1ra-608/2018 — art.27, 145 alin.2 lit.d CP

1ra-608/2018 — art.27, 145 alin.2 lit.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-608/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Toma Nadejda

judecători Bejenaru Iurie

Mardari Dumitru

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocatul Gantea Vasile în numele inculpatului Zubcu Ivan și de inculpat, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie

2017, în cauza penală în privința lui

Zubcu Ivan XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Rejudecare: 27.04.2015 - 18.11.2015;

Rejudecare: 2) 18.11.2014 – 02.04.2015, dispusă rejudecarea;

3) 10.12.2015 - 25.11.2016;

Rejudecare: 4) 11.07.2017 – 23.11.2017;

2) 01.02.2017 - 13.06.2017, dispusă rejudecarea;

3) 15.02.2018 – 18.04.2018.

C O N S T A T Ă:

baza prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, Zubcu Ivan a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal la 9 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Ivan, la 22 noiembrie 2012, pe la orele 8.00, aflându-se la domiciliul său în XXXXX,

opunând rezistență pentru a fi adus forțat la Procuratura Nisporeni de către inspectorul

poliției criminale a CPR Nisporeni Bocan Ion și ofițerul operativ de sector a CPR

Nisporeni Andronache Igor, intenționat, cu scopul de a-l omorî pe Bocan Ion i-a aplicat

acestuia o lovitură cu toporul pe o traiectorie verticală de sus în jos în direcția capului,

însă, deoarece Bocan Ion a blocat lovitura cu mâna, Zubcu Ivan nu și-a putut duce

intenția până la capăt, cauzându-i părții vătămate în urma loviturii cu toporul leziuni

1

corporale sub formă de plagă în 1/3 proximală (de sus) a antebrațului drept, cu lezarea

țesuturilor moi și nervului radial, care se califică ca vătămări corporale medii, care

provoacă dereglarea sănătății de lungă durată, mai mult de 21 de zile.

Astfel, prin acțiunile sale Zubcu Ivan a comis infracțiunea prevăzută de art. 27, 145

alin. (2) lit. d) Cod penal - tentativă de omor a unei persoane, în legătură cu îndeplinirea

de către victimă a obligațiilor de serviciu, acțiune care din cauze independente de voința

făptuitorului nu și-a produs efectul.

- inculpatul Zubcu Ivan, care a solicitat rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care să-i fie

reîncadrate acțiunile sale în baza art. 152 Cod penal, cu aplicarea unei pedepse non

privative de libertate;

- avocatul Tufan Aliona în numele inculpatului Zubcu Ivan, a solicitat

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de fond;

- avocatul Dudulica Liubomir în interesele inculpatului Zubcu Ivan, prin

suplimentul la cererea de apel a solicitat dispunerea rejudecării cauzei de către instanța

de fond.

fost respinse ca nefondate apelurile inculpatului Zubcu Ivan și avocatului Tufan Aliona

în numele inculpatului, și menținută sentința fără careva modificări.

a stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, încadrând just

acțiunile inculpatului în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal și corect stabilindu-i

acestuia pedeapsa prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

- inculpatul, care a solicitat casarea hotărârilor, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri cu recalificarea acțiunilor sale din art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal

în art. 287 alin.(1) sau art.346 alin. (1) Cod penal.

- avocatul Dudulica Liubomir în numele inculpatului, invocând temei de drept

prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, solicitând casarea

acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

14 octombrie 2014, au fost admise recursurile ordinare declarate, casată decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2014 și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

au fost admise apelurile avocaților Tufan Aliona, Dudulica Liubomir și al inculpatului

Zubcu Ivan, casată sentința Judecătoriei Nisporeni din 23 decembrie 2013 și dispusă

rejudecarea cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (2) lit. d) Cod penal la 5 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar potrivit art. 90

Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un termen de

probațiune de 3 ani.

