1ra-1617/2018 — art. 42 alin. 2, 46, 217/1 alin. 4 lit. b, d CP

1ra-1617/2018 — art. 42 alin. 2, 46, 217/1 alin. 4 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1617/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Victor Boico,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Lunca Ion în numele inculpatei, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017, în cauza penală

în privința lui

Edrașco Natalia xxxxx, născută la xxxxx,

originară și domiciliată în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.05.2017 - 09.08.2017;

Instanță de apel: 07.09.2017 - 02.11.2017;

Instanță de recurs: 17.07.2018 - 26.09.2018.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Edrașco Natalia a fost recunoscută vinovată și condamnată în

baza art.art.42 alin.(2), 46, 2171 alin.(4) lit. b), d) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, la 5 ani 6 luni închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate în domeniul producerii, preparării,

experimentării, extragerii, prelucrării, transformării, procurării, păstrării, expedierii,

transportării, distribuirii substanțelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor pe

termen de 5 ani.

săvârșit infracțiunea de circulație ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare, în

proporții deosebit de mari, în cadrul unui grup criminal organizat, în calitate de

coautor, în următoarele circumstanțe:

Astfel, persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o

procedură separată, în perioada lunilor august - octombrie a anului 2016, exercitând

funcția de ofițer de investigații a inspectoratului de Poliție Ciocana, al Direcției

Poliție mun. Chișinău, urmărind premeditat scopul punerii în circulație ilegală a

1

drogurilor în scop de înstrăinare, acționând împreună și de comun acord cu mai

multe persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă într-o procedură

separată, precum și alte persoane implicate, au creat în prealabil, pentru comiterea

infracțiunii de circulație ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare, un grup criminal

organizat, distribuind preventiv rolurile fiecăruia potrivit cărora, persoana în privința

căreia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, activând în calitate de

organizator și coautor, pentru transformare, procurare, păstrare, expediere,

transportare, distribuire și înstrăinare a drogurilor în scop de înstrăinare, în

circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală, a obținut drogul - heroina,

care în perioada lunilor august - octombrie a anului 2016 până la 26 octombrie 2016,

aflându-se în mun. Chișinău, în mai multe etape a transmis-o spre realizare

persoanei în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, în

cantitate totală de 390 grame, ultima partidă de heroină în cantitate totală de 19,788

grame ambalată în două pachete din polietilenă de tip zip-lock fiind transmisă de

către persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură

separată pentru realizare persoanei în privința căreia cauza penală a fost disjunsă

într-o procedură separată, la 26 octombrie 2016, ora 15:04, în timp ce se aflau în

salonul automobilului model „Hyndai Tucson” cu n/î xxxxx, parcat în preajma

Inspectoratului de Poliție Ciocana a Direcției de Poliție mun. Chișinău, din str.

Voluntarilor, 3/1, mun. Chișinău.

Persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură

separată, la rândul său împreună cu o altă persoana în privința căreia cauza penală a

fost disjunsă într-o procedură separată, cantitatea de heroină transmisă spre realizare

de către o altă persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o

procedură separată, o reambalau în pachețele mai mici a câte 15 și 25 grame care, le

transmitea spre realizare lui Edrașco Natalia și altor complici în privința cărora

cauza penală la fel fost disjunsă într-o procedură separată, precum și altor persoane,

prin intermediul cărora heroina transmisă spre realizare era distribuită

consumatorilor finali.

solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei

cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care, lui Edrașco Natalia să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

În motivarea apelului a invocat că, la stabilirea pedepsei inculpatei instanța nu

au ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei și de persoana celui

vinovat, iar ca rezultat i-a aplicat o pedeapsă prea aspră.

Reieșind din materialele dosarului, cauza penală a fost examinată în procedura

simplificată prevăzută la art.3641 Cod de procedură penală, iar potrivit cerințelor

prescrise la alin.(8) art.3641 Cod de procedură penală, noile limite de pedeapsă

constituie 10 ani pedeapsa maximă, iar pedeapsa minimă 4 ani și 8 luni închisoare.

În acest context, prima instanță urma să stabilească o pedeapsă în limitele

enunțate, ținând cont de principiul individualizării pedepsei în raport cu gravitatea

concretă a infracțiunii, cât și cu periculozitatea inculpatei, rolul acesteia la săvârșirea

infracțiunii incriminate, motivul și scopul săvârșirii infracțiunii, prezența

circumstanțelor agravante și atenuante, precum și alte criterii.

