1ra-2044/2019 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-2044/2019 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2044/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

avocatul Andrei Zodorojnîi în numele inculpatului Evgheni Volohov, prin care

solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 18 mai 2018 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2018, în cauza

penală, în privința lui

Volohov Evgheni XXX, născut la XXX,

originar din mun. Chișinău, domiciliat în XXX,

fără loc permanent de trai.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 19.07.2017 pînă la 18.05.2018;

Instanța de apel de la 27.07.2018 pînă la 07.11.2018;

Instanța de recurs de la 09.09.2019 pînă la 30.10.2019.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Volohov Evgheni a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 151 alin. (1) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 6 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea de la Volohov Evgheni în beneficiul statului, cheltuielile de

judecată în mărime de 5 000 lei.

Evgheni, la 30.05.2017, aproximativ la ora 20:00, aflându-se pe teritoriul cimitirului

„XXX” din mun. Chișinău, str. XXX, i-a aplicat lui Caraman Victor o lovitură cu un

cuțit, în regiunea abdomenului, cauzându-i plagă tăiată penetrantă în regiunea fosei

iliace stângi, plăgi penetrante transfixiante ale intestinului subțire, care sunt

periculoase pentru viața și sănătatea victimei și constituie vătămare corporală gravă.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Volohov Evgheni, a săvârșit infracțiunea

prevăzută în art. 151 alin. (1) Cod penal - vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață.

Zadorojnîi în numele inculpatului Volohov Evgheni, prin care a solicitat, casarea

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, Volohov Evgheni să fie achitat, deoarece

fapta nu a fost săvârșită de inculpat. Solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea

de la inculpatul Volohov Evgheni a cheltuielilor de judecată să fie respinsă.

În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte:

- instanța de judecată greșit a considerat că vina inculpatului Volohov

Evgheni în comiterea acestei infracțiunii este deplin dovedită și a încadrat acțiunile în

1

baza art. 151 alin. (1) Cod penal, or, acuzarea nu și-a găsit confirmare în ceea ce

privește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii, formularea acuzării a avut aspecte

generale și neclare după esența sa. În cadrul examinării cauzei s-a stabilit contrar că

Volohov Evgheni n-a fost prezent în momentul atacării lui Caraman, care să fi fost

înjunghiat de către o persoană cu numele Nicu;

- nu există nici o probă care demonstrează vinovăția lui Volohov Evgheni;

- inculpatului Volohov Evgheni i-au fost încălcate dreptul la apărare atunci când

acesta a fost pus sub învinuire, prezentate materialele cauzei și înmânat rechizitoriul;

- instanța de fond nemotivat a respins argumentele apărării precum că

declarațiile părții vătămate nu pot fi admise ca probă, deoarece ultimul suferă de o

boală psihică, or, apărarea a invocat că diagnosticul părții vătămate se regăsește în

pct. 1 din Lista bolilor psihice care lipsesc persoana de posibilitatea de a-și da seama

de acțiunile sale sau de a le dirija. Din aceste considerente, în viziunea apărării,

declarațiile controversate date de către partea vătămată sub influența unei boli psihice

care lipsesc persoana de posibilitatea de a-și da seama de acțiunile sale de a le dirija,

în condițiile că persoana bolnavă psihic nu poate confirma veridicitatea datelor

comunicate;

- instanța de fond nu a ținut cont de prevederile legale, or potrivit art. 8 alin. (3)

în coroborare cu art. 389 Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă

numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe exacte, cercetate de

instanța de judecată, cînd toate versiunile au fost verificate, iar divergențele apărute

au fost lichidate și apreciate în mod corespunzător. Toate dubiile în probarea

învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului;

- conform art. art. 24 alin. (2) și 26 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța de

judecată nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a

apărării și respectiv nu exprimă alte interese decît interesele legii, iar judecătorul nu

trebuie să fie predispus să accepte concluziile date de organul de urmărire penală în

defavoarea inculpatului sau să înceapă o judecată de la ideea preconcepută că acesta a

comis o infracțiune ce constituie obiectul învinuirii și deci sarcina prezentării

probelor învinuirii îi revine procurorului;

- inculpatul Volohov Evgheni urmează să fie achitat, deoarece fapta nu a fost

săvârșită de el;

- instanța de judecată neîntemeiat a dispus încasarea de la Volohov Evgheni, în

beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 5000 (cinci mii) lei, or,

lipsește motivarea și cadrul legal pentru asemenea încasări.

