1ra-674/19 — Art. 217 1 alin. 3 lit. b, f, 2171 alin. 3 lit. b, f Cp

1ra-674/19 — Art. 217 1 alin. 3 lit. b, f, 2171 alin. 3 lit. b, f Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-674/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

16 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte: Timofti Vladimir

judecători: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de avocatul

Sîrbu Violeta în numele inculpatului Crețu Cristian, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

Crețu Cristian XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.08.2018 – 18.10.2018;

Instanța de apel: 06.11.2018 – 12.12.2018;

Instanța de recurs: 14.02.2019 – 16.07.2019;

A C O N S T A T AT :

în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Crețu Cristian a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin.(3)

lit. b) și f) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 2 ani cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții de gestionare a substanțelor chimice și farmaceutice pe

un termen de 3 ani.

Crețu Cristian a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 2171 alin.(3) lit. b) și f) Cod penal și cu aplicarea prevederilor art. 3641

alin.(8) Cod de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 2 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a substanțelor chimice și

farmaceutice pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, lui Crețu Cristian i s-a stabilit pedeapsa definitivă

sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a substanțelor

chimice și farmaceutice, pe un termen de 3 ani.

1

În temeiul art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Crețu Cristian a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani, cu obligarea lui Crețu

Cristian să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului care exercită

controlul asupra comportării condamnatului.

S-au încasat de la Crețu Cristian în beneficiul statului cheltuielile de judecată

în mărime de 3 360 de lei.

urmărind scopul înstrăinării ilegale a drogurilor, din interes material, în scopul

obținerii profitului bănesc, în urma înțelegerii prealabile cu Sîtnic Ion, pe

parcursul anului 2018, au intrat în posesia ilegală a drogurilor sub formă de

marijuană în proporții mari, iar la 14.05.2018, aproximativ la ora 21:00 – 22:00,

aflându-se la intersecția str. Zadnipru și M. Sadoveanu din mun. Chișinău, i-au

înstrăinat ilegal lui Boliubah Alexandru droguri sub formă de marijuană

împachetate într-un pachet de polietilenă de tip zip-lock contra sumei de 3 000 de

lei și 20 de euro, pe care Bolibah Alexandru le-a păstrat în scop de înstrăinare la

domiciliul său din apartamentul nr. 100 de pe str. Gh. Madan 46/1 din mun.

Chișinău, iar în cadrul percheziției apartamentului respectiv efectuată la

15.05.2018, ora 15:46 au fost depistate și ridicate: un cântar electronic de

dimensiuni mici destinat cântăririi drogurilor, un pachet de tip zip-lock de

dimensiuni medii cu mase vegetale uscate cu aspect de inflorescențe cu miros

specific, care potrivit raportului de expertiză nr.34/12/1-R-2493 din 13.06.2018,

reprezintă marijuană, adică substanță stupefiantă cu cantitatea de 18,69 g, adică

droguri în proporții mari.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Crețu Cristian a comis infracțiunea

prevăzută de art.2171 alin.(3) lit.b) și f) din Cod penal, după indicii calificativi

„păstrarea ilegală de droguri, săvârșită în scop de înstrăinare, precum și

înstrăinarea ilegală a drogurilor, săvârșită de către mai multe persoane, în

proporții mari”.

Tot el, urmărind scopul înstrăinării ilegale a drogurilor, din interes material,

în scopul obținerii profitului bănesc, în urma înțelegerii prealabile cu Sîtnic Ion, pe

parcursul anului 2018, au intrat în posesia ilegală a drogurilor sub formă de

marijuană în proporții mari, iar la 16.05.2018, aproximativ la ora 23:30, aflându-

se în stradă pe adresa str. Ion Inculeț 105 din mun. Chișinău, i-a înstrăinat ilegal

investigatorului sub acoperire Boliubah Alexandru un pachet din polietilenă de

dimensiuni mijlocii în care se aflau 10 pachețele de polietilenă tip zip-lock contra

sumei de 1 000 de lei, concomitent transmițându-i 4 000 de lei în contul drogurilor

procurate anterior, iar potrivit raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-2496 din

28.06.2018 s-a constatat că cele zece mase vegetale uscate de culoare verde-

cafenie reprezintă marijuana, care se atribuie la substanțe stupefiante cu masa

totală de 10,4 g, ceea ce reprezintă droguri în proporții mari.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Crețu Cristian a comis infracțiunea

prevăzută de art. 217/1 alin.(3) lit. b) și f) din Cod penal, după indicii calificativi

„păstrarea ilegală de droguri, săvârșită în scop de înstrăinare, precum și

înstrăinarea ilegală a drogurilor, săvârșită de către mai multe persoane, în

proporții mari”.

