1ra-363/2019 — art. 186 al. 4 CP

1ra-363/2019 — art. 186 al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-363/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Diaconu Iurie,

Judecători – Cobzac Elena, Catan Liliana, Guzun Ion și Boico Victor

Judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către acuzatorul de

stat, procuror în Procuratura de circumscripție Chișinău – Sâli Radu prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie

2018, în cauza penală privindu-l pe

Zubco Constantin xxxxx, născut xxxxx, originar

din xxxxx, domiciliat în r-xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

23.03.2018-16.10.2018;

19.12.2018-19.03.2019.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Constantin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat de la Zubco Constantin în beneficiul statului suma de 107,95 lei (una

sută șapte lei 95 bani) cu titlu de cheltuieli poștale suportate de instanța de judecată în

prezenta cauza penală.

Corpurile delicte: o coală de hârtie cu formatul A4 cu text manuscris, s-a dispus

păstrarea la materialele dosarului penal pe durata păstrării dosarului.

în perioada de timp de la sfârșitul lunii noiembrie a anului 2013 până la data de 11

decembrie 2013, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, folosindu-se de

faptul că nu este văzut de nimeni, în timp ce se afla în apartamentul nr. 22, str. Petru

Zadnipru, 15, mun. Chișinău, în mod tainic a sustras din dulap bani în sumă de 4000

euro, care conform cursului valutar BNM a constituit suma de 71800 lei, prin ce a

cauzat părții vătămate Panfilii Larisa un prejudiciul material în proporții mari.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Zubco Constantin a săvârșit cu bună

știință infracțiunea prevăzută de art.186 alin.(4) Cod penal – furtul, adică sustragerea

pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții mari.

1

Negru Olesea în interesele inculpatului Zubco Constantin prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru primă instanță, prin care Zubco Constantin să fie achitat în baza art.186

alin.(4) Cod penal.

3.1 În motivarea cerințelor sale avocatul a invocat, că în urma cercetării

judecătorești, comiterea infracțiunii imputate nu a fost dovedită, confirmându-se doar

versiunea declarată de către inculpat, menționând că concluziile despre vinovăția

persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile

în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se

interpretează în favoarea bănuitului învinuitului, inculpatului.

În susținerea poziției invocate, partea apărării a invocat că prin emiterea

sentinței apelate instanța a dat dovada toleranței intervenției organului de urmărire

penală în soluția relațiilor civile și familiale între părți și a admis o soluție ilegală.

În contextul dat, apelantul invocă că părțile fiind în concubinaj au dus o perioadă

îndelungată de timp gospodărie comună, dat fiind faptul că în cadrul cercetării

judecătorești ambii soți (au fost în căsătorie civilă) au recunoscut faptul gospodăriei

comune.

La fel, partea apelantă indică că de asemenea s-a constatat, că în urma despărțirii

dânșilor au apărut litigii privind partajarea bunurilor, s-a stabilit că partea vătămată

nu a mai fost angajată în câmpul muncii pentru perioada conlocuirii și nu a dispus de

careva venituri, s-a stabilit că inculpatul a activat în câmpul muncii și banii pe care îi

obținea îi depozita în locul unde obișnuiau să păstreze banii.

În susținerea poziției de apărare, se mai menționează că în cadrul cercetării

judecătorești s-a stabilit că din suma de 4000 euro pretins a fi avute de către partea

vătămată la revenire în țară au mai fost cheltuiți bani, au fost dați cu împrumut și

nerestituiți, or partea vătămată a declarat și aceste declarații se regăsesc și în

argumentările sentinței, că pretinde restituirea banilor împrumutați de către verișoară

(de unde și rezultă că însuși partea vătămată indică că nu erau 4000 de euro, dar a

indicat această sumă pentru a clarifica careva datorii nerestituite).

Astfel, consideră apelanții că în circumstanțele sus indicate instanța urma să

clarifice exista sau nu obiectul material al infracțiunii, erau sau nu în acel loc banii în

sumă de 4000 de euro cu care a revenit în țară partea vătămată, care a fost sursa ei de

existență pentru această perioadă, aparțineau sau nu părții vătămate banii care în

realitate se aflau în ascunziș, câți bani erau acolo, aparțineau sau nu inculpatului banii

care se aflau în ascunziș; au dus sau nu părțile o gospodărie comună și nu în ultimul

rând a avut loc o sustragere sau o folosire necoordonată între concubini a banilor

comuni și apelarea părții vătămate la intervenția organului de urmărire pentru a se

clarifica cu inculpatul și cu datornicii, datoriile cărora să le pună tot în sarcina

inculpatului.

