1ra-1299/2018 — art. 217/1 al. 4, lit. b, d, art. 190 al. 2, lit. b, c, art. 190 al. 5 CP

1ra-1299/2018 — art. 217/1 al. 4, lit. b, d, art. 190 al. 2, lit. b, c, art. 190 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1299/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan, Nicolae Craiu,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Spoială Sergiu în numele inculpatului Cazac Serghei, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27

februarie 2018, în cauza penală în privința lui

Cazac Serghei XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 04.06.2013 - până la 27.09.2017

instanța de apel:

de la 03.11.2017 - până la 27.02.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 31.05.2018 – până la 30.10.2018

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

C O N S T A T Ă :

2017, Cazac Serghei XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 2171 alin. (4), lit. b) și d) Cod penal, la 7 (șapte) ani

închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în domeniul circulației substanțelor narcotice pe

un termen de 3 ani;

- în baza art. 190 al. (2) lit. b), c) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul juridic pe un termen de

3 ani;

1

- în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la 8 (opt) ani închisoare, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții în domeniul antreprenorialului pe un termen de 5 ani.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor stabilite, i-a fost stabilită definitiv pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 9 (nouă) ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în

domeniul circulației substanțelor narcotice, dreptul de a ocupa funcții în

domeniul juridic pe un termen 3 ani și dreptul de a ocupa funcții în

domeniul antreprenorialului pe un termen de 5 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Cucu O. către Cazac S., a fost admisă în

principiu, cu dreptul de a se adresa în ordine civilă.

inculpatul Cazac Serghei la 04.02.2013, cu scopul dobândirii bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, împreună cu persoane

neidentificate de organul de urmărirea penală, împărțind rolurile între ei,

sub pretextul acordării serviciilor de asistență juridică calificată cet.

XXXXX, deținut a Penitenciarului nr. 11 din mun. Bălți, neavând studiile

juridice necesare și nefiind implicat în activitatea de avocatură, prin

intermediul convorbirilor telefonice și a metodei convingerii personale, a

influențat-o pe cet. Rașcu Rodica, locuitoare a XXXXX, care este concubina

cet. XXXXX, să se deplaseze în mun. Bălți, unde la data de 05.02.2013,

aproximativ la orele 10:00, aflându-se în barul „XXXXX”, amplasat pe

XXXXX, întâlnindu-se cu XXXXX, prin înșelăciune a primit de la aceasta

bani în sumă de 12000 lei, pe care i-a folosit în interes personal,

pricinuindu-i astfel părții vătămate XXXXX un prejudiciu material în

proporții considerabile și cu banii sustrași de la locul comiterii infracțiunii

s-a eschivat.

Tot el, în perioada lunilor februarie-martie 2014, prezentându-se în

calitate de angajat al Serviciului de Informații și Securitate al Republicii

Moldova, în scopul obținerii unor profite ilegale, profitând de încrederea

acordată de cet. Cucu Octavian, prin înșelăciune, sub pretextul procurării în

viitor din mijloacele bănești ale ultimului, a unui lot de pământ cu suprafața

de 7 ari, din XXXXX, în imediata apropiere a centrului comercial

„XXXXX”, și a unui apartament cu două odăi aflat în unul din blocurile

locative situate pe XXXXX, inclusiv cu garaj, asigurându-l totodată, că vor

fi înscrise pe numele său, iar pentru a convinge victima și a-și realiza cu

succes intenția infracțională, prin folosirea acelorași metode, a organizat o

întâlnire cu cet. Cucu Octavian, pe XXXXX, unde sub pretextul organizării

2

unei farse, l-a invitat pe cet. Bordian Alexandru de a fi prezent la întâlnirea

sa, și de a se prezenta în calitate de angajat al Primăriei mun. Chișinău, în

pofida la faptul, că la acel moment, acesta nu activa în acea instituție, după

care, ulterior discuției avute, în aceiași perioadă de timp indicată, deja fiind

pe XXXXX, în imediata apropiere a circului din capitală, în rate a dobândit

ilicit de la cet. Cucu Octavian, bani în sumă de 20000 Euro și 2000 dolari

SUA, care conform cursului oficial al BNM, la acel moment constituia

echivalentul a 370 000 lei, și respectiv 26 880 lei, utilizând mijlocele bănești

primite în interese personale, fără a realiza cele promise, cauzând astfel

părții vătămate un prejudiciu material în proporții deosebit de mari, estimat

la suma totală de 396 880 lei.

Tot el, de comun acord și împreună cu alte persoane nestabilite de

organul de urmărire penală, urmărind scopul punerii în circulație ilegală a

substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, acționând prin participație,

sub forma grupului criminal organizat, distribuind preventiv rolurile

fiecăruia, activând în calitate de coautor, pentru preparare, păstrare,

prelucrare, procurare, expediere, transportare, distribuire și vânzare, în

circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală, a obținut substanța

narcotică - heroina, pe care a păstrat-o la sine până la 03.02.2013, când,

aflându-se în regiunea centrului comercial „XXXXX”, XXXXX o parte din

cantitatea de substanță narcotică obținută i-a înstrăinat cet. XXXXX,

investigator sub acoperire la efectuarea achiziției de control, la prețul de 6

mii lei, substanță care ulterior a fost ridicată de la ultimul și care, conform

raportului de expertiză nr. 110 din 07.02.2013 reprezintă heroină - substanță

narcotică neutilizată în scopuri medicale, cu masa totală de 0,39 grame.

Tot el, continuându-și activitatea sa criminală, de comun acord și

împreună cu alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală,

urmărind scopul punerii în circulație ilegală a substanțelor narcotice în scop

de înstrăinare, acționând prin participație, sub forma grupului criminal

organizat, distribuind preventiv rolurile fiecăruia, activând în calitate de

coautor, pentru preparare, păstrare, prelucrare, procurare, expediere,

transportare, distribuire și vânzare, în circumstanțe nestabilite de organul

de urmărire penală, a obținut substanța narcotică - heroina, pe care a

păstrat-o la sine până la 08.02.2013 când, în cadrul percheziției corporale a

fost depistat și ridicat un pachețel din staniol în care se conținea o substanță

solidă sub formă de praf de culoare albă, care, conform raportului de

expertiză nr. 811 din 25.02.2013 reprezintă heroină - substanță narcotică

neutilizată în scopuri medicale, cu masa totală de 3,02 grame.