2

Ivan, la 22 noiembrie 2012, pe la orele 8.30, aflându-se la domiciliul său în XXXXX,

opunând rezistență pentru a fi adus forțat la Procuratura Nisporeni de către inspectorul

poliției criminale a CPR Nisporeni Bocan Ion și ofițerul operativ de sector a CPR

Nisporeni Andronache Igor, având scopul vătămării intenționate a integrității

corporale, i-a aplicat lui Bocan Ion o lovitură cu un topor, pe o traiectorie verticală de

sus în jos în direcția corpului, la care Bocan Ion a blocat lovitura cu mâna, în urma

căreia părții vătămate i-a fost cauzată o plagă în 1/3 proximală (de sus) a antebrațului

drept, cu lezarea țesuturilor moi și a nervului radial, leziuni corporale care se califică

potrivit raportului de expertiză medico-legală suplimentară Nr. 09 D din 20 februarie

2013, ca vătămări corporale medii, care provoacă dereglarea sănătății de lungă durată,

mai mult de 21 zile.

Acțiunile inculpatului au fost reîncadrate din art.27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal

în baza art. 152 alin. (2) lit. d) Cod penal cu indicii calificativi: Vătămarea intenționată

medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost urmată fie de dereglarea

îndelungată a sănătății, fie de o pierdere considerabilă și stabilă a mai puțin de o treime

din capacitatea de muncă, acțiune săvârșită asupra unei persoane în legătură cu

îndeplinirea de către ea a obligațiilor de serviciu sau obștești.

a fost contestată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Zubco Ivan să fie condamnat pe art. 27, 145

alin. (2) lit. d) Cod penal la 12 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis, invocând următoarele motive:

- nu a fost efectuată о apreciere corespunzătoare declarațiilor părții vătămate

Bocan Ion, care a declarat că Zubcu Ion avea un comportament agresiv, circumstanță

care este dedusă și din faptul că discuțiile au avut loc peste gardul făptuitorului;

- instanța nu a reflectat în calificarea faptei, circumstanțele stabilite, și anume

amenințările adresate de către Zubcu Ivan polițiștilor, că în cazul în care vor intra în

ogradă „va da cu bărdița în cap”, circumstanțe confirmate și prin declarațiile

martorului Andronachi Igor, cărora nu s-a dat apreciere cuvenită;

- caracterul veridic al amenințărilor adresate părții vătămate este demonstrat și

prin faptul că Bocan Ion a ales să pătrundă în gospodăria lui Zubcu Ivan printr-o parte

laterală a ogrăzii, în prealabil discutând cu Andronachi Igor că acesta sa-i distragă

atenția făptuitorului, astfel încercând a evita eventualele acțiuni agresive ale

făptuitorului;

- Zubcu Ivan a aplicat lovitura cu tăișul toporului, fapt ce demonstrează clar

intenția directă a acestuia, ori în cazul în care el dorea producerea unor leziuni

corporale, putea aplica lovitura și cu alte părți ale obiectului folosit;

- instanța de judecată nu a oferit о apreciere corespunzătoare faptului că, după

aplicarea loviturii Zubcu Ivan a scăpat din mână toporul și a intenționat a-l lua din nou

în mână, însă a fost împiedicat de către Bocan Ion care la imobilizat, fapt care nu i-а

permis să aplice alte lovituri.

2016, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea hotărârii atacate.

3

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra reîncadrării

acțiunilor inculpatului Zubcu Ivan din art.27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal în baza

art. 152 alin. (2) lit. d) Cod penal cu indicii calificativi: Vătămarea intenționată medie a

integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost urmată fie de dereglarea

îndelungată a sănătății, fie de o pierdere considerabilă și stabilă a mai puțin de o treime

din capacitatea de muncă, acțiune săvârșită asupra unei persoane în legătură cu

îndeplinirea de către ea a obligațiilor de serviciu sau obștești, deoarece din materialele

cauzei rezultă că inculpatul nu a avut intenție directă de a-l omorî pe Bocan Ion.

În acest sens instanța de apel a menționat că, din declarațiile inculpatului, care a

relatat: ,,că v-a da cu bărdița în cap celui care v-a intra în ograda sa” și aplicarea de către

acesta a toporului și anume a părții tăioase, confirmă intenția lui de a lovi pe cel care-l

va lua cu forța la organele de poliție, or, inculpatul a acționat întru apărarea domiciliului

său de polițiștii care insistau să intre forțat în ograda sa.

Deci, instanța de apel a constatat că intenția directă de a provoca moartea părții

vătămate Bocan Ion, nu a fost prezentă în acțiunile lui Zubcu Ivan.

Astfel, instanța de apel a reținut că în situația creată, este dovedită doar о intenție

indirectă a lui Zubcu Ivan, iar în prezența unei asemenea intenției indirecte, făptuitorul

urmează să răspundă pentru dauna cauzată de facto, adică pentru vătămarea

integrității corporale. Tentativa de omor este posibilă doar cu intenție directă.

