1ra-703/2017 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-703/2017 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-703/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali și avocatul

Saganscaia Oxana în numele inculpatului Țăpordei Ion, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Leova din 28 martie 2016 și decizia Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 01 decembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Țăpordei Ion Xxxxxx, născut la xxxxxxx, originar

și domiciliat în xxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

A C O N S T A T AT:

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal și în baza acestei Legi fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de 3

luni.

În conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa

numită pe prezenta sentință a adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilită

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06.12.2013, stabilindu-i definitiv 7 ani

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

S-a inclus în termenul pedepsei timpul ținerii în stare de arest din 04.10,2014 pînă

la 05.04.2015, inclusiv.

S-a încasat de la Țăpordei Ion Xxxxxxx cheltuieli în sumă de 72 763,90 lei în contul

bugetului de stat.

S-a încasat de la Țăpordei Ion Xxxxxx prejudiciul material în folosul lui Codreanu

Andrei Xxxxx - 5000 lei și în folosul lui Rotaru Valeriu Xxxxxx - 6000 lei.

în noaptea de 30 iunie 2012, aflându-se în s. Xxxxx r-l Xxxxxx, având scopul de a

sustrage bunurile altei persoane în mod ascuns de pe imașul s. Xxxxx r-l Xxxxx, tainic

a sustras un cal cu vârsta de 5 ani de culoare ruginie la prețul de 5000 lei, ce aparține

1

cet. Codreanu Andrei Xxxxxx și un cal cu vârsta de 15 ani de culoare cafeniu- deschis

la prețul de 6000 lei, ce aparține cet. Rotaru Valeriu Xxxxxxx, cauzând astfel

proprietarilor o pagubă materială considerabilă în sumă de 11000 lei.

Acțiunile inculpatului Țăpordei Ion au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit.

d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

3.1. Avocatul Tudor Zagaican în numele inculpatului Țăpordei Ion, prin care a

solicitat casarea sentinței instanței de fond, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Țăpordei Ion să fie

achitat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

În motivarea apelului, avocatul a invocat că, sentința instanței de fond este

neîntemeiată. A susținut că facând un studiu al tuturor materialelor acumulate întru

probarea vinei inculpatului Țăpordei Ion precum că el a sustras cei doi cai a ajuns la

concluzia că nu au fost acumulate suficiente probe care ar dovedi vina inculpatului.

A menționat că, inculpatul atât la urmărirea penală, cât și în instanța de judecată

vina nu a recunoscut-o, declarând că el în s. Xxxxx r-l Xxxxx nu a fost niciodată, nici nu

are idee unde se află acest sat, în timpul când lui i se impută comiterea furtului, el se

afla cu totul în altă parte, însă de către instanță aceste declarații au rămas fără vre-o

atenție.

3.2. Inculpatul Țăpordei Ion, prin care a solicitat casarea sentinței instanței de fond,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

În motivarea apelului inculpatul a invocat că, nu a săvârșit fapta incriminată, iar

martorii Codreanu Andrei, Rotaru V., nu indică că anume el a comis furtul de cai.

Martorii Lungu, Raileanu, Rotaru, Codreanu nu au declarat exact unde au văzut

infractorul.

au fost admise apelurile declarate de căte inculpatul Țăpordei Ion și avocatul acestuia,

Zagaican Tudor, casată parțial sentința Judecătoriei Leova din 28 martie 2016 în latura

penală, în partea stabilirii pedepsei și în partea încasării cheltuielilor judiciare și

pronunțată o nouă hotărâre, în acest sens, potrivit medului stabilit pentru prima

instanță, după cum urmează:

Țăpordei Ion se condamnă în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 3 ani

închisoare.

În conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, la

pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, s-a adăugat parțial partea neexecutată a

pedepsei stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06.12.2013, prin care

Țăpordei Ion a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu aplicarea art. 85 Cod penal, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 5 ani și 6

luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, stabilindu-i

definitiv lui Țăpordei Ion 7 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

2

A fost respinsă cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare de la

Țăpordei Ion în mărime de 72763,90 lei.

