1ra-1011/2019 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-1011/2019 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1011/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

25 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

12 februarie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Codreanu Grigore Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat mun. Xxxxx bd. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

2018, Codreanu Grigore Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la 8 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de

producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea,

transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea

substanțelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor pe un termen de 5 ani.

În conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal, i-a fost suspendată

condiționat executarea pedeapsei, pe un termen de probă de 3 ani.

În conformitate cu art. 90 alin. (6) lit. a) Cod penal, a fost obligat Codreanu

Grigore, în privința căruia a fost suspendată executarea pedepsei cu închisoare,

să nu-și schimbe domiciliul din bd. Xxxxx mun. Xxxxx, fără acordul Biroului de

probațiune Ciocana.

În conformitate cu art. 90 alin. (6) lit. g) Cod penal a fost obligat Codreanu

Grigore, în privința căruia a fost suspendată executarea pedepsei cu închisoare,

1

să presteze în perioada de probă 100 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității.

În conformitate cu art. 90 alin. (6) lit. c1) Cod penal, a fost obligat Codreanu

Grigore, în privința căruia a fost suspendată executarea pedepsei cu închisoare,

să participe la programe probaționale organizate în scopul diminuării riscului

consumului de droguri, etnobotanice sau analogii acestora, organizate de

Biroul de Probațiune.

A fost respinsă cerința acuzatorului de stat cu privire la compensarea de

către inculpat a cheltuielilor judiciare suportate de stat pentru întocmirea

raportului de constatare tehnico-științific, în sumă de 1680 lei.

aproximativ la orele 15.00, aflându-se pe str. Xxxxx din mun. Xxxxx, intenționat,

în mod ilegal, în scopuri personale și fără scop de înstrăinare, a procurat și a

păstrat la sine cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201 cu aspect de masă

vegetală uscată și mărunțită de culoare galben-cafenie ambalată într-un pachet

de polimer de tip zip lock, cu masa totală de 0,644 g, ce reprezintă cantități mari

conform Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006 (poziția 193), pe care

l-a transportat până în curtea blocului din str. Xxxxx, unde la 13.06.2018, ora

00.10, a fost depistat și ridicat de la inculpat de către echipajul de reacționare

operativă al BRO a DP mun. Chișinău, iar potrivit raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 34/12/l-R-2835 din 13.07.2018 constituie analog al

substanței MDMB(N)- 2201/5F-AMB, inclusă în Hotărârea Guvernului nr.1088

din 05.10.2004 cu privire la aprobarea tabelelor

și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora supuse

controlului, face parte din grupul pendant al canabinoidului sintetic ce nu are

utilitate terapeutică, reprezintă o substanță periculoasă pentru viață și

integritatea fizică și mentală a omului, se atribuie la categoria substanțelor

stupefiante, iar cantitatea lor constituie proporții deosebit de mari, conform

Listei nr.2 din același act normativ.

parțială a acesteia, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care

să fie admisă solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor

judiciare, cu dispunerea încasării din contul lui Codreanu Grigore în beneficiul

statului cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 1680 lei.

În motivarea apelului a invocat:

- sentința primei instanțe este neîntemeiată în partea respingerii cerinței

acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare;

- urmărirea și judecarea unei cauze penale ocazionează efectuarea de

cheltuieli pentru întocmirea și transmiterea actelor de procedura, pentru

administrarea probelor și conservarea mijloacelor materiale de probă, cu

retribuirea apărătorilor, precum și orice alte cheltuieli necesare normalei

desfășurări a procesului penal. Cheltuielile ocazionate de administrarea

2

probelor se includ și sumele pentru retribuirea cuvenită experților și

interpreților pentru serviciul care l-au adus justiției, deosebire de procesul civil,

unde sumele necesare acestor cheltuieli sânt avansate către reclamant, prin

plata taxei de timbru, la introducerea acțiunii, în cauzele penale în care

activitatea judiciară se desfășoară din oficiu, sumele necesare cheltuielile de

urmărire sau de judecată sânt avansate, de regulă, de stat, prin organul judiciar

în cadrul căruia se află cauza penală;

- efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării

cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare, cheltuielile

judiciare sânt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără

săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală

și integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil

desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa

infractorului obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal

acestuia, chiar dacă partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile

lor, producerea unor cheltuieli, de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile

judiciare este integrală, incluzând toate cheltuielile necesare pentru

pronunțarea unei hotărâri de condamnare de către prima instanță.

