1ra-672/17 — Art. 186 alin.2 lit. c,d; 192/1 alin.2 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Orhei din 26 august 2015, Rău Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) și art. 1921 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa: - în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal - închisoare pe termen de 2 ani; - în baza art. 1921 alin. (2) lit. c) Cod penal - închisoare pe termen de 3 ani; În temeiul art. 84 Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, difinitiv i-a fost stabilită lui Rău Ion, pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 2 ani 8 luni, cu executarea aesteia în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită în prezenta cauză s-a adăugat în întregime pedeapsa neexecutată aplicată prin sentința Judecătoriei Orhei din 09 septembrie 2011, de 2 ani și 4 luni închisoare și definitiv i s-a stabilit lui Rău Ion 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Acțiunea civilă înaintată de Negru Valentin s-a admis parțial și s-a încasat de la Rău Ion în beneficiul lui Negru Valentin prejudiciul material cauzat prin infracțiune în sumă de 152 771,67 lei și prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei. În rest cerințele din acțiunea civilă au fost respinse ca neîntemeiate. 1

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Rău Ion la 09 septembrie 2011, în intervalul orelor 18.00 - 20.00, urmărind scopul de profit și de sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin alegerea cheii a pătruns în domiciliul cet. Negru Valentin, situat în satul zzz raionul zzz, de unde pe ascuns a sustras bani în sumă de 7 000 lei, certificatul de înmatriculare cu cheile de la automobilul de model „Honda Accord” cu numerele de înmatriculare X XX xxx, о geantă în valoare de 350 lei, două telefoane mobile cu costul fiecăruia de 1 500 lei, două inele din aur cu costul fiecăruia de 2 650 lei, două lănțișoare din aur cu costul fiecăruia de 1 600 lei, un lănțișor din argint cu costul de 600 lei, cauzându-i părții vătămate Negru Valentin о daună materială în proporții considerabile în valoare totală de 19 450 lei. Tot el în același timp, loc și circumstanțe, urmărind scopul de răpire a mijlocului de transport, pentru a se plimba, la 09 septembrie 2011, în intervalul orelor 18.00-20.00, a pătruns în ograda gospodăriei cet. Negru Valentin, situată în satul xxx raionul xxx, unde prin deschiderea ușii, a intrat în posesia ilegală a autoturismului de model „Honda Accord” cu numerele de înmatriculare X XX xxx care era parcat în ogradă și care aparține cu drept de proprietate cet. Negru Valentin, și s-a deplasat cu el în mun. Chișinău unde a abandonat autoturismul deteriorat pe str. Zelinschi.

Sentința a fost atacată cu apel de către partea vătămată Negru Valentin, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care lui Rău Ion să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră, iar acțiunea civilă să fie admisă integral. În argumentarea cererii de apel a indicat: - instanța de fond reieșind din faptul, că Rău Ion se caracterizează negativ, a comis infracțiunea fiind în stare de ebrietate, anterior a fost condamnat, însă careva concluzii nu și-a făcut și îndată după condamnarea sa din nou a comis о infracțiune, a numit cea mai blandă pedeapsă prevăzută de lege, deși ținând cont de personalitatea inculpatului și circumstanțele cauzei, instanța urma să aplice pedepse maxime pentru infracțiunile comise, iar potrivit art. 84 și 85 Cod penal, urma a stabili inculpatului pedeapsa definitivă de 11 ani și 4 luni închisoare; - instanța de fond nu a dispus repararea integrală a prejudiciului care i-а fost cauzat părții vătămate, mai mult ca atât prejudiciul moral de 10 000 lei încasat este diminuat și nu corespunde suferințelor psihice pe care le-a suportat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2015, apelul declarat a fost admis, casată sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, lui Rău Ion recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) și 1921 alin. (2) lit. c) Cod penal i s-a stabilit pedeapsa: - în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal - 2 ani închisoare; - în baza art. 1921 alin. (2) lit. c) Cod penal - 3 ani 6 luni închisoare; În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită lui Rău Ion, pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 4 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. 