2

oficiul Rîșcani, Recean Roman, care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială

a sentinței instanței de fond în partea stabilirii pedepsei și a soluționării soartei

corpului delict și emiterea unei decizii în această parte, prin care lui Crețu Cristian,

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.2171 alin.(3) lit. b) și f) Cod penal,

a-i stabili pedeapsa cu închisoare pe un termen de 4 ani cu executarea acesteia în

penitenciar de tip semi – închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și a

exercita o activitate legată de circulația drogurilor, etnobotanicelor și analogilor

lor, precum și a medicamentelor ce au circuit restrâns pe un termen de 4 ani; lui

Crețu Cristian, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin.(3) lit. b) și

f) Cod penal, a-i stabili pedeapsa cu închisoare pe un termen de 4 ani cu executarea

acesteia în penitenciar de tip semi – închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

și a exercita o activitate legată de circulația drogurilor, etnobotanicelor și

analogilor lor, precum și a medicamentelor ce au circuit restrâns pe un termen de

4 ani; în temeiul art. 84 Cod penal, a-i stabili pedeapsa definitivă de 4 ani și 8 luni

de închisoare cu executarea acesteia în penitenciar de tip semi – închis, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții și a exercita o activitate legată de circulația drogurilor,

etnobotanicelor și analogilor lor, precum și a medicamentelor ce au circuit restrâns

pe un termen de 5 ani; Corpul delict: - telefonul mobil de model „Samsung S8” cu

nr. IMEI 355090088921624, care a fost anexat la cauza penală și transmis spre

păstrare în camera pentru corpuri delicte a IP Rîșcani a DP mun. Chișinău, să fie

confiscat în beneficiul statului ca obiect folosit la comiterea infracțiunii, invocând

următoarele argumente:

- instanța de fond a calificat corect acțiunile inculpatului, dar incorect a

individualizat pedeapsa acestuia și la fel, incorect a conchis de a suspenda

executarea pedepsei cu închisoarea aplicată în privința acestuia, deși inculpatul nu

a conștientizat pericolul social al faptelor comise. De asemenea, procurorul nu este

de acord cu modul soluționării soartei corpului delict – telefonul mobil de model

„Samsung S8”, care în opinia procurorului a fost utilizat la comiterea infracțiunii;

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel și avocatul Sîrbu Violeta în numele

inculpatului Crețu Cristian, care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a

sentinței instanței de fond în partea încasării cheltuielilor de judecată și emiterea

unei decizii în această parte, prin care să fie respinsă cerința procurorului privind

încasarea de la inculpat a cheltuielilor de judecată în mărime de 3 360 de lei,

invocând următoarele argumente:

- cheltuielile de judecată nu pot fi încasate de la inculpat, deoarece art. 227

alin.(3) Cod de procedură penală prevede că acestea se plătesc din bugetul de stat.

2018, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Sîrbu Violeta în numele

inculpatului Crețu Cristian.

A fost admis apelul declarat de către procuror, casată sentința parțial în

partea stabilirii pedepsei și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Crețu Cristian, recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b) și f) și

2171 alin. (3) lit. b) și f) Cod penal, i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

3

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

conchis corect că, inculpatul Crețu Cristian este vinovat de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 2171 alin.(3) lit. b) și f) Cod penal (episodul din

14.05.2018) și 2171 alin.(3) lit. b) și f) Cod penal (episodul din 14.05.2018), în

ambele cazuri după semnele calificative „păstrarea ilegală de droguri, săvârșite în

scop de înstrăinare, precum și înstrăinarea ilegală a drogurilor, săvârșită de către

mai multe persoane, în proporții mari”.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului Crețu Cristian pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute la art.2171 alin.(3) lit.b) și f) Cod penal (14.05.2018) și

2171 alin.(3) lit.b) și f) Cod penal (episodul din 14.05.2018),, instanța de apel a

reiterat că articolul respectiv prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la 7 ani cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu

amendă în mărime de la 7 000 la 9 000 unități convenționale cu privarea de

dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.

Astfel, conform art.16 alin.(4) Cod penal, infracțiunea dată este una gravă.

