1ra-773/2016 — Art. 145 alin. 2 lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Nisporeni, din 12 iunie 2015, cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul David Andrei a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal la 13 ani și 4 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începând din 12 iunie 2015, cu includerea în termenul pedepsei a timpului aflării în arest preventiv de la 09 februarie 2015 până la 12 iunie 2015. Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile. 1

Instanța de fond a constatat, că la 08 februarie 2015, aflându-se la domiciliul din s. Găureni, r-nul Nisporeni, în urma unor relații ostile apărute cu fosta concubină Postica I., care-l părăsise, având intenția directă de a o omorî pe ultima în caz că nu se vor împăca, a pregătit un fir electric de culoare albă pentru a o strangula. Tot el, în continuarea acțiunilor sale infracționale, la 09 februarie 2015, aproximativ orele 08.00, a luat de la domiciliu firul electric pregătit și un cuțit metalic automat, s-a deplasat în s. Milești, r-nul Nisporeni, la casa lui Raețcaia E., unde locuia fosta concubină Postica I., a. n. 1992, cu scopul de a se împăca cu ea, și din discuția cu ultima, între ei s-a iscat o ceartă în urma căreia inculpatul a scos firul electric pregătit din timp, cu care a strangulat-o pe Postica I. După, văzând că ea nu a decedat, cu cuțitul avut asupra sa i-a cauzat o plagă tăiată la gât, sub bărbie, provocându-i leziuni corporale grave, de la care ultima a decedat. Instanța a reținut, că inculpatul a recunoscut vina, solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, declarând că se căiește sincer și regretă de cele comise. În baza probelor administrate, instanța a conchis că vinovăția inculpatului este dovedită integral și i-a încadrat acțiunile în baza art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal, ca omorul intenționat, săvârșit cu premeditare. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75-77 Cod penal, de circumstanțele atenuante - autodenunțarea și recunoaștere vinei, că inculpatul s-a căit de cele comise, este caracterizat pozitiv, anterior nu a fost judecat, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite pe caz, că infracțiunea comisă este una excepțional de gravă, concluzionând, că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin izolare de societate.

Inculpatul a declarat apel, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă. Apelantul a invocat, că nu are antecedente penale, întreține 2 copii minori, a recunoscut vina integral, se caracterizează pozitiv.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2015, apelul a fost respins ca nefondat. Instanța de apel a reținut, că instanța de fond, la stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă, corect a ținut cont de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut vina integral și se căiește sincer, motiv pentru care pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 13 ani și 4 luni este una echitabilă pentru corectarea și reeducarea inculpatului, fiind cea mai eficientă pentru atingerea scopului legii.

Avocatul Oxana Hamureac, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă. Recurenta a indicat, că inculpatul nu are antecedente penale, are la întreținere 2 copii minori, a recunoscut integral vina, se caracterizează pozitiv. Instanța de apel, s-a expus doar asupra faptului că pedeapsa stabilită este una echitabilă, fără a argumenta poziția sa în acest sens. 2 Mai mult, cauza a fost examinată în procedură simplificată, inculpatului fiindu- i aplicată pedeapsa maximă posibilă, fără a se lua în considerare circumstanța atenuantă – autodenunțul și colaborarea activă cu organul de urmărire penală. În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-a aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale. Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În sensul menționat se reține că, împrejurările relevate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, atestă în mod concludent că instanțele de fond și de apel legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, just și argumentat ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2. și 4. din decizie). Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului. Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei, în alt sens decât cel pe care îl propune 3 apărarea, este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, este lipsită de orice suport legal. Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpatului i s-au aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Dat fiind, că recursurile ordinar este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Oxana Hamureac, împotriva sentinței Judecătoriei Nisporeni din 12 iunie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2015, în privința inculpatului David Andrei Ivan, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 mai 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 4