1ra-541/2017 — art. 27, 145 alin. 2 lit. d Cod penal

1ra-541/2017 — art. 27, 145 alin. 2 lit. d Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-541/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Alerguș Constantin, Stratulat Galina, Druță Ion și Ghervas Maria,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2016, în cauza

penală privindu-l pe

Zubcu IvanXxxxx, născut la xxxxxxxxxxxxxxx,

originar și domiciliat în xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

A C O N S T A T A T:

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Zubcu Ivan a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal la 9 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

la 22 noiembrie 2012, pe la orele 8.00, aflîndu-se la domiciliul său în s. Xxxxx, r-nul

Xxxxxx, opunînd rezistență pentru a fi adus forțat la Procuratura Nisporeni de către

inspectorul poliției criminale a CPR Nisporeni Bocan Ion și ofițerul operativ de sector a

CPR Nisporeni Andronache Igor, intenționat, cu scopul de a-1 omorî pe Bocan Ion i-a

aplicat acestuia o lovitură cu toporul pe o traiectorie verticală de sus în jos în direcția

capului, însă deoarece Bocan Ion a blocat lovitura cu mîna, Zubcu Ivan nu și-a putut duce

intenția pînă la capăt, cauzîndu-i părții vătămate în urma loviturii cu toporul leziuni

1

corporale sub formă de plagă în 1/3 proximală (de sus) a antebrațului drept, cu lezarea

țesuturilor moi și nervului radial, care se califică ca vătămări corporale medii care

provoacă dereglarea sănătății de lungă durată, mai mult de 21 de zile.

Astfel, prin acțiunile sale Zubcu Ivan a comis infracțiunea prevăzută de art. 27,

145 alin. (2) lit. d) Cod penal - tentativă de omor a unei persoane, în legătură cu

îndeplinirea de către victimă a obligațiilor de serviciu, acțiune care din cauze

independente de voința făptuitorului nu și-a produs efectul.

- inculpatul Zubcu Ivan, care a solicitat rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să-i fie recalificate și

reîncadrate acțiunile sale pe art. 152 Cod penal, cu aplicarea unei pedepse non privative

de libertate.

- avocatul Tufan Aliona în numele inculpatului Zubcu Ivan, a solicitat dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de fond.

- avocatul Dudulica Liubomir în interesele inculpatului Zubcu Ivan, prin

suplimentul la cererea de apel a solicitat dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de

fond.

respinse ca nefondate apelurile inculpatului Zubcu Ivan și apelul avocatului Tufan Aliona

în numele inculpatului și menținută sentința fără careva modificări.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că prima instanță a

stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, încadrînd just acțiunile

inculpatului în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal și corect stabilindu-i acestuia

pedeapsa prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

- inculpatul, care a solicitat casarea hotărîrilor, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri cu recalificarea acțiunilor sale din art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal

în art. 287 alin.(1) sau art.346 alin. (1) Cod penal.

- avocatul Dudulica Liubomir în numele inculpatului, invocînd temei de drept

prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, solicitând casarea

acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

2014, au fost admise recursurile ordinare declarate de inculpat și avocatul acestuia,

Liubomir Dudulica, casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01

aprilie 2014 și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel în alt complet

de jdecată.

fost admise apelurile avocaților Tufan Aliona, Dudulica Liubomir și al inculpatului

Zubcu Ivan, casată sentința Judecătoriei Nisporeni din 23 decembrie 2013 și dispusă

rejudecarea cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

2

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (2) lit. d) Cod penal la 5 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar potrivit art. 90

Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune

de 3 ani.

