1ra-139/20 — Art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-139/20 — Art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-139/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sîli Radu, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2018, în cauza

penală în privința lui

Ogorodnic Vladislav XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 08.02.2018 – 12.07.2018

instanța de apel: 30.07.2018 – 30.10.2018

instanța de recurs: 31.07.2019 – 29.01.2020

A C O N S T A T A T :

12 iulie 2018, cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, Ogorodnic Vladislav a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, fiind-ui stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an și 8(opt) luni, în

penitenciar de tip semiînchis, precum și o pedeapsă complementară

obligatorie privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități

legate de gestionarea și manipularea cu substanțe narcotice, psihotrope sau

analoage a lor pe un termen de 4 ani.

În baza art. 89 alin. (2) lit. a) și 90 alin. (1) Cod penal, executarea

pedepsei cu închisoare stabilite lui Ogorodnic Vladislav, a fost dispusă

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare pe un termen de

probațiune de 3 ani, dacă inculpatul în acest termen: a) se va abține de la

comiterea oricărei infracțiuni sau contravenții intenționate, b) nu va frecventa

locuri sau persoane în care se consumă droguri, c) nu va consuma ilegal

droguri și va urma un tratament pentru narcomanie, astfel îndreptățind

încrederea ce i s-a acordat.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Ogorodnic Vladislav, la XXXXXaproximativ la ora 15:00, aflându-se pe

adresa str. XXXXX, mun. Chișinău, urmărind păstrarea fără scop de înstrăinare,

1

precum și altor operațiuni ilegale cu analogul drogului, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în

mod conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă îndreptată

spre atingerea scopului său criminal, ilegal a deținut la sine masă vegetală

uscată și mărunțită în cantitate de 0,379 g, de culoare gălbuie, îmbibată cu

cannabinoidul sintetic – MDMB(N)-2201 (C H FN O ), ambalată într-un

20 28 3 3

pachețel de hârtie, păstrând-o asupra sa până la momentul în care aceasta a

fost ridicată și sigilată de colaboratorii Inspectoratului de poliție Buiucani al

DP mun. Chișinău implicați în activitatea de menținere a ordinii publice.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științific nr. 34/12/1-R-6269

din XXXXX în masa vegetală de culoare gălbuie în cantitate de (0.379 g),

prezentată într-un pachețel de hârtie, ridicată la data de XXXXX de la cet.

Ogorodnic Vladislav, se conține substanța MDMB(N)-2201, care conform

scrisorii nr. 01-12/632 din XXXXX al IMSP Dispensarul Republican de

Narcologie și Comitetului Permanent de Control asupra Drogurilor, constituie

analogul al substanțelor psihotrope AB-PINACA-CHM, care este inclusă în

„Tabelul I. Substanțe stupefiante și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri

medicale. Lista nr. 2 Substanțe psihotrope, aprobată prin Hotărârea Guvernului

Republicii Moldova nr. 1088 din 5 octombrie 2004”.

Conform pct. 193 a Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, ,,Cu

privire la Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora’’,

substanța psihotropă AB-PINACA-CHM de la 0,25 g constituie proporții

deosebit de mari.

Acțiunile inculpatului Ogorodnic Vladislav, au fost încadrate în baza

art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal.

partea individualizării pedepsei penale, rejudecarea cauzei conform ordinii

stabilite pentru prima instanță cu pronunțarea unei noi decizii prin care

Ogorodnic Vladislav să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, și să-i fie stabilită pedeapsă de

1 an 8 luni închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități legate de

gestionarea cu substanțe narcotice, psihotrope sau analoagelor acestora pe un

termen de 4 ani.

3.1. În motivarea apelului procurorul a menționat că:

- sentința în partea individualizării pedepsei penale este neîntemeiată;

- la individualizarea pedepsei, instanța nu a ținut cont de prevederile

art. 7, 61, 75 Cod penal. Totodată, consideră că instanța la stabilirea pedepsei

inculpatului, neîntemeiat a dispus suspendarea condiționată a acesteia pe

perioadă de probațiune, fără a lua în considerație că pedeapsa penală are

drept scop corectarea și reeducarea vinovatului în spiritul executării stricte a

legii, prevenirea de săvârșire de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului,

cât și a altor persoane, reieșind din caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunilor săvârșite, de persoana inculpatului;

