1ra-59/2018 — art.186 alin.4 Cod penal

1ra-59/2018 — art.186 alin.4 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-59/18

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

13 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Anatolie

Țurcan,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Negru Olesea în numele inculpatului Zubco Constantin, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2017,

în cauza penală în privința lui

Zubco Constantin XXXX,

născut la xxxx, originar din r-nul Xxxx, s.Xxxx, cu

viza de domiciliu în r-nul Xxxx, s. Xxxx.

Date referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

fond);

apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

Zubco Constantin a fost condamnat în baza art. 186 alin.(4) Cod penal la 5 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat de la inculpat în beneficiul statului suma de xxxx lei cu titlu

de cheltuieli poștale.

Constantin, în perioada de timp de la sfârșitul lunii noiembrie 2013 până la

data de 11 decembrie 2013, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, folosindu-se de faptul că nu este văzut de nimeni, în timp ce se afla

în apartamentul nr. xxxx, din str. Xxxx, mun. Xxxx, pe ascuns, a sustras din

dulap bani în sumă de xxxx euro, care conform cursului oficial al BNM la

data comiterii infracțiunii constituia suma de xxxx lei, cauzându-i părții

vătămate Panfilii Larisa un prejudiciu material în proporții mari.

1

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de

achitare, menționând că sentința de condamnare se adoptă numai în cazul în

care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii a fost confirmată prin probele cercetate în instanța de judecată.

Astfel, concluziile despre vinovăția persoanei nu pot fi întemeiate pe

presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate,

se interpretează în favoarea inculpatului.

Pe parcursul examinării cauzei nu s-a confirmat comiterea faptei

imputate inculpatului, ci s-a dovedit cele declarate de Zubco C.

Astfel, părțile aflându-se în relații de concubinaj, conlocuind împreună

o perioadă îndelungată de timp au avut și o gospodărie comună, fapt

confirmat de inculpat și partea vătămată. Ulterior, s-a constatat că în urma

despărțirii acestora au apărut litigii privind partajarea bunurilor, stabilindu-se

că partea vătămată nu a mai fost angajată în câmpul muncii pe perioada

conlocuirii, astfel nu a dispus de careva venituri. Însă, inculpatul pe perioada

nominalizată a activat și banii pe care îi obținea îi depozita în locul unde

obișnuia să-i păstreze. Prin urmare, s-a confirmat faptul că din suma de xxxx

euro pretins a fi avută de către partea vătămată la revenirea în R. Moldova, au

mai fost cheltuiți bani, fiind dați cu împrumut și nerestituiți, fapt relatat de

către victimă, inclusiv aceste declarații sunt expuse și în sentință, precum că

Panfilii L. pretinde restituirea banilor împrumutați de către verișoară. De

unde și rezultă că partea vătămată indică că nu era suma de xxxx euro, însă a

indicat suma nominalizată pentru a clarifica careva datorii nerestituite.

Din circumstanțele menționate, instanța urma să stabilească dacă există

sau nu obiectul material al infracțiunii, erau sau nu în acel loc banii în sumă

de xxxx euro cu care a revenit în țară partea vătămată și care a fost sursa

acesteia de existență pentru perioada dată, aparțineau sau nu părții vătămate

banii care în realitate se aflau în locul depozitării, care era suma de bani,

aparțineau sau nu inculpatului banii care se aflau acolo, au dus sau nu părțile

o gospodărie comună, inclusiv și dacă a avut loc o sustragere sau o folosire

necoordonată între concubini a banilor comuni și apelarea părții vătămate la

intervenția organului de urmărire penală pentru a se clarifica cu inculpatul și

cu persoanele datoriile cărora să le pună tot în sarcina inculpatului.

2

Învinuirea adusă inculpatului nu a fost argumentată în nici un mod,

astfel, nefiind dovedit existența în acțiunile lui Zubco C. a elementelor

constitutive ale infracțiunii. Circumstanțele ce au stat la baza învinuirii

inculpatului nu s-au confirmat.

2017, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de avocat.

probele cercetate, examinate în ansamblu, prezintă o situație clară și fără dubii

a circumstanțelor de fapt, acestea fiind raportate just la prevederile legale.

În consecință instanța a conchis că instanța de fond just a ajuns la

concluzia despre vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 184 alin. (4) Cod penal.

Cât privește declarațiile inculpatului potrivit căruia acesta consideră că

a restituit victimei toată suma de bani prin tranșele transmise în timp ce el se

afla la Moscova, acestea fiind în sume de xxxx euro, xxxx euro, xxxx euro,

precum și banii de la cumătrie în sumă de xxxx euro, instanța a considerat că

acestea sunt depuse cu scopul de a se eschiva de la răspunderea penală,

inclusiv ele sunt contradictorii, fiind combătute prin declarațiile victimei și ale

martorilor.

