că, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât

și a altor persoane.

Instanța de apel a conchis că circumstanțele menționate indică la faptul că

inculpatului Zubcov Ion urmează, în vederea corectării și reeducării, precum și ca

măsură de pedeapsă, a-i fi aplicată o pedeapsă reală cu închisoare în limitele

sancțiunii prevăzute de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal.

A menționat faptul că, în cauza dată nu există și nu au fost stabilite careva

circumstanțe excepționale sau alte circumstanțe care ar micșora esențial gravitatea

faptei inculpatului, totodată nefiind stabilite careva circumstanțe atenuante sau

agravante prevăzute de art.art.76, 77 din Codul penal.

În această ordine de idei, Colegiul penal reține că, instanța de fond la

individualizarea pedepsei nu a aplicat pedeapsa complementară obligatorie -

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități legate de

gestionarea și manipularea cu substanțe narcotice, psihotrope sau analoage a lor pe

un termen de la 2 la 5 ani.

Așadar, având în vedere circumstanțele cauzei stabilite mai sus,

conducându-se de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în

prevederile art.61 alin.(2) Cod penal, reieșind din caracterul infracțiunii comise de

4

inculpat, care, potrivit prevederilor art.16 alin.(4) Cod penal este gravă, de

cantitatea analogilor drogurilor depistate asupra inculpatului, de noile limite

minime și maxime ale pedepsei prevăzute de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal,

luând în calcul pericolul social sporit al păstrării substanțelor narcotice, Colegiul

penal a conchis că în privința inculpatului, pentru comiterea de către acesta a

infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, urmează a-i fi stabilită

pedeapsă penală sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități legate de gestionarea

substanțelor narcotice, psihotrope sau analoage a lor pe un termen de 5 ani.

Astfel, s-a ajuns la concluzia că, corectarea și reeducarea inculpatului va fi

posibilă prin izolarea acestuia de societate.

Deci, instanța de apel consideră că circumstanțele invocate de către prima

instanță nu îndreptățesc faptele comise de către inculpat și deci, nu poate genera

aplicarea unei pedepse neechitabile, mai mult, soluția adoptată de către prima

instanță nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, pentru a nu

admite pe viitor săvârșirea a astfel de infracțiuni, or, aplicarea unor pedepse penale

reale cu închisoare ar asigura conștientizarea de către Zubcov Ion a celor comise cu

adoptarea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul în societate.

art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar

decizia, solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel la adoptarea

soluției de admitere a apelului acuzatorului, cu pronunțarea unei decizii de stabilire

a unei pedepse cu închisoarea, nu a respectat întocmai prevederile legale, ignorând

exigențele legii procesual-penale în partea motivării hotărârii.

Consideră că, instanța de apel nu a asigurat desfășurarea unui proces

echitabil în cauza respectivă, nu a oferit o argumentare motivată deciziei pe care se

întemeiază soluția, hotărârea fiind adoptată contrar prevederilor art.6 alin.(1) și 3)

CEDO. La caz, instanța de apel a reținut toate argumentele invocate de către partea

acuzării, fără a lua în considerație argumentele apărării.

În viziunea apărării, instanța de apel nu a respectat criteriile generale de

individualizare a pedepsei, ceea ce denotă ineficiența condamnării inculpatului la

pedeapsa cu închisoare. Casând sentința în partea stabilirii pedepsei și aplicând în

privința condamnatului o nouă pedeapsă privativă de libertate, instanța de apel a

apreciat din nou circumstanțele atenuante si agravante ale cauzei stabilite de prima

instanță, însă, fără a stabili alte circumstanțe noi, nu a ținut pe deplin cont de

regulile de individualizare a pedepsei și nu s-a expus argumentat asupra

circumstanțelor cauzei, care ar da posibilitatea de a agrava pedeapsa, astfel

pronunțând o decizie nemotivată.

Totodată, recurentul a reiterat regula nr.6 din Recomandarea NR.R(92)16 a

Comitetului de Miniștri către statele membre referitoare la Regulile europene

asupra sancțiunilor aplicate în comunitate (adoptată de Comitetul de Miniștri în 19

octombrie 1992, cu ocazia celei de a 482-a reuniune a Delegațiilor de Miniștri,

prevede că "natura și durata sancțiunilor și măsurilor aplicate în comunitate trebuie

5

de asemenea să fie proporțională cu gravitatea infracțiunii pentru care un

delincvent a fost condamnat sau o persoană este inculpată, cât și cu situația

personală a acesteia".

Subsecvent, a evidențiat că, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei,

instanța de apel nu a dat o deplină eficiență faptului, că inculpatul: a recunoscut

vina în comiterea infracțiunii incriminate; a colaborat cu organul de urmărire

penală; se căiește sincer de cele comise, ceea ce încă odată denotă faptul, că

inculpatul a conștientizat pericolul social al faptelor comise precum și urmările

acestor fapte; este fără antecedente penale; careva consecințe grave în cauză n-au

survenit; inculpatul are o vârstă tânără - 27 ani.

