1ra-841/2019 — art. 287 alin.3 CP

Dosarul nr. 1ra-841/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Gorincioi Mihail în numele inculpatului Gîncu Iurie, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Ungheni, sediul Central din 26 septembrie 2018 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2019, în cauza penală privindu-

l pe

Gîncu Iurie xxxx, născut la xx xx xxxx, originar

și domiciliat în or. xxxx str. xxxx nr. xx ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.06.2018 – 26.09.2018;

Instanța de apel: 29.10.2018 – 16.01.2019;

Instanța de recurs: 14.03.2019– 20.06.2019.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

în conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, Gîncu Iurie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287

alin.(3) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

2018, aproximativ la orele 21.00 , aflându-se într-un loc public, în preajma localului de

agrement „Cuibușor”, situat pe str. xxxx din or. xxxx, fiind în stare de ebrietate,

manifestând o lipsă de respect față de societate, încălcând grosolan și demonstrativ regulile

sociale și morale de conviețuire, ca rezultat al unor neînțelegeri pe care, le-a avut cu Țăruș

Serghei, în prezența mai multor persoane, a efectuat o împușcătură în plan vertical din arma

de model „Stalker S84”, cu seria nr. E03150661977, după care i-a aplicat o lovitură cu

mânerul armei în regiunea capului, după care i-a mai aplicat vre-o câteva lovituri cu

pumnul peste corp, doborându-l la pământ, peste care ulterior a aruncat un scaun,

cauzându-i dureri și vătămări corporale sub formă de plăgi contuze în regiunea capului,

luxația incisivului lateral al mandibulei pe stânga, echimoză din regiunea coapsei stângi

care, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 201833D0069 din 21 mai 2018,

condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică ca vătămare ușoară.

3.1. Avocatul Birigoi Natalia în numele inculpatului, solicitând casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să fie aplicată o pedeapsă non privativă

de libertate cu aplicarea prevederilor art.79 Cod penal, în formă de amendă.

În argumentarea apelului a indicat că, inculpatul Gîncu Iurie a recunoscut vina atât la

urmărirea penală, cât și în instanța de judecată, unde a depus cerere de examinare a cauzei

în baza probelor administrate la urmărirea penală, care a fost acceptată de instanța de

judecată. Până la înaintarea învinuirii, la urmărirea penală, Gîncu Iurie i-a restituit paguba

materială și morală părții vătămate Țăruș Serghei, care și în instanța de judecată a confirmat

acest fapt și nu a înaintat careva pretenții față de Gîncu Iurie.

A menționat, că prima instanță nu a indicat care anume condiții nu au fost întrunite

pentru aplicarea prevederilor art.90 Cod penal. Mai mult ca atât, în cadrul dezbaterilor

judiciare acuzatorul de stat a solicitat instanței de judecată ca în privința lui Gîncu Iurie să-

i fie aplicată o pedeapsă sub formă de amendă, cu aplicarea prevederilor art.79 Cod penal

în mărime de 1000 unități convenționale, dar nu cum indică instanța 1000 lei. Faptul că

Gîncu Iurie, anterior a comis infracțiuni, dânsul a purtat răspundere pentru ele, iar la

moment antecedentele penale sunt stinse.

3.2. Avocatul Gorincioi Mihail în numele inculpatului, a declarat apel suplimentar,

solicitând casarea parțială a acesteia, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care să-i fie

aplicată inculpatului prevederile art.90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare, stabilindu-i un termen de probă de 3 ani.

În motivarea apelului a susținut că la adoptarea sentinței de condamnarea a lui Gîncu

Iurie, instanța de judecată urma să țină cont de motivul infracțiunii de huliganism, stare de

emoție negativă, însoțită de o izbucnire emoțională aparentă, îndată după ce partea

vătămată Țăruș Sergiu l-a numit cu un cuvînt obscur înjositor pentru orice bărbat familist

care are doi copii, fapt ce a provocat o imediată reacție ostilă de revanșă. Acest fapt a fost

recunoscut de partea vătămată.

Prima instanță nejustificat n-a aplicat prevederile art.90 Cod penal, deși inculpatul a

conștientizat încălcare a ordinii publice, a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei

în procedura simplificată. Însă cel mai important este faptul că, deși în cazul dat calificarea

infracțiunii a fost recunoscută de inculpat, cu solicitarea examinării cauzei penale în

procedura simplificată, infracțiunea săvârșită nu a fost una spontană caracteristic

infracțiunilor de huliganism, dat fiind faptul că între părți a izbucnit un conflict în urma

neachitării costului pentru servicii taxi oferite de partea vătămată către inculpat. Această

situație este mai mult o reglare de conturi dintre părți.

respins apelul avocatului Birigoi Natalia în numele inculpatului și apelul suplimentar al

avocatului Gorincioi Mihail în numele inculpatului, ca nefondate, cu menținerea sentinței

fără modificări.

fost judecată de către prima instanță, în temeiul art.3641 Cod procedură penală, adică în

baza probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate de către inculpat în

corespundere cu alin.(3) a normei vizate, prin cererea depusă până la începerea cercetării

judecătorești, potrivit căreia el a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei în privința inculpatului instanța a

acordat deplină eficiență dispozițiilor art.61, 75, 76, 77 Cod penal, a ținut cont de scopul

pedepsei penale de restabilire a echității sociale, de corectarea condamnatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, de

personalitatea acestuia.