22 noiembrie 2012, pe la orele 8.30, aflîndu-se la domiciliul său în s. Xxxxx, r-nul

Xxxxx, opunînd rezistență pentru a fi adus forțat la Procuratura Nisporeni de către

inspectorul poliției criminale a CPR Nisporeni Bocan Ion și ofițerul operativ de sector a

CPR Nisporeni Andronache Igor, avînd scopul vătămării intenționate a integrității

corporale, i-a aplicat lui Bocan Ion o lovitură cu un topor, pe o traiectorie verticală de sus

în jos în direcția corpului, la care Bocan Ion a blocat lovitura cu mîna, în urma căreia

părții vătămate i-a fost cauzată o plagă în 1/3 proximală (de sus) a antebrațului drept, cu

lezarea țesuturilor moi și a nervului radial, leziuni corporale care se califică potrivit

raportului de expertiză medico-legală suplimentară Nr. 09 D, din 20 februarie 2013, ca

vătămări corporale medii, care provoacă dereglarea sănătății de lungă durată, mai mult de

21 zile.

fost contestată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care Zubco Ivan să fie condamnat pe art. 27, 145 alin. (2) lit. d)

Cod penal, la 12 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis,

invocînd următoarele motive:

- nu a fost efectuată о apreciere corespunzătoare declarațiilor părții vătămate Bocan

Ion, care a declarat că Zubcu Ivan avea un comportament agresiv, circumstanță care este

dedusă și din faptul că discuțiile au avut loc peste gardul făptuitorului;

- instanța nu a reflectat în calificarea faptei, circumstanțele stabilite și anume

amenințările adresate de către Zubcu Ivan polițiștilor că în cazul în care vor intra în

ogradă ”va da cu bărdița în cap ”, circumstanțe confirmate și prin declarațiile martorului

Andronachi Igor;

- nu s-a dat apreciere declarațiilor martorului Andronachi Igor, care în ședința de

judecată a declarat că Zubcu Ivan a avertizat că în cazul cînd cineva din polițiști va intra

în ogradă să-1 ia cu forța, acela v-a fi omorît;

- caracterul veridic al amenințărilor adresate părții vătămate este demonstrat și prin

faptul că Bocan Ion a ales să pătrundă în gospodăria lui Zubcu Ivan printr-o parte laterală

a ogrăzii, în prealabil discutînd cu Andronachi Igor că acesta sa-i distragă atenția

făptuitorului, astfel încercînd a evita eventualele acțiuni agresive ale făptuitorului;

- Zubcu Ivan a aplicat lovitura cu tăișul toporului, fapt ce demonstrează clar

intenția directă a acestuia, ori în cazul în care el dorea producerea unor leziuni corporale,

putea aplica lovitura și cu alte părți ale obiectului folosit;

- instanța de judecată nu a oferit о apreciere corespunzătoare faptului că, după

aplicarea lovituri Zubcu Ivan a scăpat din mînă toporul și a intenționat a-1 lua din nou în

mînă, însă a fost împiedicat de către Bocan Ion care la imobilizat, fapt care nu i-а permis

să aplice alte lovituri.

3

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără careva modificări.

stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, încadrînd just acțiunile

inculpatului Zubcu Ivan în baza art. 152 alin. (2) lit. d) Cod penal și corect stabilindu-i

acestuia pedeapsa.

Instanța de apel a menționat că soluția instanței de fond se bazează pe

următoarele probe: declarațiile părții vătămate Bocan Ion; declarațiile martorilor

Andronachi Igor, Iușceac Maria, Costachi Lucia, Mamaliga Victor, Paladi Nina,

precum și pe probele scrise ale cauzei penale, cum ar fi:

- procesul - verbal de cercetare la fața locului din 22 noiembrie 2012, efectuat la

domiciliul lui Zubcu Ivan, în cadrul căreia a fost ridicat un topor metalic cu mîner din

lemn și un baston din lemn cu lungimea de 1,59 metri;

- procesul - verbal de examinare a obiectelor corpuri delicte: scurta sportivă

de culoare neagră și vesta sportivă de culoare albastră, predate benevol de Bocan Ion;

- raportul de expertiză medico-legală suplimentară nr. 09 D din 20

octombrie 2013, prin care s-a stabilit că la Bocan Ion, conform fisei medicale de

ambulator, s-a depistat plaga în 1/3 de sus a antebratului drept cu lezarea țesuturilor moi

și nervului radial ce se confirmă cu date clinice și paraclinice, care au putut surveni în

urma loviturii cu un obiect tăietor care putea fi lama unui topor, posibil la timpul și

imprejurarile indicate și se califică ca vătămări corporate medii, care provoacă dereglarea

sănătății de lungă durată, mai mult de 21 de zile.

