1ra-815/2018 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-815/2018 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-815/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte - Nadejda Toma,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Anatolie Țurcan,

Victor Boico,

judecând, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 12 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui

Cristea Valeriu XXXXX, născut la XXXXX,

originar din com. XXXXX și domiciliat com.

XXXXX, r-nul XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 16.04.2015-27.12.2016;

instanța de apel: 20.01.2017-12.01.2018;

instanța de recurs: 23.03.2018-19.06.2018;

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

fost condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de producerea,

prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea,

procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea sau alte

operațiuni legate de circulația drogurilor sau a analogilor acestora pe un termen

de 4 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei,

fiindu-i stabilit un termen de probă de 5 ani.

1

1.1. Prin aceiași sentință a fost condamnat și Schița Ig., însă în privința

acestuia hotărârile judecătorești nu se contestă.

21.06.2014, în jurul orelor 1700, Cristea V. Schița Ig. și Stăuceanu I., în timp ce se

aflau în centrul sat. XXXXX, r-nul XXXXX, prin înțelegere prealabilă și acord

comun, având toți intenția păstrării și transportării substanțelor narcotice în

proporții deosebit de mari și fără scop de înstrăinare, cu utilizarea substanțelor

narcotice a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, neavând în acest

scop autorizație eliberată de organele de stat competente, cu acordul lui Schița

Ig. s-a urcat la volanul automobilului de marca/model „Renault Megane”, cu

n/î XXXXX, ce aparținea lui Schița V. și, având pe ultimul ca pasager pe

bancheta din față, iar în spate pe Stăuceanu I., sau deplasat în sat. XXXXX, r-

nul XXXXX, pentru a se întâlni cu un cunoscut de al lor pe nume Nicolai alias

„Țigănașul”.

În continuarea acțiunilor infracționale, Cristea V. în noaptea de 21 spre

22.06.2014, în jurul orelor 0040, în timp ce conducea automobilul de

marca/model „Renault Megane”, cu XXXXX, având ca pasageri pe bancheta

din față pe Schița Ig., iar pe bancheta din spate în stare de ebrietate narcotică pe

Stăuceanu I. și în salon două sacoșe din polietilenă transparentă și un pachețel

confecționat din hârtie cu substanțe narcotice, la intrarea-ieșirea din s. Sireți, r-

nul Strășeni, fiind stopați de colaboratorii INP, la decizia comună primită cu

participarea lui Schița Ig. și Stăuceanu I., nu s-a supus cerințelor legale și a

continuat deplasarea, timp în care aflându-se toți în vizorul poliției, Stăuceanu

I. conformându-se decizie lor comune de moment cu participarea sa, a aruncat

peste geamul din spate lateral-dreapta a automobilului, pachetul din hârtie și

cele două sacoșe, după care a stopat.

Prin urmare, fiind imediat efectuată cercetarea la fața locului de către

poliție, pe porțiunea adiacentă traseului la distanța de 1,10 (m) paralel

automobilului de marca/model „Renault Megane”, cu n/î XXXXX a fost

depistat și ridicat: o sacoșă de polietilenă transparentă, cu inscripția

„ARAHIDE în coajă 400 g” înscris pe un ecuson din hârtie de culoare cafenie

cu desen, în care se conținea masă vegetală de culoare verde-cafenie, uscată,

mărunțită, cu miros specific având greutatea totală de 116,06 gr; o sacoșă de

polietilenă transparentă, cu foaie de culoare albă, în care se afla 20 comprimate,

de culoare albastră, având forma cilindrică plată, pe o parte având stanțat un

delfin; (parametri geometrici: grosimea - 4,6 mm, diametrul - 8,2 mm), masa

medie a unei comprimate variate între 0,26-0,28 grame, cu masa totală de 5,25

2

gr; un pachețel confecționat din folie de staniol, împăturită, cu substanță cu

aspect de bulgări și praf, de culoare cafenie, cu cantitatea de 1,67 gr., care

conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 5542 din 03 iulie 2014 s-

a constatat, că masa vegetală în cantitate de 116,06 gr. - reprezintă (marijuana);

comprimatele în număr de 20 de culoare albastră cu masa totală de 5,25 gr. -

conțin MDMA (3,4 metilendioximetamfetamin), iar substanța cu aspect de

bulgări și praf în cantitate de 1,67 gr. - reprezintă (heroină), substanțe care fac

parte din categoria celor narcotice și psihotrope.

acesteia în partea stabilirii pedepsei cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cristea V.

să fie condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la 6 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, activitate folosită de acesta

la săvârșirea infracțiunii în cauză și care în viziunea acuzării impune a fi

restricționată pe o anumită perioadă.