În rest, sentința Judecătoriei Leova din 28 martie 2016, a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, instanța de

fond, examinând cauza, a respectat prevederile art. 101 Cod de procedură penală și a

dat apreciere probelor administrate din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar probelor în ansamblu - din punct de vedere a coroborării

lor, ceia ce a adus la pronunțarea unei hotărâri corecte de recunoaștere a vinovăției lui

Țăpordei Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Vina inculpatului în comiterea faptei imputate și-a găsit confirmare prin

ansamblul de probe administrate în cauză și anume:

- declarațiile părții vătămate Codreanu Andrei (f.d. 149 vol. I);

- declarațiile părții vătămate Rotaru Valeriu (f.d. 195 vol. I);

- declarațiile martorului Lungu Gheorghe (f.d. 202 vol. I);

- declarațiile martorului Răileanu Ion (f.d. 203 vol. I);

- declarațiile martorului Codreanu Andrei (f.d. 204 vol. I);

- declarațiile martorului Rotaru Ruslan (f.d. 253 vol. I);

- declarațiile inculpatului Țăpordei Ion (f.d. 254 vol. I).

Circumstanțele cauzei sunt confirmate și de următoarele probe cercetate în cadrul

cercetării judecătorești, materialele și documentele anexate la dosar, și anume:

- plângerea părții vătămate Codreanu Andrei din 02 iulie 2012 prin care roagă

organele de poliție să i-a măsuri cu persoanele necunoscute care în noaptea de 29 iunie

2012 spre 30 iunie 2012 de pe imaș din marginea s. Xxxxx r-l Xxxxx au sustras calul în

vârstă de 5 ani de culoare roșietică (f.d. 5 vol. I);

- proces-verbal de cercetare la fața locului din 02 iulie 2012, fiind cercetat imașul

care este situat în partea de nord a s. Xxxxxx, r-l Xxxxxx (f.d. 6);

- plângerea părții vătămate Rotaru Valeriu din 02 iulie 2012 prin care roagă

organele, de drept de a trage la răspundere persoanele necunoscute care în noaptea de

29 iunie 2012 spre 30 iunie 2012 de pe imaș au sustras un cal cu vârsta de 15 ani de

culoare gălbuie (f.d. l7, vol. I);

- informație de la medicul veterinar din s. Xxxxxx, r-l Xxxxx prin care se confirmă

că la evidența medicului veterinar se află calul care aparține familiei Codreanu Andrei,

calul care aparține familie Rotaru Valeriu, înregistrați în modul cuvenit (f.d. 2l-22, vol.

I);

- procesele-verbale de prezentare spre recunoaștere a persoanei după fotografie

din 16 iulie 2012, prin care partea vătămată Codreanu Andrei, martorii Răileanu Ion,

Lungu Gheorghe, Perdeleanu Dumitru, Rotaru Ruslan au recunoscut persoana din

fotografie cu nr. 2 ca fiind Țăpordei Ion (f.d. 28, 39, 41, 44, 47, vol. I);

- procesele-verbale de prezentare spre recunoaștere a persoanei din 12 martie

2015, prin care martorii Raileanu Ion, Lungu Gheorghe, Codreanu Andrei Andrei,

Perdeleanu Dumitru l-au recunoscut pe Țăpordei Ion (f.d. 114-125 vol. I);

3

- procesele -verbale de prezentare spre recunoaștere a persoanei din 12 martie

2015, prin care partea vătămată Codreanu Andrei, martorul Rotaru Ruslan nu au

recunoscut nici o persoană (f.d. 126-131, vol. I);

- procesul-verbal de examinare corporală a lui Țăpordei Ion, tabel fotografic (f.d.

132-135 ,vol. I);

Analizând ansamblul de probe enumerate, instanța de apel a reținut că este pe

deplin dovedită vinovăția inculpatului Țăpordei Ion în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Instanța de apel a apreciat critic afirmațiile inculpatului privind nevinovăția sa,

deoarece pe parcursul judecării cauzei nu au fost stabilite motive de a pune la îndoială

declarațiile părților vătămate și a martorilor, acestea în cumulul lor, dovedind cu

certitudine că inculpatul a comis anume infracțiunea imputată, iar faptul că acesta nu-