Astfel, instanța de apel a conchis că din materialele cauzei rezultă că inculpatul

nu a avut intenție directă de a-1 omorî pe Bocan Ion.

De asemenea, instanța a menționat că din declarațiile inculpatului, care a relatat:

,,că v-a da cu bărdița în cap celui care v-a intra în ograda sa’’ și aplicarea de către

inculpat a toporului și anume a părții tăioase, confirmă intenția lui de a lovi pe cel care-1

va lua cu forța la organele de poliție.

Totodată, instanța de apel a menționat că inculpatul a acționat întru apărarea

domiciliului său de polițiștii care insistau să intre forțat în ograda sa.

În acest sens, instanța de apel a constatat că intenția directă de a provoca moartea

părții vătămate Bocan Ion, nu a fost prezentă în acțiunile lui Zubcu Ivan.

Astfel, instanța de apel a reținut că în situația creată, este dovedită doar о intenție

indirectă a lui Zubcu Ivan, iar în prezența unei asemenea intenției indirecte, făptuitorul

urmează să răspundă pentru dauna cauzată de facto, adică pentru vătămarea integrității

corporale. Tentativa de omor este posibilă doar cu intenție directă.

Totodată, din materialele cauzei, nu rezultă că Zubcu Ivan ar fi avut un motiv

anume pentru care ar fi urmărit scopul de omucidere. Însă motivul și scopul omorului,

chiar și atunci cind nu sunt semne obligatorii ale laturii subiective, necesită a fi stabilite

în fiecare caz aparte în cadrul calificarii, deoarece acest fapt are importanță la

individualizarea răspunderii și pedepsei penale.

Astfel, instanța de apel a statuat că sentința este legală și întemeiată, iar apelul

4

este nefondat și pasibil de a fi respins, iar reeducarea și corectarea lui Zubco Ivan este

posibilă doar prin aplicarea față de ultimul a pedepsei cu suspendarea condiționată a

acestuia.

Cătălin a declarat recurs ordinar, prin care solicită casarea totală a deciziei instanței de

apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare.

Recurentul susține că instanța de apel a admis erorile de drept prevăzute de art.

427 alin.(l) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, dat fiind că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

De asemenea, instanța de apel nu a îndeplinit cu strictețe prevederile legii, precum

și explicațiile Plenului Curții Supreme de Justiție date la pct. 14) al Hotărîrii nr.22 din 12

decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordin de apel”, din

sensul cărora rezultă că nerespectarea acestor cerințe ale legii echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului, fapt ce atrage după sine casarea deciziei instanței de apel.

Procurorul susține că, vinovăția inculpatului în baza art. 27, 145 alin.(2) lit. d)

Cod penal a fost demonstrată pe deplin prin cumulul de probe administrate în cadrul

urmăririi penale și cercetate de instanțe, care au fost considerate ca fiind admisibile, iar

ulterior apreciate în mod general și vădit tendențios.

Recurentul susține că instanța de apel, la adoptarea soluției, s-a bazat doar pe

declarațiile inculpatului, care a insistat că nu ar fi avut intenție de a-l omorî pe Bocan Ion.

Atât instanța de apel, cât și instanța de fond, în movitarea soluției de recalificare,

au motivat că în acțiunile lui Zubcu Ivan nu s-a constatat intenția de lipsire de viață a

victimei, ci intenția de vătămare corporală, neglijind asfel probele cercetate în instanța de

judecată.

În continuare, recurentul afirmă că, instanțele de judecată nu au efectuat о

apreciere corespunzătoare a declarațiilor părții vătămate Bocan Ion, care a declarat că

Zubcu Ion avea un comportament agresiv, circumstanță care este dedusă și din faptul că

discuțiile au avut loc peste gardul făptuitorului.

