1ra-703/2017 — Art. 186 alin. 2 lit. d CP

Instanța de fond: 26.03.2015 – 28.03.2016;

Instanța de apel: 21.04.2016 – 01.12.2016;

Instanța de recurs: 24.02.2016 – 05.04.2016. ACONSTAT AT: 1. Prin sentința Judecătoriei Leova din 28 martie 2015, Țăpordei Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și în baza acestei Legi fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de 3 luni. În conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa numită pe prezenta sentință a adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06.12.2013, stabilindu-i definitiv 7 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. S-a inclus în termenul pedepsei timpul ținerii în stare de arest din 04.10,2014 pînă la 05.04.2015, inclusiv. S-a încasat de la Țăpordei Ion Xxxxxxx cheltuieli în sumă de 72 763,90 lei în contul bugetului de stat. S-a încasat de la Țăpordei Ion Xxxxxx prejudiciul material în folosul lui Codreanu Andrei Xxxxx - 5000 lei și în folosul lui Rotaru Valeriu Xxxxxx - 6000 lei. 2. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, Țăpordei Ion Xxxxxxx, în noaptea de 30 iunie 2012, aflându-se în s. Xxxxx r-l Xxxxxx, având scopul de a sustrage bunurile altei persoane în mod ascuns de pe imașul s. Xxxxx r-l Xxxxx, tainic a sustras un cal cu vârsta de 5 ani de culoare ruginie la prețul de 5000 lei, ce aparține 1 cet. Codreanu Andrei Xxxxxx și un cal cu vârsta de 15 ani de culoare cafeniu- deschis la prețul de 6000 lei, ce aparține cet. Rotaru Valeriu Xxxxxxx, cauzând astfel proprietarilor o pagubă materială considerabilă în sumă de 11000 lei. Acțiunile inculpatului Țăpordei Ion au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. 3. Sentința a fost atacată cu apeluri de către: 3.1. Avocatul Tudor Zagaican în numele inculpatului Țăpordei Ion, prin care a solicitat casarea sentinței instanței de fond, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Țăpordei Ion să fie achitat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal. În motivarea apelului, avocatul a invocat că, sentința instanței de fond este neîntemeiată. A susținut că facând un studiu al tuturor materialelor acumulate întru probarea vinei inculpatului Țăpordei Ion precum că el a sustras cei doi cai a ajuns la concluzia că nu au fost acumulate suficiente probe care ar dovedi vina inculpatului. A menționat că, inculpatul atât la urmărirea penală, cât și în instanța de judecată vina nu a recunoscut-o, declarând că el în s. Xxxxx r-l Xxxxx nu a fost niciodată, nici nu are idee unde se află acest sat, în timpul când lui i se impută comiterea furtului, el se afla cu totul în altă parte, însă de către instanță aceste declarații au rămas fără vre-o atenție. 3.2. Inculpatul Țăpordei Ion, prin care a solicitat casarea sentinței instanței de fond, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare. În motivarea apelului inculpatul a invocat că, nu a săvârșit fapta incriminată, iar martorii Codreanu Andrei, Rotaru V., nu indică că anume el a comis furtul de cai. Martorii Lungu, Raileanu, Rotaru, Codreanu nu au declarat exact unde au văzut infractorul.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 01 decembrie 2016, au fost admise apelurile declarate de căte inculpatul Țăpordei Ion și avocatul acestuia, Zagaican Tudor, casată parțial sentința Judecătoriei Leova din 28 martie 2016 în latura penală, în partea stabilirii pedepsei și în partea încasării cheltuielilor judiciare și pronunțată o nouă hotărâre, în acest sens, potrivit medului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Țăpordei Ion se condamnă în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 3 ani închisoare. În conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, la pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, s-a adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06.12.2013, prin care Țăpordei Ion a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 85 Cod penal, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 5 ani și 6 luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, stabilindu-i definitiv lui Țăpordei Ion 7 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. 2 A fost respinsă cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare de la Țăpordei Ion în mărime de 72763,90 lei. În rest, sentința Judecătoriei Leova din 28 martie 2016, a fost menținută. 