1ra-848/2019 — art. 287 al. 3 CP

Dosarul nr. 1ra-848/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

avocatul Pleșca Corneliu în numele inculpatului Amiraslanov Azar, prin care solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 31 mai 2018 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2018, în cauza penală,

în privința lui

Amiraslanov Azar, născut la XXX, originar din

XXX, localitatea XXX, domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 12.03.2018 pînă la 31.05.2018;

Instanța de apel de la 12.07.2018 pînă la 27.09.2018;

Instanța de recurs de la 15.03.2019 pînă la 22.05.2019.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă

Amiraslanov Azar a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (3) Cod penal stabilindu-i pedeapsa cu închisoare pe un termen de 5 ani,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost respinsă cerința acuzatorului de stat cu privire la compensarea de către

inculpat a cheltuielilor judiciare legate de efectuarea expertizei judiciare nr.

201802D0061 din 15.01.2018 în sumă de 320 lei.

Azar, la 01.01.2018, în perioada de timp de la 03:20 pînă la 03:40, aflându-se în

localul restaurantului „XXX”, situat în mun. XXX, str. XXX, unde mai multe grupe

de persoane sărbătoreau Revelionul, realizându-și intenția de încălcare grosolană a

ordinii publice, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, a inițiat un

conflict cu cet. Turcan Oleg în cadrul căruia, folosind un cuțit nestabilit de organul de

urmărire penală, a încercat să-i aplice o lovitură lui Țurcan Oleg, dar din cauză că

între ei s-a interpus Dudnic - Baltaga Tatiana, a lovit-o pe aceasta în regiunea

piciorului stîng, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr.

201802D0061 din 15.01.2018, plagă înțepată a coapsei stângi, care se califică ca

vătămare corporală ușoară.” (vol. II, f. d. 36).

inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care Azar Amiraslanov să fie achitat de comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal, din motivul că, fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

În susținerea apelului s-a invocat că, inculpatul nu a săvârșit infracțiunea

imputată, astfel declarațiile inculpatului, părții vătămate Dudnic - Baltaga T.,

1

martorilor Rusu V., Brînzan I., Braga O., Sadovnic A., precum și celelalte probe puse

la baza condamnării, n-au fost administrate, cercetate și apreciate corect.

Instanța de fond la stabilirea pedepsei a ignorat vehemente principiile de

individualizare a pedepsei, avînd în vedere că termenul pedepsei cu închisoarea

stabilit inculpatului reieșind din persoana acestuia, fapta incriminată lui, existența

doar circumstanțelor atenuante, nu a fost suspendat pentru executarea pedepsei cu

închisoarea conform prevederilor art. 90 Cod penal, sub aspect al cetățeniei acestuia

și al stării sale de sănătate care este una precară, iar acordarea asistenței medicale în

privința acestuia va fi una electivă doar în condiții de libertate, unde va avea

posibilitatea de a beneficia de asistența medicală calificată, de către instanța de

judecată sub acest aspect au fost neglijate și recentele modificări ce urmează a

promova principiul umanizării pedepselor penale, reflectat în conținutul art. 90/1 Cod

penal.

2018, a fost respins, ca fiind nefondat, apelul declarat de avocatul Pleșca Corneliu în

numele inculpatului, menținând sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 31

mai 2018, privindu-l pe Amiraslanov Azar.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, atît urmărirea penală

cît și judecata în primă instanță s-a desfășurat în strictă conformitate cu procedura

prevăzută de lege și, respectiv, nu s-a constatat încălcări care atrag nulitatea probelor

administrate și a actelor procedurale efectuate, ori, sentința cuprinde elementele

definitorii condamnării prevăzute de articolul 394 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală.

Versiunea înaintată de partea apărării, precum că inculpatul nu a comis

huliganismul agravat nu are suport probatoriu, devreme ce probele prezentate în

sprijinul învinuirii, administrate și apreciate de primă instanță - relevate în cuprinsul

sentinței, verificate în ședința instanței de apel, dovedesc cu certitudine săvârșirea

infracțiunii imputate inculpatului.

Argumentul apelantului, precum că în cadrul conflictului iscat între Amiraslanov

A. și Țurcan O., inculpatul nu a avut în posesia sa vreo armă albă și respectiv, nu a

lovit-o cu cuțitul pe Dudnic - Baltaga T. – s-a respins ca fiind nefondat, ori, din

declarațiile părții vătămate, a martorilor Rusu V., Brînzan I., Sadovnic A., audiați în

cadrul ședinței de judecată în primă instanță, se confirmă cu certitudine acțiunile

huliganice ale inculpatului, cu aplicarea cuțitului.

Totodată, martorii respectivi au declarat instanței că, în timpul conflictului

Amiraslanov A. a avut asupra sa un cuțit, cu care a și fost lovită partea vătămată, iar

declarațiile acestora coroborează direct cu raport de expertiză judiciară din 15

ianuarie 2018 din care rezultă că: „ ... plaga înțepată a coapsei stângi, la partea

vătămată, Dudnic - Baltaga T., a fost cauzată în rezultatul acțiunii traumatice a unui

obiect ascuțit, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează o dereglare a

sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală

ușoară, plaga se află pe fața anterioară a coapsei stângi treimea medie cu traiectul

canalului spre posterior și inferior. Conform aspectului morfologic, producerea plăgii

constatate în rezultatul căderii corpului din poziție ortostatică, se exclude (vol. I, f. d.