Instanța nu a reflectat în calificarea faptei, circumstanțele stabilite și anume

amenințările adresate de către Zubcu Ivan polițiștilor că în cazul în care vor intra în

ogradă ”va da cu bărdița în cap”, circumstanțe confirmate și prin declarațiile martorului

Andronachi Igor.

Mai mult, faptul că Zubcu Ivan a aplicat lovitura cu tăișul toporului, demonstrează

clar intenția directă a acestuia, ori în cazul în care el dorea producerea unor leziuni

corporale, putea aplica lovitura și cu alte părți ale obiectului folosit.

De asemenea, instanța de judecată nu a oferit о apreciere corespunzătoare faptului

că, după aplicarea lovituri Zubcu Ivan a scăpat din mînă toporul și a intenționat a-1 lua

din nou în mînă, însă a fost împiedicat de către Bocan Ion care la imobilizat, fapt care nu

i-а permis să aplice alte lovituri.

5

lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Totodată instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Din conținutul art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe

noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele administrate de

prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai

imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a

comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și

administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau administrativ

au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu

au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs.

Drept temei pentru declararea recursului ordinar, procurorul a invocat prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția precum și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit reține că deczia instanței de apel se contestă

prin prisma temeiurilor de recurs invocate și menționate supra, invocându-se faptul, că în

rezultatul evaluării incorecte a probelor administrate la caz, instanța de apel nu a indicat

motivele pertinente pentru menținerea recalificării efectuate de către prima instanță a

acțiunilor inculpatului din prevederile art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal în cele ale art.

6

152 alin. (2) lit. d) Cod penal, astfel sau confirmat temeiurile pentru recurs prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală.

În acest context, reieșind din materialele cauzei penale, instanța de recurs reține,

că Zubcu Ivan de către organul de urmărire penală a fost învinuit, de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal – tentativă de omor a unei

persoane, în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligațiilor de serviciu, acțiune

care din cauze independente de voința făptuitorului nu și-a produs efectul, însă prima

instanță a recalificat acțiunile inculpatului din prevederile art. 27, 145 alin. (2) lit. d) în

cele ale art. 152 alin. (2) lit. d) Cod penal – vătămarea intenționată medie a integrității

corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările

prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, acțiune

săvârșită asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligațiilor de

serviciu sau obștești, concluzie menținută și de către instanța de apel.

Astfel, decizia instanței de apel va fi analizată de către Colegiu penal lărgit, în

cumul cu sentința primei instanțe.

În acest context, Colegiul penal lărgit remarcă concluzia primei instanțe care a

fost menținută de către instanța de apel, privind reîncadrarea acțiunilor lui Zubcu Ivan din

prevederile art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal în cele ale art. 152 alin. (2) lit. d) Cod

penal: „În ședința de judecată nu s-a demonstrat intenția directă a inculpatului a

tentativei de omor (...) Reieșind din faptul cum inculpatul a aplicat lovitura în direcția

corpului, obiectul utilizat – cu toporul, localizarea loviturii – brațul părții vătămate, care

nu este un organ vital, prin urmare nu putea cauza decesul părții vătămate”.

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că motivarea concluziei de

menținere a sentinței redată în decizia contestată, unde se invocă că: „Instanța de fond în

opinia Curții, a făcut o justă încadrare juridică a acțiunilor inculpatului și just a decis în

privința sancțiunii lui Zubcu Ivan pe art. 152 alin. (2) lit. d) Cod penal, făcând trimitere

la probele administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată și prevederile legale în

acest sens(…)În situația creată, este dovedită doar o intenție indirectă a lui Zubcu

Ivan…” este insuficientă, nefiind aduse careva argumente plauzibile în susținerea acestei

concluzii, or acuzatorul de stat în apelul declarat a contestat sentința sub aspectul

ilegalității acesteia în partea reîncadrării acțiunilor lui Zubcu Ivan din prevederile art. 27,

145 alin. (2) lit. d) Cod penal în cele ale art. 152 alin. (2) lit. d) Cod penal, considerând că

instanța n-a apreciat corect probele prezentate în sprijinul învinuirii.

