1ra-458/2022 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-458/2022 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-458/2022

(1-17187062-01-1ra-24032022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Iurie DIACONU

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Roșca Andrei în comun cu inculpatul, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2021, în cauza penală

privindu-l pe

NEBURAC Vladislav Xxxxxxx, născut

la xx xxxxxx xxxx, domiciliat în mun. Chișinău,

str. Xxxxxxxx xx, blocul x, ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.08.2017 – 20.03.2019;

Instanța de apel: 10.04.2019 – 22.05.2019;

24.07.2020 – 20.12.2021;

Instanța de recurs: 31.07.2019 – 24.03.2020;

24.03.2022 – 04.05.2022.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

Neburac Vladislav a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la închisoare pe un

termen de 1 an cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a exercita activitate de păstrare, transportare, vânzare a drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora, de a ocupa funcții în domeniul farmaceuticii

și alte activități legate de gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de 2 ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilită lui Neburac Vladislav a

fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

În conformitate cu art. 90 alin. (6) lit. a) și g) Cod penal, Neburac Vladislav a

fost obligat să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțământul

organului competent.

A fost respinsă cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea de la

Neburac Vladislav în contul statului a costului raportului de expertiză nr. 34/12/l-R-

1

2535 din 10.05.2017 în sumă de 1 680 lei, aceste cheltuieli judiciare fiind trecute în

contul statului.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Vladislav, în timp și circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire penală, a

intrat în posesia substanței psihotrope pe care a păstrat-o la el până la 20.04.2017

aproximativ la ora 21:30, când a fost stopat de către colaboratorii de poliție pe str.

Lech Kaczynski 2/3 din mun. Chișinău și care au constatat faptul păstrării acestei

substanțe la Neburac Vladislav.

Conform raportului de expertiză nr. 34/12/l-R-2535 din 10.05.2017, s-a

stabilit că, în substanța vegetală uscată și mărunțită de culoare roz gălbuie cu miros

specific și în cantitate de 1,285 gr. care a fost păstrată de către Neburac Vladislav, s-

a depistat cannabinoidul sintetic MDMB (N)-2201, care constituie analog al

substanței AB-PINACA-CHM, care e inclusă în Tabelul I. Substanțele stupefiante și

substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale. Lista nr. 2. Substanțele

psihotrope, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1088 din 05.10.2004, iar potrivit

art. 1 al Legii nr.382 din 06.05.1999, substanțele psihotrope se atribuie la grupa de

droguri. Cantitatea de 1,285 gr. a substanței indicate, conform Hotărârii Guvernului

nr. 79 din 23.01.2006, se atribuie la cantități deosebit de mari.

Astfel, prin acțiunile sale Neburac Vladislav a comis păstrarea ilegală a

analoagelor drogurilor în proporții deosebit de mari și fără scop de înstrăinare, a

căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, adică infracțiunea prevăzută de

art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal.

3.1. Procurorul în Procuratura Chișinău, oficiul Centru, Railean Aliona,

prin care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței în partea

respingerii cererii de încasare a cheltuielilor de judecată, cu pronunțarea unei noi

hotărâri în această parte potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să

se încaseze de la inculpat în beneficiul statului suma de 1 680 de lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare.

În motivarea apelului a indicat că:

- deși prima instanță a constatat corect vinovăția inculpatului și a

individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului, totuși a conchis eronat de a

respinge solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în

mărime de 680 lei pentru efectuarea raportului de expertiză nr. 34/12/l-R-2535 din

10.05.2017, care în opinia apelantului urmează a fi încasate de la inculpat, odată ce

acesta a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate;

- din punct de vedere juridic, își întemeiază cererea de apel inclusiv pe

prevederile art. 227 - 229 Cod de procedură penală.

3.2. Avocatul Roșca Andrei în interesele inculpatului Neburac Vladislav, prin

care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței instanței de fond în

2

partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin

care să se dispună aplicarea unei pedepse mai blânde sub formă de amendă.

În motivarea apelului a indicat că:

- prima instanță nu a ținut cont de principiile generale de aplicare a pedepsei

prevăzute de art. 61 alin.(2) Cod penal, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei potrivit art. 75 din Codul penal;

- prima instanță a conchis eronat de a nu aplica prevederile art. 79 Cod penal

or, cannabinoidul sintetic depistat la inculpat - MDMB(N)-2201 – nu este inclus în

Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 și astfel, nu este nici stupefiant, nici

substanță psihotropă;

- prima instanță nu a luat în considerare faptul că inculpatul nu avea vârsta de

21 de ani când a comis infracțiunea, și-a recunoscut integral vina, este angajat în

câmpul muncii și se caracterizează pozitiv.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate și menținută sentința fără

modificări.