și recunoaște vinovăția, nu constituie temei pentru pronunțarea unei hotărâri de

achitare, poziția lui fiind una de apărare și eschivare de la răspunderea penală.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de judecată a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, însă eronat a reținut starea de recidivă și

a dispus executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, întrucât infracțiunea pentru

care Țăpordei Ion a fost achitat prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 08.12.2011 și

condamnat prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06.12.2013 a fost comisă de către

acesta la 05 iunie 2011(f.d. l81), pe când infracțiunea pentru care a fost condamnat prin

prezenta sentință a Judecătoriei Leova din 28.03.2016 a fost comisă de Țăpordei Ion la

30 iunie 2012, când încă nu era pronunțată decizia definitivă de condamnare a Curții

de Apel Chișinău din 06.12.2013, dar a fost comisă în perioada executării suspendării

condiționate a pedepsei cu închisoare în termenul de probă de 4 ani, stabilit prin

sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 04.02.2010.

Țăpordei Ion a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

186 alin. (2) lit. d) Cod penal, care prevede pedeapsa cu închisoare de până la 4 ani, și

în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiunea dată se referă la

categoria celor mai puțin grave.

În conformitate cu art. 72 alin. (3) Cod penal, în penitenciarele de tip semiînchis

execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni ușoare, mai

puțin grave și grave, săvârșite cu intenție .

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a constatat că inculpatul urmează să

execute pedeapsa în penitenciar de tip semiînchis.

Referitor la cererea formulată de procuror privind încasarea cheltuielilor legate

de extrădarea inculpatului și transportarea ultimului din Federația Rusă în Republica

Moldova, instanța de apel a respins-o ca neîntemeiată din motiv că procuratura nu a

suportat cheltuieli judiciare, nu a probat prin înscrisuri suma solicitată, iar asistența

juridică internațională în materie penală nu cade sub imperiul cheltuielilor judiciare.

5.1. Procuror, prin care solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel, în

partea stabilirii cheltuielilor judiciare, cu menținearea în această parte a sentinței, prin

4

care a fost dispusă încasarea de la Țăpordei Ion a cheltuielilor judiciare în mărime de

72763,90 lei.

În argumentarea recursului a invocat următoarele:

- instanța de fond întemeiat a dispus încasarea de la Țăpordei Ion în beneficiul

statului a cheltuielilor judiciare suportate la extrădarea inculpatului din Federația

Rusă, din motiv că fapta a fost confirmată prin borderoul de calcul anexat la dosar.

- deasemenea, respinge argumentul instanței de apel cu referire la faptul că nu

toate cheltuielile urmează a fi puse pe seama inculpatului. La acest capitol reiterează,

că potrivit calculelor detaliate prezentate de procuror, toate cheltuielile legate de

extrădarea inculpatului din Federația Rusă se confirmă cu lux de amănunte, pe care

Țăpordei Ion urmează să le compenseze, or colaboratorii de poliție care au participat

la extrădarea ultimului au fost în funcție de serviciu, statul suportând cheltuieli din

vina acestuia, care, corespunzător urmează să le achite.

- în speță, se constată că, instanța de fond a admis integral solicitarea

procurorului, și prin urmare, instanța aplicând corect normele procedurale, întemeiat

a admis cerința procuraturii privind încasarea cheltuielilor judiciare legate de

extrădarea inculpatului.

- mai mult, noteză că, suma de 72763,90 lei încasată de către instanța de fond cu

titlu de cheltuieli judiciare, este o sumă reală, necesară și rezonabilă, care corespunde

volumului lucrului efectuat de către colaboratorii IGP al MAI, fapt demonstrat prin

borderoul de calcul anexat la materialele cauzei.

- în aceste circumstasțe, analizînd cumulul probelor administrate prin prisma

pertinenței, concludentei și admisibilității acestora, concluzionează că, instanța de

fond întemeiat a dispus încasarea de la Țăpordei Ion a cheltuielilor judiciare în mărime

de 72763lei 90 bani, iar instanța de apel a pronunțat în această parte o hotărâre ilegală,

contrară intereselor statului.

5.2. Avocatul Saganscaia Oxana în numele inculpatului Țăpordei Ion, prin care solicită

casarea hotărârilor judecătorești, cu emiterea unei decizii de achitare a inculpatului

Țăpordei Ion învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal.