3

vătămată Cucu Octavian și avocatul Alexandru Spoială în numele

inculpatului, care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței pe motivul blândeții pedepsei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit ordinii stabilite

pentru prima instanță, în raport cu motivele invocate în apel, prin care

inculpatul Cazac S. să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute art. 2171 alin. (4), lit. b) și d) Cod penal, cu stabilirea pedepsei

sub formă de închisoare pe un termen de 12 ani, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen

de 3 ani. De a recunoaște vinovat inculpatul Cazac S. de comiterea

infracțiunii prevăzute art. 190 alin. (2) lit. h), c) Cod penal cu stabilirea

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în domeniul juridic pe un termen de 3 ani. De a

recunoaște vinovat inculpatul Cazac S. pentru comiterea infracțiunii

prevăzute art. 190 alin. (5) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 12 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții în domeniul antreprenorialului pe un termen de 5 ani. Conform art.

84 Cod penal de cumulat parțial pedepsele stabilite cu stabilirea pedepsei

definitive sub formă de închisoare pe un termen de 20 (douăzeci) ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții în domeniul circulației substanțelor narcotice, dreptului de

a ocupa funcții în domeniul juridic pe un termen, și dreptului de a ocupa

funcții în domeniul antreprenorialului pe un termen de 3 ani.

Susținând apelul, procurorul a invocat faptul că instanța de fond nu a

luat în considerație că, infracțiunile de care a fost recunoscut vinovat Cazac

S., sunt deosebit de grave și grave, iar pedeapsa stabilită urmează să fie în

coraport cu cele comise de inculpat. Astfel, săvârșirea unei diversități de

infracțiuni, dar totodată, și omogenitatea comportării infracționale

determină rezonabilitatea aplicării unei pedepse mai aspre inculpatului.

- partea vătămată Cucu O., pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Cazac S. să fie

pedepsit cu pedeapsa mai aspră sub formă de închisoare, executarea

imediată a sentinței și repararea prejudiciului material, cu încasarea din

contul acestuia a sumelor de 15540 euro și 2000 USD, a dobânzii de

întârziere în valoare de 5627 euro și 738 USD, a cheltuielilor de asistență

juridică în cuantum de 4000 lei și 500.000 lei cu titlu de prejudiciul moral.

Susținând apelul, partea vătămată, a considerat oportună aplicarea

inculpatului o pedeapsă mai aspră sub formă de închisoare, deoarece

4

anterior a fost judecat, pe cauza dată având obligația de nepărăsirea

localității a dispărut, a fost anunțat în căutare și cauza penală a fost

examinată în lipsa ultimului care nu recunoaște vina, și nici nu a recuperat

prejudiciul cauzat. Susține că instanța de fond urma să admită acțiunea

civilă în sensul formulat.

- avocatul Spoială S. în numele inculpatului, admiterea apelului, casarea

sentinței, cu emiterea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care inculpatul Cazac S. să fie achitat de sub învinuirea

comiterii infracțiunilor care i se impută.

În apel, avocatul Spoială S., a susținut că faptele inculpatului nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor imputate și că vinovăția

acestuia nu este dovedită în cadrul cercetării judecătorești, astfel

declarațiile inculpatului, părților cât și ale martorilor, precum și alte probe

puse la baza condamnării, n-au fost administrate, cercetate și apreciate

corect. În această ordine de motive, întru susținerea apelului, printre altele,

s-a invocat următorul aspect: de către partea acuzării se invocă faptul

precum că Cazac S. a vândut contra sumei de 6000 lei unei persoane care s-

a adeverit a fi un investigator sub acoperire, însă straniu este faptul dacă

această persoană este cunoscută de către inculpat până la data presupusei

realizări, mai este oare acea persoană investigator sub acoperire? Până la

data de 03.02.2013 (prima achiziție de control) inculpatul Cazac S. era

observat în compania lui XXXXX. Anume acest XXXXX. este

investigatorul sub acoperire. Apare o simplă întrebare cu aproape înainte

de data așa zisei achiziții de control: cet. Tiulea I. fiind colaborator al

Poliției îi face cunoștință inculpatului cu XXXXX., respectiv Tiulea I. îl

prezintă pe XXXXX. ca șef al secției Antidrog. Pentru partea apărării apar

mai multe întrebări simpliste fără a folosi terminologia juridică: Un polițist

îi face cunoștință inculpatului cu un alt polițist care peste aproximativ un

an efectuează o achiziție de control a substanțelor narcotice. Măcar că

circumstanțele care au avut loc în realitate, de către organul de urmărire

penală au fost camuflate foarte minuțios, însă oricum sunt evidente

următoarele circumstanțe: din rechizitoriu reiese faptul că inculpatul și-a

recunoscut vina, însă aceasta nu a fost niciodată recunoscută de ultimul,

mai mult că fiind în mare șoc la un moment dat nu înțelegea ce se întâmplă

ori conlucrând mai mult de șase luni cu organul de urmărire penală, până

la urmă a fost reținut de către aceste persoane. La data de 11.02.2013 prin

ordonanță cauza penală a fost disjungată în privința lui Cazac S. Pentru

partea apărării este inexplicabil faptul cum la data de 22.01.2013 organul de

urmărire penală emite ordonanță de autorizare a măsurilor speciale de

5

investigație asupra lui Cazac S. Ori într-un proces penal consecutivitatea

acțiunilor este alta. Conform aceluiași act de învinuire inculpatul Cazac S.

este învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) Cod

penal. Până la urmă unde este acel grup criminal ori la f.d. 1 este clar

menționat în ordonanța organului de urmărire penală precum că cauza

penală se disjungă doar în privința lui Cazac S. Conform procesului-verbal

de reținere, Cazac S. a fost reținut pe adresa: mun. Chișinău, str. Calea

Eșilor. La studierea acestui proces-verbal, la locul întocmirii este specificat

procuratura Municipală, mun. Chișinău, str. Armenească. Până la urmă nu

este clar unde a avut loc reținerea învinuitului. Apelantul a considerat că în

legătură cu cele menționate anterior inculpatul Cazac S. nu a săvârșit

infracțiunea imputată, respectiv urmează a fi achitat. Astfel, pe episodul în

baza art. 190 alin. (5) Cod penal, a ajuns la concluzia regretabila că doar

organul de urmărire penală conchide precum că orice relație civilă în cazul

în care debitorul nu își respectă onorabil obligațiunile rezultă că neapărat a

avut intenția vicleană, astfel relația în cauză reprezintă o infracțiune de

escrocherie. Partea vătămată în perioada anului 2014 avea un venit de fapt

considerabil din împrumuturile acordate cu condiția achitărilor și

dobânzilor. Astfel însuși partea vătămată i-a propus inculpatului în caz de

necesitate acordarea unui împrumut dar cu condiția achitării dobânzii. Cel

mai important că partea vătămată la acordarea împrumutului negocia

termenul de împrumut respectiv calculând din start dobânda contractuală.

Astfel, în cazul acordării împrumutului se indica suma contractuală însă

debitorul primea suma recalculată deja fără dobândă. La prima vedere

părea un împrumut simplu însă pe recipisă sau contract de împrumut se

indica suma mai mare decât de facto o primea debitorul. Existența relațiilor

de împrumut inculpatul niciodată nu a negat-o. Într-adevăr a luat cu

împrumut careva mijloace bănești de la partea vătămată, urma să le

restituie. Problema că inculpatul nu le-a restituit nu a fost intenția sa

vicleană după cum menționează organul de urmărire penală, ci faptul că a

fost reținut fiind în custodia statului un termen de peste 13 luni. Respectiv

până la reținerea sa, inculpatul a restituit o parte din mijloacele financiare,

desigur odată cu izolarea acestuia el a fost în imposibilitate de a restitui

cealaltă parte de bani, ori deținut în penitenciarul nr.13 nu avea

posibilitatea de a avea vreun venit pentru achitarea datoriei către partea

vătămată. După eliberarea sa din instituția penitenciară a avut mai multe

întâlniri cu partea vătămată care i-a comunicat inculpatului precum că deja

de el se vor ocupa organele de drept. În continuare, apelantul a menționat

circumstanțe care ar avea importanță majoră pentru examinarea justă a

6

cauzei date în vederea emiterii unei sentințe echitabile pe dosarul în cauză:

Existența unor relații de împrumut menționate și contrasemnate în acte

care au efect juridic, recipise, care au fost anexate la dosar.

Apărătorul a invocat că partea vătămată a confirmat în fața instanței

de judecată veridicitatea recipiselor între el și inculpat însă timp de

aproximativ 4 ani nu le-a anexat nici la urmărirea penală și nici în instanța

de judecată. Cel mai important este faptul că de-a lungul examinării cauzei

date de către partea acuzării s-a invocat că inculpatul s-a prezentat ca fiind

colaborator al organelor de drept. Partea vătămată a relatat că inculpatul

este colaborator al DSGO, apoi pe parcurs s-a menționat că acesta a fost

colaborator al SIS-ului. Apare o simplă întrebare de ce inculpatul nici nu a

fost cercetat penal în baza art. 351 Cod penal.

Apelantul a considerat că, între inculpat și partea vătămată sunt

relații civile care au fost reglementate în acte, (recipise), obligațiunile

debitorului nefiind onorate din motive independente de voința acestuia

(reținerea și deținerea în instituția penitenciară) și nu pot deveni obiect al

infracțiunii de escrocherie. Relații civile prin care o parte din obligațiuni au

fost respectate nu pot fi obiect al infracțiunii care i se impută inculpatului.

februarie 2018:

A fost respins, ca fiind nefondat, apelul declarat de avocatul Spoială

S., în numele inculpatului.

Admise apelurile declarate de procuror și de partea vătămată Cucu

O., casată parțial sentința, în partea pedepsei și în latura civilă, pronunțată

o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru primă instanță, în

respectivele părți, prin care:

Lui Cazac S., recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de articolele 2171 alin. (4) lit. b) și d); 190 alin. (2) lit. b) și c) și 190

alin. (5) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa după cum urmează:

-în baza art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal, închisoare pe un

termen de 10 (zece) ani și 6 (șase) luni, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de răspundere sau de a exercita activități în domeniul circulației

drogurilor, etnobotanicelor sau analoagelor acestora pe un termen de 4

(patru) ani;

-în baza art. 190 alin. (2) lit. b) și c) Cod penal, închisoare pe un

termen de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni;

-în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, închisoare pe un termen de 11

(unsprezece) ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere

7

sau de a executa activități în domeniul administrării și gestionării

mijloacelor financiare și bunurilor materiale pe termen de 4 (patru) ani;

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a

stabilit pedeapsa definitivă cu închisoare la 13 (treisprezece) ani în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

răspundere sau de a exercita activități în domeniul circulației drogurilor,

etnobotanicelor sau analoagelor și în domeniul administrării și gestionării

mijloacelor financiare și bunurilor materiale pe termen de 5 (cinci).