Prin probele administrate s-a constatat că suma de bani în valoare de

xxxx euro a fost sustrasă de Zubco C., fapt relatat în scrisoarea scrisă de

inculpat și lăsată victimei, iar suma sustrasă reprezintă daune în proporții

mari, care la data sustragerii constituind suma de xxxx lei.

Astfel, instanța a respins argumentele inculpatului precum că nu el a

comis fapta incriminată, or Zubco C. și victima nu se aflau în căsătorie, prin

urmare bunurile materiale comune, inclusiv și banii câștigați de partea

vătămată peste hotarele țării, care erau păstrate de aceasta la domiciliu în

dulap, nu a fost bazat juridic pe prevederile art. 19, 20 Codul familiei.

Cele relatate de inculpat, precum că banii au fost comuni, nu pot fi

reținute, lipsind probe concludente privind înregistrarea căsătoriei, cât și

temeiul de drept.

Negru Olesea în numele inculpatului, care invocând temeiul de drept

prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.5),6),8),10),12),13),16) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri echitabile.

3

A menționat că organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt

obligate să examineze cauza complet și sub toate aspectele. Dreptul la un

proces echitabil include respectarea principiului egalității armelor. Conform

jurisprudenței CEDO, fiecare parte trebuie să obțină o posibilitate rezonabilă

de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație net

dezavantajată în raport cu adversarul său. Între părți trebuie să se mențină un

echilibru corect.

În cursul judecării cauzei, instanța de judecată este obligată să creeze

posibilități reale de acces liber al oricărei persoane la un proces echitabil, să

ofere părții acuzării și părții apărări condițiile necesare pentru cercetarea

multilaterală și în deplină măsură a circumstanțelor cauzei.

Cele menționate au fost neglijate, iar apărarea a fost pusă în situația

dezavantajată față de acuzare, atât timp cât acuzarea a prezentat instanței de

fond declarațiile părții vătămate, care a fost audiată în lipsa inculpatului care

nu a avut posibilitatea de a pune întrebări. În acest sens menționând faptul că

în cadrul instanței de apel a fost ignorat demersul apărării privind audierea

părții vătămate, cu dispunerea examinării cauzei în lipsa acesteia, pe când în

cadrul examinării cauzei în instanța de fond nu au fost stabilite toate

circumstanțele cauzei, în cazul când nu a participat apărătorul apelant, nici

inculpatul.

Dacă ar fi situația de fapt cum a fost expusă în viziunea acuzării și

anume că există faptul infracțiunii, atunci nu trebuie de neglijat faptul că

inculpatul și partea vătămată sunt de fapt o familie, care au un copil minor

comun, fiind necesar de a clarificadacă părțile nu s-au împăcat, or

recomandarea nr. 56 Cu privire la aplicarea art. 109 Cod penal și 276 CPP în

cazurile împăcării părților presupune că plângerea părții vătămate este

obligatorie pentru pornirea urmăririi penale în cazul infracțiunii de furt al

avutului proprietarului săvârșit de soț, rude, în paguba tutorelui, ori de

persoana care locuiește împreună cu victima sau este găzduită de aceasta.

Potrivit procedurii penale, împăcarea poate interveni, în cazul

infracțiunilor prevăzute de art. 276 alin.(1) CPP, oricând în procesul penal: la

urmărirea penală, în instanța de fond, de apel, < dar numai până la

rămânerea definitivă a hotărârii.

La fel a indicat că instanța de judecată urma să stabilească care este

suma prejudiciului cauzat și care sumă făptuitorul ar fi urmat s-o restituie

părții vătămate, în cazul în care admitem că s-ar fi comis infracțiunea.

4

Inculpatul ar fi putut opta pentru împăcare ori pentru aplicabilitatea față de el

a prevederilor legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței R.Moldova.

Totodată, apărarea a fost privată de posibilitatea de a pune întrebări

asupra acestui fapt părții vătămate, iar instanțele judecătorești nu au verificat

această situație.

În cauza Guvec c. Turciei, hotărârea CEDO din 20.01.2009, Curtea a

reamintit că dreptul acuzatului de a participa efectiv la proces include nu

numai dreptul de a fi prezent, dar și de a asculta și urmări procedura.

Participarea efectivă presupune ca acuzatul să aibă o înțelegere largă a naturii

procesului, a mizei pe care o impică, inclusive a semnificației pedepsei care i-

ar putea fi aplicată.