Un alt aspect asupra căruia este a atrasă atenția instanței de recurs, este

faptul că, inculpatului i-a fost violat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art.6

CEDO, fiind dispusă examinarea cauzei în lipsa acestuia. Instanțele de judecată

eronat au constatat eschivarea cu rea credință a inculpatului de la prezentarea în

instanța de judecată atâta timp cât nu s-au stabilit motivele neprezentării acestuia în

instanță, or, la dosar lipsesc probe care confirmă eschivarea cu rea credință de la

înfățișarea în instanța de judecată. La fel, lipsesc probe că inculpatul cunoștea

despre examinarea cauzei în instanța de fond și cea de apel. Curtea a stabilit, că în

procesele penale, prezența celui trimis în judecată la dezbaterea cauzei este un

element esențial al asigurării principiului contradictorialității, al unui proces

echitabil, în general.

De asemenea, consideră recurentul că, de către prima instanță eronat a fost

dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de

judecată, deoarece expertiza în cauză a fost efectuată la solicitarea organului de

urmărire penală.

pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că

titularul invocă temeiurile pentru recurs prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) și 10)

Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum

și când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul

penal constată că, aceste temeiuri nu-și găsesc confirmarea în speță.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

6

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care

este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal consideră, că la aplicarea pedepsei

inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, totodată ținând cont și de

circumstanțele legale de personalitatea inculpatului, care anterior nu a fost

condamnat, a recunoscut vina în cadrul urmăririi penale, iar în ședințele de

judecată nu s-a prezentat, în conformitate cu prevederile art.16 alin.(4) Cod penal,

se clasifică ca fiind gravă.

La fel, Colegiul penal amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor

art.90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la

săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele

de urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își

apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul

procesului.

Astfel, aplicarea suspendării condiționate a pedepsei nu este un drept al

inculpatului, ci o prerogativă instanței de judecată care este liberă să aprecieze dacă

este sau nu cazul să o acorde.

Tot în acest context, instanța de recurs ține să menționeze că, pedeapsa este

7

echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui,

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor pârții vătămate,

statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane.

Colegiul penal apreciază drept neîntemeiat argumentul recurentului precum

că, instanța de apel i-a stabilit cea mai aspră pedeapsă, fiind una nemotivată, or,

instanța de apel a remarcat necesitatea formării unei viziuni complete despre

persoana celui vinovat, ceea ce impune luarea în considerare a dezvoltării

psihofizice a acestuia, a particularităților psihice, a mediului în care se află acesta

(condițiile sale de viață, atitudinea sa în societate, în familie), pregătirea

profesională, precum și comportarea făptuitorului înainte și după săvârșirea

infracțiunii. În cele din urmă, instanța de apel a ajuns la concluzia că, atitudinea

inculpatului în societate, față de lege și normele morale de conviețuire ale

societății îl caracterizează, ca o persoană predispusă la săvârșirea infracțiunilor.

În acest context, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și

aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a

inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea

lui, cât și a altor persoane.

Instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului prin care

se susține că decizia instanței de apel nu este motivată detaliat, făcând în acest sens

trimitere la practica CtEDO, or, din decizia instanței de apel rezultă că aceasta și-a

motivat soluția adoptată, expunându-se argumentat asupra motivelor invocate în

cererea de apel.

De asemenea, Colegiul penal respingea argumentele recurentului precum că,

,,inculpatului i-a fost violat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art.6 CEDO,

fiind dispusă examinarea cauzei în lipsa acestuia”. Or, atât prima instanță cât și

instanța de apel a întreprins măsurile necesare în vederea citării legale a

inculpatului, s-a recurs la aducerea silită a acestuia și ulterior anunțarea în căutare.

În situația dată, Colegiul penal admite că prin examinarea cauzei de către

prima instanță și instanța de apel, în lipsa inculpatului Zubcov Ion, s-ar fi admisă o

ingerință asupra dreptului acestuia la un proces echitabil, însă aceasta a fost

justificată și necesară. Mai mult ca atât, garanțiile procesului echitabil revendicate

de art.6 CEDO au fost întru totul respectate, acesta fiind reprezentat în instanță de

avocat.

În consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de

recurs nu sunt incidente cauzei deferite judecății, instanța de apel și-a motivat just

soluția adoptată, pedeapsa aplicată inculpatului fiind individualizată corect, fapt ce

determină incontestabil concluzia de inadmisibilitate a recursului ca fiind vădit

neîntemeiat, acesta urmând a fi declarat inadmisibil.

8

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Gorencu Cornelia în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 30 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui Zubcov Ion xxx, deoarece

este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

9