1ra-2035/2019 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-2035/2019 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2035/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

avocatul Petru Răileanu în numele inculpatului Vladislav Ogorodnic, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie

2018, în cauza penală, în privința lui

Ogorodnic Vladislav XXX, născut la XXX,

originar din XXX și domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 22.09.2017 pînă la 21.09.2018;

Instanța de apel de la 10.10.2018 pînă la 14.11.2018;

Instanța de recurs de la 06.09.2019 pînă la 30.10.2019.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

2018, inculpatul Ogorodnic Vladislav, a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal și în baza normei menționate i s-

a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 3 luni, cu ispășirea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

inculpatul Ogorodnic Vladislav la 12.06.2017, în timpul zilei, aflându-se în mun.

Chișinău, urmărind scopul păstrării ilegale a analogilor drogurilor, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod

conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea

scopului său, a păstrat asupra sa masa vegetală uscată și mărunțită de culoare violet

cu greutatea de 0,079 g, ambalată într-o bancnotă de un leu și o butelie din plastic cu

depuneri în interior de substanță 0,034 g, până la orele 18:00 min.

Fiind reținut de colaboratorii de poliție pe str. XXX, mun. Chișinău, a fost

escortat la SP-7 al IP Buiucani, mun. Chișinău din str. XXX unde, bancnota cu

substanța sus indicată și butelia au fost ridicate și sigilate de colaboratorii de poliție ai

IP Buiucani, mun. Chișinău.

Conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/l-R-3945 din

19.07.2017 s-a stabilit că în masa (0,079 g.) vegetală uscată și mărunțită de culoare

roz-violetă-cafenie prezentată la examinare într-o bancnotă cu valoarea nominală 1

leu, ridicată la 12.06.2017 de la Ogorodnic Vladislav, s-a depistat cannabinoidul

sintetic MDMB(N)-2201, care în Hotărîrea Guvernului al Republicii Moldova nr.

1088 din 05 octombrie 2004 „Cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor

stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului”, nu este inclus.

În depunerile de substanță (0,034 g), de culoare cafenie de pe suprafața

interioară a buteliei din polimer, cu eticheta din polietilenă de culoare roșie, cu

1

inscripția ,,Coca Cola 500 ml”, la gura căruia se află un capac confecționat din folie

de staniol, ridicată în circumstanțele de mai sus indicate, s-a depistat cannabinoidul

sintetic MDMB(N)- 2201, care în Hotărîrea Guvernului al Republicii Moldova nr.

1088 din 5 octombrie 2004 „Cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor

stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului”, nu este inclus.

Conform scrisorii parvenite de la I.M.S.P. Dispensarul Republican de

Narcologie nr.1-12/632 din 18.04.2017, înregistrat în cancelaria CTCEJ al IGP al

MAI la 20.04.2017 cu nr.569, substanța MDMB(N)-2201 constituie analog al

substanței AB- PINACA-CHM, care, este inclusă în Tabelul I. Substanțe stupefiante

și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale”, Lista nr.2. Substanțele

psihotrope, aprobată prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1088 din 05

octombrie 2004).

Conform pct. 193 a Hotărîrii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, „Cu privire la

Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe

depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”, AB-PINACA-CHM de la 0.01

până la 0,25 g, constituie proporții mari.

Astfel, acțiunile lui Ogorodnic Vladislav au fost încadrate juridic în baza art.

217 alin. (2) Cod penal după indicii calificativi „păstrarea analogilor drogurilor,

săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare”.

inculpatului Ogorodnic Vladislav, a depus apel, prin care a solicitat, casarea acesteia

în partea aplicării pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte și adoptarea unei noi

hotărâri prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

În motivarea apelului avocatul a indicat că hotărârea judecătorească este parțial

neîntemeiată și anume în partea stabilirii pedepsei.

Astfel la stabilirea pedepsei instanța de judecată nu a luat în considerare

personalitatea inculpatului, care nu are antecedente penale, are loc permanent de trai,

precum și circumstanțe atenuante dintre care recunoașterea vinovăției. Careva

circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Răileanu Petru în

numele inculpatului Ogorodnic Vladislav, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea

judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale privind

administrarea probatoriului.

Sentința primei instanțe a fost contestată de către partea apărării numai în partea

individualizării pedepsei penale, solicitîndu-se aplicarea unei pedepse mai blînde sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității, însă ce ține de încadrarea

juridică și vinovăție, sentința nu a fost atacată.

Cu referire la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța de

fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

2

La determinarea tipului și măsurii de pedeapsă, instanța de fond a ținut cont de

gradul și caracterul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, care este una ușoară conform

art. 16 Cod penal. Instanța de judecată corect a reținut la individualizarea pedepsei

faptul că inculpatul Ogorodnic Vladislav, anterior nu a fost condamnat, este neangajat

în câmpul muncii, necăsătorit, se caracterizează în plan nesatisfacător,

neprezentându-se și eschivându-se cu rea credință în fața instanței de judecată, fiind

anunțată investigație de căutare în privința acestuia.

Având la dispoziție astfel de date, apreciind gradul de pericol al infracțiunii

săvârșite prevăzute de art. 16 alin. (2) Cod penal, calificându-se ca o infracțiune

ușoară, luând în considerație personalitatea inculpatului, care s-a eschivat de la OUP

și judecată, ținând cont că pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În acest context, instanța just a concluzionat aplicarea unei pedepse privative de

libertate, conform sancțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, considerând

izolarea lui Ogorodnic Vladislav absolut necesară de societate, așa după cum a

solicitat, procurorul în discursul său, iar termenul stabilit sub minimul pedepsei cu

închisoarea, va asigura atingerea scopului pedepsei, care va duce la corijarea și

reeducarea acestuia, precum și va curma pe viitor comiterea astfel de fapte.