A fost admisă acțiunea civilă, și de la inculpatul Cazac S. sa dispus

încasarea în beneficiul părții vătămate Cucu O. următoarele sume:

- 15 540 (cincisprezece mii cinci sute patruzeci) euro și 2 000 (două

mii) dolari SUA, cu titlu de reparare a prejudiciului material produs prin

infracțiune;

- 10 000 (zece mii) lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral

produs prin infracțiune;

- 4 000 (patru) mii lei, cu titlu de recuperare a cheltuielilor judiciare

legate de asistența juridică acordată de avocat.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. Motivând soluția emisă, instanța de apel a constatat că,

argumentele invocate în apel de către partea apărării, sub aspectul că

probele prezentate în sprijinul învinuirii nu dovedesc vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunilor imputate, se apreciază ca fiind

nefondate, reieșind din considerentele că, atât urmărirea penală, cât și

judecarea cauzei în primă instanță s-au desfășurat în strictă conformitate cu

procedura legală și respectiv nu se constată încălcări care atrag nulitatea

probelor administrate și a actelor procedurale efectuate. Starea de fapt și de

drept stabilită prin sentință, concordă cu probele administrate și apreciate

de prima instanță. Probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza

sentinței, fiind obținute legal, sânt admisibile conform prevederilor art. 95

Cod de procedură penală și au fost apreciate conform prevederilor art. 101

Cod de procedură penală. Sentința cuprinde elementele definitorii

condamnării prevăzute de art. 394 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală,

astfel sunt descrise faptele criminale, considerate ca fiind dovedite, forma și

gradul de vinovăție a inculpatului Cazac S., motivele și consecințele

infracțiunilor săvârșite, probele pe care se întemeiază concluziile instanței

de judecată și motivele pentru care sunt respinse argumentele părții

apărării.

8

Instanța de apel, evaluând activitatea instanței de fond, cu privire la

aprecierea probelor administrate în cauză, a stabilit că nu există temei

pentru a da o nouă apreciere probelor puse la baza condamnării. Instanța

de apel a fost solidară cu concluziile cuprinse în sentință cu privire la

aprecierea probelor prezentate de părți în procesul penal, dat fiind că sunt

motivate temeinic și legal, sub aspectul vinovăției inculpatului în

săvârșirea infracțiunilor imputate, dovedită prin probatoriului administrat

la caz.

Față de lucrul judecat de primă instanță, instanța de apel a constatat

motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul

de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu faptele

reținute în sarcina inculpatului Cazac S., astfel fiind în corespundere cu

exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale. Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea

situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de

probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță.

Instanța de apel, aducând drept exemplu hotărârile CEDO: Garcia Ruis

contra Spaniei și Helle contra Finlandei, a susținut că în cazul în care

instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de

apel poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță. În acest sens, instanța de apel a considerat relevantă și

jurisprudența Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, potrivit

căreia „ … motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor

și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea

tuturor elementelor de amănunt, atât timp cât sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale…”, în

context, apreciind justă concluzia primei instanțe privind calificarea

infracțiunilor, astfel încât fiind corect efectuată determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptelor prejudiciabile

săvârșite de inculpatul Cazac S. cu încadrarea acestora în semnele

componențelor infracțiunilor incriminate.

Referindu-se la episoadele de comitere a infracțiunilor de escrocherie,

instanța de apel a considerat că probatoriul administrat în cauză,

demonstrează că în circumstanțele stabilite, părțile vătămate i-au transmis

inculpatului bani, sub influența înșelăciunii și abuzului de încredere,

ultimul prezentând vădit fals realitatea, a exploatat conștient raporturile de

9

încredere care s-au stabilit între el și părțile vătămate XXXXX. și Cucu O., a

ascuns faptele și împrejurările reale, a căror necunoaștere au determinat

eroarea părților vătămate privind legalitatea transmiterii banilor către el.

În viziunea instanței de apel inculpatul, prin comportamentul

incorect, bazat pe înșelăciune și abuz de încredere, a exercitat o influențare

psihică asupra conștiinței și voinței părților vătămate, a primit de la ele

bani, iar ulterior, nu și-a onorat obligațiile asumate, deposedându-le de

bunurile însușite. Prin crearea unei situații artificiale de încredere, sub

pretextul procurării în viitor a loturilor de pământ și apartamentului care

urmau a fi înregistrate pe numele părții vătămate Cucu O. precum și,

acordarea asistenței juridice calificate în cauza penală privindu-l pe

XXXXX. care este concubinul părții vătămate XXXXX, profitând de

încrederea acordată, inculpatul a dobândit ilicit bani de la partea vătămată

Cucu O. în sumă de 20 000 euro și 2 000 dolari SUA iar de la partea

vătămată XXXXX. în sumă de 12 000 lei, fiind folosiți în scopuri personale.

În situația respectivă, primirea banilor cu condiția îndeplinirii unui

angajament a fost calificată ca escrocherie, deoarece inculpatul până la

momentul intrării în posesie a banilor, urmărea scopul însușirii acestora

fără a executa angajamentul asumat. A fost stabilit că inculpatul Cazac S.

nu a activat în calitate de avocat, astfel, nu era în drept și nu avea

împuterniciri să acorde asistență juridică.

La examinarea apelurilor, a fost evidențiat că scopul infracțional

urmărit de inculpat, rezultă și din comportamentul postinfracțional, care se

caracterizează prin diverse acțiuni de promisiuni false și de eschivare

premeditată de la discuții cu părțile vătămate și respectiv nerestituirea

bunurilor însușite.

Referindu-se la motivele invocate în apelul avocatului, în numele

inculpatului, ce vizează calitatea rechizitoriului, sub aspectul indicării

eronate a recunoașterii vinovăției de către Cazac S. a faptelor incriminate,

precum și motivele ce vizează neclaritatea locului unde a fost reținut

acesta, au fost considerate de către instanța de apel ca fiind nefondate,

deoarece rechizitoriul a fost întocmit în conformitate cu prevederile art. 296

Cod de procedură penală.