Roșca Andrei în numele inculpatului, prin care invocând ca temei pentru recurs

ordinar prevederile pct. 6), 8) și 10), alin. (1), art. 427 Cod de procedură penală, a

solicitat casarea parțială a deciziei în partea stabilirii lui Neburac Vladislav a

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care de stabilit lui Neburac Vladislav o pedeapsă

sub formă de amendă.

În motivarea recursului ordinar avocatul a invocat că:

- instanțele de fond eronat nu au aplicat prevederile art. 79 Cod penal, și nu au

ținut cont de circumstanțele atenuante ce micșorează esențial gravitatea faptei și

consecințele acesteia;

- partea motivată a deciziei Curții de Apel nu întrunește motivele în baza

cărora s-a ajuns la concluzia că pedeapsa mai blândă decât cea prevăzută de lege -

amenda nu-și va atinge scopul, ceia ce se califică ca o examinare superficială și

incompletă;

- instanța de judecată nu a ținut cont de principiile generale de aplicare a

pedepsei prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei potrivit art. 75 Cod penal;

- la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă aplicate inculpatului,

instanța de fond nu a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind

individualizarea pedepsei și anume, de caracterul prejudiciabil al infracțiunii, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui, de persoana

inculpatului, care anterior nu a fost judecat;

- conform raportului de expertiză nr. 34/12/1 -R-2535 din 10.05.2017, s-a

stabilit că, în substanța vegetală uscată și mărunțită de culoare roz gălbuie cu miros

3

specific și în cantitate de 1,285 grame, care a fost păstrată de către Neburac

Vladislav, s-a depistat cannabinoidul sintetic MDMB(N)- 22()1, care nu este inclus

în Hotărârea Guvernului nr. 1088 din 05 octombrie 2004 și în Hotărârea Guvernului

nr. 79 din 23 ianuarie 2006;

- la dosar lipsesc careva probe ce ar demonstra că cannabinoidul sintetic

MDMB(N)-2201 constituie analog al substanței AB-P1NACA-CHM, care e inclusă

în Tabelul 1. Substanțele stupefiante și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri

medicale. Lista nr. 2. Substanțele psihotrope, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.

1088 din 05,10.2004, iar potrivit art. 1 al Legii nr. 382 din 06.05.1999, substanțele

psihotrope se atribuie la grupa de droguri;

- instanța de judecată, fără careva temei legal și fără o motivare, a considerat

că cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201 constituie analog al substanței AB-

PINACA-CHM, care e inclusă în Tabelul I. Substanțele stupefiante și substanțele

psihotrope neutilizate în scopuri medicale. Lista nr. 2. Substanțele psihotrope,

aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1088 din 05 octombrie 2004;

- contrar prevederilor art. 3 alin. (2) și art. 1341 Cod penal, instanța de

judecată a interpretat extensiv și defavorabil în privința lui Neburac Vladislav a

prevederilor sus indicate, deoarece cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201 nu este

nici stupefiant, nici substanță psihotropă;

- convențiile internaționale în materie nu disting noțiunea de „analog” al

substanțelor narcotice sau psihotrope. Acestea stabilesc doar categoriile substanțelor

narcotice și psihotrope, categorii care se regăsesc și în Hotărârea Guvernului nr.

1088 din 5 octombrie 2004 și Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006;

5.1. Referință asupra recursului declarat, a fost depusă de către procuror, prin

care a solicitat dispunerea inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

2020, a fost admis recursul ordinar declarat de avocatul Roșca Andrei în numele

inculpatului, casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai

2019, în cauza penală în privința lui Neburac Vladislav, în partea stabilirii

pedepsei, și dispusă rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată. În rest, decizia atacată se menține.

6.1. În motivarea deciziei, instanța de recurs a statuat că instanța de apel a

preluat în mod automat concluziile primei instanțe reținute întru justificarea aplicării

pedepsei, însă nu a examinat minuțios argumentele apelului invocate în dezacord cu

pedeapsa aplicată inculpatului Neburac Vladislav.