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, instanța de fond, examinând cauza, a respectat prevederile art. 101 Cod de procedură penală și a dat apreciere probelor administrate din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar probelor în ansamblu - din punct de vedere a coroborării lor, ceia ce a adus la pronunțarea unei hotărâri corecte de recunoaștere a vinovăției lui Țăpordei Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal. Vina inculpatului în comiterea faptei imputate și-a găsit confirmare prin ansamblul de probe administrate în cauză și anume: - declarațiile părții vătămate Codreanu Andrei (f.d. 149 vol. I); - declarațiile părții vătămate Rotaru Valeriu (f.d. 195 vol. I); - declarațiile martorului Lungu Gheorghe (f.d. 202 vol. I); - declarațiile martorului Răileanu Ion (f.d. 203 vol. I); - declarațiile martorului Codreanu Andrei (f.d. 204 vol. I); - declarațiile martorului Rotaru Ruslan (f.d. 253 vol. I); - declarațiile inculpatului Țăpordei Ion (f.d. 254 vol. I). Circumstanțele cauzei sunt confirmate și de următoarele probe cercetate în cadrul cercetării judecătorești, materialele și documentele anexate la dosar, și anume: - plângerea părții vătămate Codreanu Andrei din 02 iulie 2012 prin care roagă organele de poliție să i-a măsuri cu persoanele necunoscute care în noaptea de 29 iunie 2012 spre 30 iunie 2012 de pe imaș din marginea s. Xxxxx r-l Xxxxx au sustras calul în vârstă de 5 ani de culoare roșietică (f.d. 5 vol. I); - proces-verbal de cercetare la fața locului din 02 iulie 2012, fiind cercetat imașul care este situat în partea de nord a s. Xxxxxx, r-l Xxxxxx (f.d. 6); - plângerea părții vătămate Rotaru Valeriu din 02 iulie 2012 prin care roagă organele, de drept de a trage la răspundere persoanele necunoscute care în noaptea de 29 iunie 2012 spre 30 iunie 2012 de pe imaș au sustras un cal cu vârsta de 15 ani de culoare gălbuie (f.d. l7, vol. I); - informație de la medicul veterinar din s. Xxxxxx, r-l Xxxxx prin care se confirmă că la evidența medicului veterinar se află calul care aparține familiei Codreanu Andrei, calul care aparține familie Rotaru Valeriu, înregistrați în modul cuvenit (f.d. 2l-22, vol. I); - procesele-verbale de prezentare spre recunoaștere a persoanei după fotografie din 16 iulie 2012, prin care partea vătămată Codreanu Andrei, martorii Răileanu Ion, Lungu Gheorghe, Perdeleanu Dumitru, Rotaru Ruslan au recunoscut persoana din fotografie cu nr. 2 ca fiind Țăpordei Ion (f.d. 28, 39, 41, 44, 47, vol. I); - procesele-verbale de prezentare spre recunoaștere a persoanei din 12 martie 2015, prin care martorii Raileanu Ion, Lungu Gheorghe, Codreanu Andrei Andrei, Perdeleanu Dumitru l-au recunoscut pe Țăpordei Ion (f.d. 114-125 vol. I); 3 - procesele -verbale de prezentare spre recunoaștere a persoanei din 12 martie 2015, prin care partea vătămată Codreanu Andrei, martorul Rotaru Ruslan nu au recunoscut nici o persoană (f.d. 126-131, vol. I); - procesul-verbal de examinare corporală a lui Țăpordei Ion, tabel fotografic (f.d. 132-135 ,vol. I); Analizând ansamblul de probe enumerate, instanța de apel a reținut că este pe deplin dovedită vinovăția inculpatului Țăpordei Ion în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Instanța de apel a apreciat critic afirmațiile inculpatului privind nevinovăția sa, deoarece pe parcursul judecării cauzei nu au fost stabilite motive de a pune la îndoială declarațiile părților vătămate și a martorilor, acestea în cumulul lor, dovedind cu certitudine că inculpatul a comis anume infracțiunea imputată, iar faptul că acesta nu- și recunoaște vinovăția, nu constituie temei pentru pronunțarea unei hotărâri de achitare, poziția lui fiind una de apărare și eschivare de la răspunderea penală. La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de judecată a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, însă eronat a reținut starea de recidivă și a dispus executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, întrucât infracțiunea pentru care Țăpordei Ion a fost achitat prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 08.12.2011 și condamnat prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06.12.2013 a fost comisă de către acesta la 05 iunie 2011(f.d. l81), pe când infracțiunea pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință a Judecătoriei