În baza circumstanțelor și motivelor invocate, partea apelantă susține, că nu a

fost argumentată în nici un fel învinuirea adusă fără a fi dovedită existența în

acțiunile lui Zubco Constantin a elementelor constitutive a infracțiunii imputate,

nefiind confirmate nici circumstanțele ce au stat la baza învinuirii aduse lui Zubco

2

Constantin, nefiind elucidate circumstanțe esențiale pentru stabilirea adevărului și

justa soluționare a cauzei, motive din care solicită achitarea lui Zubco Constantin în

acuzarea adusă.

fost respins, ca nefondat apelul declarat de avocat.

Olesea în numele inculpatului, care invocând temeiul de drept prevăzut la art. 427

alin.(1) pct.5), 6), 8), 10), 12), 13), 16) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia și pronunțarea unei hotărâri echitabile.

2018 a fost admis recursul, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 20 iulie 2017 și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în

alt complet de judecată.

2018, a fost admis apelul, casată total sentința, și s-a pronunțat o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță prin care Zubco Constantin, învinuit

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de 186 alin. (4) Cod penal, a fost achitat, din

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

7.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a indicat, că din analiza

probelor administrate în cadrul examinării cauzei, din declarațiile părții vătămate și a

inculpatului, instanța de apel a constatat că, aceștia păstrau împreună mijloacele

financiare câștigate, în același loc - în dulap, la care aveau acces liber ambii,

circumstanță care nu denotă faptul „sustragerii pe ascuns” or, potrivit teoriei

dreptului penal și practicii judiciare, prin sustragere a bunurilor se înțelege luarea pe

nedrept a bunurilor din posesia sau deținerea altei persoane, în scop de profit,

cauzându-i acesteia un prejudiciu material, acțiuni care în speță nu au fost

demonstrate în privința inculpatului Zubco Constantin.

Mai mult ca atât, despre acțiunile sale, și anume despre faptul că a luat banii,

Zubco Constantin i-a comunicat părții vătămate Panfilii Larisa prin biletul lăsat, deși

nu indică suma luată, acesta recunoaște că „a cheltuit toți banii la ruletă” (f.d.50).

Respectiv, atât în ședința instanței de fond, cât și la examinarea cauzei în ordine

de apel nu a fost constatat cert câți bani a avut personal partea vătămată sau câți bani

au avut împreună partea vătămată cu inculpatul și respectiv ce sumă de bani a luat

inculpatul din locuința unde conviețuiau împreună.

Cu referire la cuantumul sumei de 4000 euro, pe care partea vătămată pretinde

că ar fi fost sustrasă de către concubinul ei, instanța de apel a remarcat, că această

sumă nu a fost dovedită de către partea acuzării prin probe pertinente, utile și veridice

ca fiind deținută de către partea vătămată la acel moment or, din declarațiile date de

partea vătămată Panfilii Larisa, atât la depunerea plângerii, cât și la etapa urmării

penale, inclusiv în instanța de judecată la examinarea cauzei în fond și în instanța de

apel, nu rezultă cert că la momentul pretinsului furt aceasta dispunea de suma de

4000 euro și nu de suma de 2700 euro așa cum invocă în declarațiile sale inculpatul

Zubco Constantin, care a recunoscut că din motive personale a luat suma de 2700

euro, care au fost cheltuiți de el în interese personale, dar care ulterior i-a restituit

3

părții vătămate în câteva tranșe, circumstanțe care de fapt nu au fost negate de către

partea vătămată Panfilii Larisa.