Colegiul penal a conchis că instanța de apel la individualizarea pedepsei

inculpatului nu a ținut cont în măsură deplină de principiile generale de

individualizare a pedepsei, nu a ținut cont de prevederile art.7, 75 Cod Penal,

urmând ca acestea să fie aplicate cu referință la cazul concret, aplicabilitatea

acestora în raport cu circumstanțele stabilite, personalitatea făptașului, consecințele

survenite, ne limitându-se doar la descrierea și redarea generală a conținutului

4

normelor citate sub concluzia neargumentată privind corectitudinea sau

incorectitudinea aplicării normelor legale la numirea pedepsei definitive.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar statuează că, decizia instanței de apel

în cauza dată, este afectată de motivarea insuficientă a soluției adoptate, nefiind

oferite răspunsuri la toate chestiunile importante pentru justa soluționare a cauzei,

inclusiv în partea aplicării sau neaplicării prevederilor art. 79 Cod penal.

2021, apelul declarat a fost respins ca nefondat și menținută sentința fără modificări.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a statuat că, sentința primei

instanțe nu este contestată în partea stabilirii vinovăției inculpatului, de către

părțile la proces, fiind contestată de apărătorul inculpatului în partea

individualizării pedepsei penale, în acest sens, s-a solicitat aplicarea inculpatului

Neburac Vladislav a pedepsei penale mai blânde, non-privativă de libertate.

Colegiul Penal a reținut că, unul din argumentele invocate de avocatul Andrei

Roșca în interesele inculpatului Neburac Vladislav se referă la faptul că, instanța de

judecată a interpretat extensiv și defavorabil în privința lui Neburac Vladislav a

prevederilor art. 3 alin. (2) și art. 1341 Cod Penal, deoarece cannabinoidul sintetic

MDMB (N)-2201 nu este nici stupefiant, nici substanța psihotropă, fără însă a fi

contestată sentința în partea reținerii circumstanțelor de fapt și încadrării juridice a

faptei penale.

Tot la acest capitol, Colegiul Penal relevă că, inculpatul Neburac Vladislav în

cadrul ședinței de judecată în instanța de apel a indicat că, recunoaște vina pe

deplin și solicită o pedeapsă sub formă de amendă.

Colegiul Penal a mai notat și faptul că, împotriva sentinței adoptate de prima

instanță în urma judecării în procedura simplificată, părțile pot exercita calea de atac

a apelului, de regulă, sub aspectul individualizării pedepsei, inculpatul neputând

renunța la opțiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate.

Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului Neburac Vladislav, Colegiul Penal a constatat că instanța de fond a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod Penal și anume, de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

În susținerea poziției sale, instanța de apel a notat că după caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei, infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod Penal se

califică ca infracțiune „gravă”, pentru care legea penală prevede pedeapsa sub formă

de închisoare de la 1 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Din materialele cauzei penale rezultă că, inculpatul Neburac Vladislav a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei

5

penale în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise, fiind reținute

circumstanțele atenuante – căința sinceră, săvârșirea infracțiunii de către un minor

sau de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 ani,

circumstanțe agravante nefiind reținute.

Cu toate acestea, Colegiul Penal a respins solicitarea părții apărării de a stabili

inculpatului Neburac Vladislav a unei pedepse mai blânde, sub formă de amendă,

deoarece această măsură de pedeapsă nu poate fi aplicată anume reieșind din

caracterul și gradul prejudiciabil al faptei comise și din personalitatea inculpatului,

totodată, o pedeapsă sub formă de amendă ar avea un caracter iluzoriu, iar pedeapsa

penală nu și-ar realiza scopul de restabilire a echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele invocate de avocatul Andrei

Roșca potrivit căreia, inculpatul Neburac Vladislav a solicitat examinarea cauzei în

procedură simplificată, inculpatul este la o vârstă fragedă, la momentul comiterii

infracțiunii nu avea vârsta de 21 ani, este angajat în câmpul muncii la SRL „Air

Moldova”, iar prezența antecedentelor penale nestinse va avea ca consecință

pierderea locului de muncă, inculpatul se caracterizează pozitiv la locul de trai și la

locul de muncă, nu se află la evidența medicului narcolog, are loc permanent de trai,

locuiește cu familia, or, aceste circumstanțe nu justifică aplicarea unei pedepse sub

formă de amendă, care se apreciază a fi prea blândă în coraport cu faptele comise și

nu își vor atinge scopul de corectare a condamnatului, precum și prevenirea de

comitere din partea acestuia a unor infracțiuni similare, or prin aplicarea unei

asemenea pedepse nu va duce la restabilirea echității sociale și corectarea

inculpatului.