Leova din 28.03.2016 a fost comisă de Țăpordei Ion la 30 iunie 2012, când încă nu era pronunțată decizia definitivă de condamnare a Curții de Apel Chișinău din 06.12.2013, dar a fost comisă în perioada executării suspendării condiționate a pedepsei cu închisoare în termenul de probă de 4 ani, stabilit prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 04.02.2010. Țăpordei Ion a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, care prevede pedeapsa cu închisoare de până la 4 ani, și în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiunea dată se referă la categoria celor mai puțin grave. În conformitate cu art. 72 alin. (3) Cod penal, în penitenciarele de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni ușoare, mai puțin grave și grave, săvârșite cu intenție . În astfel de circumstanțe, instanța de apel a constatat că inculpatul urmează să execute pedeapsa în penitenciar de tip semiînchis. Referitor la cererea formulată de procuror privind încasarea cheltuielilor legate de extrădarea inculpatului și transportarea ultimului din Federația Rusă în Republica Moldova, instanța de apel a respins-o ca neîntemeiată din motiv că procuratura nu a suportat cheltuieli judiciare, nu a probat prin înscrisuri suma solicitată, iar asistența juridică internațională în materie penală nu cade sub imperiul cheltuielilor judiciare.

Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare de către: 5.1. Procuror, prin care solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea stabilirii cheltuielilor judiciare, cu menținearea în această parte a sentinței, prin 4 care a fost dispusă încasarea de la Țăpordei Ion a cheltuielilor judiciare în mărime de 72763,90 lei. În argumentarea recursului a invocat următoarele: - instanța de fond întemeiat a dispus încasarea de la Țăpordei Ion în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare suportate la extrădarea inculpatului din Federația Rusă, din motiv că fapta a fost confirmată prin borderoul de calcul anexat la dosar. - deasemenea, respinge argumentul instanței de apel cu referire la faptul că nu toate cheltuielile urmează a fi puse pe seama inculpatului. La acest capitol reiterează, că potrivit calculelor detaliate prezentate de procuror, toate cheltuielile legate de extrădarea inculpatului din Federația Rusă se confirmă cu lux de amănunte, pe care Țăpordei Ion urmează să le compenseze, or colaboratorii de poliție care au participat la extrădarea ultimului au fost în funcție de serviciu, statul suportând cheltuieli din vina acestuia, care, corespunzător urmează să le achite. - în speță, se constată că, instanța de fond a admis integral solicitarea procurorului, și prin urmare, instanța aplicând corect normele procedurale, întemeiat a admis cerința procuraturii privind încasarea cheltuielilor judiciare legate de extrădarea inculpatului. - mai mult, noteză că, suma de 72763,90 lei încasată de către instanța de fond cu titlu de cheltuieli judiciare, este o sumă reală, necesară și rezonabilă, care corespunde volumului lucrului efectuat de către colaboratorii IGP al MAI, fapt demonstrat prin borderoul de calcul anexat la materialele cauzei. - în aceste circumstasțe, analizînd cumulul probelor administrate prin prisma pertinenței, concludentei și admisibilității acestora, concluzionează că, instanța de fond întemeiat a dispus încasarea de la Țăpordei Ion a cheltuielilor judiciare în mărime de 72763lei 90 bani, iar instanța de apel a pronunțat în această parte o hotărâre ilegală, contrară intereselor statului. 5.2. Avocatul Saganscaia Oxana în numele inculpatului Țăpordei Ion, prin care solicită casarea hotărârilor judecătorești, cu emiterea unei decizii de achitare a inculpatului Țăpordei Ion învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal. Totodată, menționează că în cazul în care instanța ierarhic superioară v-a ajunge la concluzia că vinovăția inculpatului Țăpordei Ion în comiterea infracțiunii incriminate prin rechizitoriu, va fi dovedită pe deplin, solicită a aplica în privința ultimului a prevederilor art. 2 a Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea indepentenței Republicii Moldova, cu lăsarea în executare separată a pedepsei stabilite prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06.12.2013. În recursul declarat avocatul inculpatului O. Saganscaia a indicat următoarele