1ra-1953/2019 — Art. 349 alin. 1/1 CP

1ra-1953/2019 — Art. 349 alin. 1/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-11953/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

23 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Alexei Croitor în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2019, în cauza penală în

privința lui

Ciocîrlan Andrei XXXXX, născut la XXXXX, originar

din XXXXX și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 27.02.2019 până la 16.04.2019;

Instanța de apel de la 02.05.2019 până la 17.06.2019;

Instanța de recurs de la 19.08.2019 până la 23.10.2019.

a c o n s t a t a t :

Ciocîrlan Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

349 alin. (11) Cod penal, fiindu-i numită pedeapsă sub formă de 1 an închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal pentru cumul de sentințe, la pedeapsa

stabilită inculpatului s-a adăugat partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Anenii Noi din 13 decembrie 2018, în baza art. 179 alin. (2) și art. 152 alin.

(1) Cod penal, stabilindu-i definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Cheltuielile de judecată în sumă de 2 045,74 lei, solicitate de către procuror au

fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Ciocîrlan Andrei, la 19.12.2018, aproximativ la ora 00:10, fiind în stare de ebrietate,

aflându-se în bucătăria domiciliului concubinei sale Dochin Tatiana din XXXXX,

urmărind scopul sistării activității de serviciu a unei persoane cu funcție de răspundere,

nu s-a supus cerințelor legale ale colaboratorului de poliție Namolovan Marin, a inițiat

1

un conflict numindu-l cu cuvinte necenzurate, după care a luat de pe aragaz un ceainic

și l-a aruncat în direcția acestuia, apoi a încercat să-l lovească cu o tavă și să-l împungă

cu o cociorva însă a fost imobilizat și scos forțat în drum.

Ulterior, aflându-se în centrul s. Chirca, r-nul Anenii Noi, în automobilul de

serviciu a IP Anenii Noi de model Dacia Logan cu n/î XXXXX pe bancheta din spate,

urmărind scopul sistării activității de serviciu a unei persoane cu funcție de răspundere

i-a aplicat o lovitură cu cotul mânii stângi în regiunea nasului lui Namolovan Marin

după care i-a vârât un deget în ochi, cauzând-i conform raportului de constatare nr.

201809P0427 din 19.12.2018 trei excoriații în regiunea ochiului drept și mânii propriu

zise pe dreapta, edem post-traumatic al țesuturilor moi a nasului- care au fost produse

prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur și se califică ca vătămare

neînsemnată.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Ciocîrlan Andrei a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal, după indicii ,,aplicarea violenței nepericuloase

pentru sănătatea persoanei cu funcție de răspundere în scopul sistării activității de serviciu”.

2.1. În ședința de judecată în instanța de fond, inculpatul Ciocîrlan Andrei a

depus cerere, care a fost susținută de avocatul acestuia, privind recunoașterea integrală

a vinei de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, prin care a

solicitat instanței examinarea cauzei în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală și

anume - judecarea cauzei pe baza probelor indicate în rechizitoriu.

Alexei în numele inculpatului și ultimul, prin care au solicitat casarea parțială a

sentinței în partea stabilirii pedepsei penale, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

decizii prin care inculpatului să îi fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

Apelanții în susținerea cererilor de apel declarate au susținut dezacordul cu

pedeapsa aplicată considerând că este una prea aspră, susținând că instanța de fond nu

a luat în calcul la stabilirea pedepsei faptul că, inculpatul vina în comiterea faptei

imputate a recunoscut, a contribuit activ la elucidarea circumstanțelor cauzei penale, a

manifestat căința activă, cauza penală fiind examinată în ordinea prevăzută de art. 3641

Cod de procedură penală.

Inculpatul în apelul declarat a solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității sau amendă și a indicat că,

colaboratorii de poliție care îl acuză de comiterea faptei incriminate, l-au maltratat,

astfel nu a comis fapta de care este învinuit. Nu a aplicat violența față de colaboratorii

de poliție.

apelurile declarate de către avocații Negru Olesea și Croitoru Alexei în numele

2

inculpatului și ultimul, au fost respinse ca fiind nefondate cu menținerea sentinței

atacate.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a indicat că, instanța de fond a stabilit

în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, or, analizând materialele cauzei,

în raport cu normele relevante la caz, instanța de fond a îndeplinit strict cerințele

dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe

privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul

urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală,

fapt ce condiționează concluzia că instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație

de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Mai mult, instanța de apel a menționat că, sentința primei instanțe a fost

contestată de avocați în numele inculpatului și inculpat doar în partea individualizării

pedepsei, însă ce ține de încadrarea juridică, vinovăție sentința nu a fost atacată.