2

Totodată, prima instanță nu a motivat din care considerente a aplicat pedeapsa

sub formă de 5 ani 6 luni închisoare, dar nu a stabilit pedeapsă mai blândă, cum ar fi

cea minimă de 4 ani 8 luni închisoare.

A mai invocat apelantul că, Edrașco Natalia fiind vorbitoare de limba rusă, în

cadrul urmăririi penale, nu i-a fost înmânat rechizitoriul tradus în limba rusă, astfel a

făcut cunoștință cu învinuirea abia în ședința de judecată, fiindu-i astfel încălcat

dreptul la un proces echitabil.

2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță la

stabilirea pedepsei inculpatei a ținut cont de prevederile art.art.16, 61, 70, 75, 76-78,

90 alin.(4) Cod penal, art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, corect stabilind

noile limite ale pedepsei - minimă de 4 ani 8 luni închisoare și maximă de 10 ani

închisoare, precum și de faptul că infracțiunea a fost comisă cu intenție, de

gravitatea infracțiunii săvârșite - care se atribuie la categoria celor deosebit de grave,

de faptul că anterior inculpata a fost judecată, antecedentele penale fiind stinse, la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, ca circumstanță atenuantă fiind

stabilită - căința sinceră, iar circumstanțe agravante nefiind stabilite.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, prima instanță a determinat

just că scopul legii penale poate fi atins la caz doar prin stabilirea pedepsei

închisorii, cu executare reală, or, Edrașco Natalia anterior a fost condamnată prin

sentința Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 26 martie 2007, fiind recunoscută

culpabilă de comiterea infracțiunii prevăzute de art.273 alin.(1) Cod penal, fiindu-i

stabilită o pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art.90 Cod penal, a fost dispusă

suspendarea condiționată cu stabilirea termenului de probă de 1 an. Deși i-a fost

acordată șansa de a-și corija comportamentul în sensul respectării legii penale,

Edrașco Natalia a încălcat repetat legea penală și a demonstrat că o pedeapsă non-

privativă de libertate nu este eficientă în privința sa.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele avocatului precum că, prima

instanță trebuia să-i aplice inculpatei Edrașco Natalia pedeapsa minimă, sub formă

de 4 ani 8 luni închisoare, deoarece opinia părților în ceea ce ține de pedeapsa

stabilită nu este obligatorie pentru instanțele de judecată, care efectuează de sine

stătător individualizarea pedepsei, ținând cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei.

Instanța de apel nu a atestat careva temeiuri de a stabili lui Edrașco Natalia

pedeapsa minimă prevăzută de lege, reținând în acest sens că, inculpata a comis

infracțiunea cu intenție, a declarat că conștientiza în tot acest timp că încalcă legea

penală, infracțiunea a fost săvârșită în cadrul unui grup criminal organizat, nu poate

fi omisă gravitatea, rezonanța socială și consecințele infracțiunii, care privite în

ansamblu infirmă versiunea apărării precum că inculpatei urmează să-i fie stabilită

pedeapsa minimă.

Alegațiile avocatului precum că lui Edrașco Natalia i-au fost încălcate

drepturile procesuale, deoarece nu a primit în cadrul urmăririi penale rechizitoriul în

limba rusă, au fost respinse de către instanță ca nefondate, subliniind că inculpata

atât în ședința primei instanțe cât și în ședința instanței de apel a declarat că

3

învinuirea îi este clară, a primit copia rechizitoriului tradusă în limba rusă în prima

instanță, deci rezultă că au fost înlăturate neajunsurile în cadrul judecării cauzei în

prima instanță.

Totodată pe tot parcursul examinării cauzei penale în prima instanță și în apel,

inculpatei i-a fost asigurat interpret care i-a tradus în limba rusă.

La fel, la materialele cauzei se găsesc actele procesuale din cadrul urmăririi

penale, din care rezultă cert că inculpată a fost asigurată cu interpret, pe toate actele

procesuale fiind aplicate semnăturile interpreților.

Circumstanțele și împrejurările enunțate au convins instanța de apel că,

pedeapsa aplicată de prima instanță, sub formă de 5 ani 6 luni închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate în domeniul producerii, preparării,

experimentării, extragerii, prelucrării, transformării, procurării, păstrării, expedierii,

transportării, distribuirii substanțelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor pe

termen de 5 ani, a fost individualizată corect, este echitabilă și proporțională

circumstanțelor cauzei și personalității inculpatei și corespunde scopului pedepsei

penale.