Instanța de apel a considerat că, versiunea inculpatului Cazac S. nu

are acoperire probatorie, se combate complet prin împrejurările stabilite și

probele administrate la caz. Nerecunoașterea vinovăției nu duce la

achitarea inculpatului, de vreme ce probele prezentate în sprijinul

învinuirii, cercetate și apreciate în modul cuvenit, demonstrează cu

certitudine participarea acestuia la săvârșirea infracțiunilor imputate. În

10

viziunea instanței de apel, probatoriul administrat, relevat în cuprinsul

sentinței, verificat în ședința instanței de apel, dovedește cu certitudine

vinovăția inculpatului Cazac S. în săvârșirea infracțiunilor constatate.

Referindu-se la apelurile procurorului și părții vătămate Cucu O.,

instanța de apel, le-a apreciat ca fiind fondate, reieșind din faptul că prima

instanță n-a acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 75 și 84

Cod penal, iar analizând conținutul sentinței, s-a observat că nu sânt

temeinice motivele expuse ce au condus la aplicarea limitei minime de

pedeapsă cu închisoare, prevăzute de lege pentru fiecare infracțiune în

parte, odată ce nu s-a ținut cont de personalitatea inculpatului, de

circumstanțele cauzei, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării acestuia. Prin urmare, în partea pedepsei aplicate inculpatului,

instanța de apel a apreciat sentința atacată ca fiind lovită de nulitate, motiv

pentru care a fost impusă casarea în respectiva parte.

Soluționând chestiunea cu privire la pedeapsa penală în privința

inculpatului, instanța de apel a menționat că a ținut cont de dispozițiile art.

7, 61, 64, 75 și 84 Cod penal, și a marcat faptul că inculpatul Cazac S.

anterior a fost condamnat. Infracțiunile comise de inculpat, ce servesc

obiectul cauzei penale, conform art. 16 Cod penal, se clasifică ca fiind din

categoria celor deosebit de grave și grave, nefiind stabilite careva

circumstanțe atenuante.

În cursul celor enunțate, instanța de apel, întru atingerea scopului

prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal, față de inculpat, a stabilit

oportunitatea și rezonabilitatea aplicării pedepsei principale prevăzute de

lege – închisoare, precum și a pedepselor complementare. Concomitent a

susținut aplicarea și prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, care

reglementează aplicarea pedepsei în cazul unui concurs de infracțiuni, or,

inculpatul Cazac S. a săvârșit trei infracțiuni, fără să fi fost condamnat

pentru vreuna dintre ele. Instanța de a apel a considerat că nu a fost

constatat un careva temei legal pentru aplicarea pedepsei mai blânde decât

cea prevăzută de lege, deoarece în cauză nu au fost stabilite circumstanțe

excepționale, ce ar permite aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.

Sub aspectul cererii de apel declarate de partea vătămată Cucu O.,

instanța de apel, analizând motivele invocate ce vizează soluționarea

acțiunii civile în procesul penal, a observat că prima instanță nu s-a expus

motivat asupra acțiunii civile, deoarece în sentință nu s-a regăsit cazul

excepțional când, pentru a stabilit exact suma despăgubirilor cuvenite

părții civile Cucu O., ar trebui amânată judecarea cauzei, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă. Conform

11

sentinței, inculpatul, prin escrocherie, a dobândit ilicit de la XXXXX. suma

de 12000 lei și de la Cucu O. suma de 20000 Euro și 2000 dolari SUA, care

conform cursului oficial al BNM, la acel moment constituia echivalentul a

370 000 lei, și, respectiv, 26 880 lei, ce constituie în total 396 880 lei. În atare

situație, s-a constatat cu certitudine prejudiciul material produs prin

infracțiune. Procedând în asemenea mod, prima instanță n-a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 219 alin. (1)-(4) și art. 220 alin. (1)-(3) Cod

de procedură penală, astfel încât s-a comis o eroare judiciară. Instanța de

apel a considerat necesară corectarea acestei omisiuni, motiv pentru care a

fost impusă casarea sentinței atacate, în partea soluționării acțiunii civile și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, în partea respectivă.

Soluționând acțiunea civilă, în partea prejudiciului material produs

prin infracțiune prin prisma apelului declarat de partea vătămată Cucu O.,

au fost aplicate prevederile art. 219 alin. (4), art. 220 și art. 387 alin. (1) Cod

de procedură penală, apreciind că sunt dovedite temeiurile și mărimea

prejudiciului material cauzat, concomitent instanța de apel a constatat că în

rezultatul infracțiunii săvârșite de inculpat, părții vătămate Cucu O. i-au

fost cauzate suferințele psihice. La evaluarea cuantumului despăgubirilor

materiale ale prejudiciului moral, instanța de apel a menționat luarea în

considerație a rezultatelor infracționale, care au influențat considerabil

starea psihică a părții vătămate. Referitor la solicitările părții vătămate cu

privire la încasarea cheltuielilor suportate pentru asistență juridică

calificată, instanța de apel a făcut referire la bonul de plată cu seria YL Nr.

457670, anexat la materialele cauzei, în care se indică că partea vătămată

Cucu O. a achitat serviciile pentru asistența juridică acordată de avocat în

suma de 4 000 lei, astfel făcând referire la dispozițiile art. 217 – 219 și art.

385 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală, a fost considerat că este

dovedit cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile

judiciare, motiv pentru care au fost admise, iar potrivit prevederilor legale

menționate, aceste cheltuieli judiciare au fost puse în sarcina inculpatului

Cazac S.

În afară de temeiurile invocate în cererile formulate de apelanți,

examinând aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform cerințelor din

articolul 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel a

considerat că nu există alte temeiuri de a interveni în sentință.

aprilie 2018, la data de 10 mai 2018, a declarat recurs ordinar avocatul

Spoială Sergiu în numele inculpatului Cazac Serghei, prin care, indicând în

12

calitate de temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5) și 8) Cod

de procedură penală, a solicitat casarea deciziei cu emiterea unei noi

hotărâri prin care inculpatul Cazac Serghei să fie declarat nevinovat de

infracțiunile care i se impută.

