1ra-872/2018 — art. 187 alin. 2 lit. f CP

1ra-872/2018 — art. 187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-872/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2018, în

cauza penală privindu-l pe

Oboroceanu Ion XXXXX, născut XXXXX, originar

din r-nul XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 08.08.2017 - 20.11.2017;

instanța de apel: 11.12.2017 - 06.02.2018;

instanța de recurs: 03.04.2018 - 02.05.2018.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

a c o n s t a t a t :

Oboroceanu, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187

alin. (2) lit. f) Cod penal și i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 3 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea

pedepsei complementare sub formă de amendă în mărime de 750 unități convenționale.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa stabilită i-

a fost adăugată parțial pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani) din 04 aprilie 2017, stabilindu-i definitiv lui Ion Oboroceanu o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu aplicarea pedepsei complementare sub formă de amendă în mărime 750

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții în domeniul

farmaceuticii și alte activități legate de gestionarea substanțelor narcotice pe un termen

de 2 ani și 4 luni.

1

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Ion Oboroceanu a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 4 ani.

Oboroceanu la 21 septembrie 2015, în intervalul de timp de la 15:00 până la 15:10,

urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, aflându-se în fâșia

forestieră din apropierea str. Nicolae Costin, mun. Chișinău, profitând de faptul că Ion

Brai în urma loviturilor primite în cadrul unui conflict avut loc anterior între el pe de o

parte și Valeriu Șchiopu pe de altă parte, se afla la pământ cu fața în jos, intenționat, în

mod deschis, din buzunarul din spate a sorților lui Ion Brai a sustras mijloace bănești

în sumă de 2 000 lei, iar din buzunarul față dreapta telefon mobil model ,,Samsung" în

care era introdusă cartela SIM nr. XXXXX la prețul de 500 lei, după care cu bunurile

sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii într-o direcție necunoscută, cauzând părții

vătămate un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 2 500 lei.

Astfel, inculpatului i se impută că prin acțiunile sale intenționate, a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, jaful, adică sustragerea deschisă

a bunurilor altei persoane, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

2.1. În ședința de judecată inculpatul Ion Oboroceanu a depus cerere în scris în

care a indicat că, recunoaște săvârșirea faptei indicate în rechizitoriu și solicită ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, potrivit

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei penale, rejudecarea cauzei potrivit modului

stabilit pentru prima instanță pronunțând o nouă hotărâre prin care lui Ion

Oboroceanu, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2)

lit. f) Cod penal, să-i fie numită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4

ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de

750 unități convenționale, iar cu aplicarea art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concursul

real de infracțiuni, la pedeapsa stabilită, de adăugat în întregime pedeapsa numită prin

sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 04 aprilie 2017, numindu-i pedeapsă

definitivă 5 ani și 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis cu amendă 750 unități convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții în domeniul farmaceuticii și alte activității legate de gestionarea substanțelor

narcotice pe un termen de 3 ani.

În motivarea cererii de apel, procurorul a indicat că analizând personalitatea

inculpatului, a considerat că pedeapsa numită acestuia de prima instanță cu

suspendarea executării ei pe o perioadă de probațiune, este una inechitabilă, instanța

dispunând aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu a ținut cont de faptul că

inculpatul din start nu-și recunoștea vinovăția și nu s-a căit de cele comise până la etapa

2

dezbaterilor judiciare; a încercat să inducă în eroare organul de urmărire penală prin

înaintarea unor versiuni vădit neveridice, ceea ce a creat impedimente în activitatea de

investigare a infracțiunii, că anterior acesta a fost în conflict cu legea penală, că echitatea

socială a pedepsei poate fi realizată doar atunci când față de persoana care a încălcat

legea penală se aplică sancțiunea penală ce corespunde gradului prejudiciabil al

infracțiunii comise.

Mai mult, potrivit cazierului penal al inculpatului, anterior, în privința acestuia

pe cauza penală nr.2012031221 s-a dispus încetarea urmăririi penale privind comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) Cod penal, pe temei de nereabilitare. De

asemenea, prin sentința Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 04 aprilie 2017,

Oboroceanu Ion a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

217 alin. (3) lit. b) Cod penal, fiindu-i numită închisoare 1 an și 8 luni cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții în domeniul farmaceuticii și alte activității legate de

gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani.