2 În conformitate cu art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe la pedeapsa numită s-a adăugat parțial partea din pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei din 09 septembrie 2011, stabilind lui Rău Ion pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. În rest sentința a fost menținută 4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că circumstanțele pentru faptele reținute în sarcina inculpatului au fost pe deplin și obiectiv constatate de către prima instanță din totalitatea de probe acumulate la cauza penală: declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, materialele dosarului, fiind corect apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblul din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de apel a reținut că instanța de fond la adoptarea sentinței a comis о eroare de drept la stabilirea pedepsei prin aplicarea prevederilor art. 84 Cod penal, astfel, instanța de fond a numit pedeapsa de 2 ani 8 luni închisoare deși pe art. 1921 alin. (2) lit. c) Cod penal i-а numit pedeapsa de 3 ani închisoare, astfel făcând cumulare parțială a fost numită în baza art. 84 Cod penal о pedeapsa mai mică. Astfel, instanța de apel a constatat, că la pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și just a ajuns la concluzia, că inculpatul Rău Ion a săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) și art. 1921 alin. (2) lit. c) Cod penal, dar eronat a aplicat prevederile ce țin de cazul unui concurs de infracțiuni conform prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, ori pedeapsa definitivă în cazul unui concurs de infracțiuni se aplică la săvârșirea a două sau a mai multor infracțiuni aflate în concurs. Totodată, instanța de apel, conducându-se de prevederile art. 85 Cod penal a reținut că dacă după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit о nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea neexecutata a pedepsei stabilite de sentința anterioară. În temeiul art. 85 alin. (3) Cod penal pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe, trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate în sentința anterioară a instanței de judecată. Prin urmare, la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă în corespundere cu prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod penal, instanța de apel a ținut cont că, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului cât și a altor persoane. Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel a reținut că soluția instanței de fond de încasare a prejudiciului moral și material este justificată, având în vedere faptul că partea vătămată Negru Valentin nu a prezentat probe care ar justifica mărimea prejudiciului.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recursuri ordinare de către: 5.1. Partea vătămată Negru Valentin, care invocând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 15) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu 3 remiterea cauzei spre o nouă rejudecare în aceiași instanță, în alt complet de judecată, invocând că: - instanța de apel, necătând la faptul că s-a solicitat aplicarea față de inculpat a unei pedepse mai aspre, pronunțând o nouă hotărâre, a ușurat situația acestuia. În atare condiții aplicarea față de Rău Ion a unei pedepse mai blânde constituie о înrăutățire a situației părții vătămate, iar având în vedere că a fost unicul apelant și anume apelul său a fost admis de instanța de apel, această înrăutățire a avut loc în urma propriului său apel; - instanța de apel nu a motivat în decizie din care considerente a ajuns la concluzia că instanța de fond la stabilirea pedepsei definitive prin cumulul de sentințe incorect a adăugat la pedeapsa stabilită, în întregime partea neexecutată din pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei din 09 septembrie 2011 și de ce este necesar ca această pedeapsă să fie adăugată doar parțial; - inculpatul anterior a mai fost condamnat pentru infracțiuni similare comise în stare de ebrietate, necătând la aceasta instanța de fond însă a indicat în sentință că nu au fost stabilite circumstanțe agravante; - instanța de fond nu a ținut cont de persoana inculpatului, de circumstanțele agravante, lipsa circumstanțelor atenuante și nu a aplicat inculpatului о pedeapsă echitabilă, astfel încălcând prevederile art. 7 alin. (l) și 75 alin. (l) Cod penal; - instanța nu a motivat de ce a respins cerințele părții vătămate referitoare la indicele inflației și de ce a considerat cuantumul de 50 000 lei al prejudiciului moral ca fiind unul exagerat. 5.2. Avocatul Druță Boris în numele inculpatului, care invocând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței, invocând că instanța de apel nu a avut temei pentru a înrăutăți situația inculpatului și acesta nu merită o pedeapsă mai aspră decât cea care a fost stabilită de instanța de fond.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 24 mai 2016, s-a dispus respingerea recursului ordinar declarat de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului, ca inadmisibil. Admiterea recursului ordinar declarat de către partea vătămată Negru Valentin, casarea în partea laturii civile a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2015, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către aceiași instanță, în alt complet de judecată. În rest decizia atacată s-a menținut. 6.1. În motivarea soluției sale, referitor la recursul ordinar declarat de avocatul Druță Boris în numele inculpatului, Colegiul penal a constatat că potrivit materialelor dosarului, decizia instanței de apel a fost pronunțată integral la 12 noiembrie 2015, în prezența procurorului, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată, totodată fiindu-i înmânată contra semnătură copia deciziei motivate, confirmată prin recipisa anexată la dosar. Conform procesului-verbal al ședinței de judecată, despre data pronunțării deciziei motivate avocatul Druță Boris a fost înștiințat la 15 octombrie 2015. 