Totodată, din materialele cauzei, nu rezultă că Zubcu Ivan ar fi avut un motiv

anume pentru care ar fi urmărit scopul de omucidere. Însă motivul și scopul omorului,

chiar și atunci când nu sunt semne obligatorii ale laturii subiective, necesită a fi stabilite

în fiecare caz aparte în cadrul calificării, deoarece acest fapt are importanță la

individualizarea răspunderii și pedepsei penale.

Reieșind din circumstanțele stabilite la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța

de apel a statuat că sentința este legală și întemeiată, iar apelul este nefondat și pasibil

de a fi respins, iar reeducarea și corectarea lui Zubco Ivan este posibilă fără izolarea

acestuia de societate prin aplicarea pedepsei cu suspendarea condiționată a acesteia.

declarat recurs ordinar, prin care a solicitat casarea totală a deciziei instanței de apel,

cu trimiterea cauzei la rejudecare, invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) și 12)

Cod de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel nu a îndeplinit cu strictețe

prevederile legii, precum și explicațiile Plenului Curții Supreme de Justiție date la pct.

14) al Hotărârii nr.22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordin de apel”, din sensul cărora rezultă că nerespectarea acestor cerințe ale

legii echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, fapt ce atrage după sine casarea

deciziei instanței de apel.

Acuzatorul de stat a susținut argumentele indicate în cererea de apel, reiterând, că

vinovăția inculpatului în baza art. 27, 145 alin.(2) lit. d) Cod penal a fost demonstrată pe

4

deplin prin cumulul de probe administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate de

instanțe, care au fost considerate ca fiind admisibile, iar ulterior apreciate în mod

general și vădit tendențios, cu reîncadrarea acțiunilor în baza art. 152 alin. (2) lit. d)

Cod penal.

Recurentul a menționat că, atât instanța de apel, cât și instanța de fond, în

motivarea soluției de recalificare, au indicat că nu s-a constatat în acțiunile lui Zubcu

Ivan intenția de lipsire de viață a victimei, ci intenția de vătămare corporală, neglijând

astfel probele cercetate în instanța de judecată.

2017 a fost admis recursul ordinar declarat, casată total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2016, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

apel nu s-a pronunțat asupra probelor administrate și cercetate, ci doar a enumerat

probele fără a înțelege conținutul acestora, fără a se pronunța pe motivele apelului

declarat de procuror, referitor la netemeinicia concluziei instanței de fond privind

necesitatea reîncadrării acțiunilor inculpatului din prevederile art. 27, 145 alin. (2)

lit. d) în cele ale art. 152 alin. (2) lit. d) Cod penal, fără a descrie, analiza și motiva

convingător, concluzia sa în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură

penală.

Instanța de recurs a ținut să menționeze că, judecând apelul instanța de apel nu se

poate limita doar la redarea de la persoana a treia a circumstanțelor și împrejurărilor

cauzei constatate de prima instanță, ci urmează să examineze și să supună verificării

toate probele și argumentele aduse de apelanți, respectând prevederile legale.

La fel a remarcat și faptul, că instanța nu a analizat nici comportamentul

inculpatului până la săvârșirea faptei, or, din declarațiile părții vătămate rezultă clar că

,,Zubcu Ivan le-a zis că dacă îl vor lua silit le va da cu bărdița în cap” și aplicarea de către

inculpat a toporului și anume a părții tăioase în direcția capului a polițistului Bocan Ion.

Sub acest aspect, instanța de recurs a considerat, că în speță instanța de apel nu a

pătruns în esența problemei de fapt și de drept, nu a cercetat în deplină măsură

cumulul de probe, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanțele de fond și

conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii premature, privind recalificarea acțiunilor

inculpatului de la prevederile art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal la cele ale art. 152

alin. (2) lit. d) Cod penal.

Astfel, instanța de recurs a subliniat, că instanța de apel urma să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, corectitudinea încadrării juridice a acțiunilor

lui Zubcu Ivan în coroborare cu probele administrate, pe care urma să le aprecieze

conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze

admiterea unor probe sau respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură

penală).