2018, a fost respins ca fiind nefondat apelul avocatului Andrei Zadorojnîi în numele

inculpatului Volohov Evgheni cu menținerea sentinței primei instanțe.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond,

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Volohov Evgheni

încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 151 alin. (1) Cod penal.

Deși inculpatul Volohov Evgheni nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii

incriminate vinovăția acestuia este pe deplin dovedită prin probele prezentate de

2

către partea acuzării, cercetate în ședința de judecată, și anume: declarațiile părții

vătămate Caraman Victor, declarațiile martorului Salogub Alexandr, precum și

înștiințarea „902” din 30.05.2017 (f.d. 7, vol. I); înștiințare „903” din 30.05.2017

(f.d. 8, vol. I); procesul-verbal de cercetare la fala locului din 31.05.2017 (f.d. 9-20,

vol. I); extrasul medical eliberat de Institutul Medicină Urgență (f.d. 36-37, vol. I);

raportul de expertiză judiciară nr. 100 din 30 iunie 2017 (f.d. 49-51, vol. I); raportul

de expertiză judiciară nr. 1399/D din 28 iunie 2017 (f.d. 54-55, vol. I).

Din materialele probatorii administrate la dosar și care dovedesc că anume

inculpatul Volohov Evgheni i-a aplicat lui Caraman Victor o lovitură cu un cuțit, în

regiunea abdomenului și, deci, a comis infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1)

Cod penal, instanța de apel a relevat pertinența și concludența declarațiilor părții

vătămate Caraman Victor care a declarat că Volohov Evgheni a început să-l agreseze

fizic și l-a tras de maiou. Acesta a dorit să se apere și atunci Volohov Evgheni a scos

cuțitul și l-a lovit în regiunea de jos a abdomenului. După lovitură, el a mers vre-o 20

de metri, iar ulterior a pierdut cunoștința și a căzut jos.

Instanța de apel a reținut că, deși inculpatul Volohov Evgheni în instanța de fond

a negat acuzațiile ce îi sunt aduse în baza actului de acuzație, susținând că dânsul nu

l-a înjunghiat pe Caraman Victor, totuși, inculpatul nu a negat faptul că la data

comiterii faptelor, dânsul se afla la cimitirul „XXX”, că a contactat cu partea

vătămată, a servit băuturi alcoolice cu acesta, circumstanțe care sunt confirmate și de

către martorul Salogub Alexandr, iar în instanța de apel a declarat că pe partea

vătămată a dorit să-l sperie cu cuțitul pentru a se apăra, a văzut sânge la partea

vătămată, însă nu crede că de la înțepătura lui s-a cauzat.

Or, martorul Salogub Alexandr a declarat că la masă în afară de el și Volohov

Evgheni, mai era o persoană, și anume Caraman Victor.

În contextul dat, instanța de apel apreciază declarațiile inculpatului Volohov

Evgheni nu constituie altceva decât o tactică de apărare și de evitare a răspunderii

penale.

Totodată, instanța de apel a menționat că, declarațiile inculpatului Volohov

Evgheni precum că dânsul l-a servit pe Caraman Victor cu dulciuri după care a plecat

la magazin, iar când s-a întors, Caraman Victor era jos la poarta cimitirului, dezbrăcat

și deja era înjunghiat, nu sunt susținute prin careva probe pertinente și concludente, la

materialele cauzei nefiind administrate probe care să confirme cele susținute doar de

către inculpat și având în vedere că declarațiile inculpatului sunt combătute prin

declarațiile părții vătămate Caraman Victor, care a declarat că anume Volohov

Evgheni l-a agresat fizic și l-a lovit cu cuțitul în zona abdomenului din motive

necunoscute, instanța de apel nu va reține declarațiile inculpatului ca fiind veridice.

În continuare, instanța de apel a apreciat că declarațiile părții vătămate Caraman

Victor coroborează cu declarațiile martorului Salogub Alexandr care a indicat că a

doua zi a auzit precum că Volohov Evgheni a tăiat o persoană cu cuțitul, totodată,

martorul declarând că a văzut că Volohov Evgheni purta asupra sa, un cuțit de tăiat

pâine, pe care îl păstra într-o sacoșă.

