1ra-919/17 — art. 201 alin. 3 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul din 15 noiembrie 2016, cauza fiind examinată în procedura simplificată, inculpatul Tănase Ion a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani, cu executarea pedepsei penale în penitenciar de tip închis. Conform art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, s-a adăugat parțial partea neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Cahul din 27 februarie 2015 și i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. A fost admisă acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate, Gonța Cristina și s-a dispus încasarea de la Tănase Ion în beneficiul succesorului părții 1 vătămate, Gonța Cristina, prejudiciul material în mărime de 5 420 lei și cheltuieli de judecată legate cu asistența juridică în mărime de 3 000 lei, în total 8 420 lei. S-a dispus încasarea de la Tănase Ion în beneficiul succesorului părții vătămate, Gonța Cristina, prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei și în beneficiul statului cheltuieli de judecată în mărime de 8 965 lei.

Pentru a se pronunța prin sentință, instanța de fond a constatat că, Tănase Ion la 05 august 2016, în jurul orelor 18:00, fiind sub influența băuturilor alcoolice cu grad avansat în domiciliul unde locuiește împreună cu concubina sa Subțirel Maria, ultima în corespundere cu prevederile art. 1331 Cod penal, este membru de familie, în urma unui conflict survenit spontan între dânsul și concubina sa, având un comportament agresiv, violent manifestat fizic și verbal, a ofensat-o pe ultima numind-o cu cuvinte necenzurate, după care, cu scopul cauzării leziunilor corporale și de intimidare, intenționat cu pumnii, precum și cu ajutorul unui furtun, i-a aplicat lui Subțirel Maria multiple lovituri în regiunea capului, cutiei toracice, abdomen și alte părți ale corpului. În urma acțiunilor sus menționate concubinei, Subțirel Maria, i-au fost provocate suferințe fizice, soldate prin cauzarea leziunilor corporale sub formă de traumă craniu-cerebrală închisă, manifestată prin plagă contuză pe frunte, contuză pe cap, revărsare sangvină în țesuturile moi pericraniene în regiunea frontală și paieto-temporală dreapta, revărsate sangvine în mușchiul ten drept, echimoze pe față, traumă închisă a gâtului, cu echimoze și excoriație pe gât, hemoragii în țesuturile moi ale gâtului, traumă toracică închisă, cu echimoze multiple pe suprafața anterioară a toracelui, echimoze multiple masive pe spate, echimoze în regiunea lombară, fracturi directe a coastelor 8 din dreapta și coastei 9 pe stânga, cu hemoragii în țesuturile adiacente, echimoze pe abdomen, traumă membrelor superioare și inferioare, echimoze masive pe umeri, antebrațe, mâini, fractura ulnei din stânga și radiusului drept, echimoze masive pe coapse, echimoze masive pe fesa dreapta, echimoze pe ambele gambe, care prezintă pericol pentru viață și se califică ca vătămări corporale grave, iar în rezultatul șocului traumatic ca urmare a traumei asociate a capului, gâtului, toracelui, membrilor superioare, inferioare cet. Subțirel Maria a decedat pe loc.

Sentința a fost contestată cu apel de către avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului Tănase Ion, prin care a solicitat, casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu aplicarea unei pedepse mai blânde inculpatului Tănase Ion sub formă de închisoare, pentru cumul parțial de sentințe, prin prisma art. 85 Cod 2 penal în mărime de 5 ani și 1 lună și admiterea parțială a pretențiilor de ordin moral, micșorând suma la 10 000 lei. În motivarea cererii de apel, apelantul a indicat că, sentința contestată este prea aspră, instanța de judecată la stabilirea pedepsei nu a luat în calcul, care a fost motivul aplicării violenței de către Tănase Ion față de concubina sa, Subțirel Maria și anume, infidelitatea și consumul abuziv de alcool, care în 15 ani de concubinaj aveau loc periodic. Mai mult, apărătorul a menționat că, instanța de fond nu a luat în calcul că inculpatul s-a căit sincer și regretă de cele comise, consideră necesar aplicarea pedepsei mai blânde, sub formă de închisoare pentru cumul parțial de sentințe, prin prisma art. 85 Cod penal, în mărime de 5 ani și 1 lună, acest termen fiind îndeajuns pentru corectarea și reeducarea ultimului. Totodată, avocatul a menționat că, instanța de fond nu a luat în atenție faptul existenței circumstanțelor atenuante la săvârșirea infracțiunii, prevăzute la art. 76 alin. 1) lit. f), i) Cod penal, întrucât Tănase Ion a anunțat imediat poliția și nu a încercat să fugă sau să ascundă obiectele infracțiunii, recunoscând vina din start și căindu-se sincer de cele comise. La fel a indicat că, cuantumul despăgubirilor morale este nejustificat de mare, pe care inculpatul Tănase Ion nu v-a avea posibilitate să îl achite vreodată din cauza că nu este angajat, punîndu-1 în imposibilitate de a se folosi de dreptul său constituțional de a fi eliberat de pedeapsa penală înainte de termen.