1ra-1890/2019 — art. 217-5 alin.1; 217 alin. 3 lit. e CP

1ra-1890/2019 — art. 217-5 alin.1; 217 alin. 3 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1890/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2019, în

cauza penală privindu-l pe

Iachim Vitalie Xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat

r-nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Vitalie Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 2175 alin. (1) din Cod penal, la amendă în mărime de 800 unități

convenționale, ceea ce constituie 40 000 lei;

- art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

gestionare a substanțelor chimice și farmaceutice, pe un termen de 3 ani.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă sub formă de

închisoare, pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a substanțelor chimice și

farmaceutice, pe un termen de 3 ani și amendă în mărime de 800 unități

convenționale, ceea ce constituie 40 000 lei, prin prisma art. 87 alin. (2) Cod penal,

pedepsele cumulate urmează a fi executate de sine stătător.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumulul de sentințe, la pedeapsa

stabilită prin prezenta sentință, s-a adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei

stabilite prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 31.05.2007 și i s-a

stabilit lui Iachim V., pedeapsă definitivă sub formă de închisoare, pe un termen de 6

ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de gestionare a substanțelor chimice și farmaceutice, pe un termen de 3 ani și

amendă în mărime de 800 unități convenționale, ceea ce constituie 40 000,00 lei.

1

Conform art. 87 alin. (2) Cod penal, s-a dispus ca pedepsele cu închisoarea și

amenda în beneficiul statului, se execută de sine stătător.

S-a respins cererea acuzatorului de stat privind încasarea de la Iachim V., în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 2145 lei.

fiind persoană care se deține într-o instituție penitenciară, a comis consumul ilegal

de droguri în următoarele circumstanțe. La data de 15.11.2017, în jurul orelor 07:45,

condamnatul Iachim Vitalie, deținut în Penitenciarul nr. 4 Cricova, amplasat în mun.

Chișinău, or. Cricova, str. Luceafărul 9, a fost depistat de angajații instituției având

comportament suspect. Fiind efectuată perchiziție la locul de dormit a

condamnatului, amplasat în prima secție, etajul 2, sectorul nr. 2, sub salteaua de pe

pat a fost depistat și ridicat un „muștuc” confecționat artizanal din lemn, în

interiorul căruia se aflau depuneri uleioase de culoare cafenie cu miros specific, pe

care Iachim Vitalie îl păstra pentru fumat. Fiind suspectat de consumul drogurilor pe

teritoriul penitenciarului, pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei,

condamnatul Iachim Vitalie a fost transportat la Dispensarul Republican de

Narcologie. Conform procesului-verbal al examinării medicale de constatare a

faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr. 6715, întocmit

la 15 noiembrie 2017 ora 15:20 în privința lui Iachim Vitalie, a fost emisă concluzia:

stare de ebrietate provocată de stupefiante (canabinoide).

Tot el, fiind deținut în baza sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

31.05.2007 în Penitenciarul nr. 4, Cricova, cu adresa mun. Chișinău, or. Cricova, str.

Luceafărul, 9, în împrejurări nestabilite de către organul de urmărire penală a intrat

în posesia a unei cantități de rășină de cannabis, ascunzând-o și păstrând-o

împreună cu un muștuc, confecționat artizanal, sub salteaua patului de dormit,

amplasat în secția de trai nr. 1, sectorul nr. 2, până la 15 noiembrie 2017, ora 07:50,

când a fost efectuată percheziția în încăperea respectivă. Conform rezultatelor

percheziției efectuate în secția de trai nr. 1, sectorul nr. 2 al Penitenciarului nr. 4

Cricova, sub salteaua patului etajat, al deținutului Iachim Vitalie, a fost depistat și

ridicat un muștuc confecționat artizanal, din lemn în care se conțineau depuneri

uleioase de culoare cafenie. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.

34/12/1-R-506 din 14.02.2018, depunerile ce se conțin în dispozitivul artizanal din

lemn, depistat și ridicat la 15.11.2017, sub salteaua patului deținutului Iachim Vitalie

reprezintă rășină de cannabis, materie uscată, cu masa de 0,055 g, care se atribuie la

substanțe stupefiante. Conform listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor

care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora,

aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006, substanța rășină de

cannabis cu masa de 0,055 g, constituie proporții mari.

numele inculpatului Iachim Vitalie, prin care a solicitat casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care să fie dispusă încetarea procesului penal în privința inculpatului Iachim Vitalie.

În motivarea apelului a indicat:

2

-în cadrul ședinței preliminare, de către apărare au fost înaintate două cereri

prin care s-au solicitat de a fi declarate ca fiind inadmisibile următoarele probe:

raportul de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-506 din 14.02.2018, procesul-

verbal nr. 6715 din 15.11.2017 al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, explicația deținutului Iachim

Vitalie din 15.11.2017, precum și s-a solicitat dispunerea încetării procesului penal în

privința inculpatului Iachim Vitalie;

-asupra cererilor instanța de judecată urma să se pronunțe odată cu fondul

cauzei, însă în sentință, instanța face trimitere doar la faptul solicitării declarării

nulității probelor, dar nu și la cererea privind încetarea procesului;

- instanța consideră că nu au fost stabilite careva încălcări de procedură la

administrarea probelor, și respectiv, argumentele avocatului nu și-au găsit

confirmare în cadrul ședinței de judecată, rămânând simple afirmații fără suport

probatoriu;

-la faza urmăririi penale au fost admise grave încălcări de procedură penală, și

anume din materialele cauzei rezultă că, urmărirea penală în privința lui Iachim

Vitalie în baza art. 217 alin. (3) și art. 2175 alin. (1) Cod penal, dosarul penal a fost

pornit în temeiul art. 217 alin. (3) Cod de procedură penală, la 28.02.2018 și în baza

art. 2175 alin. (1) Cod de procedură penală, la 11.01.2018, însă, organul de urmărire

penală a întocmit procesul- verbal nr. 6715 al examinării medicale de constatare a

faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei (f.d. 14), la data de

15.11.2017 și dispunerea efectuării constatării tehnico-științifică a conținutului din

plic din 28.11.2017, este anterior pornirii urmăririi penale;

-acest act nu poate fi pus de către instanțele judecătorești la baza hotărârilor de

condamnare ca probă de vinovăție a lui Iachim Vitalie, fără a se lua în considerație

că încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal

atrage nulitatea lui;