Totodată, menționează că în cazul în care instanța ierarhic superioară v-a ajunge

la concluzia că vinovăția inculpatului Țăpordei Ion în comiterea infracțiunii

incriminate prin rechizitoriu, va fi dovedită pe deplin, solicită a aplica în privința

ultimului a prevederilor art. 2 a Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea indepentenței Republicii Moldova, cu

lăsarea în executare separată a pedepsei stabilite prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 06.12.2013.

În recursul declarat avocatul inculpatului O. Saganscaia a indicat următoarele

argumente:

- atât instanța de fond, cât și instanța de apel eronat au ajuns la concluzia că

Țăpordei Ion a comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal,

deoarece nu s-au luat în considerație toate circumstanțele cauzei si declarațiile, date de

martorii audiați la faza de urmărire penală și în instanța de fond.

5

- la faza de urmărire penală de învinuire a lui Țăpordei Ion, au fost grav încălcate

prevederile art. 116 alin. (3) Cod de procedură penală - Prezentarea persoanei spre

recunoaștere.

- consideră că instanțele de fond eronat au calculat termenul pedepsei

inculpatului Țăpordei Ion, deoarece conform sentinței la pedeapsă s-a inclus doar

perioada din momentul reținerei inculpatului în Federația Rusă din 04.10.2014 până la

05.04.2015 și nu s-a luat în considerație și perioada din data de 05.04.2015 până la

pronunțarea sentinței Judecătoriei Leova din 28.03.2016, perioadă care la fel a rămas

în detenție.

În rest a invocat argumente similare ca și în cererea de apel.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestora

din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Cu referire la recursul procurorului

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, la care

face referire recurentul, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În esență recurentul critică hotărârea instanței de apel pentru faptul că aceasta în

mod eronat a respins cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare de

la inculpatul Țăpordei Ion suportate în legătură cu extrădarea ultimului din Federația

Rusă și transportarea lui în Republica Moldova.

Verificând decizia recurată și opozant criticilor invocate sub aspectul prezenței

cazului de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul

penal constată, că în prezenta speță instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel,

hotărârea adoptată cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la caz, la

respingerea cererii procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare de la

inculpatul Țăpordei Ion în mărime de 72763,90 lei.

La acest capitol instanța de recurs relevă că, potrivit prevederilor art. 227 alin. (1)

și (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit

6

legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și se plătesc din sumele

alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art. 535 Cod de procedură penală, cheltuielile legate de acordarea

asistenței juridice le suportă partea solicitantă pe teritoriul țării sale dacă nu este

stabilit un mod de acoperire a cheltuielilor în condiții de reciprocitate sau prin tratat

internațional.

Iar, potrivit art. 11 alin. (2) al Legii cu privire la asistența juridică internațională în

materie penală nr. 371 din 01.12.2006, statul solicitant suportă umătoarele cheltuieli de

îndeplinire a cererrii de asistență juridică:

a) remunerațiile martorilor și experților, cheltuielile lor de călătorie și de ședere

în statul solicitant;

b) cheltuielile de remitere a obiectelor;

c) cheltuielile de transfer al persoanelor pe teritoriul statului solicitant;

d) cheltuielile de tranzit al persoanelor de pe teritoriul unui stat terț;

e) cheltuielile de recurgere la o videoconferință pentru îndeplinirea cererii de

asistență juridică;

f) alte cheltuieli considerate drept extraordinare de statul solicitat în funcție de

mijloacele umane și tehnologice utilizate pentru îndeplinirea cererii de asistență

juridică.

Astfel, luînd în considerație cele menționate supra, Colegiul penal reține că,

asistența juridică internațională în materie penală nu cade sub imperiul cheltuielilor

judiciare suportate de către procuratură, iar suma solicitată de către ultima nu a fost

probată prin înscrisuri.

Pe cale de consecință, în fapt, se reiterează că decizia instanței de apel corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind motivată, specificând motivele

pe care și-a întemeiat soluția adoptată, iar criticele din recursul declarat de procuror în

acest aspect, sunt vădit neîntemeiate.