5

2017 a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința atacată integral și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru primă instant, prin care:

Zubcu Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. art. 27, 145 alin. (2)

lit. d) Cod penal la 12 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Au fost admise pretențiile civile înaintate de către Bocan Ion, dispunându-se

încasarea din contul lui Zubcu Ivan a sumei de 6000 lei.

cont de prevederile art.414-419, art.436 alin. (2),(3) Cod de procedură penală și

analizând totalitatea de probe acumulate la cauza penală supusă judecării și

apreciindu-le, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, a constatat următoarele:

Inculpatul Zubcu Ivan, la data de 22 noiembrie 2012, aproximativ la ora 08:30,

aflându-se la domiciliul său din XXXXX, opunând rezistență aducerii sale forțate la

procuratura raionului Nisporeni de către inspectorul poliției criminale a Comisariatului

de Poliție Nisporeni, Bocan Ion și ofițerul operativ de sector a Comisariatului de Poliție

Nisporeni, Andronachi Igor, intenționat, cu scopul de a-l omorî pe Bocan Ion, i-a aplicat

acestuia o lovitură cu un topor, pe o traiectorie verticală de sus în jos în direcția capului,

însă din motiv că Bocan Ion a blocat lovitura cu mâna, Zubcu Ivan nu și-a putut duce

intenția până la capăt, cauzându-i părții vătămate prin lovitura cu toporul, plagă în 1/3

proximală (de sus) a antebrațului drept, cu lezarea țesuturilor moi și a nervului radial,

leziuni corporale care se califică, potrivit raportului de expertiză medico-legală

suplimentară Nr. 09 D din 20 februarie 2013, ca vătămări corporale medii, care

provoacă dereglarea sănătății de lungă durată, mai mult de 21 zile.

Astfel, prin acțiunile sale Zubcu Ivan a comis infracțiunea prevăzută de art. 27, 145

alin. (2) lit. d) Cod penal - tentativă de omor a unei persoane, în legătură cu îndeplinirea

de către victimă a obligațiilor de serviciu, acțiune care din cauze independente de voința

făptuitorului nu și-a produs efectul.

Deși inculpatul nu a recunoscut vina sa în comiterea infracțiunii imputate, instanța

de apel a indicat, că vinovăția acestuia este dovedită pe deplin prin cumulul de probe

administrate de către organul de urmărire penală, examinate de către instanța de fond,

verificate și analizate de către instanța de apel, sub toate aspectele, complet și obiectiv,

precum: declarațiile inculpatului Zubcu Ivan, părții vătămate Bocan Ion (date în

instanța de apel); declarațiile martorilor Andronachi Ig., Iușceac M., Costachi L.,

Mămăligă V., Paladi N.; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 22 noiembrie

2012, efectuat la domiciliul lui Zubcu Ivan XXXXX, în cadrul căreia a fost ridicat

un topor metalic cu mâner din lemn și un baston din lemn cu lungimea de 1,59 metri

(f.d. 7-8, Vol. I); procesul verbal de examinare a obiectelor corpuri delicte: scurtă

sportivă de culoare neagră și vestă sportivă de culoare albastră, predate benevol de

către Bocan Ion Petru (f.d. 42-43, Vol. I); raportul de expertiză medico-legală

suplimentară nr. 09 D din 20 februarie 2013, în concluzia căruia s-a stabilit că la Bocan

Ion Petru, conform fișei medicale de ambulatoriu, s-a depistat plagă în 1/3 de sus a

antebrațului drept cu lezarea țesuturilor moi și nervului radial ce se confirmă cu date

clinice și paraclinice, care au putut surveni în urma loviturii cu un obiect tăietor care

6

putea fi lama unui topor, posibil la timpul Și împrejurările indicate și se califică ca

vătămări corporale medii, care provoacă dereglarea sănătății de lungă durată, mai mult

de 21 de zile (f.d. 49, Vol. I); raport de expertiză medico-legală nr. 158 D din 23.11.2012,

conform căruia la cet. Zubcu Ion conform fișei medicale de staționar nr. 7499 a

spitalului raional Nisporeni vătămări corporale nu se determină (f.d. 169, Vol. I);

ordonanța din 28.06.2013 începută pe faptul pretinsei maltratări a cet. Zubcu Ivan de

către colaboratorii de poliție prin care a fost clasat procesul penal în baza art. 275

pct. 1), 3), 8) Cod de procedură penală (f.d. 178-193, Vol. I); încheiere privind

efectuarea anchetei de serviciu cu privire la folosirea armei de foc de către locotenentul

de poliție Andronache Igor, șef de post al postului de poliție Bursuc a CPR Nisporeni,

potrivit căreia acțiunile locotenentului de poliție Andronache Igor au fost apreciat ca

fiind corecte (f.d. 205-206, Vol. I).