Mai mult pentru a pronunța sentința, soluția căreia a fost menținută

prin decizia recurată, adică de condamnare a inculpatului, instanța a reținut

că Zubco C. ar fi comis sustragerea a 4000 euro, ceea ce constituie suma de

71 800 lei. Însă, potrivit legii nr. 207 din 28.07.2016 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, în art. 126 Cod penal, au fost efectuate

modificări și proporții mari sunt considerate valoarea bunurilor sustrase, < ,

care depășește 20 de salarii medii lunare pe economie prognizate, stabilite

prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul

2013, a fost stabilit în mărime de 3850 lei. Astfel, 20 de salarii medii lunare

constituind suma de 77 000 lei pentru anul 2013, prin urmare interpretând

normele de drept menționate, fapta pretinsă a fi comisă de către Zubco C. nu

poate fi încadrată în prevederile alin.(4) art. 186 Cod penal, or, art. 10 Cod

penal, prevede că legea penală, care înlătură caracterul infracțional al faptei,

care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a

comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor

care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi,

inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat

pedeapsa, dar au antecedente penale.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat de avocatul în numele inculpatului, considerându-

l inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

5

invocate în raport cu circumstanțele cauzei Colegiul lărgit consideră că acesta

urmează a fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de

procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl

admită, să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe

noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond, fiind în drept să reaprecieze probele din

dosar.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a

comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

Raportând prevederile legale sus menționate la speța supusă judecării

Colegiul lărgit conchide că, instanța de apel la examinarea prezentei cauze

penale nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, situație ce

impune Colegiul de a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel, în alt

complet de judecată, deoarece erorile judiciare admise de către instanțele de

fond nu pot fi corectate de instanța de recurs.

În conformitate cu prevederile art.412 alin.(3) Cod de procedură penală,

judecarea apelului se face cu citarea părților și înmânarea copiilor de pe apel.

6

Conform art. 315 Cod de procedură penală, procurorul, partea

vătămată, apărătorul, inculpatul beneficiază de drepturi egale în fața instanței

de judecată în ce privește administrarea probelor, participarea la cercetarea

acestora și formularea cererilor și demersurilor.

Articolul 24 Cod de procedură penală garantează părților dreptul la un

proces contradictoriu și prevede că părțile participante la judecarea cauzei au

drepturi egale, fiind investite de legea procesuală penală cu posibilități egale

pentru susținerea pozițiilor lor.

Colegiul remarcă că potrivit prevederilor art. 323 alin.(2) și (3) Cod de

procedură penală, judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel se

desfășoară cu participarea părții vătămate, iar în caz de neprezentare motivată a

acesteia, instanța, consultând opiniile părților, decide judecarea cauzei sau amânarea

ei în funcție de faptul dacă cauza poate fi judecată în lipsa părții vătămate fără a-i leza

drepturile și interesele.

Instanța de recurs reține, că la câteva ședințe de judecată în instanța de

apel partea vătămată Panfilii L. s-a prezentat, însă instanța la acea etapă nu a

purces la examinarea cauzei în fond, ulterior victima nu s-a prezentat, iar

cauza a fost examinată în lipsa acesteia.

În acest sens, Colegiul penal menționează că la 22 iunie 2017, potrivit

procesului-verbal al ședinței de judecată (f.d.195), s-au prezentat procurorul,

avocatul Negru O. în numele inculpatului Zubco C., însă nu s-au prezentat

partea vătămată Panfilii L. și inculpatul Zubco C.

Astfel, instanța soluționând chestiunea cu privire la continuarea

examinării cauzei în lipsa părților neprezente, avocatul a considerat posibil

examinarea cauzei în lipsa inculpatului și imposibilitatea în lipsa părții

vătămate, menționând că nu a participat la examinarea cauzei în fond și față

de victimă are mai multe întrebări, iar acuzatorul de stat a considerat posibilă

începerea examinării cauzei în lipsa lui Panfilii L. care a fost citată legal și nu

este apelant în speță, precum și în lipsa inculpatului, care a confirmat faptul

că acesta cunoaște despre ședința de judecată, din care considerente instanța a

dispus amânarea cauzei penale pentru 20.07.2017.

