1ra-1617/2018 — art. 42 alin. 2, 46, 217/1 alin. 4 lit. b, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 42 alin. 2, 46, 217/1 alin. 4 lit. b, d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1617/2018 — art. 42 alin. 2, 46, 217/1 alin. 4 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1617/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
26 septembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Vladimir Timofti,
Judecători – Anatolie Țurcan și Victor Boico,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
avocatul Lunca Ion în numele inculpatei, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017, în cauza penală
în privința lui
Edrașco Natalia xxxxx, născută la xxxxx,
originară și domiciliată în xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 05.05.2017 - 09.08.2017;
Instanță de apel: 07.09.2017 - 02.11.2017;
Instanță de recurs: 17.07.2018 - 26.09.2018.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana din 09 august 2017, pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de
procedură penală, Edrașco Natalia a fost recunoscută vinovată și condamnată în
baza art.art.42 alin.(2), 46, 2171 alin.(4) lit. b), d) Cod penal, cu aplicarea
prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, la 5 ani 6 luni închisoare, cu
executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcții sau de a exercita o anumită activitate în domeniul producerii, preparării,
experimentării, extragerii, prelucrării, transformării, procurării, păstrării, expedierii,
transportării, distribuirii substanțelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor pe
termen de 5 ani.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Edrașco Natalia a
săvârșit infracțiunea de circulație ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare, în
proporții deosebit de mari, în cadrul unui grup criminal organizat, în calitate de
coautor, în următoarele circumstanțe:
Astfel, persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o
procedură separată, în perioada lunilor august - octombrie a anului 2016, exercitând
funcția de ofițer de investigații a inspectoratului de Poliție Ciocana, al Direcției
Poliție mun. Chișinău, urmărind premeditat scopul punerii în circulație ilegală a
1
drogurilor în scop de înstrăinare, acționând împreună și de comun acord cu mai
multe persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă într-o procedură
separată, precum și alte persoane implicate, au creat în prealabil, pentru comiterea
infracțiunii de circulație ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare, un grup criminal
organizat, distribuind preventiv rolurile fiecăruia potrivit cărora, persoana în privința
căreia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, activând în calitate de
organizator și coautor, pentru transformare, procurare, păstrare, expediere,
transportare, distribuire și înstrăinare a drogurilor în scop de înstrăinare, în
circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală, a obținut drogul - heroina,
care în perioada lunilor august - octombrie a anului 2016 până la 26 octombrie 2016,
aflându-se în mun. Chișinău, în mai multe etape a transmis-o spre realizare
persoanei în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, în
cantitate totală de 390 grame, ultima partidă de heroină în cantitate totală de 19,788
grame ambalată în două pachete din polietilenă de tip zip-lock fiind transmisă de
către persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură
separată pentru realizare persoanei în privința căreia cauza penală a fost disjunsă
într-o procedură separată, la 26 octombrie 2016, ora 15:04, în timp ce se aflau în
salonul automobilului model „Hyndai Tucson” cu n/î xxxxx, parcat în preajma
Inspectoratului de Poliție Ciocana a Direcției de Poliție mun. Chișinău, din str.
Voluntarilor, 3/1, mun. Chișinău.
Persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură
separată, la rândul său împreună cu o altă persoana în privința căreia cauza penală a
fost disjunsă într-o procedură separată, cantitatea de heroină transmisă spre realizare
de către o altă persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o
procedură separată, o reambalau în pachețele mai mici a câte 15 și 25 grame care, le
transmitea spre realizare lui Edrașco Natalia și altor complici în privința cărora
cauza penală la fel fost disjunsă într-o procedură separată, precum și altor persoane,
prin intermediul cărora heroina transmisă spre realizare era distribuită
consumatorilor finali.
Avocatul Sofroni Sergiu în numele inculpatei a contestat cu apel sentința,
solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei
cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care, lui Edrașco Natalia să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.
În motivarea apelului a invocat că, la stabilirea pedepsei inculpatei instanța nu
au ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei și de persoana celui
vinovat, iar ca rezultat i-a aplicat o pedeapsă prea aspră.
Reieșind din materialele dosarului, cauza penală a fost examinată în procedura
simplificată prevăzută la art.3641 Cod de procedură penală, iar potrivit cerințelor
prescrise la alin.(8) art.3641 Cod de procedură penală, noile limite de pedeapsă
constituie 10 ani pedeapsa maximă, iar pedeapsa minimă 4 ani și 8 luni închisoare.
În acest context, prima instanță urma să stabilească o pedeapsă în limitele
enunțate, ținând cont de principiul individualizării pedepsei în raport cu gravitatea
concretă a infracțiunii, cât și cu periculozitatea inculpatei, rolul acesteia la săvârșirea
infracțiunii incriminate, motivul și scopul săvârșirii infracțiunii, prezența
circumstanțelor agravante și atenuante, precum și alte criterii.
2
Totodată, prima instanță nu a motivat din care considerente a aplicat pedeapsa
sub formă de 5 ani 6 luni închisoare, dar nu a stabilit pedeapsă mai blândă, cum ar fi
cea minimă de 4 ani 8 luni închisoare.