Prin urmare, procurorul a indicat că, sistemul degradat de valori a inculpatului

poate fi reeducat în rezultatul activităților de corectare comportamentală desfășurate în

instituțiile penitenciare.

a fost respins ca nefondat apelul declarat de către procuror, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că, la pronunțarea sentinței,

instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras

concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, cum ar fi, declarațiile

inculpatului Ion Oboroceanu, care a recunoscut vinovăția și faptele indicate în

rechizitoriu, nu a solicitat administrarea de noi probe și a declarat că, doi ani în urmă,

împreună cu mai mulți băieți se aflau în fâșia forestieră, unde Valeriu Șchiopu a inițiat

o ceartă cu Ion Brai, după care l-a lovit. Brai Ion a ridicat mâinile acoperindu-și capul,

iar el s-a apropiat și din buzunarul din spate a sustras mijloace bănești în sumă de 2 000

lei și telefonul mobil de model ,,Samsung" la prețul de 500 lei, după care a plecat de la

locul faptei. Valeriu Șchiopu l-a ajuns din urmă și a cerut să-i dea și lui bani din suma

sustrasă. I-a dat bani după care s-au despărțit. Inculpatul și-a recunoscut vina pe deplin,

se căiește sincer, îi pare rău de cele comise și a solicitat aplicarea unei pedepse non-

privative de libertate (f.d. 130-131).

Instanța de apel a menționat că, deși inculpatul a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii incriminate, solicitând ca judecarea cauzei să aibă loc în baza probelor

3

administrate în cadrul urmăririi penale, culpa acestuia mai este demonstrată și prin

declarațiile părții vătămate Ion Brai (f.d. 12); declarațiile martorilor Valeriu Șchiopu

(f.d.32-34), Alexandru Botnari (f.d. 36), Nicolae Catan (f.d. 53) Ruslan Catan (f.d.54);

raportul de constatare medico-legală nr.4710 din 22 septembrie 2015 (f.d.13); procesul-

verbal de ridicare din 21 septembrie 2015 (f.d. 15); procesul-verbal de examinare din 22

septembrie 2015 (f.d. 16); procesul-verbal de confruntare din 01 octombrie 2015,

petrecută între bănuitul Valeriu Șchiopu și partea vătămată Ion Brai (f.d.37-39);

procesul-verbal de confruntare din 07 octombrie 2015, petrecută între bănuitul Ion

Oboroceanu și partea vătămată Ion Brai (f.d.40); procesul-verbal de confruntare din 19

octombrie 2015, petrecută între bănuitul Ion Oboroceanu și bănuitul Valeriu Șchiopu

(f.d.41).

Astfel, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate argumentele procurorului,

or, instanța de judecată a ținut cont, la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă

inculpatului Ion Oboroceanu, de toate circumstanțele reale și personale privind

individualizarea pedepsei, și anume: de caracterul prejudiciabil al infracțiunii, de

personalitatea dânsului, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

lui, de persoana acestuia.

Cu referire la revendicarea în privința lui Oboroceanu Ion (f.d. 19-20) a fost

intentată cauza penală nr.2012031221 în temeiul art. 188 alin. (2) Cod penal, în prezenta

cauză penală învinuirea este adusă în temeiul art. 187 alin. (2) Cod penal, astfel că

infracțiunea nu este similară. Mai mult, procesul în cauza penală nr.2012031221 a fost

clasat în legătură cu retragerea plângerii de către partea vătămată, neexistând o sentință

de condamnare în privința inculpatului. La fel, la acea etapă inculpatul era minor (16

ani).