48-49).

Motiv pentru aprecierea critică a declarațiilor martorilor indicați în apelul

avocatului, nu există, ori, faptul precum că, organul de urmărire penală nu a putut

identifica arma cu care a acționat Amiraslanov A. nu-l dezvinovățește pe inculpat.

2

De asemenea, instanța de apel a menționat că, versiunea inculpatului reprezintă

opinia subiectivă a părții apărării, ce se combate complet prin împrejurările stabilite și

probele administrate în cauză, astfel fiind apreciată ca o tentativă de a evita

răspunderea penală pentru fapta săvârșită.

Susținerea apelantului, precum că martorul Țurcan O. este agresor în cazul dat și

că anume el urmează a fi tras la răspundere penală, se respinge, or, potrivit articolului

325 Cod de procedură penală, judecarea cauzei în instanță, se efectuează numai în

privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu.

În contextul evaluării activității primei instanțe cu privire la aprecierea probelor

administrate în cauză, nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța

de apel fiind solidară cu concluziile cuprinse în sentință, dat fiind că sunt motivate

temeinic și legal, sub aspectul, că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

imputate este dovedită prin probatoriul administrat în cadrul procesului penal.

Pedeapsa penală aplicată inculpatului este în limitele legii, astfel motivele

invocate de apelant, ce vizează asprimea pedepsei, se apreciază ca fiind nefondate.

Prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61 și 75 Cod

penal, în sentință, fiind cuprinse datele privind persoana inculpatului, gravitatea

infracțiunii săvârșite și circumstanțele care influențează asupra pedepsei.

Astfel, prima instanță motivat a stabilit categoria și măsura de pedeapsă și, în

așa mod, corect a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se v-a obține prin

aplicarea pedepsei cu închisoare.

Temeiuri pentru aplicarea unei pedepse mai ușoare decât cea prevăzută de lege

sau pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei nu s-a constatat.

Chestiunea cu privire la cheltuielile judiciare este soluționată în conformitate cu

prevederile articolele 227 - 229 Cod de procedură penală.

În afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, examinând

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform cerințelor din articolul 409 alin.(2)

Cod de procedură penală, instanța de apel a apreciat că nu există alte temeiuri de a

interveni în sentință.

numele inculpatului Amiraslanov Azar, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită

casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința inculpatului

deoarece fapta lui Amiraslanov Azar nu întrunește elementele infracțiunii imputate.

Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, de asemenea a

menționat că nu a fost găsit corpul delict ,,cuțitul” cu care a aplicat lovituri.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul, a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul

Pleșca Corneliu în numele inculpatului Amiraslanov Azar, prin care a menționat că,

este de poziția respingerii acestui recurs, deoarece decizia instanței de apel este justă

și corespunde prevederilor legale.

către avocatul Pleșca Corneliu în numele inculpatului Amiraslanov Azar, în raport cu

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

3

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Colegiul penal evidențiază că, recurentul în recursul declarat invocă drept

temeiuri pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că, hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, nu sunt întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs menționează că, aceste temeiuri la care se referă autorul

recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar

servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de

apel.

Analizând motivele indicate în textul recursului, Colegiul penal conchide că, de

fapt, recurentul contestă modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de apel.

La acest capitol, instanța de recurs subliniază că, procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, care a fost deja statuată de către instanțele

ierarhic inferioare, de competența cărora este stabilirea stării de fapt. Instanța de

recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o caseze,

atunci când se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de

fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească devenită definitivă. Această

concluzie se desprinde din prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

care prin temeiurile enumerate în pct. 1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă se

constată o eroare de drept. Aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică în

norma vizată, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar

constitui temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Colegiul penal consideră că, instanța de apel legal și întemeiat a pronunțat

decizia, constatând corect stabilirea circumstanțelor de fapt și de drept, analizând

obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionând asupra vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate,

motivându-și soluția în acest sens (pct. 4.1. din prezenta decizie), iar criticile

formulate de recurent au fost obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel,

soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin.

Argumentul recurentului, precum că inculpatul nu a avut în posesia sa vreo armă

albă, justa a fost respins ca fiind nefondat, ori, din declarațiile părții vătămate, a

4

martorilor Rusu V., Brînzan I., Sadovnic A., se confirmă cu certitudine acțiunile

huliganice ale inculpatului, cu aplicarea cuțitului.

Prin urmare, instanța de recurs menționează că, decizia instanței de apel

corespunde tuturor normelor de drept procesual penal. Potrivit jurisprudenței CtEDO,

în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de

probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanța de apel, deoarece în

cazul în care instanța de apel și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să

utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu,

să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea

CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența unor erori de drept, ce ar fi

afectat hotărârea atacată sub aspectele invocate de recurent, soluția emisă de către

instanța de apel fiind legală, întemeiată și motivată complet, iar recursul declarat de

către avocatul Pleșca Corneliu în numele inculpatului Amiraslanov Azar, urmează a

fi declarat inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Pleșca Corneliu în

numele inculpatului Amiraslanov Azar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău,

sediul Ciocana din 31 mai 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 27 septembrie 2018, în cauza penală în privința lui Amiraslanov

Azar, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 19 iunie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

5