Ulterior, la data fixată, partea vătămată nu s-a prezentat, iar părțile din

proces au rămas la aceiași poziție, apărarea considerând imposibilă

examinarea cauzei, deoarece nu-și poate realiza obligațiile sale, menționând

că nu a participat în instanța de fond și sunt circumstanțe care urmează a fi

elucidate, iar acuzatorul de stat a considerat posibil. Instanța, ascultând

7

opiniile participanților la proces, a considerat posibilă începerea examinării

cauzei în lipsa parții vătămate, necătând că apărarea a insistat la prezența

părții vătămate, apoi acordând cuvând apelantului, ascultând opinia

acuzatorului de stat, verificând probele cercetate în prima instanță, a trecut la

dezbaterile judiciare.

Apoi, verificând dacă nu au parvenit replici, unde avocatul Negru O. a

indicat că s-a făcut referire la declarațiile părții vătămate, însă instanța nu se

pronunță în nici un mod și se retrage în camera de deliberare, adoptând și

pronunțând dispozitivul deciziei.

La acest capitol instanța atestă că, potrivit dispoziției art. 414 alin.(3)

Cod de procedură penală, în cazul în care declarațiile persoanelor care au fost

audiate în prima instanță se contestă de către părți, la solicitarea acestora,

persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța de apel conform

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță.

Prin urmare, Colegiul conchide că prin ignorarea solicitărilor părții

apărării și anume a avocatului Negru O. care apără interesele inculpatului

Zubco C. - privind imposibilitatea examinării cauzei în lipsa părții vătămate

Panfilii L., de către instanța de apel a fost încălcat principiul

contradictorialității și dreptul inculpatului la apărare, avocatul ca parte în

proces, fiind lipsit de posibilitatea de a-l apăra pe inculpat, or declarațiile

părții vătămate Panfilii L., în viziunea apărătorului, are o importanță decisivă

pentru justa soluționare a cauzei penale și încadrarea corectă a cauzei.

De asemenea, instanța relevă, că Zubco C. de către organul de urmărire

penală a fost învinuit în sustragerea pe ascuns a bunurilor lui Panfilii Larisa

cu cauzarea de daune în proporții mari, fapta fiind încadrată în baza art. 186 alin.

(4) Cod penal.

Colegiul penal conchide că, la examinarea prezentei cauze penale

instanțele de fond nu au verificat dacă fapta imputată inculpatului just a fost

încadrată în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Codul penal, or din

probele prezentate de acuzare nu rezultă indubitabil că întreaga sumă pe care

le-a deținut în conturi bancare partea vătămată Panfilii L. și anume 4000 Euro

(incriminată prin rechizitoriu), Zubco C. a sustras-o, folosind-o în scopuri

personale.

Astfel, reieșind din faptul că inculpatul și partea vătămată s-au aflat în

relații de concubinaj, au conlocuit împreună o perioadă îndelungată de timp

și având un copil, au avut un buget comun, instanța urma să verifice care este

8

cuantumul sumei sustrase prin furt de la partea vătămată, or atât din

declarațiile părții vătămate, cât și a inculpatului date în cadrul urmăririi

penale și instanței de fond rezultă, că inculpatul nu era angajat oficial, însă

lucra la o firmă din or. Orhei, banii pe care îi câștiga Zubco C. îi punea în

dulap, alături de banii părții vătămate; adică banii care îi aveau în casă erau

comuni.

Mai mult, nici în scrisoarea care a fost scrisă de inculpat și pusă la baza

sentinței de condamnare ca probă, nu este indicat concret ce sumă de bani a

fost sustrasă de acesta, or, în acest manuscris fiind menționat că „ ... a făcut cea

mai mare greșeală din viața sa, a cheltuit toți banii la ruletă ...”, fără a fi

nominalizată suma precisă (f.d.50).

La fel, nu au fost verificate și apreciate actele cauzei cum sunt: -

procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea

infracțiunii din 06 noiembrie 2011, procesul-verbal de constatare din 06

noiembrie 2015 (f.d.7-8), potrivit căruia partea vătămată Panfilii L. a relatat că

solicită să fie atras la răspundere Zubco C. care de la finele lunii noiembrie 2013 –

până la 11 decembrie 2013 prin acces liber, de la domiciliu, i-a sustras suma de xxxx

euro, însă în perioada anului 2014, el i-a restituit suma de xxxx euro, astfel din suma

sustrasă îi datorează – xxxx euro.

Totodată, la materialele cauzei nu este nici o probă care ar confirma că

partea vătămată deținea în cont bancar suma de xxxx euro.

Tot aici, instanța reține și declarațiile inculpatului, depuse în cadrul

urmăririi penale, audierii sale în calitate de bănuit, precum și în cadrul

confruntării, unde a declarat că, în ceia ce privește suma de bani care erau în

casă, banii îi strângeam în comun, adică ei ambii cu victima aveau acces la ei.