4 Prin urmare, instanța de recurs a constatat că recursul declarat de avocatul Druță Boris în numele inculpatului la 14 ianuarie 2016, depășește în mod evident termenul limită de declarare a recursului ordinar prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală. Cu referire la motivele indicate în recurs de către partea vătămată Negru Valentin, Colegiul penal a constatat că instanța de apel la examinarea apelurilor declarate nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, nu a răspuns la modul cuvenit la toate motivele invocate de apelant în latura civilă, în legătură cu ce în baza temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală a fost casată decizia instanței de apel în latura civilă, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece această eroare nu putea fi corectată de instanța de recurs. Cât ține de criticele formulate privind stabilirea pedepsei prea blânde inculpatului, Colegiul a menționat că instanța de apel corect a stabilit inculpatului pedepsele pentru infracțiunele comise, fiind echitabile potrivit criteriilor de individualizare a pedepsei - cerințe de care instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii. Referitor la latura civilă, Colegiul a invocat că partea vătămată în apelul său și-a expus dezacordul cu sentința adoptată referitor la acțiunea civilă, solicitând admiterea acesteia integral, însă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate de aceasta, deși apelantul invocă probe concrete care în opinia sa, confirmau cerințele referitor la cuantumul prejudiciului material, la indexarea sumei la coeficientul de inflație de 23 % și prejudiciului moral. Colegiul a menționat că instanța de apel a motivat insuficient (neconcret) argumentele din apelul părții vătămate, fiindcă motivarea este în contradicție cu prevederile art. 387 Cod de procedură penală. Din materialele dosarului se confirmă că partea vătămată a prezentat instanței de fond probe care justifică încasarea prejudiciului material cu indexarea sumei la coeficientul de inflație de 23 %, ce se confirmă prin informația eliberată de către Direcția pentru Statistică a raionului Orhei din 27.05.2015, care a fost total ignorată de către instanțele de fond. Astfel, Colegiul lărgit a considerat că instanța de apel s-a pronunțat superficial, fără a invoca motive relevante în decizia atacată, asupra argumentului invocat de către partea vătămată cu referire la indexarea sumei prejudiciului material la coeficientul de inflație de 23 %, ceea ce nu poate fi acceptat și la o nouă rejudecare urmează a fi corectat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, s-a dispus admiterea apelului părții vătămate, casarea sentinței în latura civilă și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care s-a admits acțiunea civilă înaintată de Negru Valentin și s-a încasat din contul lui Rău Ion în beneficiul lui Negru Valentin 186 484,31 lei cu titlu de prejudiciu material, inclusiv calculat luându-se în considerație coeficientul de inflație, 20 000 lei cu titlul de prejudiciu moral, iar în total 206 484,31 lei. 7.1. Instanța de apel, în cadrul rejudecării cauzei, a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect, pe baza probelor administrate fapta și vinovăția inculpatului și a făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale, iar pedeapsa stabilită este 5 una legală și întemeiată. În opinia Colegiului, instanța de fond la aprecierea modului și a măsurii de pedeapsă a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, de personalitatea infractorului, de circumstanțele care atenuează sau agravează pedeapsa. Colegiul a considerat întemeiate pretențiile părții civile Negru Valentin în partea încasării prejudiciului material, cheltuielilor de transport și de tratament, fapt confirmat prin înscrisurile anexate la f.d. 165-193 ceea ce constituie 151 613, 26 lei, însă dat fiind faptul că din anul 2011 pînă în prezent a avut loc fenomenul inflației, rata căruia a fost 23%, iar banii s-au devalorizat, suma prejudiciului material urmează a fi indexată la rata inflației, ceea ce constituie 186 484, 31 lei. De asemenea, partea vătămată solicită încasarea din contul inculpatului și a prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei. Cu referire la prejudiciul moral, Colegiul a relatat că Negru Valentin, fără îndoială a suferit de pe urma acțiunilor comise de către Rău Ion, însă suma de 50 000 lei solicitată de către acesta, a fost considerată prea mare, care vine în contradicție cu prevederile art. 41 din Convenția Europeană pentru drepturile Omului, din care rezultă că suma pretinsă nu trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă la o îmbogățire fără temei. La aprecierea cuantumului prejudiciului moral Colegiul, ținând seama de toate circumstanțele cauzei, de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, a considerat necesar a acorda părții vătămate, cu titlu de prejudiciu moral suma de 20 000 lei, care va avea efect compensatoriu pentru aceasta.

