1ra-356/18 — art. 287 al.2; 151 al.1 CP

1ra-356/18 — art. 287 al.2; 151 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-356/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători : Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie și avocatul Micu

Andrei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Gheorghiev Dumitru Xxxxx, născut la

xx.xx.xxxx, originar și domiciliat în Xxxxx,

Termenii de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 17.11.2016 - 21.06.2017;

Instanța de apel: 16.08.2017 - 07.11.2017;

Instanța de recurs: 16.01.2018 - 06.03.2018.

C O N S T A T Ă:

examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Gheorghiev Dumitru a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) și art. 151 alin.(1) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa:

- pe art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal - închisoare pe termen de 1 (un) an;

- pe art.151 alin. (1) Cod penal - închisoare pe termen de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni.

Conform prevederilor art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni i-a fost

stabilită lui Gheorghiev Dumitru, pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de

3 (trei) ani 11 (unsprezece) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

aprilie 2016, aproximativ ora 04.50, aflându-se în apropierea clubului de noapte „TAO”, din

mun. Chișinău, bd. Mirrcea cel Bătrîn nr.7/1, fiind împreună cu Bețco Ruslan, din intenții

huliganice, încălcând grosolan ordinea publică și manifestând o vădită lipsă de respect față

de societate, fără careva motive, intenționat a aplicat mai multe lovituri lui Botnarenco Ion

și Melnic Ion, cauzându-le vătămări neînsemnate.

1

Tot el, în aceleași circumstanțe, urmărind scopul vătămării integrității corporale a

persoanei, intenționat i-a aplicat o lovitură lui Botnarenco Alexandru cu pumnul în regiunea

capului, cauzându-i acestuia o vătămare care se califică, potrivit raportului de expertiză

medico-legală nr. 27/D din 30 iunie 2016, ca gravă.

declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri prin care pedeapsa stabilită pe art. 151 alin. (1) Cod penal, a o suspenda

condiționat pe o perioadă de probațiune în baza art. 90 Cod penal, iar pe art. 287 alin. (2)

Cod penal a înceta procesul în legătură cu aplicarea prevederilor Legii nr. 210 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25 de la proclamarea independenței Republicii

Moldova.

Apelantul a susținut că instanța greșit a aplicat norma materială și procesual penală

ezitând a se expune asupra necesității încetării procesului penal în privința lui Gheorghiev

Dumitru, în partea ce ține de învinuirea de comiterea faptei prevăzute de art. 287 Cod penal,

prin aplicarea actului amnistiei.

Cât ține de infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, avocatul a menționat

că inculpatul a recunoscut vina integral, a manifestat căința activă și a contribuit la

elucidarea circumstanțelor cazului, cauza a fost examinată în ordinea prevăzută de art. 3641

Cod de procedură penală, Gheorghiev Dumitru la locul de trai se caracterizează pozitiv,

locuiește împreună cu familia, nu are deprinderi vicioase și nu face abuz de alcool, în

circumstanțele enunțate a considerat că pedeapsa aplicată este una disproporționat de aspră,

or instanța la individualizarea acesteia urma să constate posibilitatea reeducării inculpatului

fără izolarea lui de societate, și să țină cont de circumstanțele cauzei, de atitudinea

inculpatului față de fapta comisă, de circumstanțele ce caracterizează persoana acestuia, de

gravitatea faptei comise.

admis apelul avocatului în numele lui Gheorghiev Dumitru, s-a casat încheierea protocolară

din 16 februarie 2017 cu privire la examinarea cauzei penale în ordinea art. 3641 Cod de

procedură penală și sentința în partea condamnării lui Gheorghiev Dumitru pe art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal și în partea numirii pedepsei și s-a pronunțat în această parte o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia:

S-a încetat procesul penal în privința lui Gheorghiev Dumitru pe art. 287 alin. (2) lit.

b) Cod penal, pe motiv că fapta constituie contravenție.

S-a dispus încetarea procesului contravențional în privința lui Gheorghiev Dumitru pe

art. 354 Cod contravențional pe motivul intervenirii termenului de prescripție.