În susținerea recursului declarat, avocatul a expus următoarele:

- întreaga acuzare este bazată doar pe declarațiile părților vătămate,

acestea fiind examinate de către instanța de fond, care la fel a ajuns la

concluzia că în acțiunile lui Cazac S. există careva componență de

infracțiune, deoarece declarațiile părților vătămate și a martorilor se

contrazic și sunt diferite în perioade diferite, fiind contrare celor date la

faza de urmărire penală, astfel consideră că nu a fost dovedită vinovăția

inculpatului prin probe pertinente și concludente;

- instanța de apel nu a verificat probele existente la materialele

cauzei, nu a argumentat poziția din punct de vedere legal cu privire la

casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei și în partea soluționării

acțiunii civile, în materialele cauzei sunt neclarități, fiind circumstanțe ce

nu au fost demonstrate de către partea acuzării în sensul veridicității și

părții apărării nefiind acordate aceleași posibilități în vederea combaterii

acestora, în actul de învinuire a fost specificat faptul că inculpatul a

recunoscut vina, însă aceasta nu corespunde adevărului, ținând cont de

faptul că respectiva cauză a fost examinată în procedură generală,

circumstanțele care au avut loc în realitate au fost declarate de inculpat însă

au fost camuflate de către urmărirea penală, la faza căreia, au fost emise

acte cu derogări de la prevederile legale în sensul consecutivității acestora,

nu este clar care este grupul criminal organizat din care face parte

inculpatul, au avut loc încălcări la reținerea inculpatului;

- critică motivarea deciziei deoarece a avut loc condamnarea

inculpatului doar în baza declarațiilor părților vătămate, care sunt diferite

pe parcursul examinării cauzei;

- a solicitat achitarea inculpatului pe toate capetele de învinuire, iar în

rest, recurentul a invocat motive identice celor din apel.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Sergiu Crijanovschi, prin care și-a expus poziția privind dispunerea

inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal lărgit conchide că acesta urmează a fi admis, din alte motive decât

cele indicate în recurs, cu casarea parțială a sentinței și deciziei instanței de

apel, reieșind din raționamentele expuse în continuare.

13

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța admite recursul, casează, parțial sau total,

hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se

agravează situația condamnatului.

Potrivit cererii de recurs declarată de către avocatul Spoială Sergiu în

numele inculpatului Cazac Serghei, au fost indicate în calitate de temeiuri

pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5) și pct.8) Cod de procedură

penală. Însă, nu este specificat, în sensul normelor indicate, care este și în

ce constă concret, eroarea de drept admisă de către instanța de apel la

judecarea cauzei. Ca argumente, este selectată, pentru susținerea poziției

date, următorul text: „întreaga acuzare este bazată doar pe declarațiile părților

vătămate, instanța de apel nu a verificat probele existente la materialele cauzei, de

către urmărirea penală, au fost emise acte cu derogări de la prevederile legale în

sensul consecutivității acestora, concomitent criticând motivarea deciziei deoarece

a avut loc condamnarea inculpatului doar în baza declarațiilor părților vătămate,

iar în rest reiterând motivele indicate în cererea de apel”.

Colegiul penal lărgit respinge aceste argumente, care în opinia

recurentului susțin temeiurile pentru recurs indicate prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 5) și 8 Cod de procedură penală, or, respectivele în

concentrația sa reprezintă o critică asupra aprecierii probelor puse de către

instanța de apel la baza condamnării inculpatului, critică care în opinia sa

este justificată și impune necesitatea casării deciziei atacate.

În contextul dat, Colegiul penal lărgit reține că art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs,

a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu

sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei

pentru recurs separat. În acest sens, este necesar de a menționa că potrivit

art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Totodată, Colegiul penal lărgit statuează că, critica aprecierii

probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu

poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs

ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra

chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau

material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de

judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța

de recurs. În contextul dat, Colegiul penal lărgit reiterează că instanța de

14

recurs verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate,

exclusiv prin prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs,

prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Suplimentar celor menționate, Colegiul penal lărgit constată că

instanța de apel și-a motivat pe deplin soluția adoptată în privința

vinovăției inculpatului, prin statuările expuse la pct. 4.1. al prezentei

decizii, pe care instanța de recurs le însușește și care nu necesită o reiterare

suplimentară din motivul temeiniciei lor, concomitent reținând și

corectitudinea constatării, calificării și încadrării juridice faptelor

inculpatului Cazac Serghei reieșind din legislația pertinentă ce era în

vigoare la acel moment, stabilit și faptul că instanța de apel s-a expus

asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, acordându-le

aprecierea corespunzătoare, fiecărui argument în parte.

De asemenea, Colegiul penal lărgit se raliază la poziția instanței de

apel, care just a respins alegațiile părții apărării privind nevinovăția

inculpatului Cazac Serghei, or, instanța de apel examinând aceleași

argumente ce au fost înaintate în prezentul recurs de către partea apărării,

sub aspectul că probele prezentate în sprijinul învinuirii nu dovedesc

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor imputate, fiind corect

apreciate ca nefondate, reieșind din considerentele că, atât urmărirea

penală, cât și judecarea cauzei în primă instanță s-au desfășurat în strictă

conformitate cu prevederile legislației procesual-penale și respectiv nu se

constată încălcări care atrag nulitatea probelor administrate și a actelor

procedurale efectuate. De asemenea este plauzibilă poziția instanței de apel

cu privire la faptul că, starea de fapt și de drept stabilită prin sentință,

concordă cu probele administrate și apreciate de prima instanță. Instanța

de apel concluzionând că probele prezentate în ședința de judecată și puse

la baza sentinței, fiind obținute legal, au fost admisibile conform

prevederilor art. 95 Cod de procedură penală și au fost apreciate conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, opinând că sentința

cuprinde elementele definitorii condamnării prevăzute de art. 394 alin. (1)

și (2) Cod de procedură penală, astfel au fost descrise faptele criminale,

considerate ca fiind dovedite, forma și gradul de vinovăție a inculpatului

Cazac S., motivele și consecințele infracțiunilor săvârșite, probele pe care se

întemeiază concluziile instanței de judecată, motiv din care au fost respinse

argumentele părții apărării privind nevinovăția inculpatului Cazac Serghei.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că nu s-au confirmat erorile

invocate de către recurent, or, având în vedere motivarea și statuarea

explicită a instanței de apel privind soluția emisă, s-a stabilit că instanța de

15

apel a dat răspuns la toate argumentele părții apărării, invocate în cererea

de apel, decizia atacată fiind întemeiată și adoptată în corespundere cu

normele procesual-penale.