Instanța de judecată a menționat că, sancțiunea prevăzută de art. 217 alin. (2)

Cod penal, prevede aplicarea pedepsei sub formă de amendă în mărime de la 400 la

700 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de pînă

la 150 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an.

Din materialele cauzei penale rezultă că, infracțiunea comisă de inculpat,

prevăzută de art. 217 alin.(2) Codul penal este atribuită conform art. 16 Cod penal,

categoriei infracțiunilor ușoare.

Colegiul consideră că, prima instanță corect, legal și întemeiat a aplicat în

privința inculpatului o pedeapsă reală cu închisoare, pedeapsă pe care o consideră

echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, astfel în acest sens nu reține ca

plauzibile argumentele invocate de către avocat în apelul declarat cu privire la faptul

că sentința este neîntemeiată în partea ce ține de aplicarea pedepsei sub formă de 3

luni închisoare, solicitând pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunitătii.

Subsecvent, instanța de apel respinge alegațiile apelantului precum că, instanța

de fond la emiterea deciziei a neglijat și ignorat principiile individualizării pedepsei și

i-a aplicat o pedeapsă prea aspră. Sub acest aspect instanța de apel reține că,

modalitatea de executare a pedepsei aleasă în privința inculpatului - și anume

executarea reală, este în acord cu principiul proporționalității, luându-se în vedere

fapta comisă și urmările acțiunilor făptuitorului, cît și comportamentul său post

infracțional, care și în cadrul urmăririi penale și la judecarea cauzei în prima instanță

s-a eschivat de a se prezenta.

Cât privește argumentul avocatului privind aplicarea unei pedepse non- privative

de libertate sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, instanța îl

respinge, ca fiind neîntemeiat din motivele mai sus expuse și de faptul că pedeapsa

nu-și va atinge scopul. Mai mult ca atât, este necesar și acordul inculpatului

Ogorodnic Vladislav la stabilirea unei astfel de pedepse, însă inculpatul a fost anunțat

în căutare de prima instanță.

Instanța de apel a menționat că, pedeapsa este echitabilă când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea

3

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

Deci, instanța de apel consideră că, prima instanță a aplicat o pedeapsă legală,

întemeiată și echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei iar argumentele invocate de

către apelant în apelul declarat privind aplicarea în privința sa a unei pedepse mai

blânde sunt doar declarative, fără temei legal, nefiind confirmate de probe pertinente

ce ar servi temei de intervenire în soluția primei instanțe.

În continuare, instanța de apel a considerat că corectarea și reeducarea

inculpatului Ogorodnic Vladislav este posibilă numai prin izolarea lui de societate,

astfel instanța de fond legal i-a numit o pedeapsă în limitele prevăzute de art. 217

alin.(2) Cod penal și ținând cont de prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal.

numele inculpatului Vladislav Ogorodnic, făcând trimitere la prevederile art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită

casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri cu stabilirea unei pedepse sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității. Recurentul invocă dezacordul cu

aplicarea pedepsei față de inculpat, ori în opinia acestuia, pedeapsa este prea aspră.

De asemenea, se invocă că, instanța nu a luat în considerație, persoana inculpatului,

care nu are antecedente penale, are loc permanent de trai, a recunoscut vinovăția.

raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

prin care solicită inadmisibilitatea acestuia, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei statuări se expun

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal remarcă că din textul recursului declarat de către face referire la

temeiurile de declarare a recursului prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, și anume: s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Însă, în raport cu textul hotărârii contestate, se relevă că instanța de apel și-a

motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la

caz, la menținerea sentinței de condamnare a inculpatului de comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal.

Mai mult, Colegiul penal susține că, decizia instanței de apel cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a

expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare corespunzătoare

rigorilor și exigențelor cuprinse în art. 6 CEDO.

Motivarea deciziei indică concret concluzia instanței de apel și susține soluția

condamnării inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate.

4

Totodată, Colegiul penal ține să remarce că poziția susținută de către avocat în

cererea de recurs este dezacordul cu pedeapsa stabilită de către instanța de fond și de

apel considerând-o prea aspră și contradictorie art. 61, 75, 76 Cod penal.

În aceasta ordine de idei, Colegiul penal menționează că, împrejurările indicate

în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material.

Astfel, Colegiul penal reține că, pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale și principiile prevăzute de Convenția

Europeană a drepturilor omului (4.1. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o Curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei).

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia

instanței de apel referitor la neaplicarea unei pedepse sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, deoarece pedeapsa stabilită de instanța de fond

și menținută de instanța de apel, este proporțională faptelor comise de către ultimul,

or, instanța de apel analizând cumul de circumstanțe ale cauzei raportate la

prevederile art. 75 Cod penal, corect menținut pedeapsa aplicată de prima instanță,

din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii imputate,

indicând că pedeapsa cu munca neremunerată nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Astfel, Colegiul penal subliniază că, instanța de apel la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acestuia, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de către recurent că hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile inculpatului sunt

prezente elementele infracțiunii imputate și că s-a aplicat inculpatului o pedeapsă

individualizată conform prevederilor legale și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

5

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Petru Răileanu în

numele inculpatului Vladislav Ogorodnic, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2018, în cauza penală, în privința lui

Ogorodnic Vladislav XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 02 decembrie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6