2

- analizând personalitatea inculpatului, consideră că pedeapsa numită de

prima instanță cu suspendarea executării ei pe o perioadă de probațiune, este

una inechitabilă, instanța dispunând aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

nu a ținut cont de faptul că inculpatul din start nu-și recunoștea vinovăția și

nu s-a căit de cele comise, a încercat să inducă în eroare organul de urmărire

penală prin înaintarea unor versiuni vădit neveridice, ceea ce a creat

impedimente în activitatea de investigare a infracțiunii, că prin acțiunile sale

intenționate, inculpatul Ogorodnic Vladislav tolerează traficul ilicit de

substanțe narcotice și activitatea criminală de desfacere a drogurilor pe

teritoriul Republicii Moldova, că echitatea socială a pedepsei poate fi realizată

doar atunci când față de persoana care a încălcat legea penală se aplică

sancțiunea penală ce corespunde gradului prejudiciabil al infracțiunii comise,

circumstanțelor acesteia și persoanei vinovate, că prin aplicarea pedepsei se

urmărește prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului,

cât și a altor persoane;

- instanța de judecată nu a ținut cont de personalitatea inculpatului, care

nu este angajat în câmpul muncii, nu menține careva legături cu locul de

reședință și familia sa. Ogorodnic Vladislav dând dovadă de indiferență față de

derularea procesului penal în care are statut procesual de inculpat,

conștientizând obligativitatea participării în cadrul tuturor ședințelor de

judecată, în special la pronunțarea sentinței, nu s-a prezentat la această etapă

a procesului penal;

- raportând prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal la circumstanțele de

fapt constatate, este de concluzionat că pedeapsa stabilită de instanță nu va

duce la restabilirea echității sociale, cât și corectarea inculpatului, deoarece

numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoare se va realiza sarcina justiției

penale.

30 octombrie 2018, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat corectitudinea

concluziilor primei instanțe privind categoria și măsura de pedeapsă stabilite

inculpatului Ogorodnic Vladislav, prima instanță ținând cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii comise, personalitatea inculpatului,

circumstanțele agravante și cele atenuante, prevăzute de art. 76, 77 Cod penal,

precum și de scopul pedepsei, care presupune corectarea și reeducarea

vinovatului, astfel, instanța de apel a respins argumentele invocate de către

acuzatorul de stat, precum că prima instanță a aplicat lui Ogorodnic Vladislav

o pedeapsă prea blândă, care nu-și va atinge scopul corectării și reeducării

vinovatului, apreciindu-le ca nefondate.

În acest sens instanța de apel a statuat, că individualizând pedeapsa

inculpatului Ogorodnic Vladislav, prima instanță a reținut că acesta și-a

recunoscut vina integral, se căiește sincer de cele comise, se caracterizează

pozitiv la serviciu, anterior nu este judecat.

3

Reieșind din cele indicate supra, instanța de apel a respins ca nefondate

alegațiile apelantului că inculpatul ”... din start nu și-a recunoscut vinovăția și

nu s-a căit de cele comise, a încercat să inducă în eroare organul de urmărire

penală prin înaintarea unor versiuni vădit neveridice, ceea ce a creat

impedimente în activitatea de investigare a infracțiunii, inclusiv asupra

personalității acestuia”, deoarece potrivit materialelor cauzei în cadrul

urmăririi penale, în calitate de bănuit și în calitate de învinuit Ogorodnic

Vladislav și-a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise.

De asemenea, reieșind din totalitatea circumstanțelor stabilite, ținând

cont de scopul pedepsei penale îndreptate spre restabilirea echității sociale,

corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea inculpatului cât și a altor persoane, instanța de apel a conchis că

prima instanță corect a considerat că inculpatului Ogorodnic Vladislav

urmează a fi condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, prin

numirea unei pedepsei cu închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 8 (opt)

luni, iar prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal să fie suspendată

condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de 3 (trei) ani.

Cu referire la argumentele acuzatorului de stat, precum că, suspendarea

pedepsei penale stabilite lui Ogorodnic Vladislav este nejustificată și nu

corespunde gravității faptelor imputate și circumstanțelor cazului, inclusiv în

coroborare cu personalitatea celui vinovat și comportamentului acestuia,

instanța de apel le-a respins ca fiind nefondate, menționând că prima instanță

corect a reținut din materialele cauzei că inculpatul este o persoană relativ

tânără (are 22 ani) ale cărei valori sociale și reguli de comportament sunt încă

în formare, anterior nu a fost atras la răspundere penală și nu a fost implicat

în careva alte activități ilegale, luând în calcul personalitatea acestuia a

argumentat că plasarea acestuia în mediul carceral prezintă riscul dăunării

integrității morale a acestuia și că nu există careva impedimente legale la

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

04 decembrie 2018, este atacată cu recurs ordinar de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, la 20 decembrie 2018, prin

care, invocând în calitate de temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu remiterea

cauzei la o nouă rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

5.1. În motivarea recursului procurorul a menționat că:

- dispoziția art. 90 Cod penal obligă instanța de judecată să indice expres

în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei, care nici nu este motivat de către instanță, care se limitează doar la

enumerarea circumstanțelor care le consideră atenuante;