Gheorghiev Dumitru se consideră condamnat pe art. 151 alin. (1) Cod penal, la

închisoare pe termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciare de

tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Colegiul penal, analizând și apreciind probele, în strictă conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, conform cărora, fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

2

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, a constatat că Gheorghiev

Dumitru, la 13 aprilie 2016, aproximativ ora 04.50, aflându-se în apropierea clubului de

noapte „TAO”, din mun. Chișinău, bd. Mircea cel Bătrân nr.7/1, fiind împreună cu Bețco

Ruslan, fără careva motive, i-a acostat jignitor și intenționat i-a aplicat mai multe lovituri lui

Botnarenco Ion și Melnic Ion, cauzându-le ultimilor vătămări neînsemnate.

Colegiul a constatat că prin acțiunile sale intenționate, Gheorghiev Dumitru a comis

contravenția prevăzută la art. 354 Cod contravențional, huliganismul nu prea grav, adică

acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice.

Tot el, în aceleași circumstanțe, urmărind scopul vătămării integrității corporale a

persoanei, intenționat i-a aplicat o lovitură lui Botnarenco Alexandru cu pumnul în regiunea

capului, cauzându-i acestuia o vătămare care se califică, potrivit raportului de expertiză

medico-legală nr. 27/D din 30 iunie 2016, ca gravă.

Colegiul a conchis că prin acțiunile sale infracționale, inculpatul a comis infracțiunea

prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, adică vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale și a sănătății.

Instanța de apel a menționat că vinovăția inculpatului în comiterea contravenției

prevăzută de art. 354 Cod contravențional și infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod

penal, este dovedită prin următoarea sistemă de probe veridice, concludente, pertinente și

utile, care coroborează între ele, inclusiv: declarațiile părților vătămate Botnarenco Ion (f.d.

58-60); Melnic Ion (f.d. 62-63); Botnarenco Alexandru (f.d. 70); martorilor Botnarenco

Nicolae (f.d. 66); Botnarenco Ana (f.d. 71); Bîtcă Ion (f.d. 76); procesele-verbale de

recunoaștere a persoanei din 18.05.2016 (f.d. 77-78; 79-80); procesul-verbal de confruntare

din 30.06.2016 dintre Botnarenco Alexandru și Gheorghiev Dumitru (f.d. 130-131);

procesul-verbal de confruntare din 30.06.2016 dintre Botnarenco Nicolae și Gheorghiev

Dumitru (f.d. 132); procesul-verbal de confruntare din 30.06.2016 dintre Botnarenco Ion și

Gheorghiev Dumitru (f.d. 133); raportul de expertiză medico-legală nr.1644 din 14.04.2016

(f.d. 32), raportul de expertiză medico-legală nr.1645 din 14.04.2016 (f.d. 39); raportul de

expertiză medico-legală nr.1427D din 30.06.2016 (f.d. 51-52).

În urma aprecierii probelor anexate la materialele cauzei, Colegiul a ajuns la concluzia

că instanța de fond incorect a calificat faptele lui Gheorghiev Dumitru în baza art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal în concurs cu infracțiunea prevăzută la art.151 alin. (1) Cod penal și

făcând trimitere la Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 19 iunie 2006

„Cu privire la practica judiciară, în cauzele penale despre huliganism”, a menționat că

omorul intenționat sau vătămarea intenționată gravă ori medie a integrității corporale sau a

sănătății poate să reprezinte violența, care este aplicată tocmai în legătură cu încălcarea

grosolană a ordinii publice, în acest caz, calificarea trebuie făcută în temeiul art. 145, 151

sau 152 Cod penal și art. 354 Cod contravențional. În situații de acest gen, nu este

admisibilă aplicarea răspunderii în baza art. 145, 151 sau 152 și art. 287 Cod penal, or

principiul de neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte interzice tragerea de două ori

la răspundere penală pentru aceeași faptă, în cazurile de acest gen, violența este cea, pe care

o desemnăm prin sintagma „aceeași faptă”. Doar în cazul în care infracțiunea de huliganism

este urmată de infracțiunea de omor intenționat ori de vătămarea intenționată gravă sau

3

medie a integrității corporale ori a sănătății, cele săvârșite se vor încadra în baza concursului

real de infracțiuni, iar calificarea se va face conform art. 287 și art. 145, 151 sau 152 Cod

penal.

Colegiul a conchis că instanța de fond n-a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, cât

și de practica judiciară și a considerat oportun și necesar a înceta procesul penal în privința

lui Gheorghiev Dumitru pe art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal, pe motivul că fapta acestuia

constituie contravenție prevăzută de art. 354 Cod contravențional.