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 09 februarie 2017, a fost admis apelul declarat de către avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului Tănase Ion, casată parțial sentința în latura penală, din alte motive și pronunțată în aceasta parte următoarea hotărâre: Tănase Ion a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală, cu stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un termen de 7 ani. Conform art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe prin adăugarea parțială pedepsei neexecutate aplicate prin sentința Judecătoriei Cahul din 27 februarie 2015, i-a fost stabilită lui Tănase Ion pedeapsa definitivă, închisoarea pe un termen de 9 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. 4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a conchis că, instanța de fond a omis respectarea formei sentinței, care servește la dezvăluirea mai amplă a conținutului hotărârii luate de instanță. 3 Astfel, instanța de judecată nu a respectat prevederile art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, care prevede că „partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă: descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de inovație, motivele și consecințele infracțiunii”, instanța constatând doar fapta incriminată inculpatului potrivit rechizitoriului. Mai mult, instanța de apel a menționat că, instanța de judecată este obligată, recunoscându-l vinovat pe inculpat de comiterea infracțiunii după semnele ce urmează a fi apreciate, să precizeze circumstanțele ce au ca motiv de a concluziona prezența indicilor calificativi. Respectiv, instanța de apel a constatat că, Tănase Ion la 05 august 2016, în jurul orelor 18:00, fiind sub influența băuturilor alcoolice cu grad avansat în domiciliul unde locuiește împreună cu concubina sa, Subțirel Maria, ultima în corespundere cu prevederile art. 1331 Cod penal, este membru de familie, în urma unui conflict survenit spontan între dânsul și concubina sa, având comportament agresiv, violent manifestat fizic și verbal, a ofensat-o pe ultima numind-o cu cuvinte necenzurate, după care, cu scopul cauzării leziunilor corporale și de intimidare, intenționat cu pumnii, precum și cu ajutorul unui furtun i-a aplicat cet. Subțirel Maria, multiple lovituri în regiunea capului, cutiei toracice, abdomen și pe alte părți ale corpului, în urma cărui fapt concubinei Subțirel Maria i-au fost provocate suferințe fizice, soldate prin cauzarea leziunilor corporale sub formă de traumă craniu-cerebrală închisă, manifestată prin plagă contuză pe frunte, contuză pe cap, revărsare sangvină în țesuturile moi pericraniene în regiunea frontală și paieto- temporală dreapta, revărsate sangvine în mușchiul ten drept, echimoze pe față, traumă închisă a gâtului, cu echimoze și excoriație pe gât, hemoragii în țesuturile moi ale gâtului, traumă toracică închisă, cu echimoze multiple pe suprafața anterioară a toracelui, echimoze multiple masive pe spate, echimoze în regiunea lombară, fracturi directe a coastelor 8 din dreapta și coastei 9 pe stânga, cu hemoragii în țesuturile adiacente, echimoze pe abdomen, traumă membrelor superioare și inferioare, echimoze masive pe umeri, antebrațe, mâini, fractura ulnei din stânga și radiusului drept, echimoze masive pe coapse, echimoze masive pe fesa dreapta, echimoze pe ambele gambe, care prezintă pericol pentru viață și se califică ca vătămări corporale grave, iar în rezultatul șocului traumatic ca urmare a traumei asociate a capului, gâtului, toracelui, membrilor superioare, inferioare cet. Subțirel Maria, a decedat pe loc. 4 Acțiunile inculpatului Tănase Ion au fost încadrate în prevederile art. 2011 alin. (3) lit. c) Codul penal, cu semnele de calificare, violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat decesul victimei. Totodată, instanța de apel a reținut că, instanța de fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședințele de judecată a instanței de fond, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce. Cauza penală a fost examinată în instanța de fond în ordinea procedurii simplificate, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art. 3641 Cod de procedură penală, în baza cererii autentice și personal înaintată de către inculpatul Tănase Ion, fiind asistat de către un avocat. Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a constatat ca dovedită cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate prin următoarele probe: - înștiințarea telefonică parvenită la 05.08.2016, ora 19:00, în dispeceratul IP Cahul de la cet. Tănase Ion care a comunicat că la domiciliul a decedat concubina , Subțirel Maria (f.d.6); - procesul-verbal de autosesizare din 05.08.2016, întocmit de către OUP al IP Cahul, Băncila Andrian (f.d.5); - procesul verbal de cercetare la fața locului din 05.08.2016 și foto-tabelul anexat (f.d.7-12); - declarațiile martorilor Manolache Dumitrița (f.d.14-15); Vîjîianu Elena (f.d.16); Vîjîianu Ion (f.d.17); Bujoreanu Maria (f.d.18); Subțirel Mihail (f.d.87-88); Niculiță Ecaterina (f.d.89-90); Manalachi Igor (f.d.107-108); - declarațiile succesorului părții vătămate Gonța Cristina (f.d.85-86); - rezultatul „Drager", potrivit