1ra-815/2018 — art. 217 alin. 4 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217 alin. 4 lit. b CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-815/2018 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-815/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
19 iunie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
președinte - Nadejda Toma,
judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Anatolie Țurcan,
Victor Boico,
judecând, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie,
prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 12 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui
Cristea Valeriu XXXXX, născut la XXXXX,
originar din com. XXXXX și domiciliat com.
XXXXX, r-nul XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
instanța de fond: 16.04.2015-27.12.2016;
instanța de apel: 20.01.2017-12.01.2018;
instanța de recurs: 23.03.2018-19.06.2018;
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală
legal executată.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 27 decembrie 2016, Cristea V. a
fost condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu
executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de producerea,
prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea,
procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea sau alte
operațiuni legate de circulația drogurilor sau a analogilor acestora pe un termen
de 4 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei,
fiindu-i stabilit un termen de probă de 5 ani.
1
1.1. Prin aceiași sentință a fost condamnat și Schița Ig., însă în privința
acestuia hotărârile judecătorești nu se contestă.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, în seara zilei de
21.06.2014, în jurul orelor 1700, Cristea V. Schița Ig. și Stăuceanu I., în timp ce se
aflau în centrul sat. XXXXX, r-nul XXXXX, prin înțelegere prealabilă și acord
comun, având toți intenția păstrării și transportării substanțelor narcotice în
proporții deosebit de mari și fără scop de înstrăinare, cu utilizarea substanțelor
narcotice a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, neavând în acest
scop autorizație eliberată de organele de stat competente, cu acordul lui Schița
Ig. s-a urcat la volanul automobilului de marca/model „Renault Megane”, cu
n/î XXXXX, ce aparținea lui Schița V. și, având pe ultimul ca pasager pe
bancheta din față, iar în spate pe Stăuceanu I., sau deplasat în sat. XXXXX, r-
nul XXXXX, pentru a se întâlni cu un cunoscut de al lor pe nume Nicolai alias
„Țigănașul”.
În continuarea acțiunilor infracționale, Cristea V. în noaptea de 21 spre
22.06.2014, în jurul orelor 0040, în timp ce conducea automobilul de
marca/model „Renault Megane”, cu XXXXX, având ca pasageri pe bancheta
din față pe Schița Ig., iar pe bancheta din spate în stare de ebrietate narcotică pe
Stăuceanu I. și în salon două sacoșe din polietilenă transparentă și un pachețel
confecționat din hârtie cu substanțe narcotice, la intrarea-ieșirea din s. Sireți, r-
nul Strășeni, fiind stopați de colaboratorii INP, la decizia comună primită cu
participarea lui Schița Ig. și Stăuceanu I., nu s-a supus cerințelor legale și a
continuat deplasarea, timp în care aflându-se toți în vizorul poliției, Stăuceanu
I. conformându-se decizie lor comune de moment cu participarea sa, a aruncat
peste geamul din spate lateral-dreapta a automobilului, pachetul din hârtie și
cele două sacoșe, după care a stopat.
Prin urmare, fiind imediat efectuată cercetarea la fața locului de către
poliție, pe porțiunea adiacentă traseului la distanța de 1,10 (m) paralel
automobilului de marca/model „Renault Megane”, cu n/î XXXXX a fost
depistat și ridicat: o sacoșă de polietilenă transparentă, cu inscripția
„ARAHIDE în coajă 400 g” înscris pe un ecuson din hârtie de culoare cafenie
cu desen, în care se conținea masă vegetală de culoare verde-cafenie, uscată,
mărunțită, cu miros specific având greutatea totală de 116,06 gr; o sacoșă de
polietilenă transparentă, cu foaie de culoare albă, în care se afla 20 comprimate,
de culoare albastră, având forma cilindrică plată, pe o parte având stanțat un
delfin; (parametri geometrici: grosimea - 4,6 mm, diametrul - 8,2 mm), masa
medie a unei comprimate variate între 0,26-0,28 grame, cu masa totală de 5,25
2
gr; un pachețel confecționat din folie de staniol, împăturită, cu substanță cu
aspect de bulgări și praf, de culoare cafenie, cu cantitatea de 1,67 gr., care
conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 5542 din 03 iulie 2014 s-
a constatat, că masa vegetală în cantitate de 116,06 gr. - reprezintă (marijuana);
comprimatele în număr de 20 de culoare albastră cu masa totală de 5,25 gr. -
conțin MDMA (3,4 metilendioximetamfetamin), iar substanța cu aspect de
bulgări și praf în cantitate de 1,67 gr. - reprezintă (heroină), substanțe care fac
parte din categoria celor narcotice și psihotrope.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea
acesteia în partea stabilirii pedepsei cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cristea V.
să fie condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la 6 ani închisoare,
cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a
conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, activitate folosită de acesta
la săvârșirea infracțiunii în cauză și care în viziunea acuzării impune a fi
restricționată pe o anumită perioadă.