Astfel, instanța de apel a considerat întemeiate alegațiile acuzării privind

blândețea pedepsei aplicate inculpatului, or, deși inculpatul nu a comis anterior

vreo infracțiune, acest fapt nu justifică aplicarea unei pedepse non-privative de

libertate față de inculpat, precum nu justifică aplicarea unei asemenea pedepse

nici faptul că, inculpatul a săvârșit prima dată o infracțiune, că se caracterizează

pozitiv sau că este angajat în câmpul muncii.

Revenind la scopul de prevenție a unei pedepse penale, instanța de apel a

ținut să reitereze că potrivit Raportului Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției

Sociale al Republicii Moldova pentru anul 2017, în decursul anului 2017 au fost

înregistrate 1269 infracțiuni legate de traficul de droguri și 792 de dosare de

anchetă penală pentru trafic de droguri au fost trimise în instanța de judecată.

În acest context, instanța de apel a menționat că inculpatul a comis prin

concurs două infracțiuni legate de circulația drogurilor.

Prin urmare, având în vedere circumstanțele cauzei elucidate supra, ținând

cont de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin.(2) din

Codul penal, reieșind din caracterul infracțiunilor, care potrivit prevederilor

art.16 alin.(4) Cod penal sunt grave, de limitele pedepsei prevăzute de art.2171

alin.(3) lit.b) și f) Cod penal și de noile limite de pedeapsă stabilite de art.3641

alin.(8) Cod de procedură penală, precum și că inculpatul a comis prin concurs

două infracțiuni legate de circulația drogurilor, de faptul că inculpatul și-a

recunoscut vina și s-a căit de cele comise și întrucât la materialele cauzei nu există

probe care ar atesta că pedeapsa sub formă de închisoare nu ar duce la corectarea

inculpatului, instanța de apel a considerat că, prima instanță a conchis corect că,

pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2171 alin.(3) lit. b) și f) Cod penal

(episodul din 14.05.2018) și de art.2171 alin.(3) lit. b) și f) Cod penal (episodul din

14.05.2018), cu aplicarea art. 84 alin.(1) Cod penal, în privința inculpatului Crețu

Cristian este rațională aplicarea pedepsei privative de libertate și i s-a stabilit

pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea

4

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, dar contrar concluziilor primei instanțe,

instanța de apel a dispus ca această pedeapsă să fie executată real, pedeapsa în

cauză fiind una de natură să restabilească echilibrul social perturbat prin

comiterea infracțiunii și să asigure, totodată, realizarea scopului legii penale.

Totodată, instanța de apel nu a intervenit în privința pedepsei

complementare – privarea inculpatului de dreptul de a ocupa funcții de gestionare

a substanțelor chimice și farmaceutice pe un termen de 3 ani, aceasta fiind

rezonabilă, suficientă și echitabilă.

În ceea ce privește cerința procurorului invocată în cererea de apel privind

soluționarea soartei corpului delict - telefonul mobil de model „Samsung S8”,

instanța de apel a considerat că prima instanță a conchis corect că acesta urmează

a fi restituit proprietarului Crețu Cristian după rămânerea definitivă a sentinței.

La examinarea prezentei cauze, procurorul nu a prezentat probe pertinente

și concludente care să demonstreze că telefonul mobil care a fost ridicat de la

inculpat și anexat la cauza penală în calitate de corp delict ar fi fost utilizat de către

Crețu Cristian la săvârșirea infracțiunilor de comiterea cărora ultimul este

învinuit.

În acest sens, partea apărării a prezentat instanței dovada că telefonul mobil

în cauză a fost procurat de către Crețu Cristian la 28.07.2017, adică anterior

perioadei în care inculpatul a comis infracțiunile (f.d.192 – 194).

Totodată, instanța de apel a considerat corectă soluția primei instanțe de

admitere a cerinței procurorului de încasare de la inculpatul Crețu Cristian în

beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 3 360 de lei.

Astfel, instanța de apel a reținut că efectuarea cheltuielilor judiciare într-o

cauză penală este provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune

desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a

comis-o și prin urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa

infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi

efectuat.

Prin urmare, raportând prevederile legale enunțate supra la circumstanțele

cauzei, instanța de apel a considerat că prima instanță a conchis corect că plata

cheltuielilor judiciare în mărime de 3 360 de lei urmează a fi pusă în sarcina

inculpatului Crețu Cristian, atâta timp cât acesta a comis infracțiunile imputate,

vina acestuia fiind dovedită în afara oricărui dubiu, iar efectuarea expertizelor

judiciare pentru stabilirea categoriei substanțelor stupefiante sau psihotrope a

avut la origini comportamentul infracțional al inculpatului (f.d.47 – 50, 76 – 80).

declară recurs ordinar avocatul Sîrbu Violeta în numele inculpatului Crețu

Cristian, prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței în

partea stabilirii pedepsei și încasării cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea unei

noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă cu aplicarea art. 90

Cod penal și respingerea cererii procurorului privind încasarea cheltuililor

judiciare.