În acest sens, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate alegațiile

inculpatului expuse în cererea de apel cu privire la nevinovăția sa și aplicarea torturii

în privința sa de către colaboratorii de poliție, or, în cererea de apel fiind expusă o

poziție contradictorie ținând cont de faptul că, inculpatul solicită aplicarea unei

pedepse mai blânde, totodată în ședința de judecată inculpatul Ciocîrlan Andrei a

depus o cerere în scris în care a indicat că recunoaște săvârșirea faptei indicate în

rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate la faza de

urmărire penală, potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură penal (f.d.105),

procedură care nu a fost viciată. Mai mult, în cadrul ședinței în instanța de apel,

inculpatul a menționat că recunoaște vina integral și se căiește sincer de cele comise.

Ca urmare la cele menționate mai sus, instanța de apel a menționat necesitatea

pronunțării doar asupra stabilirii pedepsei inculpatului, deoarece din conținutul

apelurilor declarate rezultă că avocații și inculpatul critică decizia instanței de fond

privitor la individualizarea pedepsei.

Astfel, instanța de apel analizând materialele cauzei, a conchis că prima instanță

a apreciat obiectiv prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, cumulul de probe

administrat la urmărirea penală și examinate în ședința de judecată a primei instanțe,

descrise în sentință, corect a adoptat soluția de condamnare a lui Ciocîrlan Andrei în

baza art. 349 alin. (11) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe

un termen de 1 an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal pentru cumul de sentințe, la pedeapsa

stabilită inculpatului Ciocîrlan Andrei, i-a fost adăugată partea neexecutată a pedepsei

stabilite prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 13.12.2018, prin care a fost condamnat

3

de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 179 alin. (2) și art. 152 alin. (1) Cod penal,

și i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de 2 ani închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel a menționat că, nu există temei legal pentru casarea sentinței,

deoarece la individualizarea pedepsei, instanța de fond a acordat deplină eficiență

dispozițiilor art. 61, 75 Cod penal.

Totodată, instanța de apel a subliniat că, prima instanță la stabilirea pedepsei

inculpatului a ținut cont de gravitatea faptelor comise, de circumstanțele cauzei, de

influenta pedepsei asupra corectării și reeducării inculpatului, reținând că deși

inculpatul Ciocîrlan Andrei la 13 decembrie 2018 a fost condamnat prin sentința

Judecătoriei Anenii Noi de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod

penal la 1 an închisoare și art. 179 alin. (2) Cod penal la 1 an închisoare, iar conform art.

84 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa pentru concurs de infracțiuni prin

cumul parțial pe un termen de 1 an și 3 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, fiind dat în căutare, acesta la 19 decembrie 2018 a comis

o altă infracțiune din categoria celor mai puțin grave.

Astfel, instanța de apel a ținut cont la stabilirea pedepsei căința sinceră a

inculpatului, de circumstanțele agravante, precum și de faptul că, antecedentul penal

al căruia nu a fost stins, fac imposibil legal stabilirea unei pedepse mai blânde,

neprivative de libertate.

În prezenta cauză, instanța a notat că sancțiunea normei juridice prevăzute de

art. 349 alin. (11) Cod penal stabilește pedeapsa sub formă de închisoare de până la 3

ani. În consecință, aplicând prevederile art. 3641alin. (8) Cod de procedură penală, noile

limite ale pedepsei vor fi închisoare de la 3 luni până la 2 ani.

Reieșind din circumstanțele reale ale cazului confirmate prin probele acumulate

la dosar, cât și ținând cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

la stabilirea pedepsei instanța de judecată micșorează cu o 1/3 limita sancțiunii stabilită

de norma penală încălcată, respectiv pedeapsa stabilită inculpatului Ciocîrlan Andrei

pentru fapta prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal legal a fost individualizată la 1

an închisoare.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal pentru cumul de sentințe, la pedeapsa

stabilită inculpatului Ciocîrlan Andrei, se adăugă partea neexecutată a pedepsei

stabilite prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 13.12.2018 fiindu-i stabilită pedeapsa

definitivă pe un termen de 2 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Cu referire la solicitarea apărătorilor și inculpatului de a fi aplicată în privința

inculpatului o pedeapsă mai blândă, instanța de apel a menționat că comportamentul

4

inculpatului Ciocîrlan Andrei a demonstrat că ultimul nu a conștientizat gradul și

pericolul social al faptei comise, iar comportamentul ultimului din cadrul cercetării

judecătorești denotă incapacitatea de a se corecta și reeduca, inclusiv de a adopta un

comportament în conformitate cu respectarea cerințelor morale acceptate într-o

societate, ceea ce semnifică că la această etapă inculpatul prezintă pericol social, la caz

fiind legal numită pedeapsa cu închisoarea.