În motivarea apelului declarat, autorul acestuia a invocat că instanța a

ignorat principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu

criteriile generale de individualizare a pedepsei (art. 75 alin. (1) Cod penal) prin

care se înțelege operațiunea de adaptare a pedepsei și a executării ei la cazul

concret și la persoana infractorului, astfel, încât să se asigure scopul ei și să se

realizeze finalitatea răspunderii penale.

Procurorul a menționat că, în speță instanța de judecată urma a lua în

considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul

și scopul ei, personalitatea celor vinovați, caracterul și mărime daunei

prejudiciabile, lipsa circumstanțelor atenuante și prezența doar a celor

agravante, ținând cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării

vinovaților, precum și de condițiile de viață ale familiilor acestora.

Iar acest fapt, se probează prin aplicarea față de inculpați a pedepsei sub

formă de închisoare în cuantum prea blând, în condițiile în care aceștia nu sunt

la prima abatere, iar Cristea V. este cel care în speță a condus automobilul având

ca încărcătură narcotice și tot el este cel care nu s-a conformat semnalului

poliției.

La fel, procurorul a concluzionat ca fiind neîntemeiată și aplicarea art. 90

Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei în privința lui

Cristea V., deoarece o asemenea soluție nu reprezintă o categorie aparte de

3

pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că,

infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

În cazul din speță nici unul din inculpați nu a recunoscut vina și nu a

manifestă părerea de rău față de fapta lor ilegală, elemente de care urma

instanța a ține cont în timpul convingerii că aceștia nu trebuie să execute real

pedeapsa închisorii pe motiv că nu ar avea temei.

2018, apelul declarat a fost respins ca nefondat și menținută fără modificări

sentința.

ținut seama de circumstanțele cauzei, de persoana inculpaților, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de influența pedepsei aplicate supra corectării și

reeducării inculpatului, corect și rațional a aplicat față de Cristea V. o pedeapsă

non privativă de libertate, or, acesta nu prezintă pericol social, iar

personalitatea lui determină semne evidente de posibilă influențare spre

corectare fără, aplicarea unei alte categorii de pedeapsă, cum ar fi închisoarea.

Astfel că, scopul pedepsei penele poate fi atins și cu stabilirea sancțiunii sub

formă de închisoare cu suspendare, pedeapsa care este aptă să conducă la

realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la reeducarea inculpatului, la

formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de

conviețuire socială și principiile morale.

Instanța de apel a menționat că, potrivit jurisprudenței CtEDO, în

asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de

probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. în

cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret

la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel

poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă

instanță (Hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Astfel, instanța de apel a conchis că, instanța de fond și-a motivat soluția

menționată, nu a comis careva omisiuni, erori sau viciu fundamental, a

pronunțat o sentință legală și întemeiată, a stabilit pedeapsa menționată ținând

seama de toate circumstanțele pricini și a aplicat în privința inculpaților o

pedeapsă echitabilă.

care, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

4

unei noi hotărâri, de menținere a pedepsei închisorii stabilită prin sentință, cu

excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente

similare celor indicate apel și descrise în pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar

menționând următoarele:

- în speță, instanțele de fond au admis erori de drept privind aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal - condamnarea cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii;

- instanța de apel nu s-a expus asupra prevederilor art. 7, 61, 75, 76 Cod

penal, adică nu a efectuat procedura de individualizare și stabilirea duratei și

cuantumului pedepsei, în cazul stabilirii pedepsei cu aplicarea art. 90 Cod

penal, ignorând prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală;

- instanța de apel a ignorat prevederile art. 75 Cod penal, conform cărora

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a acestui cod;

- decizia adoptată în cauza deferită, la motivarea stabilirii pedepse

contravine prevederile art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală,

deoarece ea nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare

condiționată a executării ei;

- în cazul infracțiunilor de circulație ilegală a drogurilor, noțiunea „gravitatea

infracțiunii săvârșite” trebuie de înțeles în sensul că, aceste infracțiuni

comparativ cu alte categorii de infracțiuni, prezintă un pericol deosebit de grav

pentru societate, deoarece sunt îndreptate contra sănătății publice.