2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității

și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc vinovăția inculpatului Codreanu

Grogore în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal,

procurarea, păstrarea, transportarea ilegală analogilor drogurilor, săvârșite în

proporții deosebit de mari și fără scop de înstrăinare.

Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a reținut că instanța

de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Instanța de apel a apreciat ca nefondată solicitarea acuzatorului de stat

privind încasarea de la inculpat în beneficiul statutului a cheltuielilor judiciare

legate de efectuarea raportului de constatare tehnico-științific, în sumă de 1680

lei, or, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea

acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului

în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

3

În acest context, instanța de apel a reținut că, raportul de constatare

tehnico-științific, a fost ordonat de către organul de urmărire penală în vederea

stabilirii dacă obiectele depistate la inculpatul Codreanu Grigore conțin

substanțe narcotice sau psihotrope, în urma săvârșirii infracțiunii de către

inculpat, fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și

formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina acuzării.

Astfel, instanța de apel a stabilit că, cheltuielile pentru efectuarea

expertizei judiciare la caz, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale

întru acumularea probatoriului necesar și că acestea sunt trecute, de fapt, în

contul statului și nu urmează a fi puse pe seama inculpatului, or, aceste acțiuni

țin de activitatea organului de urmărire penală, care are un rol activ în procesul

de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și identifică

făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare

în procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea desfășurării

procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână

nepedepsit. Or, într-o situație contrară, acest principiu nu-și mai are valoarea.

procurorul, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de

apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă:

-instanța de apel nu a luat în considerație faptul că, în cadrul cauzei penale

de către stat au fost suportate cheltuieli judiciare în sumă de 1680 lei, la

realizarea expertizei, sumă ce urma a fi încasată de la inculpat în beneficiul

statului, conform prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală, iar

instanța contrar prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 14), art. 397 pct. 5) Cod de

procedură penală, nu a dispus acest fapt;

- soluția instanței de apel de a respinge solicitarea acuzatorului de stat

referitor la încasarea de la Codreanu G. a cheltuielilor judiciare, contravine

normelor procesual penale;

- prin modificările survenite în Codul de procedură penală, în vigoare din

data de 09 februarie 2018, legislatorul a exclus prevederile art. 143 alin. (2) Cod

de procedură penală și astfel norma legală ce instituia obligația statului a

suporta cheltuielile pentru efectuarea expertizelor în cauzele penale, a fost

exclusă;

- la examinarea prezentei cauze, instanța de apel era obligată să se conducă

de prevederile art. 4 alin. (1) Cod de procedură penală și să dispună soluția

anume în conformitate cu prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală,

or altă normă care la moment ar prevedea obligația statului de a suporta aceste

cheltuieli, nu este în vigoare;

- pe caz urmează a se ține cont și de dispoziția art. 1 alin. (2) Cod de

procedură penală;

4

- se generează o situație preferențială a acelor persoane care au comis

infracțiuni și defavorabilă față de ceilalți membri ai societății, care în mod

indirect sunt impuși să suporte acele cheltuieli financiare generate, anume în

urma acelor infracțiuni comise de inculpat, astfel consideră că se încalcă

principiul egalității în fața legii, prevăzut în art. 9 alin. (1) Cod de procedură

penală.

În drept, procurorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală.

penală, avocatul Mîrzîncu A. în numele inculpatului a depus referință privind

opinia asupra recursului declarat, solicitând a-l respinge ca inadmisibil,

deoarece inculpatul nu a solicitat personal numirea și efectuarea raportului de

constatare tehnico-științifică, acesta a fost solicitat de către organul de urmărire

penală în vederea administrării probelor, astfel cheltuielile de efectuare a

expertizei urmează a fi achitate din bugetul de stat.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a hotărârii

contestate, în partea cheltuielilor judiciare, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor

din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de

titularul acestuia.