În motivarea apelului declarat, autorul acestuia a invocat că instanța a
ignorat principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu
criteriile generale de individualizare a pedepsei (art. 75 alin. (1) Cod penal) prin
care se înțelege operațiunea de adaptare a pedepsei și a executării ei la cazul
concret și la persoana infractorului, astfel, încât să se asigure scopul ei și să se
realizeze finalitatea răspunderii penale.
Procurorul a menționat că, în speță instanța de judecată urma a lua în
considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul
și scopul ei, personalitatea celor vinovați, caracterul și mărime daunei
prejudiciabile, lipsa circumstanțelor atenuante și prezența doar a celor
agravante, ținând cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării
vinovaților, precum și de condițiile de viață ale familiilor acestora.
Iar acest fapt, se probează prin aplicarea față de inculpați a pedepsei sub
formă de închisoare în cuantum prea blând, în condițiile în care aceștia nu sunt
la prima abatere, iar Cristea V. este cel care în speță a condus automobilul având
ca încărcătură narcotice și tot el este cel care nu s-a conformat semnalului
poliției.
La fel, procurorul a concluzionat ca fiind neîntemeiată și aplicarea art. 90
Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei în privința lui
Cristea V., deoarece o asemenea soluție nu reprezintă o categorie aparte de
3
pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că,
infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.
În cazul din speță nici unul din inculpați nu a recunoscut vina și nu a
manifestă părerea de rău față de fapta lor ilegală, elemente de care urma
instanța a ține cont în timpul convingerii că aceștia nu trebuie să execute real
pedeapsa închisorii pe motiv că nu ar avea temei.
Prin decizi Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie
2018, apelul declarat a fost respins ca nefondat și menținută fără modificări
sentința.
Instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei instanța de fond a
ținut seama de circumstanțele cauzei, de persoana inculpaților, de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de influența pedepsei aplicate supra corectării și
reeducării inculpatului, corect și rațional a aplicat față de Cristea V. o pedeapsă
non privativă de libertate, or, acesta nu prezintă pericol social, iar
personalitatea lui determină semne evidente de posibilă influențare spre
corectare fără, aplicarea unei alte categorii de pedeapsă, cum ar fi închisoarea.
Astfel că, scopul pedepsei penele poate fi atins și cu stabilirea sancțiunii sub
formă de închisoare cu suspendare, pedeapsa care este aptă să conducă la
realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la reeducarea inculpatului, la
formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de
conviețuire socială și principiile morale.
Instanța de apel a menționat că, potrivit jurisprudenței CtEDO, în
asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de
probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. în
cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret
la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite
părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel
poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă
instanță (Hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).
Astfel, instanța de apel a conchis că, instanța de fond și-a motivat soluția
menționată, nu a comis careva omisiuni, erori sau viciu fundamental, a
pronunțat o sentință legală și întemeiată, a stabilit pedeapsa menționată ținând
seama de toate circumstanțele pricini și a aplicat în privința inculpaților o
pedeapsă echitabilă.
Împotriva deciziei instanței de apel declară recurs ordinar procurorul,
care, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de
procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea
4
unei noi hotărâri, de menținere a pedepsei închisorii stabilită prin sentință, cu
excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.
În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente
similare celor indicate apel și descrise în pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar
menționând următoarele:
- în speță, instanțele de fond au admis erori de drept privind aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal - condamnarea cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei închisorii;
- instanța de apel nu s-a expus asupra prevederilor art. 7, 61, 75, 76 Cod
penal, adică nu a efectuat procedura de individualizare și stabilirea duratei și
cuantumului pedepsei, în cazul stabilirii pedepsei cu aplicarea art. 90 Cod
penal, ignorând prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală;
- instanța de apel a ignorat prevederile art. 75 Cod penal, conform cărora
persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o
pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în
strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a acestui cod;
- decizia adoptată în cauza deferită, la motivarea stabilirii pedepse
contravine prevederile art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală,
deoarece ea nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare
condiționată a executării ei;
- în cazul infracțiunilor de circulație ilegală a drogurilor, noțiunea „gravitatea
infracțiunii săvârșite” trebuie de înțeles în sensul că, aceste infracțiuni
comparativ cu alte categorii de infracțiuni, prezintă un pericol deosebit de grav
pentru societate, deoarece sunt îndreptate contra sănătății publice.
6.1. Pe cauză nu au fost depuse referințe.
Judecând recursul declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul
penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele
considerente.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând
recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală sau parțială a
hotărârii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu
se agravează situația condamnatului.