6.1. Pe cauză nu au fost depuse referințe.

penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală sau parțială a

hotărârii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu

se agravează situația condamnatului.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și apel în cazul când instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și în cazul când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5

Din conținutul recursului declarat, rezultă că autorul acestuia este de

acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu

încadrarea juridică a acțiunilor lui Cristea V. și critică decizia instanței de apel

doar în partea individualizării greșite a pedepsei stabilite nefiind deacord cu

menținerea soluției instanței de fond prin care în privința inculpatului au fost

aplicate prevederile art. 90 Cod penal, care reglementează suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoare stabilite pe un termen de cel

mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție.

Analizând hotărârile judecătorești atacate sub aspectul menționat, în

raport cu circumstanțele cauzei, în prezenta speță, Colegiul penal consideră că,

soluțiile instanțelor de fond în latura stabilirii modului de executare a pedepsei

aplicate în privința Cristea V. sunt neîntemeiate, la adoptarea cărora nu s-a ținut

cont în deplină măsură de norma art. 75 Cod penal, ce prevede că persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs relevă că, prin criterii

generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de

care sunt obligate să se conducă instanțele de judecată la aplicarea fiecărei

pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Instanțelor de judecată,

legea penală le acordă o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului

individualizării pedepsei penale, luând în considerație caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana celui vinovat, circumstanțele ce

atenuează sau agravează răspunderea, ținând cont de influenta pedepsei

aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Totodată, Colegiul menționează că persoanei declarate vinovate trebuie

să i se aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza

căreia a fost condamnată, iar după caz, instanța este în drept de a aplica și

prevederile Părții Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în

cazul în care nu sunt careva impedimente.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și

se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și

restricții drepturilor lor.

6

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnaților, cât și din partea altor persoane.

În speța deferită, Colegiul reține că inculpatul a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, sancțiunea căreia prevede

pedeapsa cu închisoare de la 1 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5

ani și care potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal se clasifică ca infracțiune gravă.

Din conținutul sentinței, la capitolul stabilirii pedepsei inculpatului, s-a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de caracterul și

gradul pericolului social deosebit al infracțiunii comise, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influenta pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților, precum și de condițiile de viață a

familiilor acestora, ultimii la locul de trai se caracterizează din punct de vedere pozitiv,

totuși potrivit informației parvenite oficial de la polițistul de sector, ambii se

caracterizează negativ și anterior au fost judecați, din care considerente prima

instanță a ajuns la concluzia de a-i numi lui Cristea V. pedeapsă cu executare

reală, pe un termen de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita o anumită

activitate legată de producerea, prepararea, experimentarea, extragerea,

prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea,

distribuirea sau alte operațiuni legate de circulația drogurilor sau a analogilor

acestora pe un termen de 4 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal, a fost

suspendată executarea pedepsei, fiindu-i stabilit un termen de probă de 5 ani.

Ulterior, instanța de apel a apreciat că, ”(…) instanța de fond și-a motivat

soluția menționată, nu a comis careva omisiuni, erori sau viciu fundamental, a

pronunțat o sentință legală și întemeiată, a stabilit pedeapsa menționată ținând seama

de toate circumstanțele pricini și a aplicat în privința inculpaților o pedeapsă

echitabilă.”

Colegiul lărgit constată, că instanțele au pus accentul mai mult pe

personalitatea inculpatului și nu au luat în considerație și alte criterii de

individualizare a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite și

motivul acesteia. Așadar, instanța de recurs consideră, că instanțele de fond

neîntemeiat au conchis că împrejurările prezentei cauze penale, îndeosebi cele

reținute ce vizează personalitatea inculpatului Cristea V. sunt suficiente pentru

a aplica prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal.

7

În viziunea Colegiului lărgit, fapta comisă de inculpat, prezintă un

pericol sporit pentru societate, care atentează la securitatea relațiilor sociale cu

privire la circulația legală a substanțelor narcotice. Referitor la gravitatea faptei

comise se impune de a menționa că circulația ilegală a substanțelor narcotice

constituie un fenomen de sporire a nivelului criminalității și descompunere a

bazelor morale ale societății, reprezentând una din cele mai importante

probleme sociale, cu atât mai mult că acesta reprezintă tendințe ascendente.

Respectiv, în asemenea situații pentru a fi atins scopul legii penale,

urmează a se interveni mai prompt, cu aplicarea unor pedepse reale cu

executare, pentru ca inculpații, precum și alte persoane să-și facă concluziile de

rigoare, pentru a nu fi admise pe viitor săvârșirea unor astfel de fapte

prejudiciabile, calificate ca infracțiuni.