5

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6) și 10)

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- Instanța de apel i-a stabilit inculpatului o pedeapsă prea aspră, or, acestuia

urma a-i fi aplicată pedeapsa cu suspendarea executării acesteia;

- Inculpatul anterior nu a comis infracțiuni, iar cantitatea de marijuana

depistată este nesemnificativă de 18,67 gr. și 10, 4 gr.;

- Art. 77 Cod penal nu prevede agravanta ”săvârșirea prin concurs a două

infracțiuni”, la care instanța de apel a făcut referire;

- Instanța de apel eronat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind chestiunea cheltuielilor judiciare și, contrar prevederilor normelor

de procedură penală, a dispus încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului.

inadmisibilității recursului ordinar declarat, deoarece pedeapsa stabilită de

instanța de apel este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante

prevăzute de art. 76 – 77 Cod penal, precum și efectele acestora prescrise în art.

78 Cod penal.

motivele invocate, Colegiul lărgit consideră că recursul urmează a fi respins, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Colegiul lărgit menționează că potrivit practicii judiciare constante erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Starea de fapt și de drept privind calificarea juridică a faptei săvârșite de

inculpat nu se critică.

Recurentul a invocat în recursul ordinar ca temei pct. 6) și 10) alin. (1) al art.

427 Cod de procedură penală.

8.1. Cu privire la argumentele recursului prin care se indică că, hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal lărgit constată

că temeiurile invocate de recurent în acest sens nu și-au găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide, că instanța de apel, judecând

cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, pe care

6

le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la concluzia de a menține sentința în

partea prin care s-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului

cheltuielile judiciare în sumă de 3360 lei, ce constituie cheltuieli pentru efectuarea

expertizei judiciare, or, stabilindu-se vinovăția inculpatului în săvârșirea unei

infracțiuni, acestuia îi revine obligația de a plăti statului toate cheltuielile efectuate

de la începerea urmării penale și până la punerea în executare a hotărârii de

condamnare.

Astfel, art. 227 Cod de procedură penală stipulează, (1) cheltuieli judiciare

sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal.

(2) Cheltuielile judiciare cuprind sumele:

1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate,

reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și

asistenților procedurali;

2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor delicte;

3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice garantate de

stat;

4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau

nimicite în procesul de efectuare a expertizei judiciare sau de reconstituire a faptei;

5) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

(3) Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate.

Potrivit art. 228 alin. (1) Cod de procedură penală, În modul prevăzut de legea

procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele

cheltuieli judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă,

asistenții procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții

legali ai părții vătămate, ai părții civile:

1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de

urmărire penală și în instanță;

2) cheltuielile de cazare;

3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal;

4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate în

urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de urmărire

penală sau a instanței.

(2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sînt obligate să

păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea vătămată,

reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul, traducătorul,

specialistul, expertul, martorul au participat în procesul penal la citarea organului

de urmărire penală sau a instanței.

(3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul

materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea însărcinării

respective.

(4) Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă

pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile cînd le-au executat în cadrul unei

însărcinări de serviciu.

7

(5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi

recuperate la cererea acestora în baza unei hotărîri a organului de urmărire penală

sau a instanței în mărimea stabilită de legislația în vigoare.

Totodată, în conformitate cu art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală

Cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul

statului.

(2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică

garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu

dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată

și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată

pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată

pe temeiuri de nereabilitare.

(3) Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial,

condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de

insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența

substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

(4) În cazul condamnării câtorva persoane în aceeași cauză, cheltuielile

judiciare se repartizează în dependență de vinovăția, gradul de răspundere și

situația materială a fiecăreia din ele.

(5) În cazul încetării urmăririi penale în urma împăcării părții vătămate cu

învinuitul, inculpatul, instanța de judecată poate trece cheltuielile judiciare în

sarcina părții vătămate, a învinuitului, inculpatului sau numai a uneia din părți.

(6) În caz de deces al condamnatului până la intrarea în vigoare a sentinței,

cheltuielile judiciare nu pot fi puse în sarcina succesorilor lui.