În concluzie, instanța de apel a statuat că prima instanță corect, legal și întemeiat

a aplicat în privința inculpatului o pedeapsă privativă de libertate sub formă de

închisoare, cu stabilirea penitenciarului de tip semiînchis, deoarece corectarea și

reeducarea inculpatului poate avea loc doar prin izolarea lui de societate.

Croitoru Alexei în numele inculpatului, indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin.

(1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu remiterea cauzei

spre rejudecare de către aceiași instanță de apel într-un alt complet de judecată.

În susținerea celor solicitate, recurentul indică că soluția instanței de apel este una

neclară și nemotivată în partea solicitărilor inculpatului.

De asemenea, recurentul susține că, instanța de apel eronat nu a aplicat

prevederile art. 76 Cod penal și nu a aplicat corect reducerea pedepsei prevăzută de art.

3641 Cod de procedură penală.

raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

prin care solicită inadmisibilitatea acestuia, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei statuări se expun următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal remarcă că din textul recursului declarat de către face referire la

temeiurile de declarare a recursului prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, și anume: o hotărâre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele.

5

Însă, în raport cu textul hotărârii contestate, se relevă că instanța de apel și-a

motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la

menținerea sentinței de condamnare a inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzută

de art. 349 alin. (11) Cod penal, cauza fiind examinată în procedură simplificată conform

art. 3641 Cod de procedură penală, la solicitarea inculpatului prin înscris autentic, că

recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu solicită administrarea

de noi probe.

Instanța de recurs ordinar remarcă că, inculpatul pe întregul proces penal, atât la

urmărirea penală, cât și la etapa cercetării judecătorești își recunoaște vina în cele

imputate, astfel este lipsită de sens poziția avocatului Croitor Alexei, care indică

temeiul de casare a deciziei contestate prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, susținând declarativ că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele

infracțiunii imputate.

Mai mult, întru consolidarea poziției menționate mai sus, Colegiul penal face

trimitere la prevederile art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, care stipulează că

,,Temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate

în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel”.

Cu referire la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

indicat de către recurent sub aspectul nemotivării deciziei pronunțate de către Colegiul

penal al Curții de Apel Chișinău, instanța de recurs ordinar conchide că, decizia

recurată a fost motivată plenar și consecvent în baza materialelor cauzei prin prisma

legislației pertinente (vezi pct. 4.1. din prezenta decizie).

Mai mult, Colegiul penal susține că, decizia instanței de apel cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a

expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare corespunzătoare

rigorilor și exigențelor cuprinse în art. 6 CEDO.

Motivarea deciziei indică concret concluzia instanței de apel și susține soluția

condamnării inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate.

Totodată, Colegiul penal ține să remarce că o altă poziție susținută de către avocat

în cererea de recurs este dezacordul cu pedeapsa stabilită de către instanța de apel

considerând-o prea aspră și contradictorie art. 61, 76 Cod penal.

În aceasta ordine de idei, Colegiul penal menționează că, împrejurările indicate în

partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1. din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în

6

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material.

Astfel, Colegiul penal reține că, pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat

ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu închisoare.

La stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, dacă va ajunge la concluzia că nu este rațional ca

acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale și principiile prevăzute de Convenția Europeană

a drepturilor omului (4.1. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

Curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor,

impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând

formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO Perez c. Franței,

Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia

instanței de apel referitor la neaplicarea unei pedepse neprivative de libertate

7

inculpatului, deoarece pedeapsa stabilită de instanța de apel, este proporțională

faptelor comise de către ultimul, or, instanța de apel analizând cumul de circumstanțe

ale cauzei raportate la prevederile art. 75 Cod penal, corect a aplicat o pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii imputate,

indicând că pedeapsa cu amenda sau munca neremunerată nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

Astfel, Colegiul penal subliniază că, instanța de apel la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acestuia, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de către recurent că hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile inculpatului sunt

prezente elementele infracțiunii imputate și că s-a aplicat inculpatului o pedeapsă

individualizată conform prevederilor legale și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Alexei Croitor în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

17 iunie 2019, în cauza penală în privința lui Ciocîrlan Andrei XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 noiembrie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

8