În continuare, Colegiul penal lărgit consideră necesar de menționat

că, deși recurentul își întemeiază recursul pe prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 5) și pct. 8) Cod de procedură penală, ținând cont de faptul că în

intervalul de timp de la emiterea deciziei instanței de apel și până la

prezenta judecare, au survenit modificări în conținutul art. 190 Cod penal,

faptele inculpatului Cazac Serghei fiind încadrate inclusiv și în

componența infracțiunii respectivei, modificări care înlesnesc situația

inculpatului, astfel, a fost regăsită impunerea intervenirii în respectiva

parte de condamnare, care atrage după sine și implicarea în partea stabilirii

pedepsei în baza art. 84 Cod penal, prin admiterea recursului declarat, din

alte motive decât cele invocate de către recurent, casarea deciziei instanței

de apel și a sentinței, cu rejudecarea cauzei în aceste părți și emiterea unei

noi hotărâri.

Colegiul penal lărgit a stabilit că, la momentul judecării cauzei de

către prima instanță și instanța de apel privind constatarea vinovăției și

condamnarea inculpatului Cazac Serghei pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b) c) Cod penal, norma respectivă,

raportată la caz, avea următorul conținut: „Escrocheria, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere,

săvârșită de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile, se pedepsește cu amendă în mărime de la 850 la

1350 unități convenționale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele

cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de până la 3 ani”.

Inculpatului Cazac Serghei, prin decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 27 februarie 2018, pe acest capăt de învinuire, i-a fost

stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de 4 ani și 6 luni, iar în baza

art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, i s-a stabilit pedeapsa definitivă cu închisoare pe un

termen de 13 (treisprezece) ani, cu executarea în penitenciar de tip închis, și

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere sau de a exercita

activități în domeniul circulației drogurilor, etnobotanicelor sau

analoagelor și în domeniul administrării și gestionării mijloacelor

financiare și bunurilor materiale, pe termen de 5 (cinci).

Colegiul penal lărgit, sub aces aspect, luând în considerație

prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală potrivit căruia:

16

„instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților”, situația regăsită la caz

prin prisma temeiului de drept, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 13) Cod

pe procedură penală, potrivit căruia: „a intervenit o lege penală mai favorabilă

condamnatului”, consideră necesar de a casa hotărârile instanțelor inferioare

în partea condamnării inculpatului Cazac Serghei în baza art. 190 alin. (2)

lit. c) Cod penal, reieșind din faptul că, prin Legea pentru modificarea unor

acte legislative nr. 179 din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, dispoziția

art. 190 Cod penal a suferit modificări, fiind exclusă lit. c) din alin. (2) a

normei enunțate.

Potrivit prevederilor art. 113 Cod penal, calificarea oficială a

infracțiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale de către

persoanele care efectuează urmărirea penală și de către judecători, iar

noțiunea de calificare a infracțiunii cuprinde determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite

și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit conchide că prin

sentința primei instanțe și decizia instanței de apel în sarcina inculpatului

Cazac Serghei a fost reținut faptul că, la 04.02.2013, cu scopul dobândirii

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, împreună cu

persoane neidentificate de organul de urmărirea penală, împărțind rolurile

între ei, sub pretextul acordării serviciilor de asistență juridică calificată cet.

XXXXX, deținut a Penitenciarului nr. 11 din mun. Bălți, neavând studiile

juridice necesare și nefiind implicat în activitatea de avocatură, prin

intermediul convorbirilor telefonice și a metodei convingerii personale, a

influențat-o pe XXXXX, locuitoare a XXXXX, care este concubina XXXXX,

să se deplaseze în XXXXX, unde la data de 05.02.2013, aproximativ la orele

10:00, aflându-se în barul „XXXXX”, amplasat pe s XXXXX, întâlnindu-se

cu XXXXX, prin înșelăciune a primit de la aceasta bani în sumă de 12000

lei, pe care i-a folosit în interes personal, pricinuindu-i astfel părții

vătămate XXXXX un prejudiciu material în proporții considerabile și cu

banii sustrași de la locul comiterii infracțiunii s-a eschivat.

Fapta constatată de către prima instanță și instanța de apel este pe

deplin reținută și de către Colegiul penal lărgit ca fiind dovedită prin

cumulul de probe descrise în sentință (pct. 6-9; 29-30; ) și în decizia

instanței de apel (pct. 11-12.7.) apreciate corect prin prisma prevederilor

art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc

17

vinovăția inculpatului, care sunt însușite și de către instanța de recurs

ordinar, chestiune conformată practicii CtEDO (hotărârea în cauza Albert c.

României din 16.02.2010, pct. 37) și a căror reapreciere nu este necesară.

Astfel, acțiunile inculpatului Cazac Serghei au fost încadrate în baza

art. 190 alin. (2) lit. b) c) Cod penal, dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită de două sau mai

multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Verificând încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza

probelor cercetate detaliat de către instanța de fond și de apel, instanța de

recurs consideră necesar de a exclude acest calificativ, reieșind din

prevederile art. 10 Cod penal, al Legii nr. 179 din 26.07.2018 pentru

modificarea a unor acte legislative în vigoare din 17.08.2018, adoptată după

emiterea deciziei instanței de apel, prin care au survenit noile modificări la

art. 190 Cod penal.