Instanța de apel a constatat cu certitudine că, acțiunile inculpatului Zubcu Ivan au

fost corect încadrate juridic de către acuzatorul de stat în baza art. art. 27, 145 alin. (2)

lit. d) Cod penal, iar instanța de fond dând o apreciere eronată situației de fapt

constatate în cadrul cercetării judecătorești, greșit a recalificat faptele inculpatului în

baza art. 152 alin. (2) lit. d) Cod penal.

În acest sens instanța de apel a ținut să enunțe că, prima instanță nu a reflectat în

calificarea faptei, circumstanțele stabilite și anume amenințările adresate de către

Zubcu Ivan polițiștilor că în cazul în care vor intra în ogradă „va da cu bărdița în cap”,

circumstanțe confirmate prin declarațiile martorului Andronache Igor.

Mai mult, contrar concluziilor primei instanțe, care a menționat că lipsește

intenția inculpatului de comitere a omorului, instanța de apel a reținut faptul că Zubcu

Ivan a aplicat lovitura cu tăișul toporului, ce demonstrează clar intenția directă a

acestuia, ori în cazul în care el dorea producerea unor leziuni corporale, putea aplica

lovitura cu alte părți ale obiectului folosit.

La fel, prima instanță nu a oferit o apreciere corespunzătoare faptului că, după

aplicarea loviturii Zubcu Ivan a scăpat din mâină toporul și a intenționat a-l lua din nou

în mână, însă a fost împiedicat de către Bocan Ion care l-a imobilizat, fapt care nu i-a

permis să aplice lovituri. Acest fapt fiind confirmat prin declarațiile părții vătămate

Bocan Ion, care au fost susținute pe deplin în cadrul ședinței instanței de apel potrivit

cărora „... în timp ce a lovit, Zubcu Ivan a scăpat bărdița din mâină, el urmând să pună

încă o dată mâina pe bărdița la care în timpul cela deja se ridicase și a pus piciorul pe

bărdița, aplicându-i o lovitură lui Zubcu într-o parte a corpului, sau la picioare, nu mai

ține minte...".

Au fost reținut de către instanța de apel ca probe decisive declarațiile părții

vătămate Bocan Ion din instanța de apel și ale martorului Andronachi Igor, care

permanent au declarat că lovitura cu tăișul toporului a fost îndreptată în direcția

capului lui Bocan Ion și nu în direcția corpului cum este constata direct în sentință.

Totodată, fiind menționate și declarațiile inculpatului date la urmărirea penală,

în calitate de bănuit, declarând că i-a atenționat pe polițiști că „dau cu bărdița în cap”

(f.d. 24, verso, Vol. I).

Instanța de apel a reținut că, nu există temei de apreciere critică a declaraților

părții vătămate Bocan Ion, care sunt consecutive, coroborează între ele, la fel cu ale

7

martorilor și însăși ale inculpatului date la faza urmării penale, fiind apreciate în modul

corespunzător potrivit prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului Zubcu Ivan precum că nu

se face vinovat de comiterea infracțiunii imputate și au fost considerate neveridice și

date cu scopul evitării răspunderii penale, or, acestea se contrazic prin întregul sistem

de probe cercetate în instanța de fond și instanța de apel, care combat în întregime

versiunea inculpatului, precum că n-a avut intenția să-l omoare pe parte vătămată,

deoarece s-a constatat că inculpatul a lovit anume cu tăișul toporului în direcția capului

părții vătămate, dovedește neîndoielnic, prezența intenției de a-l omorî pe parte

vătămată și nu de a-i vătăma integritatea corporală sau sănătatea.

Intenția directă a inculpatului de a curma viața părții vătămate Bocan Ion se mai

confirmă prin amenințările cu moartea în adresa ultimului, astfel încât înainte de a

aplica lovituri cu tăișul toporului îndreptate în direcția capului părții vătămate, acesta

l-a amenințat că în cazul în care vor intra în ogradă „va da cu bărdița în cap”,

circumstanțe confirmate prin declarațiile martorului Andronache Igor, dar și a părții

vătămate.