Acestea fiind constatate, Colegiul penal lărgit conchide că infracțiunea

comisă constituie un grad sporit de gravitate, care nu poate fi neglijat la

stabilirea modului de executare a pedepsei, fiind absolut necesară izolarea

acestora de societate.

Referitor la concluzia instanțelor de fond privind posibilitatea aplicării

față de inculpatul Cristea V. a prevederilor art. 90 Cod penal, Colegiul penal

lărgit consideră aceste concluzii neîntemeiate și pripite în raport cu gravitatea

infracțiunii și modul de comitere a acesteia.

Colegiul menționează că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal -

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă

de ea este un incident în viața acesteia.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei este o măsură de politică

penală bazată pe încrederea în posibilitatea reeducării condamnatului pe

durata suspendării pedepsei. Sarcina instituției suspendării executării pedepsei

este să ducă la realizarea scopului pedepsei, fără ca aceasta să fie executată real,

înlăturând astfel neajunsurile pe care le atrage după sine privațiunea de

libertate și anume: contactul cu alți infractori care pot să antreneze în continuare pe

calea infracțiunii, îndepărtarea inculpatului de familie și de modul de viață obișnuit etc.

În literatura de specialitate, suspendarea condiționată a executării

pedepsei este expusă ca o măsură ce constă - în dispoziția luată de instanța de

judecată prin însăși hotărîrea de condamnare, de a o suspenda pe o anumită

durată și în anumite condiții executarea pedepsei stabilite.

Rezultatul principal al aplicării pedepsei constă în aceea că deși pedeapsa

este definitiv aplicată, aceasta nu este pusă în executare, astfel că instituția

8

suspendării condiționate a pedepsei ține de condițiile de executare a pedepsei

închisorii deja stabilite de către instanța de judecată pe întregul termen de

probațiune.

Altfel spus, executarea pedepsei devine condiționată de conduita

condamnatului, iar în caz de nerespectare a condițiilor, ea poate fi revocată.

În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei

instanța după ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea

concretă a acesteia în baza criteriilor generale de individualizare, completează

acest rezultat printr-un act de individualizare a executării pedepsei.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

pedepsei numită de către instanța de judecată prin hotărîre de condamnare de

a se suspenda pe o perioadă anumită de timp executarea pedepsei aplicate,

dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Astfel, urmează a fi delimitată noțiunea de individualizare a pedepsei de

cea de individualizare a executării pedepsei.

În această ordine de idei, suspendarea condiționată a executării pedepsei

se dovedește a fi o problemă privind executarea pedepsei, dat fiind faptul că

obiectul suspendării este executarea pedepsei. Se suspendă executarea

pedepsei și nu aplicarea acesteia.

Condițiile pentru acordarea suspendării condiționate a executării

pedepsei sunt prevăzute în art. 90 Cod penal, care se împart în condiții obiective

si subiective, primele referindu-se la condamnare, iar celelalte la persoana

condamnatului. Îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, nu atrage

obligativitatea aplicării instituției, ci acordarea ei rămâne la opinia instanței de

judecată, totodată, această normă poate fi aplicată sau exclusă la orice etapă a

procesului penal, întru înlăturarea erorii admise la etapa anterioară.

Reieșind din argumentele enunțate, Colegiul penal consideră că

excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu soluția prevăzută la art.

435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, nu poate fi considerată o

agravare a situației inculpatului Cristea V., deoarece nu s-a efectuat o altă

reîncadrare a faptei în sensul agravării și nici nu s-a dat o altă individualizare a

termenului pedepsei stabilite în același sens.

Instanța de recurs consideră că, în speță instanțele de fond nu au

respectat cerințele de motivare referitor la procedura executării pedepsei

stabilite inculpatului Cristea V. și nu au ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite și motivul acesteia, ceea ce denotă ineficiența suspendării condiționate

a executării pedepsei.

9

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, casează parțial sentința

Judecătoriei Strășeni din 27 decembrie 2016 și decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2018, în latura penală, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărâre conform căreia exclude aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal în privința lui Cristea Valeriu XXXXX.

Cristea Valeriu XXXXX se consideră condamnat în baza art. 217 alin. (4)

lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita

o anumită activitate legată de producerea, prepararea, experimentarea,

extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea,

transportarea, distribuirea sau alte operațiuni legate de circulația drogurilor

sau a analogilor acestora pe un termen de 4 ani.

Termenul de executare a pedepsei lui Cristea Valeriu XXXXX se

calculează din momentul reținerii acestuia.

În rest, dispozițiile hotărârilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 iulie 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Anatolie Țurcan

Victor Boico

10