Cu referire la solicitarea părții apărării privind aplicarea prevederilor art. 79

Cod Penal în privința inculpatului Neburac Vladislav, Colegiul Penal a apreciat-o ca

nefondată, deoarece, nu a fost stabilită existența în împrejurările în care s-a derulat

fapta infracțională, ori în datele privind personalitatea infractorului, circumstanțe,

împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie excepție de la

starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului, împrejurările obișnuite sunt

cele care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și nu pot fi considerate

excepționale, la data comiterii infracțiunii inculpatul nu atinsese doar patru luni

până la împlinirea vârstei de 21 ani, inițial nu a recunoscut vina de cele comise, iar

prin recunoașterea săvârșirii faptelor indicate în rechizitoriu și solicitarea de către

inculpat a judecării cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire, are ca

efect reducerea pedepsei.

Cu referire la soluția instanței de fond privind aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, Colegiul Penal a statuat că aceasta este una corectă ținând cont de faptul

că inculpatul anterior nu a fost judecat, a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele

comise, a comis infracțiunea după vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 de

6

ani, circumstanță apreciată de către instanța de judecată drept circumstanță

excepțională.

Colegiul Penal a apreciat că soluția instanței de judecată s-a întemeiat pe

asigurarea principiului aplicării unei pedepse echitabile, pornind de la evaluarea

gradului influenței pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului,

apreciind obiectiv toate circumstanțele prezentei cauze.

Astfel, Colegiul Penal a apreciat că pedeapsa penală stabilită de prima

instanță nu reprezintă o represiune excesivă, ci se justifică atât pentru reeducarea

inculpatului, cât și pentru menținerea ordinii de drept, în conformitate cu scopul

preventiv sancționator al pedepsei, așa cum apare enunțat în Codul Penal.

ordinar de către avocatul Roșca Andrei în comun cu inculpatul Neburac Vladislav,

prin care, invocând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Neburac

Vladislav, in temeiul art. 79 Cod penal, să-i fie aplicată sub formă de amendă.

În motivarea recursului, indică următoarele argumente:

- instanța de apel a motivat cu fraze generale carе se contrazic între ele și cu

circumstanțele stabilite în cauza prezentă, deoarece deși inițial mоtivеаză rеfuzul

aplicării prevederilor art. 79 Cod penal prin faptul сă nu există circumstanțe

excepționale lа caz, ulterior a conchis că totuși se constată circumstanța

ехсерțiоnаlă și nu a ținut cont de indicațiile primite prin decizia anterioară;

- decizia instanței de apel nu cuprinde relevarea considerentelor asupra

concluziilor formate în rezultatul verificării sentinței contestate de apelant, în rароrt

cu motivele invocate de părți și circumstanțele reale ale acestei cauze;

- instanța de ареl а preluat în mod automat concluziile primei instanțe reținute

intru justificarea aplicării pedepsei, însă nu а examinat minuțios argumentele

apelului invocate în dezacord cu pedeapsa aplicată inculpatului Neburac Vladislav și

anume că, prima instanță la aplicarea pedepsei sub formă de închisoare cu

suspendare, nu а ținut cont ре deplin de prevederile art. 79 Cod penal;

- lа individualizarea pedepsei inculpatului nu s-а ținut cont în măsură deplină

de principiile generale de individualizare а pedepsei, nu s-а ținut cont de prevederile

art. 61, 75 Cod Penal și anume de faptul că inculpatul este tânăr, prezența

antecedentelor penale nestinse deja au avut consecințe ca pierderea locului de

muncă, mai mult, pedeapsa stabilită prin sentință а fost deja executată, iar toate

aceste circumstanțe în соrоbоrаrе сu circumstanțele atenuante și circumstanța

ехсерțiоnаlă prevăzută de art. 79 Cod penal, permit aplicarea prevederilor аrt. 79

Cod реnal și stabilirea unei pedepse sub formă de amendă:

8.1. Referință asupra recursului declarat, a fost depusă de către procuror, prin

care a solicitat dispunerea inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

7

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestora, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate

de recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnatului.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul reține că recurentul indică ca temeiuri de drept pentru casarea deciziei

recurate pct. 6) și 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, însă prevederile la care se referă autorul

recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorilor de drept,

care ar servi ca temei de implicare a instanței în sensul casării deciziei instanței de

apel.