(7) În cazul condamnaților minori, pot fi obligați la achitarea cheltuielilor

judiciare părinții sau tutorii minorului condamnat dacă se constată că ei au avut

neajunsuri serioase la îndeplinirea obligațiilor lor față de minor.

Prin urmare, suma de 3360 lei este compusă din efectuarea expertizelor

judiciare pentru stabilirea categoriei substanțelor stupefiante sau psihotrope, or,

instanța de apel întemeiat a reținut precum că, efectuarea cheltuielilor judiciare

într-o cauză penală este provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune

desfășarea urmării penale și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui

ce a comis-o, ca urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa

infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi

efectuat.

Totodată, Colegiul penal lărgit atestă, că aceste cheltuielile urmează a fi

suportate de către inculpat, deoarece obligația acestuia de a suporta cheltuielile

judiciare este principială și integrală: întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în

mod inevitabil desfășurarea urmării penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica

pedeapsa infractorului, obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în

principal acestuia, chiar dacă partea vătămată și partea civilă au determinat, prin

cererile lor, producerea unor cheltuieli; de asemenea, obligația de a suporta

8

cheltuielile judiciare este integrală, incluzând toate cheltuielile necesare pentru

pronunțarea unei hotărâri de condamnare de către prima instanță.

8.2. Sunt neîntemeiate, în opinia Colegiului penal lărgit, și argumentele

recurentului privind individualizarea incorectă a pedepsei stabilite inculpatului

sub aspectul temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, care stabilește că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Astfel, analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului

privind aplicarea față de inculpat a unei pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, Colegiul lărgit constată, că astfel de temei nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, iar motivarea instanței de apel

instanța de recurs ordinar o susține și repetarea căreia nu o consideră necesară.

În acest sens Colegiul penal lărgit reiterează, că potrivit prevederilor art. 7 Cod

penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului,

cât și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai

aspră din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Conform deciziei instanței de apel, inculpatul a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. b) și f) și 2171 alin. (3) lit. b) și f) Cod penal,

a cărui sancțiune prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de la 3 la 5 ani.

La aplicarea pedepsei cu închisoarea inculpatului, instanța de judecată a ținut

cont de personalitatea inculpatului, de gravitatea infracțiunii săvârșite și anume

de faptul că a comis două infracțiun grave, de atitudinea ultimului față de cele

săvârșite, și-a recunoscut vina în cele incriminate, cât și a comis prin concurs două

infracțiuni legate de circulația drogurilor.

Totodată, ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii prevăzute de

9

art. 3641 Codul de procedura penală, deoarece inculpatul a recunoscut vina și nu a

solicitat să fie administrate probe noi, astfel încât instanța a concluzionat că din

probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt constatate și că sunt

suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei

pedepse, prin urmare, inculpatul a beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3 a

limitelor de pedeapsă.

Astfel, Colegiul penal consideră, că instanța de apel, individualizând pedeapsa

inculpatului au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au motivat

aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii în baza tuturor circumstanțelor

constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei, Colegiul lărgit

consideră, că instanța de apel corect a concluzionat că o pedeapsă mai blândă din

numărul celor menționate în sancțiunea normei incriminate inculpatului, nu va

asigura scopul pedepsei.

Potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție

și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. În acest caz, instanța de

judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate, dacă în termenul de probă pe

care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Astfel, referitor la argumentele recurentului privind neaplicarea în privința

inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de recurs remarcă că textul

art. 90 alin. (1) Cod penal, prin sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația

instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme, în speță nefiind

stabilite careva circumstanțe care ar face posibilă aplicarea în privința inculpatului

a suspendării executării pedepsei închisorii stabilite de către instanțele de

judecată, cu atât mai mult că inculpatul a săvârșit infracțiunea în termenul de

probație stabilit printr-o altă sentință.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal lărgit reține, că la stabilirea

pedepsei inculpatului Crețu Cristian, pentru infracțiunile comise, instanța de apel

nu a comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului este una corectă,

deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar argumentele

recursului în acest sens sunt neîntemeiate.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit a ajuns la concluzia că,

temeiurile invocate de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de

erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată

este legală și întemeiată, deoarece la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, considerente din care Colegiul lărgit conchide că, recursul ordinar declarat

10

de avocatul Sîrbu Violeta în numele inculpatului Crețu Cristian, urmează a fi

respins ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Sîrbu Violeta în

numele inculpatului Crețu Cristian împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 12 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui Crețu Cristian

XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

11