Conform prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură
penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și apel în cazul când instanța de
apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și în cazul când s-au
aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
5
Din conținutul recursului declarat, rezultă că autorul acestuia este de
acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu
încadrarea juridică a acțiunilor lui Cristea V. și critică decizia instanței de apel
doar în partea individualizării greșite a pedepsei stabilite nefiind deacord cu
menținerea soluției instanței de fond prin care în privința inculpatului au fost
aplicate prevederile art. 90 Cod penal, care reglementează suspendarea
condiționată a executării pedepsei cu închisoare stabilite pe un termen de cel
mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție.
Analizând hotărârile judecătorești atacate sub aspectul menționat, în
raport cu circumstanțele cauzei, în prezenta speță, Colegiul penal consideră că,
soluțiile instanțelor de fond în latura stabilirii modului de executare a pedepsei
aplicate în privința Cristea V. sunt neîntemeiate, la adoptarea cărora nu s-a ținut
cont în deplină măsură de norma art. 75 Cod penal, ce prevede că persoanei
recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă
echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în strictă
conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal.
În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs relevă că, prin criterii
generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de
care sunt obligate să se conducă instanțele de judecată la aplicarea fiecărei
pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Instanțelor de judecată,
legea penală le acordă o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului
individualizării pedepsei penale, luând în considerație caracterul și gradul
prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana celui vinovat, circumstanțele ce
atenuează sau agravează răspunderea, ținând cont de influenta pedepsei
aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
familiei acestuia.
Totodată, Colegiul menționează că persoanei declarate vinovate trebuie
să i se aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza
căreia a fost condamnată, iar după caz, instanța este în drept de a aplica și
prevederile Părții Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în
cazul în care nu sunt careva impedimente.
Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de
constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și
se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și
restricții drepturilor lor.
6
Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea
condamnaților, cât și din partea altor persoane.
În speța deferită, Colegiul reține că inculpatul a săvârșit infracțiunea
prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, sancțiunea căreia prevede
pedeapsa cu închisoare de la 1 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5
ani și care potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal se clasifică ca infracțiune gravă.
Din conținutul sentinței, la capitolul stabilirii pedepsei inculpatului, s-a
ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de caracterul și
gradul pericolului social deosebit al infracțiunii comise, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influenta pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților, precum și de condițiile de viață a
familiilor acestora, ultimii la locul de trai se caracterizează din punct de vedere pozitiv,
totuși potrivit informației parvenite oficial de la polițistul de sector, ambii se
caracterizează negativ și anterior au fost judecați, din care considerente prima
instanță a ajuns la concluzia de a-i numi lui Cristea V. pedeapsă cu executare
reală, pe un termen de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip
semiînchis și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita o anumită
activitate legată de producerea, prepararea, experimentarea, extragerea,
prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea,
distribuirea sau alte operațiuni legate de circulația drogurilor sau a analogilor
acestora pe un termen de 4 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal, a fost
suspendată executarea pedepsei, fiindu-i stabilit un termen de probă de 5 ani.
Ulterior, instanța de apel a apreciat că, ”(…) instanța de fond și-a motivat
soluția menționată, nu a comis careva omisiuni, erori sau viciu fundamental, a
pronunțat o sentință legală și întemeiată, a stabilit pedeapsa menționată ținând seama
de toate circumstanțele pricini și a aplicat în privința inculpaților o pedeapsă
echitabilă.”
Colegiul lărgit constată, că instanțele au pus accentul mai mult pe
personalitatea inculpatului și nu au luat în considerație și alte criterii de
individualizare a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite și
motivul acesteia. Așadar, instanța de recurs consideră, că instanțele de fond
neîntemeiat au conchis că împrejurările prezentei cauze penale, îndeosebi cele
reținute ce vizează personalitatea inculpatului Cristea V. sunt suficiente pentru
a aplica prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal.
7
În viziunea Colegiului lărgit, fapta comisă de inculpat, prezintă un
pericol sporit pentru societate, care atentează la securitatea relațiilor sociale cu
privire la circulația legală a substanțelor narcotice. Referitor la gravitatea faptei
comise se impune de a menționa că circulația ilegală a substanțelor narcotice
constituie un fenomen de sporire a nivelului criminalității și descompunere a
bazelor morale ale societății, reprezentând una din cele mai importante
probleme sociale, cu atât mai mult că acesta reprezintă tendințe ascendente.
Respectiv, în asemenea situații pentru a fi atins scopul legii penale,
urmează a se interveni mai prompt, cu aplicarea unor pedepse reale cu
executare, pentru ca inculpații, precum și alte persoane să-și facă concluziile de
rigoare, pentru a nu fi admise pe viitor săvârșirea unor astfel de fapte
prejudiciabile, calificate ca infracțiuni.
Acestea fiind constatate, Colegiul penal lărgit conchide că infracțiunea
comisă constituie un grad sporit de gravitate, care nu poate fi neglijat la
stabilirea modului de executare a pedepsei, fiind absolut necesară izolarea
acestora de societate.