Instanța de apel a apreciat declarațiile părții vătămate Caraman Victor în

coraport cu concluziile din raportul de expertiză judiciară nr. 100 din 30 iunie 2017

prin care se atestă că plaga penetrantă în abdomen din regiunea iliacă stânga la

Caraman Victor și deteriorarea de pe maiou din regiunea corespunzătoare, sunt

înțepat-tăiate, au fost produse printr-o singură lovitură cu un obiect înțepător-tăietor

3

de formă plată, posibil cu lama cuțitului prezentat pentru examinare, cât și cu

concluziile din raportul de expertiză judiciară nr. 1399/D din 28 iunie 2017, rezultă că

plaga tăiată înțepată penetrantă a abdomenului suferită de Caraman Victor, cu lezare

de jejun care a putut fi cauzată în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect tăietor-

înțepător, posibil în timpul și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și

se califică ca vătămare corporală gravă. Puterea de acțiune a agentului traumatic a

fost suficientă pentru a cauza leziunile corporale constatate. Luând în considerație

prezența unei singure plăgi, a fost aplicată o lovitură cu un obiect tăietor înțepător.

Luând în considerație localizarea anatomică a plăgii și anume fosa iliacă stângă, nu se

exclude posibilitatea ca agresorul se afla față în față cu victima.

În urma aprecierii probelor analizate supra, instanța de apel a stabilit că, plaga

tăiată înțepată penetrantă a abdomenului suferită de partea vătămată Caraman Victor,

cu lezare de jejun care a putut fi cauzată în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect

tăietor-înțepător și care prezintă pericol pentru viață și se califică ca vătămare

corporală gravă se află în legătură cauzală directă cu acțiunile inculpatului Volohov

Evgheni.

Instanța de apel reține că conform raportului de expertiză judiciară nr. 100 din

30.06.2017, plaga penetrantă în abdomen din regiunea iliacă stângă la Caraman

Victor și deteriorarea de pe maiou din regiunea corespunzătoare, sunt înțepat-tăiate,

au fost produse printr-o singură lovitură cu un obiect înțepător-tăietor de formă plată,

posibil cu lama cuțitului prezentat pentru examinare (f.d. 49-51).

Or, cuțitul, care a fost prezentat pentru examinare experților a fost depistat și

ridicat în cadrul cercetării la fața locului din 31.05.2017, efectuate în clădirea situată

în Cimitirul „Sf. Lazăr”, unde la acel moment locuia inculpatul Volohov Evgheni

(f.d. 9-20).

În acest sens, se reține că datele prezentate expertului pentru efectuarea

expertizei menționate supra au fost autentice, fiind prezentate toate materialele

acumulate și probele administrate în cadrul urmăririi penale, iar concluziile formulate

în raportul de expertiză coroborează cu materialele probatorii administrate la dosar, și

anume, declarațiile părții vătămate, probe care în ansamblu demonstrează că

inculpatul Volohov Evgheni a comis infracțiunea de vătămare intenționată gravă a

integrității corporale față de partea vătămată Caraman Victor.

Sub aspectul laturii subiective, instanța de apel constată că inculpatul Volohov

Evgheni a acționat cu intenție directă, astfel în momentul aplicării loviturii cu cuțitul

lui Caraman Victor, dânsul trebuia și putea să prevadă posibilitatea survenirii

urmărilor grave, care ar duce la vătămarea integrității corporale și a sănătății părții

vătămate.

Prin raportul de expertiză judiciară nr. 1399/D din 28 iunie 2017 s-a stabilit că

plaga tăiată înțepată penetrantă a abdomenului suferită de Caraman Victor, cu lezare

de jejun prezintă pericol pentru viață și se califică ca vătămare corporală gravă,

astfel infracțiunea fiind consumată de la momentul producerii vătămărilor grave a

integrității corporale și a sănătății.

În această ordine de idei, instanța de apel a stabilit că acțiunile inculpatului

Volohov Evgheni s-au manifestat prin fapta prejudiciabilă care s-a materializat prin

acțiunea de cauzare a vătămării grave a integrității corporale și urmările acesteia,

astfel că partea vătămată a fost transportată în stare gravă la spital cu plagă tăiată în

regiunea fosei iliace stângi, fiind supus intervenției chirurgicale și internată în secția

4

terapie intensivă, fapt confirmat prin extrasul medical, din care rezultă că, Caraman

Victor a fost internat în secția traume asociate din 30.05.2017 și continuă tratamentul

în secția terapie intensivă, cu diagnosticul la internare: plagă tăiată în regiunea fosei

iliace stângi, fiind suportată la data de 30.05.2017 intervenție chirurgicală, stare

pacientului fiind de gravitate medie.