Subsecvent, instanța de apel a indicat că, instanța de fond just a stabilit că în

privința inculpatului Ion Oboroceanu, pentru comiterea de către acesta a infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, este echitabilă aplicarea pedepsei cu

închisoarea de la 3 ani și 4 luni până la 4 ani și 8 luni, cu (sau fără) amendă în mărime

de la 375 la 750 unități convenționale, determinate potrivit art. 3641 alin.(8) din Cod de

procedură penală, stabilindu-i o pedeapsă cu închisoarea pentru un termen de 3 ani și

6 luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea pedepsei

complementare sub formă de amendă în mărime 750 unități convenționale. Mai mult,

instanța de fond întemeiat a reținut și faptul că potrivit art. 64 alin. (2) Cod penal, (în

redacția până la modificările operate prin Legea pentru modificarea și completarea

unor acte legislative nr.207 din 29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016), amenda se

stabilește în unități convenționale. Unitatea convențională de amendă este egală cu 20

de lei.

4

Relevant la capitolul stabilirii pedepsei fiind și faptul că infracțiunea în speță, a

fost comisă la 21 septembrie 2015, adică anterior adoptării sentinței Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani) din 04 aprilie 2017, prin urmare, circumstanțele descrise

supra indică că prima instanță întemeiat a considerat necesar de a adăuga parțial la

pedeapsa aplicată pedeapsă care nu a fost executată din considerentele aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal, pe o perioadă de probațiune de 2 ani, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții în domeniul farmaceuticii și alte activității legate de

gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de 2 ani, 4 luni și 14 zile, stabilindu-i

definitiv lui Ion Oboroceanu o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4

ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea pedepsei

complementare sub formă de amendă în mărime 750 unități convenționale și cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții în domeniul farmaceuticii și alte

activității legate de gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de 2 ani și 4 luni.

Totodată, instanța de apel a considerat întemeiată concluzia privind suspendarea

condiționată a executării pedepsei inculpatului cu stabilirea perioadei de probațiune,

or, conform art. 90 alin. (1), (2) și (6) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare

pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7

ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționata a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționata a executării pedepsei și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

În concluzie instanța de apel a menționat că, inculpatul se căiește sincer de cele

comise și le regretă, are o vârstă fragedă, prin urmare suspendarea condiționată a

executării pedepsei în privința lui va oferi o mai bună protecție intereselor societății

decât izolarea vinovatului de societate.

temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod penal, prin care solicită casarea deciziei, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel într-un alt complet de

judecată.

În argumentarea recursului, procurorul susține că, instanța de apel nu a indicat

motivele condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, mai mult,

consideră ca pedeapsa aplicată de către instanțele de fond este prea blândă și nu își va

atinge scopul.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

5

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, dar

doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Sub acest aspect se reține că, recursul declarat este fondat în drept și pe temeiurile

din art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Cu referire la temeiurile de drept prevăzute de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, indicate de către recurent, Colegiul penal susține că, în pofida

prevederilor enunțate, nu este specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea

descriptivă a hotărârilor contestate, care ar fi erorile de drept și esența circumstanțelor

că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, fiind omisă în totalitate și

argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Astfel, Colegiul penal indică că, instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al procurorului cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal

de recurent. Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Cu referire la temeiul de declarare a recursului ordinar și anume instanța de apel

aplicat inculpatului pedeapsa individualizată contrar prevederilor legale, Colegiu

penal menționează că, împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4.1. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material.

În situația în care conform rechizitoriului circumstanțe agravante pentru inculpat

nu au fost stabilite, just și argumentat au ținut cont de prevederile art. 61, 75, 84 alin.

(1), 90 Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror persoanei

6

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (4) Cod penal, se stabilește pedeapsa și în cazul în care conform

alin. (1)-(3), după pronunțarea sentinței, se constată că persoana condamnată este vinovată și

de comiterea unei alte infracțiuni săvârșite înainte de pronunțarea sentinței în prima cauză. În

acest caz, în termenul pedepsei se include durata pedepsei executate, complet sau parțial, în baza

primei sentințe.

La stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta

să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale (pct. 2. și 4.1. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

Curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor,

impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând

7

formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO Perez c. Franței,

Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

de fond au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) ale Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune

acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală

și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei

legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar

o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza

sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea CtEDO Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond nu au

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent că hotărârile atacate

cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el

urmează a fi declarat inadmisibil.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

8

de Apel Chișinău din 06 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Oboroceanu Ion

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 mai 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

9