Totodată, instanța de apel a constatat, că în declarațiile părții vătămate Panfilii

Larisa sunt divergențe esențiale referitor la suma pretinsă. Or, din declarațiile oferite

de partea vătămată la diferite etape a procesului penal, se atestă că, ultima a relatat

circumstanțe contradictorii în privința sumei pretins sustrase și anume, în plângerea

din data de 29.10.2014, Panfilii Larisa menționează despre sustragerea sumei de 1300

euro (f.d.10), la fel și în procesul verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii, la

data de 06.11.2014, aceasta indică suma de 1300 euro, menționând că suma 2700

euro i-a fost restituită pe parcursul anului 2014 (f.d.7), inclusiv această sumă de 1300

euro, este menționată și în declarațiile oferite în calitate de victimă la data de

11.11.2014 (f.d.15). Ulterior, la data de 25.12.2014, fiind audiată deja în calitate de

parte vătămată, aceasta declară că suma deținută acasă era de 4500 euro, iar după

depistarea lipsei banilor în sumă de 4000 euro, în urma discuției cu concubinul său,

au convenit ca acesta să plece peste hotarele țării, de unde acesta i-a transmis bani în

sumă de 2100 euro (f.d.21-22), iar fiind audiată în instanța de apel, aceasta declară că

suma pretins sustrasă de către inculpat este deja de 3000 euro.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic declarațiile părții vătămate Panfilii

Larisa care, pe parcursul cercetării judecătorești nu a negat faptul că a locuit în

concubinaj cu inculpatul Zubco Constantin, însă nu au dus o gospodărie comună,

chiar dacă relația dintre partea vătămată și inculpat nu a fost oficializată prin

încheierea unei căsătorii, atât primul cât și ultimul în declarațiile oferite instanței de

judecată, au confirmat faptul că cheltuielile cotidiene, cât și cele pentru nașterea

copilului, le-au suportat împreună, ceea ce denotă că banii pe care îi aveau în casă

erau comuni.

Respectiv, din cele constatate se atestă, că Zubco Constantin luând o sumă de

bani, cuantumul căreia nu a fost cert stabilit, din domiciliul unde conviețuia cu

Panfilii Larisa, acțiunile acestuia nu pot fi redate sub aspectul unui furt, din moment

ce dânsul avea accesul liber la mijloacele financiare care erau păstrate în comun.

În contextul dat, instanța de apel a remarcat, că contradicțiile din declarațiile

părții vătămate Panfilii Larisa, inclusiv confirmarea faptului ostilității relațiilor cu

inculpatul Zubco Constantin, fapt, de altfel, confirmat și de către acesta în cadrul

acțiunii procesuale de confruntare cu partea vătămată din 25.12.2014 (f.d.34-35),

denotă că acțiunile părții vătămate au scop de răzbunare în privința inculpatului,

manifestate prin depunerea plângerii în privința lui Zubco Constantin la organele de

poliție cu referire la sustragerea mijloacelor financiare, abia după întreruperea

oricăror relații între aceștia, adică peste aproximativ un an de la pretinsa faptă

infracțională.

În argumentarea constatărilor relevate, instanța de apel a mai remarcat, că deși

fapta infracțională se pretinde a fi comisă în noiembrie – decembrie 2013, cet. Panfilii

Larisa, cunoscând despre aceasta, se adresează cu plângere organelor de poliție abia

la 29.10.2014 or, în această perioadă continuând să locuiască în concubinaj cu Zubco

Constantin din momentului pretinsului furt și până în vara anului 2014, când se indică

4

despre destrămarea relației acestora, fapt ce trezește îndoieli asupra săvârșirii

infracțiuni de furt de către Zubco Constantin.

Astfel, prin sentință, în baza actului de învinuire, în sarcina lui Zubco Constantin

eronat s-au reținut ca fiind demonstrate acțiunile acestuia de sustragere pe ascuns a

sumei de 4000 euro prin ce a cauzat părții vătămate daune în proporții mari, deoarece

în acest sens acuzatorul de stat a eșuat de a demonstra prin probe utile, pertinente și

concludente vinovăția lui Zubco Constantin și anume în sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții mari or, din circumstanțele

stabilite în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că inculpatul și partea vătămată

au locuit împreună, iar banii pe care îi aveau îi țineau în comun, suportând

cheltuielile cotidiene împreună, având acces la sursele financiare ambii.

Procuratura de circumscripție Chișinău – Sâli Radu, declară recurs ordinar indicând

ca temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care

solicită admiterea recursului, casarea totală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 16

octombrie 2018 cu menținerea sentinței Judecătoriei Ciocana num. Chișinău din 30

iunie 2016 fără modificări, deoarece apelul a fost admis greșit.