Totodată, prima instanță corect a indicat că față de inculpată nu poate fi

aplicată instituția suspendării condiționate a pedepsei deoarece a comis o infracțiune

care face parte din categoria infracțiunilor deosebit de grave, fapt ce ar fi în

contradicție cu prevederile art.90 alin.(4) Cod penal.

art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea

acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Edrașco Natalia să-i fie

aplicată pedeapsa 4 ani 8 luni închisoare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel a raportat greșit

criteriile de individualizare a pedepsei la circumstanțele faptice, or, în mod

nejustificat instanța de apel nu a reținut faptul că inculpata Edrașco Natalia are la

întreținere un copil minor, a dat declarații desfășurate despre toate circumstanțele în

care a fost comisă infracțiunea încă de la faza de urmărire penală care și-au găsit

confirmare în declarațiile celorlalți martori și probe administrate în ședință de

judecată, fiind astfel neglijat faptul că în prezenta speță sunt aplicabile prevederile

lit. f) alin.(1) art.76 Cod penal.

La fel, instanța de apel a ignorat faptul că, în ședința de judecată în apel

Edrașco Natalia a comunicat instanței precum că nu a primit rechizitoriul în limba

rusă, interpretul care a participat la traducerea procesului de judecată a avut un rol

foarte pasiv care traducea foarte puțin, iar inculpata nu putea să înțeleagă procedura

de judecare a cauzai sale, or, neînțelegerea rechizitoriului de către inculpat constituie

o încălcarea gravă a dreptului la apărare, iar în consecință se aduce o ingerință

dreptului la un proces echitabil care este unul absolut garantat de art.6 alin.(1)

CțEDO, iar instanța trebuia să motiveze aplicarea și/sau neaplicarea prevederilor

art.385 alin.(4) Cod de procedură penală,

Totodată instanțele de fond nu au explicat în hotărârile pronunțate de ce nu

poate fi aplică o pedeapsă mai blândă, or, caracterul discreționar nu trebuie să

predomine asupra pedepsei în privința persoanei.

4

pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece la capitolul

individualizării pedepsei, instanțele de fond au acordat deplină eficiență prevederilor

art.art.6, 7, 61, 75-78, 90 alin.(4) Cod penal și art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Colegiul reține că recurentul invocă temeiurile pentru recurs prevăzute la

pct.6), 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și sau aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept citate, Colegiul

constată că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art.75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

5

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal consideră, că la aplicarea pedepsei inculpatei

pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor

art.art.61, 75 Cod penal, totodată ținând cont și de faptul că infracțiunea a fost

comisă cu intenție, de gravitatea infracțiunii săvârșite - care se atribuie la categoria

celor deosebit de grave, de faptul că anterior inculpata a fost judecată, antecedentele

penale fiind stinse, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, ca

circumstanță atenuantă fiind stabilită - căința sinceră, iar circumstanțe agravante

nefiind stabilite.

Totodată, Colegiul penal menționează, că instanța de apel la emiterea deciziei

a ținut cont și de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, care

stipulează că în caz de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de

reducerea cu 1/3 din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite

noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

Colegiul penal remarcă că pedeapsa este echitabilă când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane.

O pedeapsă prea blândă nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului

și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către făptuitor și alte

persoane.

Cu referire la alegațiile recurentului că, instanța de apel nu a reținut faptul că

inculpata Edrașco Natalia are la întreținere un copil minor și că interpretul care a

participat la traducerea procesului de judecată a avut un rol foarte pasiv care

traducea foarte puțin, iar inculpata nu putea să înțeleagă procedura de judecare a

cauzai sale, instanța de recurs le respinge ca neîntemeiate, deoarece aceste

argumente nu au fost invocate în apel, ținând cont de prevederile art.427 alin.(2)

Cod de procedură penală.

La fel, Colegiul penal respinge ca neîntemeiate și argumentele avocatului

precum că, Edrașco Natalia a comunicat instanței precum că nu a primit

rechizitoriul în limba rusă, or, neînțelegerea rechizitoriului de către inculpat

constituie o încălcarea gravă a dreptului la apărare, iar în consecință se aduce o

ingerință dreptului la un proces echitabil care este unul absolut garantat de art.6

alin.(1) CțEDO, deoarece asupra acestui argument instanța de apel s-a expus

argumentat în decizia sa.

În consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de

recurs privind greșita individualizare a pedepsei nu sunt incidente cauzei deferite

judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, pedeapsa aplicată

inculpatei fiind individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu scopul

6

pedepsei penale - de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpată și alte

persoane, fapt ce determină incontestabil concluzia de inadmisibilitate a recursului

ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Lunca Ion în numele

inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

02 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Edrașco Natalia xxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 octombrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Victor Boico

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

7