Concomitent instanța a dispus încetarea înceta procesului contravențional în privința

lui Gheorghiev Dumitru pe motivul intervenirii termenului de prescripție de tragere la

răspunderea contravențională deoarece, potrivit materialelor cauzei, contravenția a fost

săvârșită de către acesta la 13 aprilie 2016 și astfel conform art. 30 alin. (2) Codul

contravențional, la momentul examinării cauzei în instanța de apel, la data de 7 noiembrie

2017, termenul de prescripție de un an era deja expirat.

Deși Colegiul a casat încheierea protocolară din 16.02.2017 cu privire la examinarea

cauzei penale în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală, totuși a conchis că Gheorghiev

Dumitru urmează a fi considerat condamnat pe art. 151 alin. (1) Cod penal, fiindu-i aplicată

pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni, cu executarea în

penitenciare de tip semiînchis, or, în cazul în care i s-ar aplica o pedeapsă în limitele

sancțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, i se v-a înrăutăți situația în propriul apel,

fapt interzis prin prevederile art. 410 Cod de procedură penală.

5.1. procurorul, care, invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) și 12) Cod de

procedură penală, solicită casarea totală a acesteia cu menținerea sentinței instanței de fond,

fără modificări, deoarece apelul avocatului, a fost greșit admis.

Procurorul, în motivarea recursului indică:

- cauza penală a fost examinată, de către instanța de fond, în ordinea art. 3641 Cod

de procedură penală, care a verificat autenticitatea cererii inculpatului de examinare a

cauzei în procedură specială, iar în situația dată părțile pot exercita calea de atac apelul,

doar sub aspectul individualizării pedepsei, atât inculpatul cât și instanța neputând

renunța la opțiunea de a fi judecată cauza în procedură simplificată;

- în situația aplicării de către instanța de fond a dispozițiilor art. 3641 Cod de

procedură penală, instanța de apel nu poate reține o altă soluție de fapt și o altă încadrare

juridică, decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță;

- în cazul în care instanța de apel a constatat că opțiunea primei instanțe a fost viciată,

fapt ce nu a fost constatat în motivarea deciziei instanței de apel, urma potrivit prevederilor

art. 402 alin. (2) Cod de procedură penală, să judece cauza după regulile generale prevăzute

pentru prima instanță;

- dispozitivul deciziei Colegiului instanței de apel pronunțat la 07.11.2017 se

contrazice cu partea dispozitivă a deciziei motivate pronunțate la 05.12.2017, or

mențiunea Colegiului referitor la casarea încheierii protocolare din 16.02.2017 cu privire

la examinarea cauzei penale în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală, apare în

decizia pronunțată integral la 05.12.2017;

4

- constatând în acțiunile lui Gheorghiev Dumitru contravenția prevăzută de art. 354

Cod contravențional, instanța de apel nu și-a argumentat poziția în baza probelor pertinente,

concludente și veridice, care în ansamblu coroborează între ele și care nu trezesc nici o

îndoială și dovedesc cert că inculpatul a comis actul de huliganism, fiind prezent un concurs

real de infracțiuni, or în cazul în care infracțiunea de huliganism este urmată de vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, cele săvârșite se vor încadra în baza

concursului real de infracțiuni, și calificarea se va face conform art. 287 și 151 Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel nu a clarificat circumstanțele relevante pentru prezenta cauză,

a adoptat o soluție neargumentată la modul cuvenit, iar o astfel de decizie nu poate fi

menținută și urmează a fi casată.

5.2. avocatul Micu Andrei în numele inculpatului, care, fără a invoca un temei pentru

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a

deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia a fi suspendată

executarea pedepsei stabilite lui Gheorghiev Dumitru în baza art. 151 alin.(1) Cod penal, cu

prezentarea, în baza art. 90 Cod penal, a unui termen de probă de 4 ani.

În susținerea recursului se indică că inculpatul a manifestat căința sinceră de cele

săvârșite și a recunoscut toate probele acumulate la faza de urmărire penală, a recuperat

integral prejudiciul cauzat prin infracțiune și părțile vătămate nu au nici o pretenție în acest

sens, nu are antecedente penale, se caracterizează impecabil, drept o persoană muncitoare,

sârguincioasă, este sportiv emerit al Republicii Moldova și are în acest sens rezultate

remarcabile purtând faima țării în toată lumea.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de

către avocat în numele inculpatului urmează a fi respins ca inadmisibil, iar recursul declarat

de către procuror, urmează a fi admis, cu casarea parțială atât a deciziei instanței de apel cât

și a sentinței instanței de fond, însă din alte motive decât cele invocate, din următoarele

considerente.