În acest sens instanța de apel a menționat și specificul obiectului folosit de către

inculpat în vederea realizării intenției de al omorî pe partea vătămată, or, obiectul este

o bărdiță, care este un instrument care poate produce rezultatul mortal prin utilizarea

acesteia, totodată, a profitat de faptul că partea vătămată nu s-a așteptat la acțiunile

sale, atacându-l pe neașteptate.

Instanța de apel a conchis, că inculpatul Zubcu Ivan nu a putut să-și continue fapta,

deoarece Bocan Ion a blocat lovitura cu mâna, Zubcu Ivan nu și-a putut duce intenția

până la capăt, or, acesta a avut posibilitatea reală să săvârșească acțiuni concrete în

direcția dorită, având toate condițiile favorabile.

18.1. La fel, instanța de apel a subliniat că declarațiile inculpatului date în cadrul

ședinței instanței de apel în partea ce ține de acțiunile de maltratare din partea

colaboratorilor de poliție au fost apreciate critic, deoarece pe faptul pretinse maltratări

a cet. Zubcu Ivan de către colaboratorii de poliție a fost începută urmărirea penală la

28.12.2012 în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, iar în baza ordonanței din

28 iunie 2013 a fost dispusă clasarea procesului penal în baza art. 275 pct. 1), 3), 8) Cod

de procedură penală (f.d. 178-193, Vol. I).

18.2. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut cont

de prevederile art.7, 61, 75-77 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care

conform art. 16 Cod penal se atribuie categoriei infracțiunilor excepțional de grave, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care anterior a mai fost condamnat, la locul

de trai se caracterizează pozitiv, de circumstanțe atenuante sau agravante care nu au

fost stabilite, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului, care nu a conștientizat

gravitatea faptelor comise, nu se află pe calea corijării și dorinței de a se reintegra în

societate.

Astfel că, în opinia instanței de apel realizarea scopului pedepsei penale,

restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin

stabilirea pedepsei privativă de libertate în limitele prevăzute de norma legală.

18.3. În ceea ce privește solicitarea părții vătămate Bocan Ion expusă în cadrul

ședinței instanței de apel cu privire la restituirea prejudiciului material în sumă de

8

6000 lei, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 385 alin. (1) pct. 11) Cod procedură

penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunea referitoare

la paguba materială cauzată atunci când nu a fost intentată acțiunea civilă și în acest

sens a relevat că, prin ordonanța din 22.12.2012, Bocan Ion a fost recunoscut în calitate

de parte vătămată (f.d. 51-52, Vol. I), fiind victimă a infracțiunii prevăzute la art. 27, 145

alin. (2) lit. d) Cod penal, iar ca urmare, ultimului i-au fost cauzate vătămări corporale,

astfel partea vătămată Bocan Ion a suferit pagube materiale legate de tratament și

transport pentru a se deplasa în vederea urmării tratamentului.

La fel, a fost menționat raportul de expertiză medico-legală suplimentară

nr. 09 D din 20 februarie 2013, potrivit căruia, ca urmare a acțiunilor intenționate ale

inculpatului părții vătămate i-au fost cauzate vătămări corporale medii, care provoacă

dereglarea sănătății de lungă durată, mai mult de 21 zile.

Astfel, de către partea vătămată a fost înaintată cererea privind recuperarea

prejudiciului cauzat, solicitând repararea prejudiciului material în mărime de

13618 lei și încasarea prejudiciului moral în mărime de 15000 lei din contul

inculpatului (f.d. 187-191, Vol. II).

În cadrul ședinței instanței de apel partea vătămată Bocan Ion a susținut parțial

această cerere, solicitând încasarea din contul inculpatului a prejudiciului material în

sumă de 6000 lei, urmare a cheltuielilor suportate de către acesta pentru tratament,

combustibil pentru deplasare în vederea efectuării tratamentului.

cu recursul ordinar de avocatul Gantea Vasile în numele inculpatului Zubcu Ivan, la

data de 05 februarie 2018, care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct.6) și 12) Cod

de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, solicită casarea totală a

acesteia cu menținerea sentinței Judecătoriei Nisporeni din 18 noiembrie 2015.