Aveau aproximativ suma de xxxx euro și xxxx lei care i-a obținut în urma

unui mic bussines cu miezul de nucă, dar nicidecum nu aveau în casă suma de

xxxx euro. Din cauza unor probleme personale a luat toți banii nominalizați și

i-a cheltuit. În casă, au rămas doar aproximativ xxxx – xxxx euro. Despre acest

fapt i-a spus concubinei. Din motiv că victima trebuia să plătească ultima rată

pentru casă el a plecat în Federația Rusă la lucru și i-a întors părții vătămate

aproximativ suma de xxxx euro. Careva bani personali a victimei nu i-a luat,

deoarece banii care se aflau în casă la acel moment erau comuni. Înainte de a pleca

în Federația Rusă i-a lăsat lui Panfilii L. suma de xxxx lei, pentru a avea bani

de cheltuială.

9

În acest sens, instanța reține și declarațiile părții vătămate, care confirmă

că în perioada cât inculpatul Zubco C. s-a aflat în Federația Rusă i-a transmis

suma de xxxx euro, însă banii nu erau în contul datoriei, dar pentru întreținere.

Apoi, la sfârșitul lunii iunie 2014, Zubco C. a plecat la muncă în Italia, unde a

câștigat suma de xxxx euro, care au fost folosiți pentru cumătria fetei. Timp de

o lună i-a mai transmis suma de xxxx euro, pentru întreținerea copilului. După

cumătria fetei, banii în sumă de xxxx euro i-a luat ea pentru întreținerea

copilului. Ulterior, victima relatează că la cumătrie a fost obținută suma de xxxx

euro, precum și este de acord de a considera că suma de xxxx euro care i-a fost

transmisă pentru a achita rata pentru apartament să o considere în contul datoriei

care urmează a fi restituită de către Zubco C. Astfel, urmând să-i mai de-a suma

de xxxx euro, fiindcă suma de xxxx euro, este cea care nu i-a întors-o din xxxx

euro pe care i-a transmis pentru verișoara lui Zubco C. Deasemenea suma de

xxxx euro, este suma pe care inculpatul a lăsat-o în plic.

Reieșind din cele menționate Colegiul lărgit constată că în declarațiile

părții vătămate Panfilii L. sunt divergențe esențiale referitor la suma sustrasă

de inculpat, adică prejudiciul cauzat și datoria ce urmează a fi restituită.

La examinarea probelor care confirmă sau infirmă vinovăția persoanei,

instanța de judecată urmează în hotărâre să argumenteze motivele admiterii

sau respingerii probelor atât de învinuire, cât și de apărare, fiind obligată să

aprecieze toate probele examinate în ședință, indiferent de faptul dacă sunt

cuprinse în dosar sau au fost prezentate de părți în ședința de judecată.

Colegiul penal lărgit constată că la judecarea apelului, instanța nu a

ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de procedură

penală și nu a apreciat fiecare probă separat adusă de participanții la proces și

nu s-a pronunțat în mod convingător asupra acestora.

La acest capitol Colegiul relevă, că învinuirea se bazează pe declarațiile

părții vătămate Panfilii L., iar din conținutul deciziei instanței de apel rezultă

că aceasta a respins apelul declarat de avocat în numele inculpatului,

apreciind ca fiind veridice depozițiile victimei, fără a preciza care declarații au

fost reținute de instanța de apel ca fiind adevărate, cele date în cadrul

urmăririi penale sau cele depuse nemijlocit în instanța de fond, care au fost

verificate în ședința instanței de apel, or Panfilii L. fiind audiată la diferite

etape a procesului penal a dat declarații contradictorii.

Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel, nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul declarat de avocat în numele

10

inculpatului, adică nu au fost supuse verificării probele prezentate în

susținerea nevinovăției inculpatului, iar decizia atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, care este o eroare de drept prevăzută la art. 427

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, or, erorile comise nu pot fi reparate

de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece aceasta nu este

abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității

sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor

procesuale penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

Încălcările enunțate determină, incontestabil, Colegiul să concluzioneze

asupra necesității de a casa decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță în alt complet de judecată, unde instanța de

apel, urmează să se conducă de prevederile art.436 Cod de procedură penală,

care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să țină seama de cele

expuse în prezenta decizie, să înlăture erorile admise, să se pronunțe la modul

cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual-penale asupra

motivelor invocate în apel și în recurs, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, cu respectarea

prevederilor art.414, 417, 419 Cod de procedură penală.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Negru Olesea în numele

inculpatului Zubco Constantin, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 20 iulie 2017, în cauza penală în privința lui Zubco

Constantin și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 15

martie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

11