Cu referire la recursul avocatului Micu Andrei în numele inculpatului, Colegiul lărgit

menționează că instanța de recurs examinează recursul prin prisma prevederilor art. 424 Cod

de procedură penală, în temeiul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală invocat de

recurent și motivelor pe care a statuat la argumentarea recursului ordinar.

În susținerea recursului avocatul nu invocă nici un temei prevăzut de art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, însă potrivit solicitării de aplicare în privința inculpatului a unei

pedepse mai blânde, Colegiul va deduce că motivele recursului se încadrează în prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs menționează că, prevederile la care se referă autorul recursului nu

sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar servi ca temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

5

Colegiul reține că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, dar critică decizia

contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului în baza art. 151 alin. (1)

Cod penal, considerând-o prea aspră, solicitând aplicarea unei pedepse non privative de

libertate.

După cum s-a menționat, Colegiul penal consideră că temeiul pentru recurs semnalat

de recurent nu este incident în prezenta cauză, iar instanțele de fond și-au motivat just

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului,

stabilite conform sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective se

relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de

judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune

în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute

de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor

elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în

limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat

inculpatul.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de

judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri

și restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu

trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

În speță, Colegiul penal constată că instanțele de fond corect au ajuns la concluzia că

doar măsura de pedeapsă sub formă de închisoare aplicată lui Gheorghiev Dumitru își

v-a atinge scopul urmărit, or el a comis o infracțiune gravă, anterior de nenumărate ori

s-a aflat în conflict cu legea însă concluzii nu a făcut ignorând prevederile legii în mod

repetat, la locul de trai se caracterizează negativ astfel că, aplicarea unei pedepse non

privative de libertate nu ar fi eficientă, pentru el impunându-se izolarea de societate cu

numirea unei pedepse cu închisoare

6

Instanța de recurs precizează că argumentele expuse de recurent întru casarea deciziei

recurate sunt neîntemeiate, deoarece faptul că a recuperat integral prejudiciul cauzat prin

infracțiune și părțile vătămate nu au nici o pretenție în acest sens, se caracterizează drept o

persoană muncitoare, sârguincioasă, fiind un sportiv emerit al Republicii Moldova nu pot

servi ca circumstanțe pentru aplicarea art. 90 Cod penal deoarece nicidecum nu au

legătură cu faptele comise de către inculpat și nici nu caracterizează inculpatul ca

pe o persoană responsabilă pentru acțiunile sale.

Din aceste considerente se conchide că, de fapt în cauză nu s-a comis eroarea de drept

prevăzută în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală la care se face referință de

către recurent, deci, nu persistă temei de casare a soluției adoptate, pedeapsa stabilită

inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, fiind

aplicată în limitele legii, din care considerente se impune respingerea recursului ca fiind

inadmisibil.

Cu referire la recursul procurorului, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta

urmează a fi admis, dar din alte motive decât cele invocate, cu casarea parțială a deciziei

instanței de apel în partea încetării în privința inculpatului a procesului penal pe art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal și sentinței instanței de fond, în partea stabilirii pedepsei pe art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal și aplicării pedepsei definitive în baza art. 84 alin. (1) Cod

penal, din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța de recurs casează parțial sau total hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță o

nouă hotărâre dacă nu se agravează situația inculpatului. Instanța de recurs poate să

intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze total sau parțial, atunci când se

constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri ilegale.

Potrivit alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel.

Drept temeiuri pentru recurs, procurorul invocă art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de

procedură penală care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat

soluția și când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Cercetând materialele cauzei, Colegiul lărgit constată că în cauză sunt prezente erorile

de drept menționate de recurent, iar în susținerea poziției sale indică următoarele.

7

În cadrul ședinței de judecată în instanța de fond din 16.02.2017, până la începerea

cercetării judecătorești, inculpatul a prezentat instanței cererea prin care a solicitat

examinarea cauzei penale în privința sa în baza art. 3641 Cod de procedură penală, în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală. În cadrul aceleiași ședințe de judecată,

instanța a admis cererea respectivă și a dispus examinarea cauzei în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, explicând inculpatului că pe parcursul procesului

penal, nu mai poate renunța la opțiunea de a fi judecat în procedura respectivă.