În susținerea solicitării sale își exprimă dezacordul cu soluția instanței de apel de

recalificarea a acțiunilor inculpatului în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal,

considerând că probele administrate în dosar nu au fost apreciate prin prisma art.101

Cod de procedură penală, or, la baza hotărârii de condamnare au fost puse aceleași

probe, care anterior prin sentință, inculpatul a fost condamnat în baza art. 152 alin. (2)

lit. d) Cod penal, fapt care denotă existența erorii de drept, prevăzută de pct.12) alin. (1)

al art. 427 Cod de procedură penală.

Totodată, consideră că, soluția instanței de apel și în latura civilă este pripită și nu

are o susținere prin materialele cauzei, deoarece fără a concretiza pretențiile expuse de

partea vătămată, în mod foarte vag, fără a se referi la careva înscrisuri, care ar justifica

prejudiciile cauzate prin infracțiune, în mod general a menționat că cheltuielile

suportate de partea vătămată reies din cererea acestuia.

De asemenea, hotărârea instanței de apel este atacată cu recurs de către inculpat,

care solicită să fie casată hotărârea instanței de apel și trimis dosarul la Judecătoria

Nisporeni, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare, și totodată,

solicită eliberarea sa în baza art.95 Cod penal.

În recurs invocă ilegalitatea condamnării pentru infracțiunea imputată și cu

pedeapsa stabilită de 12 ani, deoarece se consideră nevinovat, iar dosarul este fabricat.

9

La fel, indică că nu i s-a inclus în termenul de pedeapsă timpul aflat în arest din

a.2012-2014.

declarat de avocatul Gantea Vasile în numele inculpatului Zubcu Ivan, solicitând

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

21.1. Colegiul penal, analizând conținutul recursurilor declarate de inculpat și

partea apărării în raport cu decizia atacată, conchide că temeiurile invocate de

recurenți prevăzute de art.427 alin. (1) pct.6), 8) și 12) Cod de procedură penală, nu

și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor, dat fiind faptul, că instanța de apel la

examinarea cauzei a ținut cont de procedura de rejudecare a cauzei după casarea

hotărârii în recurs, prevăzută în art. 436 Cod de procedură penală, a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

În această ordine de idei, Colegiul remarcă că potrivit normelor art. 414 alin.(1)

Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia instanței de

apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și întemeiat a casat hotărârea

primei instanțe, constatând, că prima instanță eronat a ajuns la concluzia despre

reîncadrarea acțiunilor inculpatului Zubcu Ivan din art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal

în baza art. 152 alin. (2) lit. d) Cod penal, menționând că lipsește intenția inculpatului

de comitere a omorului, or, cumulul de probe administrate în speța dată de organul de

urmărire penală, cercetate prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității lor, confirmă concluzia privind

vinovăția inculpatului Zubcu Ivan de săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 27, 145

alin. (2) lit. d) Cod penal.

Mai mult ca atât, instanța de recurs menționează, că temeiurile invocate de către

recurenți, precum și argumentele acestora, care se rezumă la o altă apreciere a

probelor, au constituit obiect de examinare la rejudecarea cauzei în instanța de apel, și

asupra acestora instanța judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată,

așa cum este indicat în pct. 18 -18.1 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de

recurs o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

10

21.2. Sub aspectul temeiului pct. 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală,

Colegiul penal menționează că, potrivit practicii judiciare stabilite la judecarea

recursului ordinar în cauza penală, s-a atenționat că, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Pentru a pronunța o asemenea concluzie, este necesar să se țină cont de fapta

săvârșită, așa și cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, precum și să se

stabilească, dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corectă,

corespunzătoare faptei constatate, și numai în cazul când fapta a fost încadrată în baza

unei alte norme penale, este posibil de conchis că aceasta a fost încadrată juridic greșit.

Analizând materialele cauzei, instanța de recurs constată că, de către instanța de

apel au fost încadrate acțiunile inculpatului în baza normei penale, imputată de

acuzatorul de stat prin ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriu, deoarece la

rejudecarea cauzei, cercetând probele administrate în speță a conchis că

vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal.