Referitor la recursul avocatului inculpatului, Saganscaia Oxana

Analizând argumentele invocate de către recurent în recursul ordinar declarat,

Colegiul lărgit reține că acesta critică modalitatea de apreciere a probelor înfăptuită de

către instanțele ierarhic inferioare, însă un astfel de temei nu se regăsește în cele

prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 414 alin. (1), (5) Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit

art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Astfel, instanța de apel a respectat dispozițiile art. 414, 417 Cod de procedură

penală, pronunțându-se motivat asupra argumentelor relevante ale apelului, iar

7

vinovăția inculpatului a fost dovedită în cadrul examinării cauzei de către instanțele

de judecată.

În vederea respingerii argumentelor din recurs invocat privitor la chestiunea de

apreciere a probelor, Colegiul penal amintește că la etapa judecării recursului nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele

ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la presupusa greșita

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va

verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de fond și cea de apel,

corectitudinea condamnării inculpatului Tutunaru Alexandr, privind învinuirea

imputată acestuia prin rechizitoriu.

Totodată, Colegiul penal pe această linie de considerente ține să specifice că,

pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o

parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea

unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea

pe care materialul probator o susține. În cauza respectivă o atare eroare nu a fost

constatată de către instanța de recurs.

Cu referire la solicitarea recurentului de a fi aplicată față de inculpatul Țăpordei

Ion amnistia, în temeiul Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republica Moldova, Colegiul

penal menționează că, potrivit art. (1) alin. (1), (4) al Legii menționate, „(1) Prezenta

lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care

manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sunt

caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau

termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu

sau redus, dacă aceste persoane cad sub incidența prevederilor art. 2-9, 11 și 12”.

În acest punct de analiză, este relevant de a preciza că, înainte de a aplica actul

amnistiei față de inculpat, instanța urmează să determine dacă acesta a manifestat

căința activă față de fapta infracțională comisă.

Alin. (2) al art. 1 din Legea nr. 210 stipulează expres, că căința activă a persoanei

se determină, în conformitate cu criteriile stabilite la art. 57 din Codul penal al

Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002.

Din conținutul art. 57 Cod penal, trebuie de înțeles că liberarea de răspundere

penală, în legătură cu căința activă, este posibilă numai în cazul în care sunt întrunite

următoarele criterii: persoana s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau a reparat

în alt mod prejudiciul pricinuit de infracțiune.

Astfel, reieșind din textul legii precitat, se conchide că pentru aplicarea amnistiei

față de persoanele inculpate, este suficient să fie întrunite cel puțin unul dintre criteriile

enumerate supra.

8

Judecarea cauzei penale la solicitarea inculpatului în procedura simplificată

reglementată de art. 3641 sau art. 509 Cod de procedură penală, sau în cazul

recunoașterii integrale a vinovăției se consideră contribuire activă la descoperirea

infracțiunii.

Se notează, că în cazul când nu s-a cauzat vreun prejudiciu, instanța poate aplica

prevederile art. 2 din Legea nr. 210, numai dacă inculpatul a manifestat căință activă

prin autodenunțare sau prin contribuire activă la descoperirea infracțiunii (care

include: judecarea cauzei penale în procedura prescrisă de art. 3641 sau art. 509 Cod de

procedură penală sau în cazul recunoașterii integrale a vinovăției).

Reieșind din cele menționate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal

reține, că inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor incriminate și nu

a manifestat căința activă prin autodenunțare sau prin contribuire activă la

descoperirea infracțiunii, mai mult ca atât cauza nu a fost judecată în procedură

simplificată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, conform art.

3641 Cod de procedură penală sau în baza acordului de recunoaștere a vinovăției,

conform art. 509 Cod de procedură penală.

Din acest punct de vedere, Colegiul penal v-a respinge cererea inculpatului

privind aplicarea amnistiei, deoarece ultimul nu întrunește criteriile stabilite la art. 1

din Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de

la proclamarea independenței Republicii Moldova.

În concluzie, rezumând cele expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanțele

de fond, în privința inculpatului Țăpordei I. nefiind identificată de instanța de recurs

vreo eroare judiciară, ce ar putea servi drept temei de casare a deciziei instanței de

apel, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile formulate de către

recurenți în recursurile ordinare deferite spre examinare.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali și avocatul Saganscaia Oxana în

numele inculpatului Țăpordei Ion, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 01 decembrie 2016, în cauză penală privindu-l pe Țăpordei Ion

Xxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțarea integrală la 03 mai 2017.

Președinte: Gordilă Nicolae

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

9