Astfel, potrivit noilor prevederi, se consideră infracțiune de

escrocherie, art. 190 alin. (1) Cod penal ”dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei

fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului,

părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al

încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă

încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau

viclean care a produs daune considerabile, ”. Indiciile calificativ prevăzute

de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, „ cu cauzarea de daune în proporții

considerabile” a fost abrogat.

Având în vedere cele menționate, Colegiul penal lărgit consideră

necesar de a casa sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 27

septembrie 2017, și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

27 februarie 2018, în partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului și

stabilirii pedepsei, ținând cont de dispozițiile din art. 10 alin. (1) Cod penal,

care prevede că „ Legea penală care înlătură caracterul infracțional al

faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația

persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde

asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în

vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa

ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.”

Pe cale de consecință Colegiul penal lărgit, ține să menționeze că din

conținutul noilor modificări ale art. 190 Cod penal, reiese că legislatorul a

concretizat acțiunile și consecințele prejudiciabile prin care se comite

18

infracțiunea de escrocherie „dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin inducerea în eroare a unei sau mai multor persoane care a cauzat

daune considerabile”, mai mult, legislatorul a adoptat un concept mai

concret a metodelor prin care se comite dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane, în cazul de escrocherie și anume: a) prin inducerea în eroare a

uneia sau mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase; b) prin inducerea în eroare a unei sau mai multor persoane

prin prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate.

Astfel, instanța de recurs subliniază faptul că, prin modificările

legislative ale art. 190 Cod penal, nu s-au decriminalizat acțiunile

inculpatului Cazac Serghei, legislatorul nu a schimbat conceptul de

escrocherie sau conținutul ei, ci ținând cont de recomandările CtEDO,

recomandările naționale și internaționale, precum și de Hotărârile Curții

Constituționale a RM privitor la claritatea și previzibilitatea normei penale,

a înlocuit sintagmele prea generale, cum erau „ înșelăciunea sau abuzul de

încredere”, cu fapte prejudiciabile, metode și mijloace de comitere a

escrocheriei mai concrete, mai clare.

Reieșind din cele constatate, Colegiul penal lărgit, urmează a exclude

calificativul ,,cu cauzarea de daune în proporții considerabile” prevăzut la

lit. c) din condamnarea pe art. 190 Cod penal, a lui Cazac Serghei, ultimul

considerându-se condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, fapt

ce nu vine în agravarea situației inculpatului Cazac Serghei în propria cale

de atac, dar din contra ușurează situația acestuia, având impact direct

asupra pedepsei cu închisoare stabilită pe acest capăt de învinuire de către

instanța de apel.

De asemenea, Colegiul penal lărgit consemnează că, la stabilirea

pedepsei inculpatului va ține cont în deplină măsură de prevederile art. 75

Cod penal, care stipulează că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului Cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului Cod.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca

fiind acele reguli, principii, prevăzute în Codul penal, de care instanța de

judecată trebuie să țină seamă la stabilirea felului, duratei ori cuantumului

pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se

stabilește având în vedere persoana celui vinovat care include date privind

gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială,

19

prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului

până sau după săvârșirea infracțiunii.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, persoanei declarate vinovate

trebuie să i se aplice o pedeapsă, echitabilă, în limitele sancțiunii articolului

în baza căruia persoana se declară vinovată.

Colegiul penal lărgit la individualizarea pedepsei inculpatului va ține

cont în măsura deplină de principiile generale de individualizare a

pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea vinovatului,

care este anterior condamnat de mai multe ori, inclusiv pentru comiterea

unor infracțiuni similare, nu este angajat în câmpul muncii, precum și

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia.

În prezența constatărilor nominalizate, având în vedere că temeiurile

invocate de către recurent nu s-au confirmat, iar alte erori de drept,

apreciate din oficiu, nefiind stabilite, decât faptul că în procesul judecării

cauzei a intervenit o lege mai favorabilă inculpatului Cazac Serghei, care va

fi aplicată corespunzător, recursul declarat de către avocatul Sopoială

Sergiu, urmează a fi admis din alte motive decât cele invocate de recurent.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit urmează să decidă admiterea

recursului ordinar declarat de către apărătorul inculpatului, cu casarea

parțială a sentinței și deciziei instanței de apel în latura condamnării lui

Cazac Serghei în baza art. 190 alin. (2) lit.b) și c) Cod penal, cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Spoială Sergiu în

numele inculpatului Cazac Serghei, casează parțial sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 27 septembrie 2017, în partea condamnării lui

Cazac Serghei XXXXX în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal și decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2018, în partea

stabilirii pedepsei în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, rejudecă cauza în

această parte și pronunță o nouă hotărâre, prin care:

Cazac Serghei XXXXX se consideră condamnat în baza art. 190 alin.

(2) lit. b) Cod penal (în redacția din 26.07.2018), la pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 4 (patru) ani și 5 (cinci) luni.

20

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumulul parțial al pedepsei stabilite prin prezenta decizie cu

pedepsele stabilite prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 27 februarie 2018 în baza art. 2171 alin. (4) lit. b), d) și art. 190 alin. (5)

Cod penal, lui Cazac Serghei XXXXX i se stabilește pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare, pe un termen de 12 (doisprezece) ani și 11

(unsprezece) luni, cu executare în penitenciar de tip închis și cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții de răspundere sau de a exercita activități în

domeniul circulației drogurilor, etnobotanicelor sau analoagelor și în

domeniul administrării și gestionării mijloacelor financiare și bunurilor

materiale pe un termen de 5 (cinci) ani.

Termenul executării pedepsei stabilite lui Cazac Serghei XXXXX

urmează a fi calculat din momentul reținerii acestuia, cu includerea în acest

termen a perioadei reținerii și aflării în stare de arest preventiv – de la 22

noiembrie 2014 și până la 29 februarie 2016.

În rest, dispozițiile sentinței în partea laturii penale și ale deciziei, se

mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 decembrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

Nicolae Craiu

21