21.3. Referitor la solicitarea inculpatului-recurent privind pronunțarea unei

hotărâri de achitare, invocând nevinovăția sa de comiterea infracțiunii imputate de

procuror și pentru care a fost condamnat la 12 ani închisoare, temeiul prescris la pct. 8)

alin. (1) din art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că, potrivit

art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite

și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Instanța de recurs reține că, acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă

prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost

stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Reieșind din analiza deciziei atacate, Colegiul penal reiterează faptul că, instanța

de apel la rejudecarea cauzei a ținut cont de prevederile art.414-419, art.436

alin. (2),(3) Cod de procedură penală și analizând totalitatea de probe acumulate la

cauza penală supusă judecării și apreciindu-le, respectându-se prevederile art. 101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, a

constatat cu certitudine că, acțiunile inculpatului Zubcu Ivan au fost corect încadrate

juridic de către acuzatorul de stat în baza art. art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiind

argumentată în acest sens soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 18 -18.1 din

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs o însușește și reiterarea căreia nu o

consideră necesară.

21.4. Cu referire la alegațiile părții apărării privind incorectitudinea soluției

instanței de apel în partea acțiunii civile, Colegiul penal consideră că sunt nefondate, or,

potrivit părții descriptive a deciziei, instanța de apel a indicat că „..de către partea

vătămată a fost înaintată cererea privind recuperarea prejudiciului cauzat, prin cererea

menționată partea vătămată solicitând repararea prejudiciului material cauzat în

11

mărime de 13618 lei și încasarea prejudiciului moral în mărime de 15000 lei din contul

inculpatului (f.d. 187-191, Vol. II).

În cadrul ședinței instanței de apel partea vătămată Bocan Ion a susținut parțial

aceasta cerere, solicitând încasarea din contul inculpatului a prejudiciului material în

sumă de 6000 lei, urmare a cheltuielilor suportate de către acesta pentru tratament,

combustibil pentru deplasare în vederea efectuării tratamentului.” (f.d.46, vol. III).

În acest sens, instanța de recurs subliniază că la cererea privind recuperarea

prejudiciului cauzat înaintată de partea vătămată în ședința de judecată din

25 noiembrie 2016 au fost anexate materialele ce confirmă suma prejudiciului material

(f.d.189-191, 200, vol. II).

21.5. În ce privește solicitarea inculpatului de-a fi eliberat în baza art.95 Cod

penal, Colegiul penal notifică că această normă prevede liberarea de la executarea

pedepsei a persoanelor grav bolnave, și anume alin. (1) persoana care, în timpul

executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o boală psihică, ce o lipsește de posibilitatea de

a-și da seama de acțiunile sale sau de a le dirija, este liberată de executarea pedepsei.

Acestei persoane instanța de judecată îi poate aplica măsuri de constrângere cu

caracter medical; alin. (2) persoana care, până la pronunțarea sentinței sau în timpul

executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o boală gravă, alta decât cea specificată la

alin.(1), ce împiedică executarea pedepsei, poate fi liberată de executarea pedepsei de

către instanța de judecată.

În speță, nu au fost prezentate documente care ar confirma că inculpatul, este

persoana care cade sub incidența normei sus menționate.

21.6. Din analiza deciziei atacate, Colegiul penal constată că instanța de apel a

stabilit categoria pedepsei, mărimea ei și începutul calculării termenului executării

pedepsei, însă a omis să se expună referitor la computarea reținerii, arestării

preventive, dacă inculpatul până la darea sentinței se afla în stare de arest, dispoziția

prevăzută de art. 395 alin. (1) pct.4) Cod de procedură penală, însă această omisiune nu

reprezintă o eroare de drept care ar afecta soluția instanței, or, potrivit art.469 alin. (1)

pct.12) Cod de procedură penală la executarea pedepsei, instanța de judecată

soluționează chestiunile cu privire la schimbările în executarea unor hotărâri, și anume,

computarea arestării preventive sau a arestării la domiciliu, dacă aceasta nu a fost

soluționată la adoptarea hotărârii de condamnare, iar art. 470-471 Cod de procedură

penală prevede modul de soluționare a chestiunilor privind punerea în executare a

hotărârilor judecătorești.

Astfel, reieșind din prevederile legale expuse supra, instanța de recurs consideră

că n-a fost argumentată în recursul depus prezența în speța examinată a unei asemenea

erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei contestate.

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărîrea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

12

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursurile ordinare declarate de

avocatul Gantea Vasile în numele inculpatului Zubcu Ivan și de inculpat se declară

inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Gantea Vasile în

numele inculpatului Zubcu Ivan și de inculpat împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Zubcu

Ivan XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 18 mai 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecător Bejenaru Iurie

Judecător Mardari Dumitru

13