Instanța de apel a respins argumentele avocatului A. Zadorojnîi precum că

declarațiile părții vătămate Caraman Victor nu pot fi admise în calitate de probă,

deoarece ultimul suferă de o boală psihică, fapt confirmat prin informația eliberată de

către Asociația Teritorială Rîșcani a IMSP cu nr. 01-18/692 din 19.04.2018, potrivit

căreia Caraman Victor se află la evidență psihiatrică sub supraveghere prin

dispensarizare pe sectorul Rîșcani din 06.02.2002. S-a investigat și tratat în cadrul

Spitalului Clinic de Psihiatrie de 13 ori, cu diagnosticul: Schizofrenie paranoidă,

evoluție progresivă în accese, sindrom catatono-paranoid, remisie cu defect mixt

(f.d.13, vol.II).

Or, pentru ca persoana să fie recunoscută iresponsabilă de acțiunile sale, că nu

putea să-și dea seama de acțiunile ori inacțiunile sale sau nu putea să le dirijeze din

cauza unei boli psihice cronice, a unei tulburări psihice temporare sau a altei stări

patologice, în privința acesteia urmează să existe o expertiză medico-legală sau o

concluzie medicală, prin care să se indice sau să fie constatat faptul că Caraman

Victor, ar fi recunoscut iresponsabil (chiar și la momentul comiterii infracțiunii de

către Volohov Evgheni).

Din informația eliberată de către Asociația Teritorială Rîșcani se confirmă faptul

aflării lui Caraman Victor la evidența medicului psihiatru și tratării lui în cadrul

Spitalului Clinic de Psihiatrie.

Totodată, careva expertize medico-legale sau concluzii medicale, prin care

partea vătămată să fie recunoscută ca fiind iresponsabilă, la materialele cauzei penale

nu există.

În susținerea poziției de apărare a inculpatului Volohov Evgheni, avocatul A.

Zadorojnîi a invocat că diagnosticul părții vătămate se regăsește în pct. 1 din Lista

bolilor psihice care lipsesc persoana de posibilitatea de a-și da seama de acțiunile sale

sau de a le dirija, astfel, declarațiile controversate date de către partea vătămată sub

influența unei boli psihice care lipsesc persoana de posibilitatea de a-și da seama de

acțiunile sale de a le dirija, în condițiile că persoana bolnavă psihic nu poate confirma

veridicitatea datelor comunicate, însă, instanța de apel notează că instanța de judecată

nu poate substitui competențele unui expert, care să evalueze dacă persoana avea

posibilitatea de a-și da seama de acțiunile sale sau de a le dirija.

Or, afirmațiile avocatului A. Zadorojnîi precum că diagnosticul părții vătămate

se regăsește în pct. 1 din Lista bolilor psihice care lipsesc persoana de posibilitatea de

a-și da seama de acțiunile sale sau de a le dirija nu sunt dovedite și certificate în mod

corespunzător.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele avocatului A. Zadorojnîi

precum că în speță este incidență restricția prevăzută de art. 94 alin. (1), pct. 10) Cod

procedură penală, (1) În procesul penal nu pot fi admise ca probe și, prin urmare, se

exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza

sentinței sau a altor hotărîri judecătorești datele care au fost obținute: 10) de la o

persoană care nu poate recunoaște documentul sau obiectul respectiv, nu poate

confirma veridicitatea, proveniența lui sau circumstanțele primirii acestuia, or,

5

această excepție nu are tangență cu speța dată, or, „datele care au fost obținute de la o

persoană care nu poate recunoaște documentul sau obiectul respectiv, nu poate

confirma veridicitatea se referă la admiterea elementelor de fapt constatate prin

intermediul mijloacelor de probă stabilite în alin. (2) art. 93 Cod procedură penală, or,

în cazul dat s-a stabilit cu certitudine că probele administrate de organul de urmărire

penală au fost dobândite cu respectarea prevederilor legale.

Astfel, instanța de apel nu poate respinge declarațiile părții vătămate Caraman

Victor și de a le aprecia ca fiind neveridice din motiv că ultimul suferă de o boală

psihică, și acest fapt de a fi pus la baza unei sentințe de achitare, or, careva expertize

medico-legale sau concluzii medicale, prin care partea vătămată să fie recunoscută ca

fiind iresponsabilă, la materialele cauzei penale nu există, mai mult ca atât, instanța

de apel în acord cu instanța de fond a apreciat declarațiile părții vătămate prin

coroborare cu celelalte probe administrate la dosar, și care în ansamblu au demonstrat

culpabilitatea inculpatului Volohov Evgheni în comiterea infracțiunii imputate.