În contextul dat, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel în motivarea

deciziei nu s-a pronunțat asupra probelor administrate și cercetate, cu o argumentare clară

în acest sens, ci doar a enumerat probele fără a reda conținutul acestora și fără a evalua

fiecare probă în parte și toate în cumul, fără a indica motivele pe care se întemeiază

soluția.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că judecînd apelul

instanța de apel nu se poate limita doar la redarea de la persoana a treia a circumstanțelor

și împrejurărilor cauzei constatate de prima instanță, ci urmează să examineze și să

7

supună verificării toate probele și argumentele aduse de apelanți, respectând prevederile

legale enunțate anterior.

Tot aici urmează a fi remarcat și faptul, că instanța nu a analizat nici

comportamentul inculpatului până la săvârșirea faptei, or din declarațiile părții vătămate

rezultă clar că ,,Zubcu Ivan le-a zis că dacă îl vor lua silit le v-a da cu bărdița în cap’’ și

aplicarea de către inculpat a toporului și anume a părții tăioase în direcția capului a

polițistului Bocan Ion.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit consideră, că în speță instanța de apel nu a

pătruns în esența problemei de fapt și de drept, nu a cercetat în deplină măsură cumulul

de probe, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanțele de fond și conținutul

real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea

unei concluzii premature, privind recalificarea acțiunilor inculpatului de la prevederile

art. 27, 145 alin. (2) lit. d) Cod penal la cele ale art. 152 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Prin urmare, instanța de recurs constată, că instanța de apel urma să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, corectitudinea încadrării juridice a acțiunilor lui

Zubcu Ivan în coroborare cu probele administrate, pe care urma să le aprecieze conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe

sau respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală). Contrar acestor

stricte prevederi legale, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra probelor administrate și

cercetate, ci doar a enumerat probele fără a înțelege conținutul acestora, fără a se

pronunța pe motivele apelului declarat de procuror, referitor la netemeinicia concluziei

instanței de fond privind necesitatea reîncadrării acțiunilor inculpatului din prevederile

art. 27, 145 alin. (2) lit. d) în cele ale art. 152 alin. (2) lit. d) Cod penal, fără a descrie,

analiza și motiva convingător, concluzia sa în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală.

Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel a ignorat probele decisive, cum

sunt declarațiile părții vătămate din instanța de apel Bocan Ion (f.d.199, vol. II),

martorului Andronachi Igor (f.d. 125, vol. II), care permanent au declarat că lovitura cu

tăișul toporului a fost îndreptată în direcția capului lui Bocan Ion și nu în direcția corpului

cum e constatat eronat în sentință, care a fost pripit menținută prin decizia din

25.11.2016.

Însăși, inculpatul la urmărirea penală, fiind interogat în calitate de bănuit (f.d. 24

verso, vol. I) declară, că ia atenționat pe polițiști că ,,dau cu bărdița în cap’’.

În contextul dat, Colegiul penal lărgit consideră că decizia instanței de apel suferă

de insuficiență în partea motivării soluției, fiind ignorate probele decisive.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că în prezenta speță și-

au găsit confirmare temeiurile pentru recurs invocate de recurent și prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de

apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată,

deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

8

Prin urmare, încălcările enunțate determină, incontestabil, Colegiul penal lărgit să

concluzioneze asupra necesității de a casa decizia instanței de apel și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată, unde instanța de

apel, urmează să se conducă de prevederile art.436 Cod de procedură penală, care

prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în

strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat de procuror, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate inculpatului și să verifice corectitudinea încadrării juridice a acțiunilor acestuia

în coroborare cu probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu

cerințele legii, să le evalueze cuvenit cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității

fiecărei probe examinate și toate în ansamblu, să-și argumenteze clar concluziile sale în

decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 414, 417, 419 Cod de procedură

penală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, casează total deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2016, în cauză penală privindu-l pe Zubcu

Ivan Xxxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 29 iunie 2017.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Alerguș Constantin

Stratulat Galina

Druță Ion

Ghervas Maria

9