A mai invocat apelantul că, Edrașco Natalia fiind vorbitoare de limba rusă, în
cadrul urmăririi penale, nu i-a fost înmânat rechizitoriul tradus în limba rusă, astfel a
făcut cunoștință cu învinuirea abia în ședința de judecată, fiindu-i astfel încălcat
dreptul la un proces echitabil.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie
2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței.
În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță la
stabilirea pedepsei inculpatei a ținut cont de prevederile art.art.16, 61, 70, 75, 76-78,
90 alin.(4) Cod penal, art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, corect stabilind
noile limite ale pedepsei - minimă de 4 ani 8 luni închisoare și maximă de 10 ani
închisoare, precum și de faptul că infracțiunea a fost comisă cu intenție, de
gravitatea infracțiunii săvârșite - care se atribuie la categoria celor deosebit de grave,
de faptul că anterior inculpata a fost judecată, antecedentele penale fiind stinse, la
evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, ca circumstanță atenuantă fiind
stabilită - căința sinceră, iar circumstanțe agravante nefiind stabilite.
Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, prima instanță a determinat
just că scopul legii penale poate fi atins la caz doar prin stabilirea pedepsei
închisorii, cu executare reală, or, Edrașco Natalia anterior a fost condamnată prin
sentința Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 26 martie 2007, fiind recunoscută
culpabilă de comiterea infracțiunii prevăzute de art.273 alin.(1) Cod penal, fiindu-i
stabilită o pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art.90 Cod penal, a fost dispusă
suspendarea condiționată cu stabilirea termenului de probă de 1 an. Deși i-a fost
acordată șansa de a-și corija comportamentul în sensul respectării legii penale,
Edrașco Natalia a încălcat repetat legea penală și a demonstrat că o pedeapsă non-
privativă de libertate nu este eficientă în privința sa.
Totodată, instanța de apel a respins argumentele avocatului precum că, prima
instanță trebuia să-i aplice inculpatei Edrașco Natalia pedeapsa minimă, sub formă
de 4 ani 8 luni închisoare, deoarece opinia părților în ceea ce ține de pedeapsa
stabilită nu este obligatorie pentru instanțele de judecată, care efectuează de sine
stătător individualizarea pedepsei, ținând cont de criteriile generale de
individualizare a pedepsei.
Instanța de apel nu a atestat careva temeiuri de a stabili lui Edrașco Natalia
pedeapsa minimă prevăzută de lege, reținând în acest sens că, inculpata a comis
infracțiunea cu intenție, a declarat că conștientiza în tot acest timp că încalcă legea
penală, infracțiunea a fost săvârșită în cadrul unui grup criminal organizat, nu poate
fi omisă gravitatea, rezonanța socială și consecințele infracțiunii, care privite în
ansamblu infirmă versiunea apărării precum că inculpatei urmează să-i fie stabilită
pedeapsa minimă.
Alegațiile avocatului precum că lui Edrașco Natalia i-au fost încălcate
drepturile procesuale, deoarece nu a primit în cadrul urmăririi penale rechizitoriul în
limba rusă, au fost respinse de către instanță ca nefondate, subliniind că inculpata
atât în ședința primei instanțe cât și în ședința instanței de apel a declarat că
3
învinuirea îi este clară, a primit copia rechizitoriului tradusă în limba rusă în prima
instanță, deci rezultă că au fost înlăturate neajunsurile în cadrul judecării cauzei în
prima instanță.
Totodată pe tot parcursul examinării cauzei penale în prima instanță și în apel,
inculpatei i-a fost asigurat interpret care i-a tradus în limba rusă.
La fel, la materialele cauzei se găsesc actele procesuale din cadrul urmăririi
penale, din care rezultă cert că inculpată a fost asigurată cu interpret, pe toate actele
procesuale fiind aplicate semnăturile interpreților.
Circumstanțele și împrejurările enunțate au convins instanța de apel că,
pedeapsa aplicată de prima instanță, sub formă de 5 ani 6 luni închisoare, cu
executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcții sau de a exercita o anumită activitate în domeniul producerii, preparării,
experimentării, extragerii, prelucrării, transformării, procurării, păstrării, expedierii,
transportării, distribuirii substanțelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor pe
termen de 5 ani, a fost individualizată corect, este echitabilă și proporțională
circumstanțelor cauzei și personalității inculpatei și corespunde scopului pedepsei
penale.
Totodată, prima instanță corect a indicat că față de inculpată nu poate fi
aplicată instituția suspendării condiționate a pedepsei deoarece a comis o infracțiune
care face parte din categoria infracțiunilor deosebit de grave, fapt ce ar fi în
contradicție cu prevederile art.90 alin.(4) Cod penal.
Avocatul Lunca Ion în numele inculpatei, în temeiul pct.6), 10) alin.(1)
art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea
acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Edrașco Natalia să-i fie
aplicată pedeapsa 4 ani 8 luni închisoare.