Colegiul punctează că, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție din 24 martie 2020, a fost casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 22 mai 2019, în cauza penală în privința lui Neburac Vladislav, doar în

partea stabilirii pedepsei, și dispusă rejudecarea cauzei în această parte de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În rest, decizia atacată a fost

menținută, devenind irevocabilă,

Astfel, se reține că, avocatul în comun cu inculpatul în recursul declarat, deși

sunt de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, critică decizia contestată doar în partea

ce ține de pedeapsa stabilită acestuia, considerând-o prea aspră, solicitând în acest

sens, aplicarea unei pedepse sub formă de amendă, conform prevederilor art. 79 Cod

penal.

Cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului Neburac Vladislav, de către

instanțele inferioare, Colegiul consideră că acestea și-au motivat just soluția

adoptată în acest sens, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod

penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilite

8

conform sancțiunii articolului incriminat, instanța de apel îndeplinind indicațiile

instanței de recurs, iar în sprijinul statuării respective relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei în privința inculpaților, instanța de

fond și de apel legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind pedeapsa aplicată acestora în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a

ținut cont de lipsa atât a circumstanțelor atenuante cât și agravante, că inculpatul nu

se caracterizează pozitiv, a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a

solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele

comise, fiind reținute circumstanțele atenuante – căința sinceră, săvârșirea

infracțiunii de către un minor sau de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani,

dar nu a atins vârsta de 21 ani, circumstanțe agravante nefiind reținute, cât și de

prevederile art. 7, 61, 75, Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale se ține

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât

și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, de condițiile de viață al

acestuia, de comportamentul acestuia înainte și după comiterea infracțiunii, cât și în

timpul ședințelor de judecată, considerând oportun de a-i aplica o pedeapsă cu

închisoarea pe un termen de 1 an, cu suspendarea executării acesteia pe un termen

de probă de 2 ani, conform art. 90 Cod penal și corect a considerat că restabilirea

9

echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă anume prin

aplicarea acestei pedepse, prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal în baza

căruia a fost recunoscut vinovat și condamnat inculpatul.

Textul art. 79 alin. (1) Cod penal prin sintagma „poate”, oferă posibilitatea și

nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme. Acest fapt

rezultă și din prevederile legale, care stipulează că: „ Ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, […], instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub

limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una

mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară

obligatorie. […] Săvârșirea infracțiunii de către persoanele care au atins vârsta de

18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanța de

judecată drept circumstanță excepțională.

Din analiza condițiilor în care poate fi aplicată o pedeapsă mai blândă, de altă

categorie, rezultă că acesta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate, pe care

instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde. La

caz, instanța de fond și de apel, au apreciat că circumstanțele stabilite sunt suficiente

pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nefiind cazul aplicării prevederilor

art. 79 Cod penal.

Practica judiciară demonstrează că pedeapsa prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce

la consecințe contrare scopului urmărit, iar o pedeapsă prea blândă generează dispreț

față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului nici pentru

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni cât și de prevenirea săvârșirii infracțiunilor,

de aceea Colegiul consideră că anume o astfel de pedeapsă este echitabilă în raport

cu acțiunile și comportamentul inculpatului.

Pe lângă aceasta, recursul apărării, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de fond și cea de

apel au pronunțat o decizie întemeiată și motivată prin stabilirea în privința

inculpatului a unei pedepse privative de libertate, cu suspendarea executării ei,

conform art. 90 Cod penal, pedeapsă care răspunde scopului de corectare și

reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea

unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire

socială și principiile morale, iar argumentul invocat de recurenți privind aplicarea

pedepsei sub formă de amendă, urmând a fi declarat ca neîntemeiat, or doar faptul

că ultimii nu sunt de acord cu pedeapsa stabilită de către instanțele inferioare,

considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în

privința inculpatului a unei pedepse mai blânde, fără a se ține cont de toate

circumstanțele stabilite.

10

Instanța de recurs mai atestă și faptul că, argumentele invocate de recurenți,

au fost combătute de instanța de apel în mod corespunzător, soluție pe care instanța

de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert

vs România din 16 februarie 2010, statuează că art. 6§1 din CtEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie

1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt

mod, să fi examinate chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Reieșind din cele expuse, Colegiul conchide că în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzute în pct. 6), 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală la care

fac referință recurenții, deci nu persistă temeiuri de casare a soluției adoptate de

către instanța de apel.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că hotărârea atacată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și că s-au aplicat pedepse individualizate

conform prevederilor legale, iar recursul declarat, este inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Roșca Andrei în

comun cu inculpatul, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 20 decembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe NEBURAC Vladislav

Xxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 iunie 2022.

Președinte Iurie DIACONU

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

11