În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în

particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor

admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei,

iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și

unul reparator.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art.

435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând

recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată admiterea erorilor de drept,

de natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept

consecință adoptarea unei hotărâri contradictorii și nemotivate.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se

5

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă,

printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Reieșind din sumarul recursului declarat de procuror, se constată că acesta

este întemeiat în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul în care hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Din conținutul recursului rezultă că, partea acuzării este de acord cu

starea de fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, însă critică decizia instanței de apel, în partea ce

ține de faptul că instanța de apel a menținut sentința prin care a fost respinsă

solicitarea acuzatorului de stat, privind încasarea de la Codreanu G. a

cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 1680 lei.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub

acest aspect, constată că această instanță, la examinarea apelului în partea

expunerii asupra cheltuielilor judiciare, nu a respectat întru totul prevederile

art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Astfel, instanța de recurs reține că, prima instanță l-a recunoscut vinovat

și l-a condamnat pe Codreanu G. în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal,

totodată a respins cerința înaintată de procuror, privind încasarea de la inculpat

a cheltuielilor de judecată în sumă de 1680 lei, soluție menținută de către

instanța de apel.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a indicat că „...Astfel,

instanța de apel reiterează că, cheltuielile pentru efectuarea expertizei judiciare la caz,

sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului

necesar și că acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe

seama inculpatului, or, aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală,

care are un rol activ în procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc

infracțiunea și identifică făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea

cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea

desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână

nepedepsit. Or, într-o situație contrară, acest principiu nu-și mai are valoarea.”, astfel

considerând necesar respingerea apelului procurorului.

Prin urmare, se reține că procurorul solicită încasarea de la Codreanu G. a

cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 1680 lei, în legătură cu

6

efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-2835 din 13

iulie 2018.

Colegiul penal lărgit atestă că, la soluționarea chestiunii cu privire la

încasarea sau neîncasarea din contul inculpatului Codreanu G. a cheltuielilor

judiciare, ce țin de efectuarea expertizei, instanța de apel nu a ținut cont de:

- dispozițiile art. 227 alin. (1), (2) pct. 5) Cod de procedură penală, care

stipulează că cheltuieli judiciare sînt cheltuielile suportate potrivit legii pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind

sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală;

- în prezenta cauză penală, a fost dispusă efectuarea acțiunilor procesuale,

fiind întocmit raportul de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-2835 din

13 iulie 2018, pentru care a fost achitată suma de 1680 lei;

- art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală care prevede că, cheltuielile

judiciare sînt suportate de condamnat sau sînt trecute în contul statului. (2)

Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență

juridică garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele justiției și

condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

- art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie

să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă

plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației

materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Deci, reieșind din concluziile expuse de către instanța de apel în motivarea

soluției adoptate, Colegiul penal lărgit constată că, această instanță a dispus

menținerea sentinței prin care a fost respinsă cerința înaintată de procuror,

privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1680 lei, cu titlu de

cheltuieli pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică,

inculpatul fiind eliberat total de la plata acestora, fără a indica, a motiva și a

face careava referire la faptul dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența

substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea

inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 229 alin. (3) Cod de procedură

penală.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează, că decizia

instanței de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării

soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, iar erorile admise

de către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs,

deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a

se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat

7

apelul, cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii

judecătorești.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței

de apel în cauză urmează a fi casată parțial, în partea cheltuielilor judiciare, cu

dispunerea rejudecării cauzei în acestă parte în instanța de apel, într-un nou

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale

invocate în cererea de apel depusă de procuror în partea cheltuielilor judiciare;

să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, să aprecieze toate

circumstanțelor cauzei, să emită o soluție clară și motivată, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum

și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată,

în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, se casează parțial decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2019, în cauza penală

privindu-l pe Codreanu Grigore Xxxxx, în partea cheltuielilor judiciare, cu

dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac, în partea rejudecării cauzei, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 19 iulie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

8