- prin urmare, deși constituie o probă principală și decisivă în soluționarea justă

a cauzei, din învinuirea inculpatului urmează să fie exclus raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-506 din 14.02.2018, el fiind administrat cu încălcarea

prevederilor art. 94 Cod procedură penală și, din aceste considerente, neputând fi

pus la baza hotărârii de condamnare a lui Iachim Vitalie;

- potrivit art. 143 pct. 6) Cod de procedură penală, expertiza este obligatorie în

cazul când este necesar de a se stabili dacă materialul prezentat face parte din

categoria substanțelor narcotice. Raportul de constatare tehnico-științifică ar putea

avea importanță pentru stabilirea datelor necesare începerii urmăririi penale, fiindcă

în continuare, după pornirea procesului penal, era necesar ca procurorul, la acea

fază, să dispună efectuarea expertizei, ceea ce a fost omis, atât în cadrul acțiunilor de

urmărire penală, cât și la examinarea cauzei în instanța de fond;

- cu referire la declarațiile martorilor, angajații Penitenciarului nr. 4 Cricova, se

invocă faptul că, la cele declarate la acțiunile de urmărire penală, ulterior susținute

în instanță, la întrebările apărării au declarat că, în timpul percheziției erau prezenți

și deținuții, dar nu cunosc dacă era și Iachim Vitalie. În procesul- verbal nu au fost

3

incluși participanții la percheziție, că Iachim Vitalie a fost chemat separat să semneze

procesul-verbal;

-această situație, încă odată demonstrează faptul că, procesul penal a fost

instrumentat cu încălcări, or, conform art. 131 alin. (1), (4) Cod de procedură penală,

în procesul-verbal al percheziției sau ridicării, urmează să fie incluse lista

persoanelor prezente, precum, urmează să fie semnat de cei prezenți. Reieșind din

faptul că martorii declară că au fost prezenți și deținuții, ei nu se regăsesc în

procesul-verbal, or, dacă nu sunt indicate și nu sunt semnați, rezultă că martorii dau

declarații mincinoase.

fost admis apelul declarat, fiind casată sentința parțial, inclusiv din oficiu în baza art.

409 alin. (2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Iachim V. învinuit în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, a fost achitat în temeiul

art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, pe motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii. Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumulul

de sentințe, la pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, a fost adăugată total partea

neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 31 mai 2007, stabilindu-i lui Iachim V. definitiv pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani 10 luni 23 zile, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de gestionare a substanțelor chimice și farmaceutice, pe un termen de 3 ani și

amendă în mărime de 800 unități convenționale, ceea ce constituie 40 000 lei.

Conform art. 87 alin. (2) Cod penal, a fost dispus ca pedepsele cu închisoarea și

amenda în beneficiul statului, să fie executate de sine stătător. În rest, sentința a fost

menținută.

potrivit rechizitoriului, se învinuiește în aceea că fiind deținut în baza sentinței

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 31.05.2007 în Penitenciarul nr. 4, Cricova,

cu adresa mun. Chișinău, or. Cricova, str. Luceafărul, 9, în împrejurări nestabilite de

către organul de urmărire penală a intrat în posesia a unei cantități de rășină de

cannabis, ascunzând-o și păstrând-o împreună cu un muștuc, confecționat artizanal,

sub salteaua patului de dormit, amplasat în secția de trai nr. 1, sectorul nr. 2, până la

15 noiembrie 2017, ora 07:50, când a fost efectuată percheziția în încăperea

respectivă. Conform rezultatelor percheziției efectuate în secția de trai nr. 1, sectorul

nr. 2 al Penitenciarului nr. 4 Cricova, sub salteaua patului etajat, al deținutului

Iachim Vitalie, a fost depistat și ridicat un muștuc confecționat artizanal, din lemn în

care se conțineau depuneri uleioase de culoare cafenie. Conform raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-506 din 14.02.2018, depunerile ce se conțin

în dispozitivul artizanal din lemn, depistat și ridicat la 15.11.2017, sub salteaua

patului deținutului Iachim Vitalie reprezintă rășină de cannabis, materie uscată, cu

masa de 0,055 g, care se atribuie la substanțe stupefiante. Conform listei substanțelor

narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic

ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.79 din

4

23.01.2006, substanța rășină de cannabis cu masa de 0,055 g, constituie proporții

mari.

Instanța de apel, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată

prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității

raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate constată

că învinuirea înaintată inculpatului în baza art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal -

păstrarea drogurilor în proporții mari, fără scop de înstrăinare, săvârșită pe teritoriul

penitenciarelor, nu și-a găsit confirmare, în legătură cu ce, se impune soluția privind

achitarea inculpatului în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală -

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel a stabilit că la baza sentinței de condamnare a inculpatului

Iachim Vitalie în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. e) Cod

penal, instanța de fond a reținut următoarele probe: declarațiile martorilor Smirnov

I. și Sacovschii V., precum și procesul-verbal de percheziție și ridicare din 15.11.2017,

raportul de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-506 din 14.02.2018, explicația

deținutului Iachim Vitalii din 15.11.2017, procesul-verbal nr. 6715 al examinării

medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării de ebrietate și

naturii ei din 15.11.2017.

Instanța de apel, cercetând materialele cauzei penale a indicat că, în cadrul

urmăririi penale au fost admise încălcări de procedură penală, iar probele obținute

prin încălcarea prevederilor Codului de procedură penală nu pot fi reținute ca fiind

admisibile, or, acestea sunt lovite de nulitate absolută și nu pot fi puse la baza unei

sentințe de condamnare.

Cu referire la probele administrate la caz, instanța de apel a reținut că, organul

de urmărire penală a administrat, iar instanța de fond a reținut procesul-verbal nr.

6715 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului și

stării de ebrietate și naturii ei din 15.11.2017, iar din conținutul acestei probe rezultă

că Iachim Vitalie a fost testat alcoolscopic la data de 15.11.2017, fiind întocmit

procesul-verbal nr. 6715.