Sentința instanței de fond a fost atacată cu apel de către avocat în numele inculpatului,

care a solicitat aplicarea unei pedepse non privative de libertate pentru infracțiunea

prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal comisă de Gheorghiev Dumitru, iar procesul penal

în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal a fi încetat în legătură cu aplicarea prevederilor

Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia.

Examinând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău a dispus încetarea în

privința inculpatului a procesului penal în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal pe motiv

că fapta constituie contravenția prevăzută de art. 354 Cod contravențional, dispunând

încetarea procesului contravențional pe motivul intervenirii termenului de prescripție de

tragere la răspunderea contravențională, în rest sentința a fost menținută, soluție pe care

instanța de recurs o consideră total greșită.

Colegiul lărgit menționează că în situația aplicării de către prima instanță a

dispozițiilor art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel este obligată să verifice în

principiu îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin.(1) și (4) Cod de procedură

penală și nu poate reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică decât cea reținută

în rechizitoriu și de către prima instanță.

Doar în cazul în care prima instanță, pronunțând sentința în procedura simplificată,

reține o altă situație și/sau o altă încadrare juridică decât cea constatată (stabilită) în

rechizitoriu, atunci instanța de apel, din oficiu, conducându-se de prevederile art. 409 alin.

(2) Cod de procedură penală, casează sentința primei instanțe și pronunță o nouă hotărâre,

prin care constată situația de fapt și încadrează această faptă așa cum au fost formulate în

rechizitoriu și stabilește o pedeapsă în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală.

De asemenea, în situația în care instanța de apel va constata că opțiunea primei

instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate a fost viciată din motivul că

se constată că în cadrul urmăririi penale au fost încălcate grav normele imperative din Codul

de procedură penală care în cadrul procedurii precedente au afectat hotărârea atacată,

instanța de apel, la fel, conducându-se de prevederile art.409 alin.(2) Cod de procedură

penală, urmează să caseze sentința și să judece cauza după regulile generale prevăzute

pentru prima instanță.

Prin urmare, instanța de apel, în lipsa constatării vicierii de către instanța de fond a

judecării cauzei în procedură simplificată, incorect a dispus casarea încheierii prin care a

fost acceptată examinarea cauzei respective în baza art. 3641 Cod de procedură penală.

În aceiași ordine de idei, Colegiul lărgit menționează că și opinia instanței de apel

privind constatarea în acțiunile inculpatului a contravenției prevăzute de art. 354 Cod

8

contravențional, este greșită, deoarece huliganismul nu prea grav ca contravenție,

presupune acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, alte acțiuni similare ce

tulbură ordinea publică și liniștea persoanei fizice, pe când infracțiunea de huliganism

incriminată inculpatului, presupune acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor.

În acest sens se menționează că, deosebirea dintre contravenție și infracțiunea de

huliganism reprezintă faptul că contravențiile nu presupun și existența unei acțiuni adiacente

alternativ exprimate prin aplicarea violenței asupra persoanelor, amenințarea cu aplicarea

acesteia sau opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane,

care curmă actele huliganice. În situația aplicării acțiunilor adiacente expuse, fapta comisă

depășește gradul de pericol social al unei contravenții, atingând gradul de pericol social al

unei infracțiuni.

În speță, se constată că Gheorghiev Dumitru împreună cu Bețco Ruslan, a încălcat

grosolan ordinea publică fiind însoțită de aplicarea violenței asupra părților vătămate Melnic

Ion și Botnarenco Ion, prin urmare a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal.

În același context, Colegiul lărgit remarcă că la caz este aplicabilă Legea nr. 210

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, iar procesul penal pe art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal în privința lui

Gheorghiev Dumitru urmează a fi încetat.

Amnistia este actul de clemență al puterii legiuitoare, prin care aceasta, din

considerente de ordin politic sau social, înlătură răspunderea penală și consecințele

condamnării pentru infracțiunile săvârșite până la apariția sa.

La 29 iulie 2016 a fost adoptată Legea nr. 210 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Potrivit art. 2 din

Legea nr. 210, în cazul în care persoana, în privința căreia se judecă cauza penală,

întrunește condițiile stabilite de art. 1 și nu cade sub incidența art. 10, este pasibilă de a i se

aplica actul amnistiei, dacă infracțiunea a fost comisă până la data de 29 iulie 2016, pentru

care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal aprobat prin Legea R.S.S.