căruia, la 05.08.2016, ora 21:44, în mostrele de sânge colectate de la inculpatul Tănase Ion s-a constatat o alcoolemie de 1,50 mg/l. (f.d.27); - ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 06.08.2016, potrivit căreia au fost ridicate hainele de la cet. Tănase Ion (f.d.29-30); - ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 06.08.2016, a hainelor cet. Subțirel Maria, care au fost ridicate SML Cahul (f.d.31-32); - procesul-verbal de examinare a corpurilor delicte din 16.08.2016, potrivit căruia au fost examinate o rangă metalică, un furtun de culoare neagră, o față de masă, de culoare 5 albă, o pereche de pantaloni sport, o pereche de chiloți, o pereche de pantaloni, o cămașă, un făraș din metal împreună cu foto-tabelul anexat (f.d.55-57); - raportul de expertiză medico-legală nr. 550 din 20.09.2016 (f.d.96-99); - raportul de expertiză psihiatrico-legală nr. 853a din 20.09.2016 (f.d.100-102); - raportul de expertiză medico-legală nr. 242 din 14.10.2016 (f.d.125-127). Cât privește apelul declarat de către avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului, instanța de apel a menționat că, acesta atacă decizia doar în partea stabilirii pedepsei, astfel, instanța de apel verificând aspectele de drept operate de instanța de fond la stabilirea și individualizarea pedepsei inculpatului Tănase Ion, a conchis că art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani. Prima instanță i-a stabilit inculpatului pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani închisoare cu executarea pedepsei penale în penitenciar de tip închis, cu aplicarea art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 9 ani închisoare. La aplicarea pedepsei inculpatului Tănase Ion, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, acesta beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea, adică din maximul și din minimul prevăzut de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat. Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului Tănase Ion, instanța de apel a indicat că, instanța de fond a acordat deplină eficiență principiilor de individualizare a pedepsei și a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familie acestuia. Totodată, instanța de apel a menționat că, funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile impuse de societate. În acest sens, instanța de apel a precizat că, Tănase Ion a comis infracțiunea imputată fiind în termen de probațiune stabilit prin sentința Judecătoriei Cahul din 27 februarie 2015, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 Cod penal, la 3 ani și 4 luni închisoare, conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 4 ani. Respectivele fapte 6 denotă comportamentul antisocial al inculpatului manifestat prin mai multe condamnări, precum și incapacitatea acestuia de a adopta un comportament moral acceptat de societate în vederea neadmiterii faptelor infracționale, fapt ce duce la netemeinicia motivelor invocate în apel manifestate prin constatarea pedepsei prea aspre. Mai mult, instanța de apel a respins argumentele apărării precum că, instanța de fond a emis sentința fără a lua în calcul motivele aplicării violenței de către Tănase Ion față de victimă întrucât, din circumstanțele cauzei se denotă faptul că, inculpatul Tănase Ion nu s-a resocializat, iar pedepsele penale aplicate nu și-au atins scopul prevăzut de legea penală, or, în cazul unei noi condamnări, pedeapsa penală ulterior aplicată necesită să crească în nivelul său de severitate pentru ca în final să fie atins scopul pedepsei penale. Cât privește argumentul apărării referitor la faptul că instanța nu a luat în calcul circumstanțele atenuante, instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect a apreciat faptul că, recunoașterea vinovăției, căința sinceră sunt circumstanțe necesare pentru examinarea cauzei în procedură simplificată, iar la aplicarea pedepsei inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Nu sunt întemeiate argumentele apelului privind luarea în considerație ca circumstanță atenuantă pentru aplicarea pedepsei mai blânde recunoașterea vinovăției, deoarece ea în sine atrage incidența procedurii simplificate și nu poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situație de drept să i se acorde o dublă valență juridică. Nu sunt întemeiate și argumentele apelului privind constatarea ca circumstanță atenuantă, ilegalitatea sau imoralitatea acțiunilor victimei, dacă ele au provocat infracțiunea, deoarece o astfel de circumstanță nu a fost constatată, afirmațiile apelantului fiind declarative. În consecință, reieșind din personalitatea inculpatului, circumstanțele cauzei, instanța de apel a constatat că reeducarea și corectarea inculpatului este posibilă doar în condiții de izolare de societate. Cât privește argumentul apărării în privința despăgubirilor cu solicitarea reducerii pretențiilor de ordin moral la suma de 10 000 lei, instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect a interpretat normele art. 219 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, art. 1398 alin. (1), 1419 alin. (4), 1422 alin. (1), 1423 alin. (1), (2) Cod civil, cu stabilirea mărimii prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei. 7