La fel, instanța de apel a stabilit că dispunerea efectuării constatării tehnico-

științifică a conținutului din plic este din 28.11.2017. Astfel, organul de urmărire

penală a administrat, iar instanța de fond a reținut la baza sentinței raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R- 506 din 14.02.2018, conform căruia

depunerile ce se conțin în dispozitivul artizanal din lemn, depistat și ridicat la

15.11.2017, sub salteaua patului deținutului Iachim Vitalie reprezintă rășină de

cannabis, materie uscată, cu masa de 0,055 g, care se atribuie la substanțe

stupefiante.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, procesul-verbal nr. 6715 al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării de

ebrietate și naturii ei din 15.11.2017 și raportul de constatare tehnico-științifică nr.

34/12/1-R-506 din 14.02.2018, au fost întocmite anterior sesizării organului de

urmărire penală despre săvârșirea unei infracțiuni și înregistrarea acestei sesizări,

care a avut loc la data de 23.02.2018.

5

Instanța de apel a mai reținut că, acuzatorul de stat nu a solicitat dispunerea

efectuării expertizei, referindu-se doar la existența raportului de constatare tehnico-

științifică nr. 34/12/1-R-506 din 14.02.2018, care însă a fost întocmit până la pornirea

urmăririi penale și nu poate avea putere probantă, deoarece a fost obținut cu

încălcări esențiale de către organul de urmărire penală.

Respectiv, în viziunea instanței de apel actele menționate supra au fost reținute

de către instanța de fond și puse la baza sentinței de condamnare ca probe care

dovedesc vinovăția inculpatului Iachim Vitalie, fără a lua în considerație că

încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal

atragerea nulitatea lui.

Pe cale de consecință, instanța de apel stabilind că probele - procesul- verbal nr.

6715 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului și

stării de ebrietate și naturii ei din 15.11.2017 și raportul de constatare tehnico-

științifică nr. 34/12/1-R-506 din 14.02.2018 au fost administrate cu încălcări esențiale

de către organul de urmărire penală a dispozițiilor prezentului cod, în temeiul art. 94

alin. (1), pct. 8) și art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel a stabilit

nulitatea absolută a acestora, deoarece nu au fost administrate în conformitate cu

prevederile Codului de procedură penală, nu pot fi admise ca probe și urmează a fi

declarate ca probe inadmisibile.

În continuare, instanța de apel a notat că, din declarațiile martorului Smirnov I.

rezultă că la locul de dormit al deținutului Iachim Vitalie a fost depistat și ridicat un

muștuc de lemn cu depuneri uleioase. La fel, și din declarațiile martorului Sacosvhii

Vitalie rezultă că, la locul de dormit al inculpatului Iachim Vitalie a fost depistat un

muștuc confecționat manual, din lemn.

Din conținutul procesului-verbal de percheziție și ridicare din 15.11.2017

rezultă că, în secția de trai nr. 1, sectorul nr. 2, al Penitenciarului nr. 4, Cricova, sub

salteaua patului etajat, al deținutului Iachim Vitalie, a fost depistat și ridicat un

muștuc confecționat artizanal, din lemn în care se conțineau depuneri uleioase de

culoare cafenie.

În contextul aprecierii materialului probator indicat supra, instanța de apel a

stabilit că acesta este insuficient pentru a stabili în acțiunile inculpatului Iachim

Vitalie fapta prejudiciabilă, materializată în acțiunea de păstrarea substanțelor

narcotice, or, din probele administrate rezultă doar că, la locul de dormit al

deținutului Iachim Vitalie a fost depistat și ridicat un muștuc de lemn cu depuneri

uleioase, însă careva probe care să confirme că materialul depistat și ridicat face

parte din categoria substanțelor narcotice, nu au fost administrate, iar cele care au

fost reținute de către instanța de fond, instanța de apel le-a declarat ca inadmisibile.

Instanța de apel a apreciat că, în cauza penală de învinuire a inculpatului

Iachim Vitalie în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. e) Cod

penal, prezumția de nevinovăție a inculpatului prevalează, sarcina probei

revenindu-i părții acuzării, sarcină cu care aceasta din urmă nu s-a isprăvit.

În atare situație, instanța de apel a casat sentința instanței de fond prin care l-a

recunoscut vinovat pe inculpatul Iachim Vitalie în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal și în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de

6

procedură penală, pe acest capăt, a pronunțat o sentință de achitare a inculpatului

Iachim Vitalie, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

În altă ordine de idei, instanța de apel a menținut sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani din 09 aprilie 2019 în partea stabilirii vinovăției inculpatului

Iachim Vitalie în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2175 alin. (1) Cod penal.

În acest sens, în cadrul cercetării judecătorești, instanța de apel a stabilit că prin

fapta comisă, inculpatul Iachim Vitalie a atentat la obiectul juridic general - relațiile

sociale a căror existență și desfășurare normală sunt condiționate de ocrotirea

sănătății publice, precum și la obiectul special - relațiile sociale cu privire la circulația

legală a drogurilor, etnobotanice sau analogilor, apărute împotriva consumului

ilegal de asemenea substanțe, săvârșite pe teritoriul penitenciarului.

Sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului Iachim Vitalie s-a materializat

prin consumul ilegal de droguri, stupefiante „cannabinoide”, săvârșită pe teritoriul

penitenciarului. Fapta a fost consumată din momentul consumării ilegale a acestora

de către Iachim Vitalie.

Sub aspectul laturii subiective, fapta comisă s-a caracterizat prin intenția directă

a inculpatului, care cu bună știință a consumat ilegal droguri, stupefiante

„cannabinoide”, săvârșită pe teritoriul penitenciarului.

La fel, cu referire la capătul de acuzație incriminat inculpatului Iachim Vitalie în

baza art. 2175 alin. (1) Cod penal în raport cu solicitarea părții apărării privind

pronunțarea unei sentințe de încetare a procesului, instanța de apel a notat că în

conformitate cu art. 273 alin. (1), lit. a) Cod procedură penală, (1) Organele de

constatare sînt: a) poliția - pentru infracțiuni ce nu sînt date prin lege în competența

altor organe de constatare. Iar, potrivit alin. (2) art. 273 Cod procedură penală, (2)

organele menționate la alin. (1) au dreptul, în condițiile prezentului cod, să rețină

făptuitorul, să ridice corpurile delicte, să solicite informațiile și documentele

necesare pentru constatarea infracțiunii, să citeze persoane și să obțină de la ele

declarații, să dispună efectuarea constatărilor tehnico-științifice și medico-legale, să

procedeze la evaluarea pagubei și să efectueze orice alte acțiuni care nu suferă

amînare, cu întocmirea proceselor-verbale, în condițiile prevăzute de art.260-261 din

prezentul cod, în care se vor consemna acțiunile efectuate și circumstanțele

constatate. Actele de constatare întocmite de aceste organe constituie mijloace de

probă.