Împotriva deciziei instanței de apel, recurs ordinar declară avocatul Ion Popescu în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță în alt complet de judecată. În motivarea cerințelor sale a indicat: - examinând cauza, instanța de apel a preluat motivele apelului declarat de partea vătămată și la motivarea soluției sale cu privire la aprecierea prejudiciului material și moral, a acceptat cerințele părții vătămate, adoptând soluția fără a evolua și analiza în concret probele; - instanța de apel nu a apreciat fiecare probă separat, nu s-a expus în mod convingător de ce respinge probele prezentate de inculpat dar s-a expus în mod general; - prin neexpunerea, necercetarea și neanalizarea tuturor probelor administrate, în coroborare cu celelalte probe, invocând în dispozitivul deciziei soluții lipsite de suport legal, neargumentate în fapt și în drept în descriptivul acestei hotărâri, instanța nu a soluționat în fond cauza penală în privința lui Rău Ion, fapt ce constituie erori grave de drept. 8.1. Pe marginea recursului declarat, au depus referințe procurorul și partea vătămată Negru Valentin care optează pentru respingerea acestuia ca inadmisibil și neîntemiat.

Verificând argumentele invocate în recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că acesta 6 urmează a fi admis, cu casarea parțială a deciziei instanței de apel, din următoarele considerente: Din start, Colegiul conchide că reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de apel just a admis parțial acțiunea civilă a părții vătămate în partea prejudiciului moral, dispunând încasarea în folosul acesteia a prejudiciului moral în cuantum de 20 000 lei, cuantum pe care l-a considerat echitabil tuturor circumstanțelor cauzei, consecințelor comiterii infracțiunilor, precum și suferințelor cauzate părții vătămate. Mai mult ca atât, instanța de apel întemeiat a considerat că cuantumul prejudiciului moral solicitat de partea vătămată în sumă de 50 000 lei este exagerat și vine în contradicție cu prevederile art. 41 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, din care motiv acțiunea în această parte întemeiat a fost admisă doar parțial. Astfel, decizia instanței de apel din 13 decembrie 2016, în partea încasării în beneficiul părții vătămate a prejudiciului moral în cuantum de 20 000 lei, se menține ca fiind fondată. Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Colegiul penal constată că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din conținutul deciziei rezultă că instanța de apel la examinarea cauzei a comis un șir de erori și anume: Conform art. 24 alin. (3), 101 alin. (1), (4), 314, 315, 336 alin. (3) pct. 6), 384 alin. (3), (4), 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță; procesul-verbal al ședinței de judecată trebuie să cuprindă consemnarea tuturor acțiunilor instanței în ordinea în care ele s-au desfășurat, documentele și alte probe care au fost cercetate în ședința de judecată; instanța de judecată este obligată, în cursul 7 judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit, sub toate aspectele probele administrate; părțile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor, instanța de judecată pune la baza sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură; sentința instanței de judecată trebuie să fie legală; instanța își întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată; fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Astfel, lecturând textul deciziei contestate și procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel, Colegiul reține că instanța la judecarea apelului a comis o eroare de drept procedural în sensul încălcării dispozițiilor art. 414 alin.(2) și (6) Cod de procedură penală din care rezultă că: Instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal; Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal; În speță, se constată că instanța de apel, rejudecând cauza în latura civilă, în decizia sa nu descrie probele pe baza cărora își întemeiază soluția, acestea nefiind cercetate nici în ședința de judecată, or în procesul verbal al ședinței de judecată, lipsește o astfel de mențiune. Mai mult, cu toate că sentința nu a fost contestată sub aspectul vinovăției inculpatului, totuși instanța cercetează anume probele care dovedesc vina acestuia, punându-le la baza deciziei se expune asupra lor. De asemenea, Colegiul menționează că rejudecând cauza, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 436 alin.(2) Cod de procedură penală care stipulează că pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului. Astfel, instanța de recurs, judecând recursurile declarate de partea vătămată și avocatul acesteia, prin decizia din 24 mai 2016, a dispus rejudecarea cauzei în latura civilă de către aceiași instanță, indicând motive concrete. Însă, lecturând decizia recurată, se constată că instanța de apel nu a îndeplinit indicațiile instanței superioare și repetat, s-a expus superficial asupra acțiunii civile înaintate, și anume în partea prejudiciului material. În acest sens Colegiul atenționează că, hotărârile pronunțate de instanțele inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare, or nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură. Încălcările enunțate determină incontestabil Colegiul lărgit să concluzioneze asupra necesității de a casa decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată. 8 La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 414 și 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, să verifice și să aprecieze profund probele administrate în instanța de fond și cea de apel în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei și ținând cont de motivele expuse în pct. 9 al prezentei decizii să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de avocatul Ion Popescu în numele inculpatului, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, în latura civilă, în cauza penală în privința lui Rău Ion și dispune rejudecarea cauzei în această parte în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia pronunțată integral la 11 mai 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Elena Covalenco Iurii Diaconu Ion Guzun 9