1ra-1981/2019 — Art. 287 alin. 3 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău /sediul Buiucani/ din 19 decembrie 2018, cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform art. 364¹ Cod de procedură penală, Gudevici Serghei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. S-a încasat din contul inculpatului în beneficiul bufetului de stat suma de 3 178 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Gudevici Serghei, la data de 08 martie 2018, aproximativ la ora 12:30 minute, având asupra sa, un obiect pregătit din timp, special adaptat pentru vătămarea integrității corporale și sănătății - un vas din sticlă în care se afla motorină și un fitil, fiind în stare de ebrietate, aflându-se în adiacentul clădirii Parlamentului Republicii Moldova, amplasată pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt 105 din mun. Chișinău, în loc public, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile, dorind și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, 1 manifestând o obrăznicie deosebită, intenționat a aruncat vasul din sticlă în care se afla motorină, în direcția ușii de intrare a Parlamentului Republicii Moldova, deteriorând un geam, după care, imediat a fost reținut de către colaboratorii Trupelor Speciale de Carabinieri, care asigurau paza clădirii. Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 287 alin. (3) Cod penal – huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, și care prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea sau cu încercarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămare integrității corporale sau sănătății.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către avocatul Oncea Aureliu în numele inculpatului, solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, non privativă de libertate, invocând că: inculpatul a recunoscut vina, se căiește sincer, acțiunile sale nu au fost îndreptate spre a atenta la viața persoanelor sau de a cauza careva vătămări corporale, or, nu a aprins sticla cu motorină.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2019, s-a respins ca fiind nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței. 4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod penal. În continuare, instanța de apel a considerat, că prima instanță la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor grave, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea care n-au fost constatate, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Astfel, instanța de apel a conchis că anume aplicarea unei pedepse cu închisoarea ar asigura în cazul dat atingerea scopului pedepsei penale în privința inculpatului, or, aplicarea altei pedepse nu ar duce la stabilirea echității sociale, la conștientizarea de către inculpat a faptelor comise precum și la corectarea acestuia deoarece, conform materialelor dosarului s-a stabilit că inculpatul a fost de mai multe ori în conflict cu legea, fiind anterior judecat pentru circulația ilegală a drogurilor (f. d. 47-50 v.I), si anume: prin sentința Judecătoriei Bălți din 16.05.2012, în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la 8 luni închisoare, potrivit art. 90 Cod penal, suspendată executarea pedepsei condiționat pe un termen de 1 an; prin sentința Judecătoriei Bălți din 04 iulie 2016, în baza art. 217 alin. (2) Codul penal la o 2 pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de 1 an. Astfel, deși, anterior în privința lui Gudevici Serghei, a fost aplicată pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei pe o anumită perioadă, dânsul a comis din-nou o infracțiune gravă, ceea ce denotă faptul că inculpatul Gudevici Serghei este predispus de a comite infracțiuni contra securității publice. Astfel, reieșind din comportamentul inculpatului Gudevici Serghei, ultimul a dat dovadă de comportament antisocial, ce denotă imposibilitatea de integrare în societate și adaptare la normele și standardele de viață normală, fără executarea reală a pedepsei închisorii, or, pedepsele penale anterioare, care nu l-au privat real de libertate pe inculpat n-au dus la corectarea si îndreptarea lui, astfel, pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul de corectare și îndreptare a lui. În asemenea circumstanțe, doar aplicarea pedepsei cu închisoarea este echitabilă, asigurându-se restabilirea echității sociale și prevenirea comiterii de noi infracțiuni, aplicarea pedepsei cu închisoarea va duce la conștientizare de către inculpat a necesității respectării legii, ceea ce asigură îndeplinirea scopului pedepsei penale, prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal.

Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Șchiopu Arcadie în numele inculpatului Gudevici Serghei, neindicând nici un temei pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prin care solicită, casarea parțială a deciziei și a sentinței în partea executării pedepsei, cu emiterea unei noi hotărâri cu aplicarea art. 90 Cod penal, invocând argumente similare cu cele indicate în apelul avocatului(pct. 3 din prezenta decizie), invocând suplimentar: - instanța de apel greșit a concluzionat că inculpatul este anterior condamnat fiindu-i aplicată o pedeapsă cu suspendarea executării și că dânsul a comis din nou o infracțiune gravă, or, inculpatul pentru prima oară a comis o infracțiune gravă, anterior a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni ușoare, iar conform art. 111 Cod penal, antecedentele penale sunt stinse; - instanța de apel nu a luat în considerație că inculpatul suferă de maladie psihică, cu diagnoza „tulburare organică a personalității”, în penitenciarul nr. 13 starea inculpatului s-a agravat din care considerent, fiind scrisă o cerere de către apărare, inculpatul a fost transferat în penitenciarul nr. 16 Pruncul pentru ameliorarea situației și primirea tratamentului; - prin aplicarea art. 90 Cod penal, inculpatul fiind la libertate, va primi tratamentul necesar pentru lecuirea maladiei psihice la spitalul de psihiatrie din mun. Bălți, fiind totodată la evidența medicului psihiatric, anterior trecând comisia pentru acordarea gradului de invaliditate.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a manifestat dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil fiind 3 vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei instanței de apel, motivând prin faptul că instanța de apel și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite, a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Lecturând textul recursului, Colegiul penal constată că, recurentul își exprimă dezacordul doar cu faptul că pedeapsa aplicată este prea aspră, astfel instanța de recurs ordinar supune verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu se confirmă în instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele. Cu referire la temeiul invocat, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece în urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței de apel, se constată că instanța de apel în decizia sa (f.d. 228 - 229 vol. I) corect și-a motivat soluția privind aplicarea pedepsei, a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal și totodată a ținut cont și de criteriile de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod penal, a luat corect în considerare, gravitatea infracțiunii săvârșite – gravă, lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, precum și faptul că 4 cauza a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, a redus corect pedeapsa în conformitate cu prevederile alin. (8) a aceluiași articol. Cât ține de motivele indicate în recurs precum că „inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea aspră”, Colegiul penal nu le acceptă, or, instanța de apel în decizia recurată a indicat și motivat pe deplin pedeapsa aplicată(f.d. 228 – 229 v. I), a dat apreciere tuturor circumstanțelor, inclusiv celor menționate de recurent și a luat în considerare pericolul social al acțiunilor inculpatului și personalitatea inculpatului, stabilind o pedeapsă în limitele Legii penale și echitabilă, ce corespunde atât principiului proporționalității cât și scopului pedepsei penale, astfel se va asigura restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului cât și a altor persoane.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Șchiopu Arcadie în numele inculpatului Gudevici Serghei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2019, în cauza penală privindu-l pe Gudevici Serghei XXXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 04 decembrie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Cobzac Elena 5