Din cererea de apel declarată de avocatul A. Zadorojnîi în interesul inculpatului

Volohov Evgheni împotriva sentinței primei instanțe, instanța de apel a reținut că

partea apărării invocă faptul că inculpatului Volohov Evgheni i-a fost încălcat dreptul

la apărare atunci când acesta a fost pus sub învinuire, prezentate materialele cauzei și

înmânat rechizitoriul.

Instanța de apel a stabilit că argumentele avocatului A. Zadorojnîi referitor la

faptul că inculpatului Volohov Evgheni i s-a încălcat dreptul la apărare sunt generale,

având în vedere că dreptul la apărare este unul complex, care înglobează alte

subcategorii, dintre care: inculpatul are dreptul să fie informat în termenul cel mai

scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit despre natura și cauza

acuzației aduse împotriva sa, să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii

apărării sale; să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă

nu dispune de mijloacele necesare remunerării unui apărător, să poată fi asistat gratuit

de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer; să audieze sau să solicite

audierea martorilor acuzării si să obțină citarea si audierea martorilor apărării în

aceleași condiții ca și martorii acuzării; să fie asistat gratuit de un interpret, dacă nu

înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere.

Instanța de apel verificând acțiunile organului de urmărire penală la etapa de

punere a inculpatului sub învinuire, prezentarea materialelor cauzei și înmânarea

rechizitoriului, sub aspectul garantării dreptului la apărare al inculpatului Volohov

Evgheni, nu a stabilit abateri de la legea procesual-penală care garantează

inculpatului dreptul la apărare, inclusiv, dreptul la un proces echitabil, mai mult ca

atât, conform procesului-verbal de prezentare a materialelor de urmărire penală din

19 iulie 2017, avocatul A. Zadorojnîi nu a invocat careva obiecții - f.d. 89, vol. I.

Așadar, în acest sens, instanța de apel notează că ordonanța de punere sub

învinuire din 02 iunie 2017 si audierea învinuitului din 02 iunie 2017 a avut loc și în

prezența avocatului A. Zadorojnîi, fapt consemnat prin semnătura acestuia, iar careva

obiecții nu au parvenit.

Potrivit procesului-verbal verbal de prezentare a materialelor de urmărire penală

din 19 iulie 2017 atât inculpatului, cât și avocatului A. Zadorojnîi, acuzatorul de sat a

prezentat părții apărării materialele cauzei, careva obiecții nefiind semnalizate.

6

La data de 19.07.2017 inculpatului Volohov Evgheni i s-a înmânat copia

rechizitoriului cu lista probelor și informația anexată, fapt confirmat prin semnătura

acestuia.

Pe cale de consecință, instanța de apel a constatat cu certitudine în baza

materialelor dosarului penal că inculpatul Volohov Evgheni a comis infracțiunea

prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod Penal.

Cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatului Volohov Evgheni, instanța

de apel a atestat că prima instanță just și argumentat a ținut cont de prevederile art.

art. 7, 61, 75 Cod penal, conform cărora la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel consideră că pedeapsa penală aplicată inculpatului Volohov

Evgheni pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, sub

formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere

cu prevederile legale.

În ceea ce privește solicitarea avocatului A. Zadorojnîi privind respingerea

cerinței acuzatorului de stat privind încasarea din contul inculpatului Volohov

Evgheni a cheltuielile de judecată în mărime de 5 000 lei, instanța de apel a apreciat-

o ca nefondată, or, instanța de fond în conformitate cu art. 227, 229 Cod de procedură

penală, corect a dispus încasarea acestor cheltuieli din contul inculpatului.

În acest sens, instanța de apel a notat că conform art. 3 alin. (1) Cod procedură

penală, în desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul

urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească.

Prin Legea RM nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018 „pentru

modificarea și completarea unor acte legislative” la articolul 143, alineatul (2) care

prevedea că „plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se

face din contul mijloacelor bugetului de stat” a fost abrogat.

Instanța de apel a constatat că în prezenta cauză penală au fost suportate

cheltuieli judiciare în sumă de 5 000 lei, în legătură cu efectuarea expertizei judiciară

nr. 100 din 30 iunie 2017 - 3840 lei, efectuarea expertizei judiciară nr. 1399/D din 28

iunie 2017 - 320 lei, efectuarea expertizei judiciare nr. 210 din 19.06.2017-840 lei.

În acest sens, instanța de apel a notat că, urmărirea și judecarea unei cauze

penale ocazionează efectuarea de cheltuieli pentru întocmirea și transmiterea actelor

de procedură, pentru administrarea probelor și conservarea mijloacelor materiale de

probă, cu retribuirea apărătorilor, precum și cu orice alte cheltuieli necesare normalei

desfășurări a procesului penal. In cheltuielile ocazionate de administrarea probelor se

includ și sumele pentru retribuția cuvenită experților si interpreților pentru serviciul

care l-au adus justiției. Spre deosebire de procesul civil, unde sumele necesare acestor

cheltuieli sunt avansate de către reclamant, prin plata taxei de timbru, la introducerea

acțiunii, în cauzele penale, în care activitatea judiciară se desfășoară din oficiu,

sumele necesare cheltuielilor de urmărire sau de judecată sunt avansate, de regulă, de

stat, prin organul judiciar în fața căruia se află cauza penală.

Efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de săvârșirea

unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru

7

aplicarea legii penale celui ce a comis-o; ca urmare, cheltuielile judiciare sunt

imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind

vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu

s-ar fi efectuat.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală; întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă

partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor

cheltuieli; de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală,

incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare

de către prima instanță.

Așadar, instanța de apel a constatat că, solicitarea acuzatorului de stat referitor la

încasarea din contul inculpatului Volohov Evgheni a cheltuielilor judiciare în sumă

de 5000 lei este întemeiată, or, în conformitate alin. (1) art. 229 Cod procedură

penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul

statului.

numele inculpatului Evgheni Volohov, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită

casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința lui Evgheni

Volohov, deoarece fapta nu a fost comisă de el. Recurentul invocă dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor făcând trimitere la aceleași motive declarate în

cererea de apel (pct. 3 din prezenta decizie).

raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

prin care solicită inadmisibilitatea acestuia, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei statuări se expun

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal remarcă că din textul recursului declarat de către avocatul Coda

Victor, reiese că apărătorul face referire la temeiurile de declarare a recursului

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, și anume: o

hotărâre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivului hotărârii fiind expusă neclar; nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Însă, în raport cu textul hotărârii contestate, se relevă că instanța de apel și-a

motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la

8

caz, la menținerea sentinței de condamnare a inculpatului de comiterea infracțiunii

imputate, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de 6 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, celor recercetate în cadrul ședinței

instanței de apel, ajungând la concluzia că sentința atacată este una legală și corectă.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul hotărârii

judecătorești atacate (vezi punctul 4.1. din prezenta decizie).

Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe nu s-au

stabilit de către instanța de recurs.

Cu referire la cele invocate de către recurent privitor la chestiunea de apreciere

eronată a probelor, menționând-se că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător

decizia adoptată, dând o apreciere unilaterală probelor cercetate și acordând prioritate

doar unor probe, în consecință, ajungând pripit la concluzia de condamnare a lui

Evgheni Volohov în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, instanța de recurs reține

următoarele.

Verificând materialele dosarului, în raport cu criticele invocate, Colegiul penal

conchide asupra faptului că, acestea sunt vădit neîntemeiate și reiterează că,

procedura de apreciere a probelor, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea

acesteia este de competența instanței de fond.

Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar

instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o

reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Cu referire la alegațiile apărării precum că, instanța de apel la judecarea apelului

declarat nu și-a motivat soluția corespunzător, Colegiul penal menționează că

motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de

amănunt, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii

penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în respectiva cauză.

Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a concluzionat corect că aceasta se

circumscrie încadrării juridice menționate în rechizitoriu, potrivit căruia Evgheni

Volohov a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod

penal.