Referitor la concluzia instanțelor de fond privind posibilitatea aplicării
față de inculpatul Cristea V. a prevederilor art. 90 Cod penal, Colegiul penal
lărgit consideră aceste concluzii neîntemeiate și pripite în raport cu gravitatea
infracțiunii și modul de comitere a acesteia.
Colegiul menționează că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal -
suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie aparte de
pedeapsă ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă
de ea este un incident în viața acesteia.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei este o măsură de politică
penală bazată pe încrederea în posibilitatea reeducării condamnatului pe
durata suspendării pedepsei. Sarcina instituției suspendării executării pedepsei
este să ducă la realizarea scopului pedepsei, fără ca aceasta să fie executată real,
înlăturând astfel neajunsurile pe care le atrage după sine privațiunea de
libertate și anume: contactul cu alți infractori care pot să antreneze în continuare pe
calea infracțiunii, îndepărtarea inculpatului de familie și de modul de viață obișnuit etc.
În literatura de specialitate, suspendarea condiționată a executării
pedepsei este expusă ca o măsură ce constă - în dispoziția luată de instanța de
judecată prin însăși hotărîrea de condamnare, de a o suspenda pe o anumită
durată și în anumite condiții executarea pedepsei stabilite.
Rezultatul principal al aplicării pedepsei constă în aceea că deși pedeapsa
este definitiv aplicată, aceasta nu este pusă în executare, astfel că instituția
8
suspendării condiționate a pedepsei ține de condițiile de executare a pedepsei
închisorii deja stabilite de către instanța de judecată pe întregul termen de
probațiune.
Altfel spus, executarea pedepsei devine condiționată de conduita
condamnatului, iar în caz de nerespectare a condițiilor, ea poate fi revocată.
În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei
instanța după ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea
concretă a acesteia în baza criteriilor generale de individualizare, completează
acest rezultat printr-un act de individualizare a executării pedepsei.
Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării
pedepsei numită de către instanța de judecată prin hotărîre de condamnare de
a se suspenda pe o perioadă anumită de timp executarea pedepsei aplicate,
dacă sunt îndeplinite anumite condiții.
Astfel, urmează a fi delimitată noțiunea de individualizare a pedepsei de
cea de individualizare a executării pedepsei.
În această ordine de idei, suspendarea condiționată a executării pedepsei
se dovedește a fi o problemă privind executarea pedepsei, dat fiind faptul că
obiectul suspendării este executarea pedepsei. Se suspendă executarea
pedepsei și nu aplicarea acesteia.
Condițiile pentru acordarea suspendării condiționate a executării
pedepsei sunt prevăzute în art. 90 Cod penal, care se împart în condiții obiective
si subiective, primele referindu-se la condamnare, iar celelalte la persoana
condamnatului. Îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, nu atrage
obligativitatea aplicării instituției, ci acordarea ei rămâne la opinia instanței de
judecată, totodată, această normă poate fi aplicată sau exclusă la orice etapă a
procesului penal, întru înlăturarea erorii admise la etapa anterioară.
Reieșind din argumentele enunțate, Colegiul penal consideră că
excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu soluția prevăzută la art.
435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, nu poate fi considerată o
agravare a situației inculpatului Cristea V., deoarece nu s-a efectuat o altă
reîncadrare a faptei în sensul agravării și nici nu s-a dat o altă individualizare a
termenului pedepsei stabilite în același sens.
Instanța de recurs consideră că, în speță instanțele de fond nu au
respectat cerințele de motivare referitor la procedura executării pedepsei
stabilite inculpatului Cristea V. și nu au ținut cont de gravitatea infracțiunii
săvârșite și motivul acesteia, ceea ce denotă ineficiența suspendării condiționate
a executării pedepsei.
9
În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E:
Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, casează parțial sentința
Judecătoriei Strășeni din 27 decembrie 2016 și decizia Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2018, în latura penală, rejudecă cauza și
pronunță o nouă hotărâre conform căreia exclude aplicarea prevederilor art. 90
Cod penal în privința lui Cristea Valeriu XXXXX.
Cristea Valeriu XXXXX se consideră condamnat în baza art. 217 alin. (4)
lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip
semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita
o anumită activitate legată de producerea, prepararea, experimentarea,
extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea,
transportarea, distribuirea sau alte operațiuni legate de circulația drogurilor
sau a analogilor acestora pe un termen de 4 ani.
Termenul de executare a pedepsei lui Cristea Valeriu XXXXX se
calculează din momentul reținerii acestuia.
În rest, dispozițiile hotărârilor contestate se mențin.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 iulie 2018.
Președinte Nadejda Toma
Judecătorii Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
Anatolie Țurcan
Victor Boico
10