argumente: - atât instanța de fond, cât și instanța de apel eronat au ajuns la concluzia că Țăpordei Ion a comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, deoarece nu s-au luat în considerație toate circumstanțele cauzei si declarațiile, date de martorii audiați la faza de urmărire penală și în instanța de fond. 5 - la faza de urmărire penală de învinuire a lui Țăpordei Ion, au fost grav încălcate prevederile art. 116 alin. (3) Cod de procedură penală - Prezentarea persoanei spre recunoaștere. - consideră că instanțele de fond eronat au calculat termenul pedepsei inculpatului Țăpordei Ion, deoarece conform sentinței la pedeapsă s-a inclus doar perioada din momentul reținerei inculpatului în Federația Rusă din 04.10.2014 până la 05.04.2015 și nu s-a luat în considerație și perioada din data de 05.04.2015 până la pronunțarea sentinței Judecătoriei Leova din 28.03.2016, perioadă care la fel a rămas în detenție. În rest a invocat argumente similare ca și în cererea de apel.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Cu referire la recursul procurorului Conform prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, la care face referire recurentul, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. În esență recurentul critică hotărârea instanței de apel pentru faptul că aceasta în mod eronat a respins cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpatul Țăpordei Ion suportate în legătură cu extrădarea ultimului din Federația Rusă și transportarea lui în Republica Moldova. Verificând decizia recurată și opozant criticilor invocate sub aspectul prezenței cazului de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că în prezenta speță instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, hotărârea adoptată cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la caz, la respingerea cererii procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpatul Țăpordei Ion în mărime de 72763,90 lei. La acest capitol instanța de recurs relevă că, potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit 6 legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Potrivit art. 535 Cod de procedură penală, cheltuielile legate de acordarea asistenței juridice le suportă partea solicitantă pe teritoriul țării sale dacă nu este stabilit un mod de acoperire a cheltuielilor în condiții de reciprocitate sau prin tratat internațional. Iar, potrivit art. 11 alin. (2) al Legii cu privire la asistența juridică internațională în materie penală nr. 371 din 01.12.2006, statul solicitant suportă umătoarele cheltuieli de îndeplinire a cererrii de asistență juridică: a) remunerațiile martorilor și experților, cheltuielile lor de călătorie și de ședere în statul solicitant; b) cheltuielile de remitere a obiectelor; c) cheltuielile de transfer al persoanelor pe teritoriul statului solicitant; d) cheltuielile de tranzit al persoanelor de pe teritoriul unui stat terț; e) cheltuielile de recurgere la o videoconferință pentru îndeplinirea cererii de asistență juridică; f) alte cheltuieli considerate drept extraordinare de statul solicitat în funcție de mijloacele umane și tehnologice utilizate pentru îndeplinirea cererii de asistență juridică. Astfel, luînd în considerație cele menționate supra, Colegiul penal reține că, asistența juridică internațională în materie penală nu cade sub imperiul cheltuielilor judiciare suportate de către procuratură, iar suma solicitată de către ultima nu a fost probată prin înscrisuri. Pe cale de consecință, în fapt, se reiterează că decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind motivată, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată, iar criticele din recursul declarat de procuror în acest aspect, sunt vădit neîntemeiate. Referitor la recursul avocatului inculpatului, Saganscaia Oxana Analizând argumentele invocate de către recurent în recursul ordinar declarat, Colegiul lărgit reține că acesta critică modalitatea de apreciere a probelor înfăptuită de către instanțele ierarhic inferioare, însă un astfel de temei nu se regăsește în cele prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Astfel, instanța de apel a respectat dispozițiile art. 414, 417 Cod de procedură penală, pronunțându-se motivat asupra argumentelor relevante ale apelului, iar 7 vinovăția inculpatului a fost dovedită în cadrul examinării cauzei de către instanțele de judecată. În vederea respingerii argumentelor din recurs invocat privitor la chestiunea de apreciere a probelor, Colegiul penal amintește că la etapa judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel. Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la presupusa greșita reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de fond și cea de apel, corectitudinea condamnării inculpatului Tutunaru Alexandr, privind învinuirea imputată acestuia prin rechizitoriu. Totodată, Colegiul penal pe această linie de considerente ține să specifice că, pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. În cauza respectivă o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de recurs. Cu referire la solicitarea recurentului de a fi aplicată față de inculpatul Țăpordei Ion amnistia, în temeiul Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republica Moldova, Colegiul penal menționează că, potrivit art. (1) alin. (1), (4) al Legii menționate, „(1) Prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub incidența prevederilor art. 2-9, 11 și 12”. În acest punct de analiză, este relevant de a preciza că, înainte de a aplica actul amnistiei față de inculpat, instanța urmează să determine dacă acesta a manifestat căința activă față de fapta infracțională comisă. Alin. (2) al art. 1 din Legea nr. 210 stipulează expres, că căința activă a persoanei se determină, în conformitate cu criteriile stabilite la art. 57 din Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002. Din conținutul art. 57 Cod penal, trebuie de înțeles că liberarea de răspundere penală, în legătură cu căința activă, este posibilă numai în cazul în care sunt întrunite următoarele criterii: persoana s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau a reparat în alt mod prejudiciul pricinuit de infracțiune. Astfel, reieșind din textul legii precitat, se conchide că pentru aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate, este suficient să fie întrunite cel puțin unul dintre criteriile enumerate supra. 8 Judecarea cauzei penale la solicitarea inculpatului în procedura simplificată reglementată de art. 3641 sau art. 509 Cod de procedură penală, sau în cazul recunoașterii integrale a vinovăției se consideră contribuire activă la descoperirea infracțiunii. Se notează, că în cazul când nu s-a cauzat vreun prejudiciu, instanța poate aplica prevederile art. 2 din Legea nr. 210, numai dacă inculpatul a manifestat căință activă prin autodenunțare sau prin contribuire activă la descoperirea infracțiunii (care include: judecarea cauzei penale în procedura prescrisă de art. 3641 sau art. 509 Cod de procedură penală sau în cazul recunoașterii integrale a vinovăției). Reieșind din cele menționate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal reține, că inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor incriminate și nu a manifestat căința activă prin autodenunțare sau prin contribuire activă la descoperirea infracțiunii, mai mult ca atât cauza nu a fost judecată în procedură simplificată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, conform art. 3641 Cod de procedură penală sau în baza acordului de recunoaștere a vinovăției, conform art. 509 Cod de procedură penală. Din acest punct de vedere, Colegiul penal v-a respinge cererea inculpatului privind aplicarea amnistiei, deoarece ultimul nu întrunește criteriile stabilite la art. 1 din Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. În concluzie, rezumând cele expuse mai sus, constatând că în cauză există o concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanțele de fond, în privința inculpatului Țăpordei I. nefiind identificată de instanța de recurs vreo eroare judiciară, ce ar putea servi drept temei de casare a deciziei instanței de apel, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile formulate de către recurenți în recursurile ordinare deferite spre examinare.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali și avocatul Saganscaia Oxana în numele inculpatului Țăpordei Ion, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 01 decembrie 2016, în cauză penală privindu-l pe Țăpordei Ion Xxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Pronunțarea integrală la 03 mai 2017. Președinte: Gordilă Nicolae Judecători: Guzun Ion Catan Liliana 9