Cu referire la motivul invocat de recurenți prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, Colegiul penal remarcă că sub acest aspect se înțeleg acele

cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

Deși se invocă faptul că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii

incriminate, instanța de apel întemeiat a conchis că aceasta nu generează achitarea

9

acestuia precum s-a solicitat în cererea de apel, or în cursul judecării cauzei în apel și

în fond au fost prezentate probe care înlătură orice dubiu judiciar și dovedesc cu

certitudine vinovăția lui Evgheni Volohov în cele imputate. Versiunea recurentului

este combătută prin probe pertinente, concludente, utile și veridice, iar pe parcursul

examinării cauzei în instanțele de judecată a fost stabilit cu certitudine că acțiunile lui

Evgheni Volohov întrunesc elementele constitutive ale componenței de infracțiune

prevăzute de art. 151 alin.(1) Cod penal.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Dat fiind faptul că, autorul recursului își exprimă dezacordul cu prezența în

acțiunile inculpatului a elementului infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod

penal, Colegiul va purcede la analiza prezentei spețe, în coraport cu circumstanțele

constatate și probele administrate, menționând că, dacă intenția făptuitorului a fost

directă sau indirectă, aceasta se stabilește analizând circumstanțele faptice ale celor

comise: obiectul vulnerant folosit; zona corpului spre care au fost îndreptate și

exercitate actele de violență; intensitatea actelor de violență; gravitatea leziunilor

corporale; comportamentul ante - și postagresional al făptuitorului etc.

Așadar, potrivit rechizitoriului, rezultă că, Volohov Evgheni, la 30.05.2017,

aproximativ la ora 20:00, aflându-se pe teritoriul cimitirului „Sfîntul Lazăr” din mun.

Chișinău, str. Doina 189, i-a aplicat lui Caraman Victor o lovitură cu un cuțit, în

regiunea abdomenului, cauzându-i plagă tăiată penetrantă în regiunea fosei iliace

stângi, plăgi penetrante transfixiante ale intestinului subțire, care sunt periculoase

pentru viața și sănătatea victimei și constituie vătămare corporală gravă. Faptul că a

avut loc acest conflict, a fost confirmat prin declarațiile date în cadrul ședinței de

judecată în prima instanță, de către partea vătămată Caraman Victor, martorul

Salogub Alexandr, precum și procesul-verbal de cercetare la fala locului din

31.05.2017 (f.d. 9-20, vol. I); extrasul medical eliberat de Institutul Medicină

Urgență (f.d. 36-37, vol. I); raportul de expertiză judiciară nr. 100 din 30 iunie 2017

(f.d. 49-51, vol. I); raportul de expertiză judiciară nr. 1399/D din 28 iunie 2017 (f.d.

54-55, vol. I).

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu se

constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului Volohov Evgheni, în

săvârșirea infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sunt incidente elementelor

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, respectiv temeiul pentru recurs

invocat și stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmarea.

Instanța de recurs relevă că, argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția inculpatului și la declarațiile părții vătămate care suferă de o

boală psihică, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au

formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor

recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CtEDO,

hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

De asemenea, Colegiul penal reamintește rolul pasiv în procesul de judecată a

instanței de judecată, sub aspectul rolului diriguitor al instanței judecătorești în

proces, adică rol diriguitor în organizarea și desfășurarea procesului, ale cărui limite

10

și al cărui conținut sunt stabilite de legislația națională. Instanța judecătorească

explică participanților la proces drepturile și obligațiile lor procesuale, preîntâmpină

asupra urmărilor pe care le poate implica exercitarea sau neexercitarea actului

procesual, le acordă sprijin în exercitarea drepturilor, ordonă, la solicitarea părților și

altor participanți la proces, prezentarea de probe care să contribuie la adoptarea unei

hotărâri legale și întemeiate, conduce dezbaterile judiciare, pune în discuția părților și

altor participanți la proces orice împrejurare de fapt sau de drept.

Totodată, Colegiul penal reține că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Așadar, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că concluziile la care

a ajuns instanța ierarhic inferioară privind vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate, conform indicii prevăzuți la dispozițiile art. 151 alin. (1) Cod

penal, sunt corecte și corespund materialului probator.

În virtutea considerentelor expuse anterior, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța

de fond, menținută de instanța de apel în privința inculpatului Evgheni Volohov

nefiind identificată de instanța de recurs ordinar prezența erorilor judiciare invocate

în recurs, care ar putea servi drept temei de casare a deciziei recurate, Colegiul penal

consideră ca fiind neîntemeiate criticile formulate în recursul ordinar declarat de către

avocatul Andrei Zodorojnîi în numele inculpatului.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Andrei Zodorojnîi în

numele inculpatului Evgheni Volohov, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2018, în cauza penală, în privința lui Volohov

Evgheni XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțarea integrală la 02 decembrie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

11