- instanța de apel făcând trimitere la prevederile art. 61 Cod penal nu s-a

referit la argumentele care au servit la aplicarea acestor temeiuri, ignorând

prevederi art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală unde este prevăzut că,

4

sentința trebuie să fie legală, întemeiată și motivată, prevederile ce sunt

valabile și pentru instanța de apel;

- instanța de apel a ignorat prevederile art. 75 Cod penal, conform cărora

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a Cod penal și în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a acestui cod;

- instanțele de fond nu a ținut cont de gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de comportamentul inculpatului în momentul comiterii infracțiunii

și după consumarea ei, de personalitatea lui, pronunțând hotărâri

neîntemeiate;

- concluziile instanțelor de fond la capitolul individualizării pedepsei

stabilite inculpatului sunt greșite și în contradicție cu probatoriul administrat

la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme scopului legii

penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

cu materialele cauzei, ținând cont de argumentele expuse în referință, Colegiul

penal concluzionează asupra inadmisibilității acestuia din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.

427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnaților, iar la rândul său art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală prevede că, hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului examinat se evidențiază dezacordul titularului

acestuia cu decizia instanțelor de fond cu privire la individualizarea pedepsei

inculpatului, invocându-se temeiurile pentru prevăzut la pct. 6) și 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel precum și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

5

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

atestă că motivele și temeiurile de recurs invocate de către partea acuzării, nu

și-au găsit confirmarea, în speță nefiind constatate erorile de drept invocate.

Astfel, ce ține de temeiurile de recurs indicat de recurent, și prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 10) Cod de procedură penală, în sensul că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

procurorului, Colegiul penal constată că instanța de apel la examinarea cauzei

a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și prin hotărârea emisă a examinat toate argumentele

invocate de către partea acuzării și în soluția pronunțată a dat răspuns

acestora în mod motivat, din care considerente instanța de recurs ordinar nu

identifică temeiuri de a interveni în decizia atacată, sub aspectele indicate.

Cu privire la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, Colegiul penal apreciază alegațiile părții acuzării sunt

declarative și neîntemeiate, deoarece instanța de apel corect a statuat asupra

menținerii soluției primei instanțe cu privire la individualizarea pedepsei

stabilite inculpatului.

Astfel Colegiul penal atestă că prima instanță și instanța de apel corect au

aplicat prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal, ținând cont de toate

circumstanțele comiterii infracțiunii și de practica judiciară constantă la acest

capitol.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează

sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

6

vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În speță instanțele de fond au stabilit că inculpatului Ogorodnic Vladislav,

și-a recunoscut vina integral, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul

cercetării judecătorești, cauza fiind examinată în procedura simplificată,

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, se căiește sincer de cele

comise, se caracterizează pozitiv, anterior nu este judecat.

Instanța de recurs subliniază că potrivit prevederilor art. 90 alin. (1) Cod

penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani

pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că

nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de

probă.

La caz prin sentință Ogorodnic Vladislav a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la 1 an și 8 luni

închisoare, și în temeiul art. 90 Cod penal cu dispunerea suspendării

executării pedepsei pentru un termen de probațiune de 3 ani.

Colegiul penal consideră că alegațiile procurorului cu privire la

individualizarea pedepsei contrar prevederilor legale sunt declarative,

deoarece art. 90 Cod penal acordă dreptul decisiv a instanței de judecată de a

aplica suspendarea executării pedepsei cu închisoare cu respectarea rigorilor

de motivare, respectate în speță de către instanțele judecătorești, iar o altă

opinie a participanților la proces asupra acestei soluții în lipsa unei motivări

corespunzătoare nu poate constitui în sine un temei de casare a deciziei.

În speță instanțele de fond au stabilit că inculpatului Ogorodnic Vladislav,

și-a recunoscut vina integral, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul

cercetării judecătorești, cauza fiind examinată în procedura simplificată,

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, se căiește sincer de cele

comise, se caracterizează pozitiv, anterior nu este judecat.

Din analiza deciziei recurate Colegiul penal a stabilit că erorile de drept

invocate în recursul părții acuzării nu și-au găsit confirmare, dat fiind faptul

că, argumentele indicate au constituit obiect de discuție în instanța de apel,

care la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417

alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția de menținere a sentinței, așa cum este

indicat în pct. 4.1. al prezentei decizii, motivare pe care instanța de recurs

ordinar o însușește integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este

conformă practicii CtEDO, expuse inclusiv în pct. 37 a hotărârii Albert c.

România din 16.02.2010.

7

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel în

partea stabilirii și individualizării pedepsei corespunde circumstanțelor

cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și aplicată în

limitele legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului

declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sîli Radu, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2018, în cauza

penală în privința lui Ogorodnic Vladislav XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 13 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

8