8.1 În motivarea recursului procurorul a indicat că, la pronunțarea sentinței,

instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras

concluzia că inculpatul Zubco Constantin a săvârșit anume infracțiunea imputată.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, în pofida faptului că inculpatul Zubco Constantin nu își recunoaște vina,

vinovăția lui de comiterea infracțiunii imputate se dovedește integral de următoarea

sistemă de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează

între ele, și care combat și argumentele apelului înaintat, cum ar fi declarațiile părții

vătămate Panfilii Larisa (f.d. 81-830); declarațiile martorului Panfilii Eugenia (f.d.

109-110); declarațiile inculpatului Zubco Constantin (f. d. 111-113).

Indică acuzarea că, declarații relatate de inculpat nu corespund adevărului, mai

mult, aceste declarații au fost oferite cu scopul de a se eschiva de la răspunderea

penală, mai mult. declarațiile inculpatului sunt contradictorii, fiind combătute de

declarațiile părții vătămate, dar și martorilor audiați. Vina inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate mai este demonstrată și prin următorul sistem de probe, care

ca finalitate coroborează cu declarațiile sus apreciate și anume: - procesul-verbal de

examinare a obiectului din 30.12.2014, în cadrul căruia a fost examinată o coală de

hârtie pe care se distinge textul manuscris și anume: „Amorelu picolina mia

îngerașule să știi că te iubesc ești viața mea, dor nu mai pot să te mint, eu am făcut

cea mai mare greșeală din viața mea am cheltuit toți banii la ruletcă te rog iartămă

acum am înțeles ceam făcut parcă-s drogat, mă uit la fată și mor, eu v-am trădat, nu

mai vreau să exist”. Pe verso, se distinge text manuscris : „Te rog ai grijă de tine fata

și iartămă nu mai vb. am făcut, sunt cel mai mare (...). Să știi că vă iubesc nu am

curajul să-ți vb - în ochi dar să știi sunteți totul pentru mine. Vreau să vă las cu bine.

5

Te rog Iartămă. Adioooo” (f.d.24, 50); - ordonanța de recunoaștere și de anexare a

corpurilor delicte la cauza penală din 30.12.2014, și anume: o coală de hârtie cu

formatul A4 cu text manuscris redat mai sus (f.d. 25); - procesul-verbal de

confruntare din 25.12.14 petrecută între partea vătămată Panfilii Larisa și Zubco

Constantin (f.d. 34-35); - corpul delict - scrisoarea în original prezentată de partea

vătămată și anexată la materialele cauzei penale prin ordonanța din de anexare a

documentelor (f.d. 50-51).

În această ordine de idei, relatează procurorul că, sistemul respectiv de acte

coroborează cu probele apreciate mai sus și demonstrează cu certitudine vina

inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal.

Indică recurentul că, nu pot fi reținute ca plauzibile argumentele invocate în

cererea de apel, or prin probele anexate la materialele cauzei s-a demonstrat cu

certitudine vina inculpatului.

Astfel, prin probele administrate s-a constatat că, suma de bani în valoare de

4000 euro a fost sustrasă anume de inculpatul Zubco Constantin fapt despre care a

relatat în scrisoarea lăsată părții vătămate, iar suma sustrasă de la partea vătămată

reprezintă daune în proporții mari, conform cursului valutar BNM la data sustragerii

constituind suma de 71800 lei.

Mai mult, culpa inculpatului este demonstrată și prin scrisoarea întocmită de

acesta și lăsată părții vătămate, în cumul cu declarațiile părții vătămate în prezenta

cauză penală î-i deconspiră și indică la unica persoana care a sustras banii.

De asemenea, instanța nu reține ca plauzibile argumentele inculpatului precum

că nu a comis fapta incriminată, or inculpatul și partea vătămată nu se aflau în

căsătorie, și prin urmare, regimul juridic a bunurilor materiale comune, inclusiv și a

banilor câștigați de partea vătămată peste hotarele țării și păstrate de partea vătămată

la domiciliu în dulap, nu a apărut conform prevederilor art. art. 19, 20 Codului

familiei.

Prin urmare, indică acuzarea că cele relatate de inculpat, precum că banii au fost

comuni, nu pot fi reținute.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis reieșind din

următoarele considerente.

Conform art. 435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Totodată, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv să o caseze total, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a

dus la adoptarea unei hotărâri ilegale.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

6

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită judecății

instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale reglementate

exhaustiv de legislator.

Procurorul critică decizia contestată, invocând temeiurile de casare prevăzute de

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Din analiza textuală a recursului declarat, Colegiul reține, că decizia instanței de

apel se contestă prin prisma temeiului de recurs prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, invocându-se că în rezultatul evaluării incorecte și selective

a probelor administrate la caz, instanța de apel a comis erori de drept prin faptul că

greșit a admis apelul apărării, a casat total sentința, și a pronunțat o nouă hotărâre,

prin care Zubco Constantin, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de 186 alin.

(4) Cod penal, a fost achitat.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept procesuale

menționate, Colegiul constată că prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 octombrie 2018, a fost admis apelul, casată total sentința, și s-a

pronunțat o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță prin care

Zubco Constantin, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(4) Cod

penal, a fost achitat, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Conform art.385 alin.(1) pct.1), 3) Cod de procedură penală, la adoptarea

sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de

săvârșirea căreia este învinuit inculpatul și dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea.

Reieșind din prevederile art. 394 alin.(3) pct. 2) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă descrierea circumstanțelor

cauzei constatate de instanța de judecată și enunțarea temeiurilor pentru achitarea

inculpatului, cu indicarea motivelor pentru care instanța respinge probele aduse în

sprijinul acuzării. Nu se admite introducerea în sentința de achitare a unor formulări

ce ar pune la îndoială nevinovăția celui achitat.

În corespundere cu jurisprudența națională, sentința trebuie să corespundă atât

după formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

7

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte.

În speță, Colegiul penal sesizează că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei.

La caz, se menționează, că instanța de apel a achitat inculpatul pe motiv că nu s-

a constatat existența faptei infracțiunii.

Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel, rejudecând cauza, nu a respectat

prescripțiile de drept nominalizate, contradictoriu și-a motivat soluția, deoarece:

- constatând că sentința este una neîntemeiată și rejudecând cauza potrivit

regulilor generale, a examinat probele prezentate și a ajuns la concluzia, că: din

declarațiile părții vătămate și a inculpatului, aceștia păstrau împreună mijloacele

financiare câștigate, în același loc – în dulap, la care aveau acces liber ambii,

circumstanță care nu denotă faptul „sustragerii pe ascuns” or, potrivit teoriei

dreptului penal și practicii judiciare, latura obiectivă a furtului se realizează prin

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane.

Astfel că, în motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat, că fapta

incriminată lui Zubco Constantin nu întrunește elementele infracțiunii, prevăzute de

art. 186 alin. (4) Cod penal, și anume lipsa laturii obiective.

Totodată, în dispozitiv a dispus divergent că inculpatul este achitat de sub

învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(4) Cod penal din motiv că

„nu s-a constatat existența faptei infracțiunii”.

Prin urmare, instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu

rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că decizia instanței de apel

în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării soluției

adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, iar erorile admise de către instanța de apel nu

pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este

abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței,

substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale-penale

la pronunțarea hotărârii judecătorești.

Totodată, instanța de recurs nu poate reține ca fondate, nici concluziile primei

instanțe privind condamnarea inculpatului, motivarea căreia este incompletă,

unilaterală, luând partea acuzării, fără a da apreciere tuturor probelor cercetate,

conform art.101 Cod procedură penală, fără a analiza învinuirea adusă inculpatului în

raport cu probele prezentate de acuzare, care au fost cercetate în cadrul ședinței de

judecată, motiv pentru care solicitările acuzării din recurs privind menținerea

sentinței primei instanțe nu pot fi admise.

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursul ordinar

declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu remiterea

cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecată.

8

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererea de apel; să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele

administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le

dea o evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei

probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă

a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, respectiv în caz

de adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție a inculpatului, să emită o

soluție clară, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în

acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către acuzatorul de stat, procuror în

Procuratura de circumscripție Chișinău – Sâli Radu.

Casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16

octombrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Zubco Constantin xxxxx, cu

dispunerea rejudecării cauzei, de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 18 aprilie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecătorii Cobzac Elena

Catan Liliana

Guzun Ion

Boico Victor

9