În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel a raportat greșit
criteriile de individualizare a pedepsei la circumstanțele faptice, or, în mod
nejustificat instanța de apel nu a reținut faptul că inculpata Edrașco Natalia are la
întreținere un copil minor, a dat declarații desfășurate despre toate circumstanțele în
care a fost comisă infracțiunea încă de la faza de urmărire penală care și-au găsit
confirmare în declarațiile celorlalți martori și probe administrate în ședință de
judecată, fiind astfel neglijat faptul că în prezenta speță sunt aplicabile prevederile
lit. f) alin.(1) art.76 Cod penal.
La fel, instanța de apel a ignorat faptul că, în ședința de judecată în apel
Edrașco Natalia a comunicat instanței precum că nu a primit rechizitoriul în limba
rusă, interpretul care a participat la traducerea procesului de judecată a avut un rol
foarte pasiv care traducea foarte puțin, iar inculpata nu putea să înțeleagă procedura
de judecare a cauzai sale, or, neînțelegerea rechizitoriului de către inculpat constituie
o încălcarea gravă a dreptului la apărare, iar în consecință se aduce o ingerință
dreptului la un proces echitabil care este unul absolut garantat de art.6 alin.(1)
CțEDO, iar instanța trebuia să motiveze aplicarea și/sau neaplicarea prevederilor
art.385 alin.(4) Cod de procedură penală,
Totodată instanțele de fond nu au explicat în hotărârile pronunțate de ce nu
poate fi aplică o pedeapsă mai blândă, or, caracterul discreționar nu trebuie să
predomine asupra pedepsei în privința persoanei.
4
Asupra recursului declarat, a prezentat referință procurorul, care s-a expus
pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece la capitolul
individualizării pedepsei, instanțele de fond au acordat deplină eficiență prevederilor
art.art.6, 7, 61, 75-78, 90 alin.(4) Cod penal și art.3641 alin.(8) Cod de procedură
penală.
Verificând argumentele recursului declarat în raport cu materialele cauzei,
Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să
decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit
neîntemeiat.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin
hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor
de drept formal și material.
Colegiul reține că recurentul invocă temeiurile pentru recurs prevăzute la
pct.6), 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția și sau aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Verificând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept citate, Colegiul
constată că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății.
În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de
individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este
obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru
fiecare persoană vinovată în parte.
Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în
practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând
cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui
vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de
condițiile de viață ale familiei acestuia.
Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se
aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana
se declară vinovată.
Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de
constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și
respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea
condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
ultimului, cât și a altor persoane.
Totodată, conform prevederilor art.75 Cod penal, persoanei recunoscute
vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele
fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții
generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de
judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
5
persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
În acest context, Colegiul penal consideră, că la aplicarea pedepsei inculpatei
pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor
art.art.61, 75 Cod penal, totodată ținând cont și de faptul că infracțiunea a fost
comisă cu intenție, de gravitatea infracțiunii săvârșite - care se atribuie la categoria
celor deosebit de grave, de faptul că anterior inculpata a fost judecată, antecedentele
penale fiind stinse, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, ca
circumstanță atenuantă fiind stabilită - căința sinceră, iar circumstanțe agravante
nefiind stabilite.
Totodată, Colegiul penal menționează, că instanța de apel la emiterea deciziei
a ținut cont și de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, care
stipulează că în caz de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de
reducerea cu 1/3 din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite
noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei.
Colegiul penal remarcă că pedeapsa este echitabilă când ea impune
infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea
infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a
drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.
De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a
contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea
condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,
precum și de alte persoane.
O pedeapsă prea blândă nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului
și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către făptuitor și alte
persoane.
Cu referire la alegațiile recurentului că, instanța de apel nu a reținut faptul că
inculpata Edrașco Natalia are la întreținere un copil minor și că interpretul care a
participat la traducerea procesului de judecată a avut un rol foarte pasiv care
traducea foarte puțin, iar inculpata nu putea să înțeleagă procedura de judecare a
cauzai sale, instanța de recurs le respinge ca neîntemeiate, deoarece aceste
argumente nu au fost invocate în apel, ținând cont de prevederile art.427 alin.(2)
Cod de procedură penală.
La fel, Colegiul penal respinge ca neîntemeiate și argumentele avocatului
precum că, Edrașco Natalia a comunicat instanței precum că nu a primit
rechizitoriul în limba rusă, or, neînțelegerea rechizitoriului de către inculpat
constituie o încălcarea gravă a dreptului la apărare, iar în consecință se aduce o
ingerință dreptului la un proces echitabil care este unul absolut garantat de art.6
alin.(1) CțEDO, deoarece asupra acestui argument instanța de apel s-a expus
argumentat în decizia sa.
În consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de
recurs privind greșita individualizare a pedepsei nu sunt incidente cauzei deferite
judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, pedeapsa aplicată
inculpatei fiind individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu scopul
6
pedepsei penale - de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpată și alte
persoane, fapt ce determină incontestabil concluzia de inadmisibilitate a recursului
ca fiind vădit neîntemeiat.
În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Lunca Ion în numele
inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
02 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Edrașco Natalia xxxxx, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 octombrie 2018.
Președinte Vladimir Timofti
Judecători Anatolie Țurcan
Victor Boico
Copia corespunde originalului,
Judecător Anatolie Țurcan
7