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului Tănase Ion, prin care solicită casarea parțială a hotărârilor anterioare în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, prin care inculpatului să îi fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 1 lună, cu admiterea parțială a pretențiilor de ordin moral, micșorând suma la 10 000 lei. Recurentul menționează că, instanțele de fond eronat la baza hotărârii de condamnare nu au luat în calcul circumstanțele atenuante și anume, autodenunțarea, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii sau la identificarea infractorilor ori recunoașterea vinovăției, ilegalitatea sau imoralitatea acțiunilor victimei, dacă ele au provocat infracțiunea, or concubina inculpatului, Subțirel Maria, pe parcursul concubinajului a fost infidelă și consuma abuziv alcool. Totodată, recurentul susține că, cuantumul despăgubirilor morale stabilit de către instanțele anterioare este nejustificat de mare, inculpatul fiind în imposibilitate să-l achite, deoarece nu este angajat. 5.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință asupra recursului declarat de către avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului Tănase Ion, solicitând respingerea acestuia, cu menținerea hotărârilor contestate, menționând netemeinicia cerințelor solicitate de către recurent, deoarece acesta solicită reaprecierea probelor, iar un asemenea temei nu se regăsește în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Din textul recursului rezultă că, autorul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor sale și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune asupra acestor aspecte, dar recurentul își exprimă dezacordul cu termenul pedepsei stabilite cât și cuantumul despăgubirilor morale, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Însă, instanța de recurs consideră că pedeapsa individualizată inculpatului, corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale. 8 Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și din partea altor persoane. Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. La caz, Colegiul penal constată că, infracțiunea săvârșită de către inculpat, este prevăzută de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal (în vigoare până la 16.09.2016) și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani. Conform art. 16 alin. (5) Cod penal, infracțiunile săvârșite cu intenție pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce depășește 12 ani, se clasifică ca infracțiune deosebit de gravă. Astfel, instanța de recurs remarcă că inculpatul a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă. Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul avocatului, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii instanței de apel, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1 din prezenta decizie, denotă că instanța de judecată a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal și 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor în latura pedepsei penale, invocate în apel. Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5 din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei, însă, pornind de la relevanțele 9 art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal. Cât privește argumentele apărării precum că, instanțele de fond la stabilirea pedepsei inculpatului nu au luat în calcul circumstanțele atenuante și anume: autodenunțul, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii sau la identificarea infractorilor ori recunoașterea vinovăției cât și ilegalitatea sau imoralitatea acțiunilor victimei, Colegiul penal le respinge ca fiind nefondate, or instanța de apel (pct. 4.1. din prezenta decizie), argumentat s-a pronunțat în acest sens. Totodată, Colegiul penal va respinge alegațiile recurentului ce ține de stabilirea cuantumului prejudiciului moral, deoarece instanțele de fond s-au pronunțat obiectiv în acest sens dispunând încasarea de la inculpat a sumei de 50 000 lei în beneficiul succesorului părții vătămate, Gonța Cristina, prejudiciu care ar aduce o satisfacție echitabilă ultimei. Mai mult, Colegiul penal reține că criticile formulate de recurent au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel și i-a fost dată o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în decizie sa, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a hotărârii atacate nu au fost stabilite. Circumstanțele enunțate denotă că instanța de fond și apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că i-au aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta 10 este vădit neîntemeiat. Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului Tănase Ion, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 09 februarie 2017, în cauză penală în privința lui Tănase Ion XXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 28 iunie 2017. Președinte Elena Covalenco Judecători Ion Guzun Liliana Catan 11