Moldovenești din 24 martie 1961, prevede, în calitate de pedeapsă principală maximă o

pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoarea, pe un termen de 7 ani.

Din actele cauzei deferite judecății, se constată că Gheorghiev Dumitru a comis

infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 13 aprilie 2016, și potrivit

sancțiunii se pedepsește cu închisoare de până la 5 ani. Respectiv, circumstanțele de fapt ale

cauzei deferite judecății, se încadrează în prescripțiile generale ale Legii nr. 210 privind

amnistia, care are ca efect înlăturarea răspunderii penale pentru fapta infracțională comisă.

Procedura de aplicare a actului amnistiei față de inculpat este reglementată de art. 2

din Legea nr. 210, unde se stipulează expres că procesul penal încetează la faza de judecare

a cauzei, care include toate instanțele ordinare de judecată, adică atât prima instanță, cât și

instanța de apel și cea de recurs ordinar, dacă sunt întrunite condițiile expres indicate de

această lege.

9

Totodată, în acest punct de analiză se evidențiază că, înainte de a aplica actul

amnistiei, instanța urmează să determine, dacă inculpatul a manifestat căința activă față de

fapta infracțională comisă. Alin. (2) al art. 1 din Legea nr. 210 susține că căința activă a

persoanei se determină, în conformitate cu criteriile stabilite de art. 57 Cod penal.

Din conținutul art. 57 Cod penal, trebuie de înțeles că liberarea de răspundere penală,

în legătură cu căința activă, este posibilă numai în cazul în care sunt întrunite următoarele

criterii: persoana s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau a reparat în alt mod

prejudiciul pricinuit de infracțiune. Reieșind din textul legii precitat, se conchide că, pentru

aplicarea amnistiei față de inculpat, este suficient să fie întrunite cel puțin unul dintre

criteriile enumerate supra. Tot aici, este importantă remarca că, căință activă manifestată

prin contribuire activă la descoperirea infracțiunii include: judecarea cauzei penale în

procedura simplificată prevăzută de art. 3641 sau în baza art. 509 Cod de procedură penală,

sau recunoașterea integrală a vinovăției.

Raportând la caz cele consemnate supra, Colegiul atestă că cauza penală a fost

examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală. Deși la

materialele cauzei, lipsește cererea inculpatului prin care solicită aplicarea amnistiei,

Colegiul lărgit consideră că în privința acestuia urmează a fi aplicat actul amnistiei dat fiind

că în cadrul examinării cauzei, a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele săvârșite, părțile

vătămate careva pretenții materiale față de el nu au, respectiv raționamentele consemnate

conturează opinia Colegiul penal lărgit că, recursul ordinar declarat de către procuror

urmează a fi admis, din alte motive urmează a fi casate parțial hotărârile instanțelor de fond

și pronunțată o hotărâre nouă prin care procesul penal privind învinuirea înaintată lui

Gheorghiev Dumitru în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal urmează a fi încetat, în baza

art. 2 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de

la proclamarea independenței Republicii Moldova. Este de menționat și faptul că atât în

cadrul dezbaterilor judiciare în instanța de fond cât și în apelul declarat, avocatul a solicitat

aplicarea în privința inculpatului a actului amnistiei, însă instanțele de fond în hotărârile

sale, nu s-au expus în nici un mod asupra acestei cerințe.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de avocatul Micu Andrei în numele inculpatului

Gheorghiev Dumitru, ca inadmisibil.

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Călugăreanu Vitalie, din alte motive, casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017 în partea încetării procesului penal pe art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal și sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 16

februarie 2017 în partea stabilirii pedepsei pe art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal și aplicării

pedepsei definitive în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, în cauza penală în privința lui

10

Gheorghiev Dumitru, rejudecă cauza în această parte și pronunță o nouă hotărâre, după cum

urmează:

Se aplică prevederile art. (2) al Legii Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016

privind amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova și se încetează procesul penal în privința lui Gheorghiev Dumitru, în

baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Gheorghiev Dumitru se consideră vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod

penal la 3 (trei) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul de executare a pedepsei urmează a fi calculat din data de 06.03.2018, cu

includerea perioadei aflării în stare de arest de la 26.07.2016, până la 28.07.2016 și de la

21.06.2017 până la 06.03.2018.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor contestate, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 03 aprilie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

11