Astfel, în viziunea instanței de apel, prin procesul-verbal de constatare din

05.01.2018 s-a stabilit, că la data de 15.11.2017 de către angajații Penitenciarului nr. 4,

în timpul executării atribuțiilor de serviciu în penitenciar, în sectorul nr. 2, et. 2

prima secție pe stânga, de sub salteaua de pe patul deținutului Iachim Vitalie a fost

depistat și ridicat un muștuc din lemn confecționat artizanal în interiorul căruia sunt

depuneri de culoare cafenie cu miros specific de marihuană.

Deținutul Iachim Vitalie fiind bănuit în consumul de droguri a fost escortat la

DRN pentru stabilirea gradului de ebrietate și a naturii ei, unde conform procesului-

verbal nr. 6715 din 15.11.2017, eliberat de către DRN, deținutul Iachim Vitalie a fost

depistat în stare de ebrietate produsă de droguri.

7

Astfel, în speță, organul de constatare - poliția era competentă să ridice

corpurile delicte, să solicite informațiile și documentele necesare pentru constatarea

infracțiunii, să dispună efectuarea constatărilor tehnico-științifice și medico-legale, să

efectueze orice alte acțiuni care nu suferă amînare, cu întocmirea proceselor-verbale,

în condițiile prevăzute de art. 260-261 din prezentul cod, în care se vor consemna

acțiunile efectuate și circumstanțele constatate, iar actele de constatare întocmite de

aceste organe constituie mijloace de probă și care au fost reținute de către instanța de

apel.

În ceea ce privește soluția propusă de partea apărării prin cererea de apel și

anume de încetare a procesului penal în privința inculpatului Iachim Vitalie, instanța

de apel cu referire la prevederile art. art. 332, 275, 285 Cod de procedură penală a

notat despre lipsa temeiurilor de încetare a procesului penal, or, pe capătul de

învinuire a inculpatului Iachim Vitalie în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217

alin. (3) lit. e) Cod penal, instanța de apel în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de

procedură penală, a pronunțat o sentință de achitare, iar pe capătul de învinuire a

inculpatului Iachim Vitalie în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2175 alin. (1)

Cod penal, instanța de apel a menținut sentința de condamnare a instanței de fond,

ca urmare a faptului că vina inculpatului în comiterea acestei infracțiuni a fost pe

deplin confirmată prin probele administrate la materialele cauzei

Cu referire la individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a reținut că

potrivit sentinței, instanța de fond a aplicat inculpatului Iachim Vitalie pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2175 alin. (1) din Cod penal, pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 800 unități convenționale, ceea ce constituie 40 000

lei.

Având în vedere soluția instanței de apel privind pronunțarea unei sentințe de

achitare a inculpatului Iachim Vitalie învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, în opinia instanței de apel decade necesitatea

stabilirii pedepsei pentru concurs de infracțiuni în conformitate cu prevederile art.

84 alin. (1) Cod penal.

Din materialele cauzei penale rezultă că, prin sentința Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 31.05.2007, Iachim Vitalie a fost condamnat în baza art. 1031 alin.

(2) Cod penal (redacția an. 1961) și i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de 5 ani

închisoare în penitenciar de tip semiînchis (f.d. 53-54, vol. II). Prin Decizia Curții

Supreme de Justiție din 02.02.2009, s-a decis: admiterea recursului ordinar declarat

de procurorul Bolduratu Vasile și s-a casat decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 25.12.2008, cu menținerea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 31.05.2007, în cauza penală privindu-l pe Iachim Vitalie (f.d. 55-57, vol.

II)

Așadar, în baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumulul de sentințe, la pedeapsa

stabilită prin prezenta sentință, instanța de apel a adăugat total partea neexecutată a

pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 31 mai 2007

și i-a stabilit definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani 10

luni 23 zile, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a substanțelor

8

chimice și farmaceutice, pe un termen de 3 ani și amendă în mărime de 800 unități

convenționale, ceea ce constituie 40 000 lei.

Astfel, în baza art. 87 alin. (2) Cod penal, a fost dispus ca pedepsele cu

închisoarea și amenda în beneficiul statului, urmează a fi executate de sine stătător.

solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului invocă:

- decizia este neîntemeiată în partea achitării inculpatului Iachim V. în baza art.

217 alin. (3) lit. e) Cod penal;

- instanța de apel a ignorat circumstanțele de fapt și de drept, că inculpatul a

săvârșit infracțiunile incriminate și organul de urmărire penală corect a constatat și

încadrat acținile acestuia în baza art. 2175 alin. (1) Cod penal și art. 217 alin. (3) lit. e)

Cod penal, la data comiterii faptei, or și prima instanță a reținut în acțiunile

inculpatului infracțiunile imputate;

- cu toate că inculpatul vina în comiterea infracțiunii nu a recunoscut-o,

consideră că vinovăția acestuia a fost dovedită prin probele legal administrate și

anume declarațiile martorului Smirnov I., Sacovschii V., procesul-verbal de

percheziție și ridicare din 15.11.2017; raportul de constatare tehnico-științifică nr.

34/12/1 -R-506 din 14.02.2018; explicația deținutului Iachim Vitalii din 15.11.2017;

procesul-verbal nr. 6715 al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului și stării de ebrietate și naturii ei din 15.11.2017, corpul delict;

procesul-verbal de constatare din 05.01.2018; procesul-verbal nr. 6715 al examinării

medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și

naturii ei din 11 noiembrie 2017; certificatul eliberat de administrația Penitenciarului

nr. 4 Cricova.

- referitor la faptul că instanța de apel a invocat, că procesul-verbal nr.

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării de

ebrietate și naturii ei din 15.11.2017 și raportul de constatare tehnico-științifică nr.

34/12/1-R-506 din 14.02.2018, au fost întocmite anterior sesizării organului de

urmărire penală despre săvârșirea unei infracțiuni și înregistrarea acestei sesizări,

care a avut loc la data de 23.02.2018, acuzarea le-a considerat greșite;

- întocmirea procesului-verbal nr. 6715 al examinării medicale de constatare a

faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 15.11.2017, a

raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-506 din 14.02.2018, a avut loc

conform legislației, ori acestea au fost efectuate în scopul constatării bănuielii

rezonabile;

- cu referire la efectuarea percheziției și ridicării de obiecte de la deținutul

Iachim Vitalie, acuzarea a remarcat că instanța de apel incorect a aplicat speței

prevederile art. 130 și 131 Cod de procedură penală, privind modul de efectuare a

percheziției, or angajații Penitenciarului nr.4 or.Cricova la efectuarea percheziției s-

au condus de prevederile art. 2211 din Codul de executare și nu de cerințele Codului

de procedură penală, astfel nefiind necesar acordul judecătorului de instrucție în

speță;

9

- nu poate fi acceptat argumentul instanței precum că acțiunile angajațiilor

statului urmau a fi efectuate doar după pornirea urmării penale, ori această viziune

ar putea plasa faptele comise în afara aplicabilității art. 2 din Convenția Curții

Europene a Drepturilor Omului sub aspect procedural, ce ar fi dus la tergiversarea

investigației;

- instanța de apel incorect a constatat că la materialele cauzei nu au fost

administrate probe pertinente, certe și concludente ce ar reprezenta obiectul material

al infracțiunii prevăzute de prevederile art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, ori

materialul ce a fost depistat la inculpatul Iachim Vitalie constituie substanțe

narcotice și că acesta este în proporții mari, fapt stabilit în urma efectuării constatării

tehnico-științifice;

- prin raportul nr. 34/12/1-R-506 din 14.02.2018 s-a stabilit cu certitudine că

depunerile ce se conțin în dispozitivul artizanal din lemn, depistat și ridicat la

15.11.2017, sub salteaua patului deținutului Iachim Vitalie reprezintă rășină de

cannabis, materie uscată, cu masa de 0,055 g., care se atribuie la substanțe

stupefiante și se califică în proporții mari, conform Hotărârii Guvernului nr.79 din

23.01.2006;

- în cauza dată, instanța de apel nu a îndeplinit strict prevederile normelor de

drept enunțate, precum și explicațiile date de către Plenul Curții Supreme de Justiție

la pct. 14 al Hotărîrii nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării

cauzelor penale in ordine de apel”, din sensul cărora rezultă că, nerespectarea

acestor cerințe ale legii echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, fapt ce se

califică ca eroare și atrage după sine casarea deciziei instanței de apel.

În drept recurentul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 12)

Cod de procedură penală.

art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod procedură penală, avocatul Kovali V. în numele

inculpatului a depus referință, care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului, ca

fiind vădit neîntemeiat, invocând cu privire la argumentele invocate în recurs, că nu

se conțin referiri la erori de drept concrete, clar definite și critici asupra

circumstanțelor invocate în descriptivul deciziei, iar instanța de apel corect a

constatat circumstanțele de fapt și de drept privind motivul și temeiul excluderii

probelor inadmisibile.

materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că recursul procurorului

urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței de apel, parțială a sentinței,

și pronunțarea unei noi hotărâri, în privința lui Iachim V., din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziei pronunțate de instanța de apel se declară în termen de 30 de zile de la data

pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

10

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialului din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea parțială

sau totală a hotărârilor atacate, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărâre,

dacă nu se agravează situația condamnatului.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze total, atunci când se constată comiterea unei erori de drept,

care au dus la adoptarea unei hotărâri nefondate de către instanța de apel.

Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere recursul

ordinar, rezidă în preîntâmpinarea și înlăturarea erorilor în domeniul justiției, iar

controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul

reparator al erorilor de drept admise de instanțele ierarhic inferioare.

În acest context, revenind la textul recursului ordinar declarat, Colegiul penal

lărgit constată că, titularul dreptului de recurs, își întemeiază cererea, în drept, pe

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care

instanța nu s-a pronunțatasupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material. În sensul vizat, se reține că instanța de apel

a comis următoarele erori de drept. Conform art. 384 alin. (3), 394 alin. (3) pct. 2), 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de judecată trebuie să fie

legală, întemeiată și motivată. Partea descriptivă a deciziei de achitare trebuie să

cuprindă enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului. Nu se admite

introducerea în decizia de achitare a unor formulări ce ar pune la îndoială

nevinovăția celui achitat.

Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care

au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Procurorul în recursul declarat critică, aspectul privind greșita soluție a

instanței de apel în partea achitării inculpatului Iachim V. de învinuirea adusă în

baza art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, în acest sens solicitând menținerea sentinței,

prin care acesta a fost recunoscut vinovat și de comiterea infracțiunii menționate, pe

care Colegiul penal o consideră ca întemeiată.

În acest context, reieșind din materialele cauzei penale supuse judecării,

instanța de recurs reține, că Iachim V., de către prima instanță a fost recunoscut

vinovat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2175 alin. (1) și art. 217 alin.

(3) lit. e) Cod penal.

11

Instanța de apel a casat hotărârea primei instanțe, rejudecând cauza și

pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care, Iachim V., a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (3)

lit. e) Cod penal, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii, totodată a fost menținută sentința în partea stabilirii vinovăției

inculpatului în baza art. 2175 alin. (1) Cod penal.

Analizând decizia atacată, în raport cu circumstanțele cauzei constatate în

prezenta speță, Colegiul penal consideră, că apelul a fost greșit admis, iar motivarea

privind nevinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.

(3) lit. e) Cod penal este eronată, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția de achitare, instanța de apel a făcut o altă concluzie, fără a ține

cont de dispozițiile art. 101 Cod procedură penală.

Astfel, la adoptarea soluției de achitare a lui Iachim V., de comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, instanța de apel a menționat, „…în

cadrul urmăririi penale au fost admise încălcări de procedură penală, iar probele obținute

prin încălcarea prevederilor Codului de procedură penală nu pot fi reținute ca fiind

admisibile, or, acestea sunt lovite de nulitate absolută și nu pot fi puse la baza unei sentințe

de condamnare. …Cu referire la efectuarea percheziției și ridicarea de obiecte de la deținutul

Iachim V., Colegiul penal indică prevederile art. 130 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură

penală, percheziția corporală fără întocmirea ordonanței despre aceasta și fără autorizația

judecătorului de instrucție se poate efectua: 3) în cazul în care există suficiente temeiuri de a

presupune că persoana prezentă în încăperea unde se efectuează percheziția sau ridicarea

poate purta asupra sa documente sau alte obiecte care pot avea importanță probatorie în

cauza penală.”

Instanța de recurs reține că, concluzia instanței de apel este neîntemeiată,

deoarece, la caz, la efectuarea percheziției și ridicării de obiecte de la deținutul

Iachim V., de către angajații Penitenciarului nr. 4 or. Cricova, ultimii au acționat în

baza art. 2211 Cod de executare, care stipulează că pentru prevenirea unor

evenimente deosebite, a situațiilor de risc, precum și pentru ridicarea obiectelor și

substanțelor interzise, persoanele condamnate sînt supuse percheziției.

Astfel, Colegiul penal reține că procesul-verbal de percheziție și ridicare din

15.11.2017, a fost întocmit în prezența inculpatului, care l-a semnat fără a avea careva

obiecții (f.d.11 v. II), totodată Iachim V. a scris și explicații (f.d.9 v. II), recunoscând

că muștucul din lemn îi aparține și l-a folosit pentru fumatul marijuanei.

Mai mult ca atât, Colegiul penal lărgit conchide, că ilegalitatea acțiunilor, în

conformitate cu prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, atrage

nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – când partea este

prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – când partea i-a cunoștință de

materialele dosarului, sau în instanța de judecată – când partea a fost absentă la

efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată

nemijlocit în instanță.

Raportând norma dată la argumentele expuse de instanța de apel, precum că

probele sunt lovite de nulitate absolută, Colegiul penal lărgit atestă că, din

materialele cauzei nu rezultă că inculpatul ar fi avut careva obiecții asupra acțiunilor

12

la etapa respectivă sau la finisarea urmăririi penale, fiindu-i aduse la cunoștință

materialele procesului penal, respectiv nici una dintre părți nu a contestat actele

procesuale întocmite. Astfel, invocarea nulității actelor, contravine prevederilor art.

251 alin. (4) Cod de procedură penală. Totodată, din materialele cauzei nu se

constată ilegalitatea acestei probe.

În urma celor expuse, Colegiul penal lărgit atestă că, prima instanță just a

respins argumentele inculpatului, precum că muștucul cu urme de droguri găsite în

urma perchziției nu-i aparțin și el nu a consumat droguri, or percheziția s-a efectuat

în prezența acestuia cu respectarea prevederilor legale, nefiind înaintate careva

obiecții la acel moment, ultimul semnând procesul-verbal de percheziție din

15.11.2017, fapt confirmat de către martorii audiați.

De asemenea, instanța de recurs reține că, practica CSJ, anexată la materialele

cauzei și prezentantă în susținerea apărării, decizia CSJ din 12.04.2011, în cauza

Novacilî A. (f.d.97 v. II), nu este relevantă speței, or aceasta se referă la o persoană

aflată în libertate, totodată conținutul normei 279 alin. (1) Cod de procedură penală a

fost modificat prin Legea nr. 66 din 05.04.2012, în vigoare la 27.10.2012, astfel la data

comiterii infracțiunii - 15.11.2017, prevedea că „acțiunile procesuale se efectuează în

strictă conformitate cu prevederile prezentului cod și numai după înregistrarea sesizării cu

privire la infracțiune. Acțiunile de urmărire penală pentru efectuarea cărora este necesară

autorizarea judecătorului de instrucție, precum și măsurile procesuale de constrîngere sînt

pasibile de realizare doar după pornirea urmăririi penale, dacă legea nu prevede altfel, astfel

speței date nu este aplicabilă norma procesuală art. 279 Cod de procedură penală,

până la modificările din 27.10.2012, aplicată în cazul prezentat în calitate de practică

judiciară (f.d.97 v. II)

Mai mult ca atât, Colegiul penal lărgit reține că, la adoptarea deciziei instanța

de apel a mai menționat că, „procesul-verbal nr. 6715 al examinării medicale de constatare

a faptului de consumare a alcoolului și stării de ebrietate și naturii ei din 15.11.2017 și

raportul de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-506 din 14.02.2018, au fost întocmite

anterior sesizării organului de urmărire penală despre săvârșirea unei infracțiuni și

înregistrarea acestei sesizări, care a avut loc la data de 23.02.2018”, constatări ce nu

corespund materialelor cauzei.

În acest sens, instanța de recurs reține, că din momentul sesizării sau

autosesizării pînă la darea ordonanței de începere a urmăririi penale, înăuntrul

acestui termen, organul de urmărire penală poate efectua doar acțiunile procesuale

prin care nu este adusă atingere drepturilor părților. În fond, se vor efectua acțiunile

ce nu suferă amînare în scopul constatării bănuielii rezonabile.

La modul concret, din momentul înregistrării sesizării cu privire la infracțiune

și pînă la darea soluției de începere a urmăririi penale, pot fi efectuate: b) cercetarea

la fața locului; g) constatarea tehnico-științifică și medico-legală.

Analizând decizia atacată, în raport cu circumstanțele cauzei constatate în

prezenta speță, Colegiul penal lărgit consideră, că argumentele instanței de apel sunt

neîntemeiate, deoarece, în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că, sesizareea

despre comiterea infracțiunii a fost înregistrată în aceeași zi la data comiterii acesteia

13

15 noiembrie 2017 (f.d.5 v. II), fiind înregistrată înștiințarea 902, precum că la Iachim

V. în Penitenciarul nr. 4, or. Cricova, au fost depistate lucruri interzise.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, întocmirea procesului-verbal nr. 6715 al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării de

ebrietate și naturii ei din 15.11.2017 și a raportului de constatare tehnico-științifică nr.

34/12/1-R-506 din 14.02.2018, a avut loc conform legislației, ori acestea au fost

efectuate după înregistrarea sesizării cu privire la infracțiune, în scopul constatării

bănuielii rezonabile.

În viziunea instanței de recurs, instanța de apel eronat a concluzionat și faptul

că „acuzatorul de stat nu a solicitat dispunerea efectuării expertizei, referindu-se doar la

existența raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-506 din 14.02.2018, care

însă a fost întocmit până la pornirea urmăririi penale și nu poate avea putere probantă,

deoarece a fost obținut cu încălcări esențiale de către organul de urmărire penală”. În acest

sens, Colegiul penal lărgit stabilește că această constatare a instanței de apel

contravine și prevederilor art. 139 alin. (1) Cod de procedură penală, conform cărora,

în cazul în care există pericol de dispariție a unor probe sau de modificare a unor

situații de fapt și este necesară explicarea de urgență a unor fapte sau circumstanțe

ale cauzei, procurorul, organul de urmărire penală, organul de constatare sau

instanța de judecată poate folosi cunoștințele unui specialist, dispunînd, la cererea

părților, iar procurorul, organul de urmărire penală, organul de constatare – și din

oficiu, efectuarea constatării tehnico-științifice sau medico-legale.

Astfel, Colegiul penal reține că raportul de constatare tehnico-științifică nr.

34/12/1-R-506 din 14.02.2018, este un mijloc de probă, întocmit în conformitate cu

prevederile art. 139 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind neîntemeiată aprecierea

instanței de apel, precum că acuzatorul de stat nu a solicitat numirea unei expertize,

or, în conformitate cu prevederile art. 141 alin. (2) Cod de procedură penală,

efectuarea unei expertize judiciare se dispune doar dacă se constată că raportul

tehnico-științific nu este complet sau concluziile acestuia nu sînt exacte, fapt ce în

prezenta speță nu a fost stabilit, în raportul de constatare tehnico-științifică nr.

34/12/1-R-506 din 14.02.2018, nefiind atestate careva neajunsuri, totodată lipsind

careva temeiuri prevăzute la art. 143 Cod de procedură penală, privind numirea unei

expertize judiciare obligatorii, la fel partea apărării nu a contestat raportul de

constatare, fiind de acord cu acesta.

Tot la acest aspect, Colegiul penal lărgit constată că, raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-506 din 14.02.2018, este întocmit de către un expert-

judiciar de categoria superioară, cu vechimea în muncă de expert de 25 de ani și care

a fost avertizat în conformitate cu prevederile art. 312 Cod penal, despre

răspunderea pentru prezentarea cu bună știință a unei concluzii false, iar prima

instanță întemeiat a reținut în calitate de probă ce confirmă vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, acest raport,

prin care s-a stabilit, că depunerile ce se conțin în dispozitivul artizanal din lemn,

depistat și ridicat la 15.11.2017, sub salteaua patului deținutului Iachim Vitalie

reprezintă rășină de cannabis, materie uscată, cu masa de 0,055 g, care se atribuie la

substanțe stupefiante.

14

În final, Colegiul penal lărgit consideră că, prima instanță întemeiat a stabilit că,

în cazul dat Iachim V. a comis infracțiunea de păstrarea drogurilor în Penitenciarul

nr. 4 Cricova.

Având în vedere cele menționate, Colegiul penal lărgit atestă, că instanța de

apel incorect a constatat și faptul că, la materialele cauzei nu au fost administrate

probe pertinente, certe și concludente ce ar reprezenta obiectul material al

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, or materialul ce a fost

depistat la inculpatul Iachim V. constituie substanțe narcotice și că acesta este în

proporții mari.

La acest capitol Colegiul penal lărgit, fiind în acord cu prima instanță,

evidențiază că prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-506 din

14.02.2018, s-a stabilit că depunerile ce se conțin în dispozitivul artizanal din lemn,

depistat și ridicat la 15.11.2017, sub salteaua patului deținutului Iachim Vitalie

reprezintă rășină de cannabis, materie uscată, cu masa de 0,055 g, care se atribuie la

substanțe stupefiante, iar conform Hotărârii Guvernului nr.79 din 23.01.2006,

substanța rășină de cannabis cu masa de 0,055 g, constituie proporții mari.

Astfel, în viziunea instanței de recurs, sunt întemeiate concluziile primei

instanțe precum că, în urma examinării în cadrul cercetării judecătorești a probelor,

instanța nu a reținut prezența a careva încălcări de procedură la administrarea

acestora, iar în acțiunile inculpatului Iachim V. sunt identificate toate semnele

componenței compenenței de infracțiune prevăzute la art. 217 alin. (3) lit. e) Cod

penal și a infracțiunii prevăzute de art. 2175 alin. (1) Cod penal.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs, consideră că prima instanță a

reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor

comise de către Iachim Vitalie și a dispus întemeiat condamnarea ultimului în baza

art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal – păstrarea ilegală a drogurilor, fără scop de înstrăinare,

săvârșite pe teritoriul penitenciarului în proporții mari și în baza art. 2175 alin. (1) Cod

penal- consumul ilegal de droguri, săvârșit pe teritoriul penitenciarului.

La fel, instanța de recurs consideră, că prima instanță a motivat întemeiat și

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite

conform sancțiunilor articolelor imputate acestuia, în baza art. 217 alin. (3) lit. e) și

art. 2175 alin. (1) Cod penal, totodată și la aplicarea prevederilor art. 84 Cod penal.

Însă, în urma verificării corectitudinii stabilirii termenului pedepsei definitive,

conform art. 85 alin. (1) Cod penal, în rezultatului cumulului de sentințe prin

adăugarea parțială a pedepselor cu închisoare stabilite la caz inculpatului, Iachim V.,

Colegiul penal lărgit constată că termenul pedepsei definitive, stabilit de prima

instanță este nejustificat, din care motiv va interveni și în sensul casării parțiale a

hotărârii adoptate de către prima instanță, or nu a fost calculată corect partea

neexecutată a sentinței care urma să fie cumulată, din care motiv instanța de recurs

va admite și din alte motive recursul declarat de către procuror, intervenind în

sensul casării parțiale și a sentinței, fără a agrava situația condamnatului.

15

Așadar, precum a fost menționat mai sus, prin sentința adoptată la data de 09

aprilie 2019 de către prima instanță, inculpatul Iachim V., a fost condamnat pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 2175 alin. (1) din Cod penal, la amendă în

mărime de 800 unități convenționale, ceea ce constituie 40 000 lei; art. 217 alin. (3) lit.

e) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a substanțelor

chimice și farmaceutice, pe un termen de 3 ani.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă sub formă de

închisoare, pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a substanțelor chimice și

farmaceutice, pe un termen de 3 ani și amendă în mărime de 800 unități

convenționale, ceea ce constituie 40 000 lei, prin prisma art. 87 alin. (2) Cod penal,

pedepsele cumulate urmează a fi executate de sine stătător. Conform art. 85 alin. (1)

Cod penal, prin cumulul de sentințe, la pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, s-a

adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 31.05.2007 și i s-a stabilit lui Iachim V., pedeapsă

definitivă sub formă de închisoare, pe un termen de 6 ani, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a

substanțelor chimice și farmaceutice, pe un termen de 3 ani și amendă în mărime de

800 unități convenționale, ceea ce constituie 40 000,00 lei.

Precum se atestă, în privința inculpatului la stabilirea pedepsei definitive s-au

aplicat și prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal. În asemenea situație stabilind

pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită după pronunțarea primei sentințe, instanța

de judecată trebuie să adauge la această pedeapsă în întregime sau parțial, partea

neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară. Deci, această regulă impune

instanței de judecată să respecte una din cerințe ce se referă la obligația instanței de

a stabili exact și corect partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară.

La săvârșirea infracțiunii noi de către persoana care execută pedeapsa

închisorii-partea neexecutată a pedepsei, este termenul rămas neexecutat în

momentul adoptării ultimei sentințe.

Potrivit lucrărilor dosarului, inculpatul a fost condamnat anterior prin sentința

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 31 mai 2007, în baza art. 1031 alin. (2) Cod

penal, la 5 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Inculpatul a fost reținut în baza sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 31.05.2007, la data de 05 iulie 2017, iar până la data pronunțării sentinței în

prezenta cauză - 09.04.2019, a executat 1 an 9 luni și 4 zile, iar partea neexecutată

constituind 3 ani 2 luni și 26 de zile.

În urma verificării corectitudinii stabilirii de către prima instanță a termenului

pedepsei definitive, conform art. 85 alin. (1) Cod penal, în rezultatului cumulului de

sentințe prin adăugarea parțială la pedeapsa stabilită, a părții neexecutate a pedepsei

aplicate prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 31.05.2007, Colegiul

penal lărgit constată că, prima instanță eronat a calculat partea neexecutată și

termenul de executare a pedepsei, indicând că „Termenul executării pedepsei în privința

16

lui Iachim Vitalie Xxxxx, urmează a fi calculat începând cu data pronunțării sentinței - 09

aprilie 2019, cu includerea în acest termen, a termenului pedepsei deja executate începând cu

data reținerii, până la 08.09.2019, inclusiv”, fără a ține cont și de faptul că, după

stabilirea pedepsei definitive, pentru cumul de sentințe, instanța de judecată trebuie

să indice începutul termenului de executare a pedepsei, care se calculează de la data

pronunțării ultimei sentințe, cu includerea în acest termen a duratei arestării

preventive sub care s-a aflat inculpatul până la examinarea ultimului dosar, or, pe

acest caz inculpatul nu s-a aflat în arest.

De asemenea, Colegiul penal reține că perioada aflării inculpatului în arest, de

la momentul reținerii, până la pronunțarea sentinței – 09.04.2019- se consideră partea

executată a pedepsei anterioare și nu urma a fi inclusă în termenul pedepsei

definitive, numite în prezenta cauză.

Prin urmare, instanța de recurs consideră că urmează a interveni în sentință în

partea aplicării art. 85 alin. (1) Cod penal, fără a înrăutăți situația inculpatului,

urmând a-i fi stabilită pedeapsă definitivă cu închisoare de 4 ani, cu executarea

pedepsei în pentenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

de gestionare a substanțelor chimice și farmaceutice pe un termen de 3 (trei) ani și

amendă în mărime de 800 unități convenționale, ceea ce constituie 40000 (patru zeci

mii) lei.

Conform art. 87 alin. (2) Cod penal, pedepsele cu închisoare și amenda în

beneficiul statului se execută de sine stătător.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că termenul executării pedepsei stabilite

lui Iachim Vitalie Xxxxx, urmează a fi calculat din data de 24.12.2019, cu includerea

în acest termen a perioadei aflării acestuia în arest de la data de 09 aprilie 2019 până

la data de 24 decembrie 2019, inclusiv.

Generalizând cele expuse, Colegiul conchide, în asemenea împrejurări că, este

oportun de a corecta erorile comise de instanțele de fond, casând total decizia și

parțial sentința, fără a agrava situația condamnatului, rejudecând cauza în partea

aplicării art. 85 alin. (1) Cod penal, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte,

în rest menținând sentința.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2019 și parțial sentința Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani din 09 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui Iachim Vitalie

Xxxxx în partea aplicării art. 85 alin. (1) Cod penal, rejudecă cauza în această parte și

pronunță o nouă hotărâre, potrivit căreia:

Iachim Vitalie Xxxxx, recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 2175 alin. (1), art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal și condamnat în conformitate cu

prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, la pedeapsă definitivă, sub formă de

închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în pentenciar de tip

17

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a substanțelor

chimice și farmaceutice pe un termen de 3 (trei) ani și amendă în mărime de 800

unități convenționale, ceea ce constituie 40000 (patru zeci mii) lei, în conformitate cu

art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adăugarea parțială la

pedeapsa stabilită, a părții neexecutate a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 31 mai 2007, i se stabilește pedeapsă definitivă – 4

(patru) ani închisoare, cu executarea pedepsei în pentenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a substanțelor chimice și

farmaceutice pe un termen de 3 (trei) ani și amendă în mărime de 800 unități

convenționale, ceea ce constituie 40000 (patru zeci mii) lei.

Conform art. 87 alin. (2) Cod penal, pedepsele cu închisoare și amenda în

beneficiul statului se execută de sine stătător.

Termenul executării pedepsei stabilite lui Iachim Vitalie Xxxxx, urmează a fi

calculat din data de 24.12.2019, cu includerea în acest termen a perioadei aflării

acestuia în arest de la data de 09 aprilie 2019 până la data de 24 decembrie 2019,

inclusiv.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 23 ianuarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

18