Circumstanțe ce atenuează răspunderea penală, conform art.76 Cod penal, în privința

lui Gîncu Iurie a fost stabilit căința sinceră de cele comise, iar careva circumstanțe ce

agravează răspunderea penală, conform art.77 Cod penal, în privința lui Gîncu Iurie, nu s-

a identificat. La fel, ținându-se cont de consecințele infracțiunii, de circumstanțele cauzei,

de persoana inculpatului, instanța de apel a conchis că corect prima instanță a considerat

că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar în condițiile izolării acestuia de

societate, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare, în limitele stabilite conform

prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că pedeapsa aplicată de

prima instanță este una proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și va fi suficientă

pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiune și va contribui la realizarea scopului de corectare a

inculpatului, de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către inculpat cât și de către

alte persoane.

Mihail în numele inculpatului, contestă cu recurs ordinar decizia instanței de apel și

sentința solicitând casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Gîncu

Iurie să-i fie aplicată o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia, prin prisma art.90 Cod

penal.

În esență, în recursul declarat, apărătorul își exprimă dezacordul cu soluțiile

instanțelor de fond doar din motivul neaplicării față de inculpat a prevederilor art.90 Cod

penal – dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate acestuia prin

sentință, fiind de acord cu starea de fapt constatată de instanțe și cu încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului.

În opinia recurentului, reieșind din conținutul art.90 Cod penal se poate de constatat

că inculpatul cade sub incidența acesteia, întrunind toate condițiile impuse de lege.

Instanțele de fond nu au ținut seama că Gîncu Iurie a recunoscut fapta și s-a căit sincer

de cele comise, ceea ce denotă că în privința lui pot fi aplicate prevederile art.90 Cod penal.

În drept, recurentul își întemeiază cererea pe prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

procurorul a depus referință asupra recursului declarat de către avocatul Gorincioi Mihail,

prin care solicită ca acesta să fie declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului ordinar declarat de apărătorul inculpatului se constată că

acesta, face referire la temeiul de casare din art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, intervenind cu solicitarea de a se dispune desființarea deciziei instanței de apel, de

altfel și a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Gîncu Iurie, în baza

art.287 alin.(3) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată

a executării acesteia.

Analizând motivul invocat în recurs în raport cu materialele dosarului și prevederile

legale, Colegiul penal o consideră irațională, întrucât casarea integrală a hotărârilor

adoptate de instanțele de fond, ar genera judecarea cauzei în fapt și în drept, competență

improprie instanței supreme, după care ar genera și casarea procedurii simplificate în care

a fost judecată cauza, în baza căreia a fost posibil de a-i stabili inculpatului pedeapsa de 3

ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, ținând

seama în acest aspect de circumstanțele concrete ale spețe și de personalitatea celui vinovat,

toate celelalte pretenții invocate de avocat privitor la stabilirea unei pedepse neprivative de

libertate, sunt nefondate.

Instanța de recurs notează că criticele avansate în privința modalității de

individualizare a pedepsei, precum și cele ce țin de executarea acesteia, se subscriu erorii

de drept din pct. 10) al alin.(1) din art.427 Cod de procedură penală, recurentul indicând

greșit temeiul de drept al declarării recursului. Concomitent, analizând textul cererii de apel

în paralel cu cel din recurs, instanța constată că același apărător critică aceleași chestiuni

de drept – neaplicarea art.90 Cod penal. Însă, raționamentul care poate condiționa aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal într-o cauză penală, întotdeauna are la origine persoana

inculpatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul

de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de

infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă, conduita bună; stăruința

depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită,

comportarea sinceră în cursul procesului și, pe de altă parte, executarea pedepsei nu trebuie

să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

La fel, se specifică că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal - suspendarea

condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o

măsură oferită persoanei prin lege de a se corecta. În toate cazurile, este prerogativa

instanței de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins fără executarea

efectivă a acesteia. În formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină

cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, ceea ce la caz anume în această

consecutivitate și s-a realizat.

Colegiul penal consideră că pedeapsa stabilită inculpatului pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, de 3 ani închisoare, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip semiînchis, este echitabilă, proporțională și va contribui la

atingerea scopului de corectare și reeducare a acestuia.

Instanța de recurs reține că, instanțele au statuat asupra aplicării pedepsei închisorii în

privința lui Gîncu Iurie, la limita minimă specială prevăzută de sancțiunea art.287 alin.(3)

Cod penal, coroborat cu art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, totodată ținând seama

atât de circumstanțele atenuante, cât și de cele agravante.

Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei instanței de apel au fost expuse deja

raționamentele care au stat la baza respingerii solicitării părții apărării de a-i stabili

inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a acesteia. Așadar, din partea

descriptivă a deciziei instanței de apel, se constată că instanța a dezbătut prin mai multe

argumente criticele apelantului ce vizau pedeapsa aplicată inculpatului, circumstanțele

atenuante sau agravante ce au influențat asupra operațiunii de individualizare a pedepsei,

totodată decizia cuprinde și temeiurile de respingere a solicitării părții privind stabilirea

unei pedepsei neprivative de libertate.

Colegiul penal consideră că o atare modalitate de individualizare a pedepsei

corespunde exigenților legii penale, iar pedeapsa aplicată infractorului este echitabilă

raportat la scopul urmărit de legislator în art.61 Cod penal, care îl va descuraja pe inculpat

de a comite pe viitor alte fapte infracționale de același gen.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că

instanțele judecătorești trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art.6§1 al Convenției (a

se vedea în acest sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși,

instanțele nu sunt obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai

cu seamă dacă el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această

obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și

circumstanțele cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să

admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o

motivare foarte succintă poate satisface cerințele art.6 din Convenție. (a se vedea în acest

sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2) Cod de procedură penală, Colegiul penal

conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale

relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din cererea de

recurs înaintată de avocatul Gorincioi Mihail nu și-au găsit confirmarea, impunându-se în

consecință declararea inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Gorincioi Mihail în

numele inculpatului Gîncu Iurie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 ianuarie 2019, în cauza penală în privința lui Gîncu Iurie xxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 iunie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac