1ra-43/2020 — art.217 alin.4, lit.b, art. 248 alin.5 CP

1ra-43/2020 — art.217 alin.4, lit.b, art. 248 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-43/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Vladimir Timofti,

Judecători - Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2018, în cauza penală

privindu-l pe

Ivasiv Vitalii xxxx, născut la xxxx, originar și

domiciliat în or. xxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.11.2016 – 08.02.2017;

Instanța de apel: 16.08.2017 – 28.05.2018;

Instanța de recurs: 04.06.2019 – 03.03.2020;

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

Ivasiv Vitalii a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art.2171 alin.(4) lit. d) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de

circulația substanțelor chimice și farmaceutice pe un termen de 5 ani;

- în baza art.248 alin.(5) lit. d) Cod penal, la 5 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni prin cumul parțial de pedepse, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă

de închisoare pe un termen de 11 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis,

cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate

ce ține de circulația substanțelor chimice și farmaceutice pe un termen de 5 ani.

faptul că acționând cu intenție directă și având scopul introducerii pe teritoriul

1

Republicii Moldova a drogurilor cu scop de înstrăinare, la data de 06.09.2016, ora

07.40, deplasându-se cu automobilul de model „Mercedes” cu n/î K xxxx, prin tăinuire

de la controlul vamal, în geanta personală a introdus pe teritoriul Republicii Moldova

prin punctul de trecere a frontierei vamale Palanca-Maiaki-Udobnoe Auto, droguri și

anume amfetamina cu cantitatea de 100,47 gr., care conform Hotărârii Guvernului nr.79

din 23.01.2006, constituie proporții deosebit de mari.

Instanța de fond a încadrat acțiunile inculpatului în baza art.248 alin.(5) lit. d) Cod

penal, după semnele calificative - contrabanda, adică trecerea peste frontiera vamală

a Republicii Moldova a drogurilor, tăinuindu-le de la controlul vamal, în proporții

deosebit de mari.

Tot el, Ivasiv Vitalii, acționând cu intenție directă, având scopul punerii în

circulație ilegală a drogurilor cu scop de înstrăinare, în circumstanțe nestabilite la

moment de organul de urmărire penală, a obținut din regiunea Ucraina pentru realizare

droguri și anume amfetamina în cantitate de 100,47 gr., care, conform Hotărârii

Guvernului nr.79 din 23.01.2006, constituie proporții deosebit de mari, după care a

transportat-o și a păstrat-o la sine pentru realizare lui Vasilache Iulian până la

06.09.2016, când, aflându-se pe teritoriul gării auto nord situată pe str. Calea Moșilor

xxxx mun. Chișinău, în urma perchiziției corporale, au fost ridicate de la el 2 pachețele

de polietilenă, în interiorul cărora se afla amfetamina cu cantitatea de 50,79 grame

respectiv 49,42 gr. și un pachețel de polietilenă în care se afla amfetamina cu cantitatea

de 0,26 gr.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în drept în baza art.2171 alin.(4) lit. d) Cod

penal, după semnele calificative - circulația ilegală a drogurilor, păstrare, procurare

și transportare în scop de înstrăinare, săvârșită în proporții deosebit de mari.

care a solicitat casarea acesteia rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat

invocând următoarele:

- prin probele prezentate de acuzare nu a fost demonstrat faptul existenței

infracțiunii de contrabandă, nici o probă cercetată nu confirmă că inculpatul la „

- instanța de fond neîntemeiat a respins demersul inculpatului, prin care a solicitat

acordarea unui termen pentru a prezenta probe, care să confirme că scopul plecării sale

în Ucraina a fost de a se înțelege cu clienții care urmau să procure de la el marfă pe care

dânsul urma să o aducă din Turcia;

- din actele cauzei rezultă că inculpatul la 06.09.2016, a trecut controlul vamal și

asupra sa nu au fost depistate careva substanțe narcotice, la fel nu a avut asupra sa

substanțe narcotice nici în momentul reținerii, iar procesul verbal cu privire la

percheziție nu i-a fost tradus;

- instanța de fond eronat și-a bazat sentința de condamnare pe depozițiile

martorului Ciubotaru Pavel, care a declarat că personal nu a văzut careva fapte de care

este învinuit inculpatul, el doar a interceptat și descifrat convorbirile telefonice duse la

2

nr.xxxx, xxxx și xxxx. Aceste declarații nu pot fi puse la baza sentinței, deoarece

reprezintă niște presupuneri ale martorului;

- în speță nici unul dintre așa numiții „cumpărători” nu au fost identificați și

interogați asupra circumstanțelor infracțiunii și în special asupra semnului calificativ al

infracțiunii de circulație ilegală a substanțelor narcotice „cu scop de înstrăinare”. Astfel,

în speță de instanța de fond au fost încălcate prevederile art.8 Cod de procedură penală;

- concluzia instanței referitor la vinovăția inculpatului pe capătul de acuzare

prevăzut de art.248 alin.(5) Cod penal este neîntemeiată, deoarece instanța selectiv a

grupat unele probe, aceste fiind doar menționate, fără a concretiza care fapte anume

sunt confirmate prin aceste probe, iar alte probe în general au fost ignorate;

- descifrările convorbirilor telefonice nu confirmă că Vasilache Iulian a dus

convorbiri telefonice referitor la procurarea substanțelor narcotice anume cu Ivasiv

Vitalii, în speță nefiind demonstrat că numărul de telefon xxxx ar aparține anume

inculpatului;

- inculpatul a fost condamnat pentru acțiuni de înstrăinare a substanțelor

narcotice doar din simplul motiv că, la urmărirea penală a recunoscut că a păstrat asupra

sa substanțe narcotice cu scop de consum personal, iar în ședința de judecată a negat

faptul dat, astfel instanța de fond eronat a ajuns la concluzia că inculpatul urmărește

scopul inducerii în eroare a instanței;

- infracțiunea prevăzută de art.2171 alin.(4) lit. d) Cod penal, este o infracțiune

formală și se consideră consumată din momentul primirii substanței narcotice de către

o altă persoană, în speță nu a fost stabilit nici un cumpărător.

apelul declarat a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ivasiv Vitalii a fost achitat de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.248 alin.(5) lit. d) Cod penal, pe

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

A fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal,

la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita

o anumită activitate ce ține de circulația drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor

acestuia pe un termen de 5 ani, iar în temeiul art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 5 ani.

reținută de prima instanță nu corespunde probelor existente la materialele dosarului

penal, or, probele au fost apreciate incorect și contrar prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, astfel că instanța de fond eronat 1-a recunoscut vinovat pe Ivasiv

Vitalii în baza art.2171 alin.(4) lit. d) și art.248 alin.(5) Cod penal.

Cu referire la învinuirea adusă lui Ivasiv Vitalii în baza art.248 alin.(5) lit. d) Cod

penal, instanța de apel a menționat că soluția instanței de fond privind condamnarea pe

acest capăt de învinuire este incorectă, or, învinuirea nu și-a găsit confirmare, deoarece

nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

3

Instanța de apel a menționat că probele prezentate de către procuror în susținerea

învinuirii pe acest capăt de învinuire și anume: declarațiile martorilor Ciubotaru Pavel,

Bădilă Ion, procesele-verbale de consemnare a măsurilor speciale de investigații din

09.09.2016 și din18.09.2016, procesul-verbal de percheziție corporală din 06.09.2016,

raportul de expertiză nr.5094 din12.09.2016; procesul-verbal de examinarea telefonului

mobil de model „Iphone 5C”, nicidecum nu confirmă vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii de contrabandă și nici nu demonstrează existenta infracțiunii

incriminate, dimpotrivă se atestă invocarea unor probe care nu au legătură cauză-efect

cu esența învinuirii înaintate în baza art.248 alin.(5) lit. d) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că lui Ivasiv Vitalii i s-a incriminat faptul că, la data de

06.09.2016, ora 07.40, deplasându-se cu automobilul de model „Mercedes”, cu n/î

xxxx, prin tăinuire de la controlul vamal, în geanta personală, a introdus pe teritoriul

Republicii Moldova prin punctul de trecere a frontierei vamale Palanca-Maiaki-

Udobnoe Auto, droguri și anume amfetamina cu cantitatea 100,47 gr., care conform

Hotărârii Guvernului nr.79 din 23.01.2006, constituie proporții deosebit de mari.

În acest sens, instanța de apel a reținut că acuzarea nu a confirmat prin nici o

probă că substanța depistată în urma perchiziției la Ivasiv Vitalii a fost introdusă pe

teritoriul Republicii Moldova prin careva din metode specifice contrabandei, metodele

de săvârșire a infracțiunii: eludarea controlului vamal; tăinuirea de controlul vamal,

prin ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, folosirea

frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, nedeclararea sau

declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a

frontierei.

Instanța de apel a accentuat că, un element indispensabil al laturii obiective ce

ține de infracțiunea de contrabandă, este locul săvârșirii infracțiunii - care este frontiera

vamală a Republicii Moldova, pe când, în speță, Ivasiv Vitalii nu a fost reținut cu

droguri la frontiera vamală a țârii, sau în imediata apropiere, sau ar fi fost supravegheat

instantaneu pe tot parcursul de timp de la intrarea pe teritoriul țârii și până la reținere.

Acuzarea a înaintat presupunerea precum că inculpatul ar fi trecut frontiera, introducând

pe teritoriul Republicii Moldova droguri în proporții deosebit de mari, însă nu a

prezentat nici o probă indubitabilă, care ar dovedi acest fapt. Nu a fost prezentată nici

o probă care ar demonstra că Ivasiv Vitalii ar fi fost urmărit vizual, iar în cadrul

urmăririi vizuale s-ar fi fixat acțiunile persoanei, la caz - ale inculpatului, a obiectelor

în care au fost ascunse și tăinuite de controlul vamal drogurile, a mijlocului de transport

cu care a trecut drogurile peste frontiera vamală a Republicii Moldova.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a relevat că nu își găsește reflectare în

ansamblul de probe prezentat nici faptul că Ivasiv Vitalii ar fi acționat prin tăinuire de

control vamal, nu s-a dovedit că inculpatul ar fi trecut peste frontiera vamală, cu

neprezentarea pentru controlul vamal a amfetaminei cu cantitatea de 100,47 gr., cu

folosirea locurilor special pregătite sau adaptate în acest scop.

4

De asemenea, nu a fost probat că Ivasiv Vitalii ar fi dispus de careva locuri

ascunse ale corpului, hainelor, obiectelor personale, locurilor reutilate sau acomodate

în mijloacele de transport drept ascunzișuri, nu s-a demonstrat că ar fi folosit locuri

special adaptate pentru comiterea contrabandei.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic argumentele acuzării precum că

vinovăția inculpatului s-ar demonstra prin declarațiile martorului Ciubotaru Pavel

relevând în acest sens că martorul dat a relatat că„ ...La sfârșitul lunii august 2016,

împreună cu colegii de serviciu a purces la documentarea unei grupări criminale

implicate în trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova și comercializarea

drogurilor...”, afirmație inexplicabilă prin prisma art.268 Cod de procedură penală, care

indică cert că în privința infracțiunilor prevăzute în art.248 și 249 din Codul penal

urmărirea penală este efectuată de către organul de urmărire penală al Serviciului

Vamal, în timp ce Ciubotaru Pavel activează în calitate de ofițer de investigație nr.4

antidrog la Inspectoratul de Investigații.

La fel, s-a menționat că acuzarea nu a probat nici existența persoanei - pe

Vasilache Iulian, acesta nefiind audiat nici la o etapă a procesului penal, atât la

urmărirea penală cât și în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond sau apel,

precum și faptul că convorbirile telefonice din interceptările la care face trimitere

acuzatorul de stat, au fost duse cu acesta, nu au fost aduse careva probe scrise care ar

confirma că această persoană există, că într-adevăr comercializează amfetamină pe care

o preia de la Ivasiv Vitalii. Instanța de apel a constatat că, deși potrivit învinuirii Ivasiv

Vitalii urma să se întâlnească cu Vasilache Iulian pentru a-i transmite drogurile,

organele de forță l-au reținut până la această presupusă întâlnire.

Instanța de apel a menționat că învinuirea se bazează pe „descifrările” efectuate

de ofițerului de investigație nr.4 antidrog la Inspectoratul de Investigație, martorul

Ciubotaru Pavel, pe presupunerile acestuia, care a interpretat discuțiile despre

încălțăminte drept discuții care se referă la droguri, deși în ședința de judecată inculpatul

Ivasiv Vitalii a menționat că se ocupă cu comercializarea încălțămintei, iar acuzarea nu

a combătut această versiune prin careva probe.

Acuzarea a prezentat ca probă procesul verbal de percheziție corporală a lui

Ivasiv Vitalii din 06.09.2016, care însă nu constituie un temei de constatare a vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii de contrabandă, or, prin acest proces verbal se

dovedește că la Ivasiv Vitalii s-a depistat substanță psihotropă cu cantitatea de 100.47

gr., însă nu și faptul că inculpatul ar fi introdus aceste substanțe pe teritoriul Republicii

Moldova prin contrabandă și că le păstra cu scop de înstrăinare.

De asemenea, nu a fost combătută versiunea inculpatului, potrivit căreia

substanțele narcotice le-a cumpărat de pe teritoriul Gării de Nord cu suma de 20 000 lei

pentru consum personal și că a trecut o oră din momentul preluării drogurilor, până la

momentul reținerii când se afla în cazinou... ”.

Urmare celor relatate, instanța de apel a constatat că acuzatorul de stat n-a

prezentat nici o probă care ar fi demonstrat vinovăția inculpatului în comiterea

5

infracțiunii încriminate, motiv pentru care Ivasiv Vitalii învinuit în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.248 alin.(5) Cod penal urmează a fi achitat, în speță nefiind

constatat existența faptei infracțiunii.

Cu referire la capătul de învinuire adusă lui Ivasiv Vitalii în baza art.2171 alin.(4)

alin.4) lit. b) Cod penal, instanța de apel a menționat că, în speță, nu a fost demonstrat

calificativul semnului agravant – scopul de înstrăinare a drogurilor, prin urmare nu a

fost demonstrată latura subiectivă a infracțiunii, motiv pentru care acțiunile

inculpatului au fost recalificate în baza art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, după semnele

calificative - circulația ilegală a drogurilor, prin păstrare, procurare și transportare

fără scop de înstrăinare, săvârșită în proporții deosebit de mari.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că nu a fost

demonstrată această intenție, or, procesele-verbale de consemnare a măsurilor speciale

de investigații din 09.09.2016 și din 19.08.2016, denotă careva discuții dintre Ivasiv

Vitalii și o altă persoană cu referire la încălțăminte, iar aprecierea precum că aceste

convorbiri se referă de facto la substanțe interzise reprezintă în esență presupuneri,

interpretarea subiectivă a acuzării, presupuneri ale colaboratorilor de politie

În context, instanța de apel a precizat că nu s-a demonstrat că Ivasiv Vitalii ar fi

transmis careva droguri altor persoane, or, chiar din declarațiile martorilor, colaboratori

de politie, rezultă că, deși se presupunea că inculpatul urma să se întâlnească cu o

persoană pentru a-i transmite în posesie substanțe interzise, acesta a fost reținut de unul

singur, fără a se depista că s-ar fi întâlnit cu alte persoane.

Cu referire la persoana prezumtivă Vasilachi Iulian, căruia precum că inculpatul

urma să-i vândă drogurile, instanța de apel a statuat că, în cadrul urmăririi penale nu au

fost efectuate careva acțiuni pentru a demonstra că această persoană într-adevăr există,

nu a fost audiat la nici o etapă a urmăririi penale, nici în instanțele de judecată, nu a fost

efectuată confruntarea dintre el și Ivasiv Vitalii, nu s-a recurs la procedura de

recunoaștere etc., astfel încât acuzarea nu și-a propus să convingă instanța de

verosimilitatea ipotezei că Vasilache Iulian este o persoană cu care a convenit Ivasiv

Vitalii să-i vândă droguri.

Astfel, instanța de apel a constatat că, din probele administrate în ședințele de

judecată, s-a dovedit cu certitudine că Ivasiv Vitalii, în circumstanțe nestabilite la

moment de organul de urmărire penală, a procurat droguri și anume amfetamina în

cantitate de 100,47 grame, acționând cu intenție directă, având scopul circulația

ilegală a drogurilor, prin procurare, păstrare și transportare, fără scop de înstrăinare,

săvârșita în proporții deosebit de mari, în circumstanțe nestabilite la moment de

organul de urmărire penală, a procurat droguri și anume amfetamina în cantitate de

100,47 grame, pe care a transportat-o și a păstrat-o la sine până la data de 06.09.2016

când, aflându-se pe teritoriul gării auto nord situată pe str. xxxx mun. Chișinău, în

urma perchiziției corporale, au fost ridicate de la el 2 pachețele de polietilenă, în

interiorul cărora se afla amfetamina cu cantitatea de 50,79 grame și respectiv, 49,42

grame și un pachețel de polietilenă în care se afla amfetamina cu cantitatea de 0 26

6

grame, care, conform Hotărârii Guvernului nr.79 din 23.01.2006, constituie proporții

deosebit de mari.

Pentru cele constatate supra, instanța de apel a pus la bază declarațiile martorilor

Ciubotaru Pavel și Bădilă Ion precum și actele cauzei: procesul verbal de percheziție

corporală din 06.09.2016 (f.d.103-105, vol. I); raportul de expertiză nr.5094 din

12.09.2016 ( f.d.209-212, vol. I).

Astfel, efectuând o cercetare a probelor administrate la caz și circumstanțele

faptice reținute, instanța de apel a reîncadrat în drept acțiunile inculpatului Ivasiv Vitalii

și l-a recunoscut vinovat în baza art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, după semnele

calificative - circulația ilegală a drogurilor, prin păstrare, procurare și transportare,

fără scop de înstrăinare, săvârșita în proporții deosebit de mari.

Soluționând chestiunea referitoare la pedeapsa ce urmează a fi stabilită

inculpatului, instanța de apel ținând cont de prevederile art.61,75 Cod penal, luând în

considerație gravitatea infracțiunii comise precum și personalitatea inculpatului, care

anterior nu a fost judecat, este căsătorit, are un copil la întreținere, a conchis că scopul

pedepsei penale poate fi atins prin dispunerea suspendării executării condiționate a

pedepsei în temeiul art.90 Cod penal.

acuzatorul de stat, care invocând temeiurile de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6),

12) Cod de procedură penală, solicită, casarea acesteia cu menținerea sentinței instanței

de fond.

În motivarea soluției solicitate s-au invocat următoarele argumente:

- instanța de apel a apreciat eronat probele prezentate de acuzare și greșit a

conchis că acestea nu confirmă că Ivasiv Vitalii a comis infracțiunea prevăzută de

art.248 alin.(5) lit. d) Cod penal, precum și faptul că substanțele narcotice depistate la

inculpat nu erau păstrate cu scop de înstrăinare;

- la aprecierea probelor instanța de apel contrar prevederilor art.101 Cod de

procedură penală a dat prioritate declarațiilor inculpatului, însă nu a luat în considerație

faptul că acesta și-a schimbat de mai multe ori depozițiile urmărind scopul de a evita

răspunderea penală;

- prin declarațiile martorilor Bădilă Ion și Ciubotaru Pavel s-a confirmat în

totalitate învinuirea incriminată prin rechizitoriu, or, aceștia au declarat că inculpatul

parcurgând traseul de la punctul de control vamal și până la reținerea sa, nu a comunicat

cu alte persoane și nu a primit sau transmis careva pachete sau obiecte. Faptul că

inculpatul avea scopul de a înstrăina substanțele narcotice se confirmă prin descifrările

convorbirilor telefonice din 09.09.2016 și din 19.08.2016.

Popescu Ion în numele inculpatului, care a pledat pentru inadmisibilitatea acestuia.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

7

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată

de către instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la

adoptarea unei hotărâri neîntemeiate, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Drept temei pentru declararea recursului, se constată că recurentul face trimitere

la temeiul de casare prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală și

anume, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și că faptei săvârșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită.

Verificând materialele cauzei prin prisma aspectelor și temeiurilor de recurs

invocate, Colegiul penal lărgit constată că în speță se confirmă temeiurile de recurs

prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) și 12 Cod de procedură penală, în sensul că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și că faptei săvârșite

i s-a dat o încadrare juridică greșită, din următoarele considerente.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că de către instanța de apel au fost

admise următoarele erori de drept.

Potrivit art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Conform art.419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță.

Potrivit art.325 alin.(1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează

în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Conform art.101 alin.(1) și (4) Cod de

procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în

hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. În

corespundere cu art.394 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală, partea descriptivă a

sentinței de condamnare trebuie să cuprindă probele pe care se întemeiază concluziile

instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe. Conform art.8

alin.(3) Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea

infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care

nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea

inculpatului. Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței

8

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită or

nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile de drept pe care

urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual

și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor

legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi

desființată, cu rejudecarea cauzei.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită judecății

instanță de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale reglementate

exhaustiv de legislator.

Așadar, verificând criticile expuse de către recurent în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel la adoptarea soluției de achitare a

inculpatului Ivasiv Vitalii de comiterea infracțiunii prevăzute de art.248 alin.(5) lit. d)

Cod penal precum și recalificare a acțiunilor lui Ivasiv Vitalii de la art.2171 alin.(4) lit.

d) Cod penal la art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, contrar prevederilor art.101, 414 Cod

procedură penală, fără verificarea probelor, cercetate în instanța de fond, selectiv a dat

apreciere probelor, acordând credibilitate declarațiilor inculpatului și stării de fapt

relatate de acesta.

În această consecutivitate, se reține că instanța de apel a reținut ca fiind veridice

declarațiile inculpatului și circumstanțele relatate de către acesta și a ignorat faptul că

inculpatul Ivasiv Vitalii a dat declarații contradictorii pe tot parcursul procesului penal.

Astfel, la faza urmării penale, inculpatul a recunoscut faptul păstrării substanțelor

narcotice ridicate cu scop de consum personal, fapt confirmat prin procesul procesul-

verbal de audiere a bănuitului din 06.09.2016 (f.d.113), ulterior în instanța de fond

inculpatul vina în comiterea infracțiunilor încriminate nu a recunoscut-o, invocând că

“… la data de 06.09.2019 a părăsit teritoriul țării, deplasându-se după marfă în

Ucraina, deoarece se ocupă cu încălțămintea, având clienții săi în Ucraina. Afirmă că

nu are contract, care ar dovedi că se ocupă cu încălțămintea, dar are facturi precum

că a cumpărat marfa. Aceste facturi se află în magazine în Ucraina, Turcia”, iar în

instanța de apel și-a schimbat în totalitate poziția, invocând că substanțele narcotice ce

au fost depistate asupra sa îi aparțin și le deține pentru consum propriu.

În continuare, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel pripit și generic a

stabilit că „...acuzarea nu a dovedit prin nici o probă și în nici un mod, că substanța

depistată în urma perchiziției la Ivasiv Vitalii a fost introdusă pe teritoriul Republicii

Moldova prin careva din metodele specifice contrabandei....Ivasiv Vitalii nu a fost

reținut cu droguri la frontiera vamală a țării, sau în imediata apropiere, sau ar fi fost

supravegheat instantaneu pe tot parcursul de timp de la intrarea pe teritoriul țării și

până la reținere…” astfel, cele invocate sunt combătute de probele scrise, legal

9

administrate de către organul de urmărire penală, precum și prin declarațiile martorilor

Ciubotaru Pavel și Bădilă Ion, care confirmă faptul că inculpatul Ivasiv Vitalii a fost

documentat în prezenta cauză penală anume reieșind din faptul că el era una din

persoanele care distribuiau substanțe narcotice și a plecat peste hotare anume în scopul

de a obține acele substanțe narcotice, care au fost depistate asupra sa și care anume prin

contrabandă au fost introduse pe teritoriul Republicii Moldova.

Mai mult, potrivit declarațiilor martorilor Cibotaru Pavel și Bădilă Ion, inculpatul

s-a aflat sub urmărire vizuală din momentul intrării pe teritoriul vamal al țării și până la

momentul reținerii acestuia, pe parcursul traseului de la punctul de control și trecere a

frontierei de stat Palanca - Maiaki - Udobnoie și până la reținerea sa nu a comunicat cu

alte persoane, nu a primit și transmis careva pachete sau obiecte.

Astfel, se atestă faptul că instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorilor

Cibotaru Pavel și Bădilă Ion, precum și probele scrise și anume procesele verbale de

consemnare a măsurii speciale de investigație - înregistrarea convorbirilor telefonice,

procesul-verbal de percheziție corporală din 06.09.2016, raportul de expertiză nr.5094

din 12.09.2016, concluzionând că materialul probator prezentat de procuror nu

confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de contrabandă, însă nu a

verificat minuțios și obiectiv fiecare probă separat, sub toate aspectele, prin prisma

pertinenței, concludenții și veridicității, iar în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării acestora.

Totodată, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel a constatat neclar și

divergent, în descriptivul deciziei adoptate, precum că „ … Colegiul penal statuează că

din probele prezentate de către acuzatorul de stat, cercetate de instanța de fond și

suplimentar în instanța de apel, rezultă cert că nu se constată vinovăția lui Ivasiv Vitalii

în comiterea infracțiunii prevăzute de art.248 alin (5) Cod penal, deoarece nu s-a

demonstrat existenta faptei infracțiunii, iar instanța de fond a dat o apreciere eronată

circumstanțelor cauzei pe acest capăt de învinuire, ajungând greșit la concluzia despre

necesitatea condamnării inculpatului.”

Apoi, indică neclar că, „... Colegiul Penal accentuează că organul de urmărire

penală urmează ca acțiunile legate de transportarea ilegală a drogurilor,

etnobotanicelor sau analoagelor acestora peste frontiera vamală a Republicii Moldova

urmează a fi calificate în baza unui concurs ideal de infracțiuni prevăzute de art.248

alin.(2) Cod penal, indiferent de proporțiile în care a fost comisă și, după caz, de

art.217 sau de art.217/1 Cod penal. Prin urmare, în cazul în care obiectul material al

infracțiunii de contrabandă îl constituie drogurile, calificarea urmează a fi efectuată

în baza art.248 alin.(2), Cod penal, indiferent de proporții, și nu în baza alin.(5) al

aceluiași articol.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, instanța de apel a dat o apreciere arbitrară probatoriului prezentat de

partea acuzării.

10

În continuare, Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind neîntemeiată concluzia

instanței de apel cu privire la recalificarea acțiunilor inculpatului de la art.2171 alin.(4)

lit. d) Cod penal, în cele ale art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, pe motivul că nu a fost

confirmat scopul de înstrăinare a substanțelor narcotice depistate la Ivasiv Vitalii.

În acest context, Colegiul penal lărgit se va referi la aspecte ale învinuirii, care

nu au fost tratate corespunzător și minuțios de către instanța de apel, în particular se are

în vedere delimitarea dintre art.217 și 2171 Cod penal.

Astfel, instanța de recurs reiterează că, potrivit rechizitoriului Ivasiv Vitalii a fost

învinuit de aceea că: acționând cu intenție directă, având scopul punerii în circulație

ilegală a drogurilor cu scop de înstrăinare, în circumstanțe nestabilite la moment de

organul de urmărire penală, a obținut din regiunea Ucraina pentru realizare droguri

și anume amfetamina în cantitate de 100,47 gr., care, conform Hotărârii Guvernului

nr.79 din 23.01.2006, constituie proporții deosebit de mari, după care a transportat-o

și a păstrat-o la sine pentru realizare lui Vasilache Iulian, până la 06.09.2016, când,

aflându-se pe teritoriul gării auto nord situată pe str. Calea Moșilor 2/1 mun. Chișinău,

în urma perchiziției corporale, au fost ridicate de la el 2 pachețele de polietilenă, în

interiorul cărora se afla amfetamina cu cantitatea de 50,79 grame și respectiv - 49,42

gr., și un pachețel de polietilenă în care se afla amfetamina cu cantitatea de 0,26 gr.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, acțiunile inculpatului au fost încadrate de

către organul de urmărire penală în baza art.2171 alin.(4) lit. d) Cod penal, după semnele

calificative adică circulația ilegală a drogurilor, păstrare, procurare și transportare în

scop de înstrăinare, săvârșita în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a ajuns însă la concluzia că, reieșind din baza factologică expusă

supra și având în vedere că procurorul nu a probat dincolo de orice echivoc scopul de

înstrăinare a substanțelor narcotice urmărit de inculpat, acțiunile lui Ivasiv Vitalii au

fost recalificate în baza art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal.

Delimitarea infracțiunii prevăzute de art.2171 alin.(4) lit. d) Cod penal și cea de

la art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, constă în scopul urmărit de făptuitor.

În principal, deosebirea dintre infracțiunile prevăzute la art.217 și 2171 Cod penal

se referă la lipsa sau la prezența scopului de înstrăinare. Lipsa scopului de înstrăinare

în cazul infracțiunilor prevăzute la art.217 Cod penal denotă dorința făptuitorului de a

întrebuința substanțele narcotice, psihotrope sau analoagele acestora pentru consum

propriu ori alte asemenea dorințe. Indicarea unui scop în conținutul incriminării se

justifică atunci când, pentru caracterizarea infracțiunii și a periculozității sociale a

infractorului, este important rezultatul spre care acesta tinde, iată de ce este firesc ca

urmărirea de către subiectul infracțiunii specificate la art.2171 Cod penal a scopului de

înstrăinare să imprime acestor infracțiuni un pericol social mai sporit, în comparație cu

infracțiunea prevăzută la art.217 Cod penal.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit reamintește că, pentru delimitarea

infracțiunilor de mai sus trebuie avute în vedere circumstanțele în care a acționat

11

inculpatul, acțiunile premergătoare acestora și toate împrejurările în care a fost săvârșită

fapta infracțională.

Prin urmare, pentru a reține în sarcina inculpatului componența de infracțiune

prevăzută la art.2171 Cod penal trebuie să fie demonstrată intenția înstrăinării

substanțelor narcotice urmărită de inculpat.

În cauza diferită judecății, scopul înstrăinării urmărit de inculpat, în opinia

procurorului, se confirmă reieșind din circumstanțele de fapt ale cauzei, făcând trimitere

la declarațiile depuse de inculpat în cadrul urmăririi penale, unde acesta a declarat că a

confirmat că substanțele narcotice îi aparțin și le deține cu scop de consum propriu.

Mai mult, potrivit declarațiilor martorilor Cibotaru Pavel și Badilă Ion se

confirmă faptul că inculpatul urmărind scopul punerii în circulație ilegală a drogurilor

cu scop de înstrăinare, a obținut din regiunea Odessa - Ucraina pentru realizare, droguri

și anume amphetamină în cantitate de 100,47 grame, care constituie proporții deosebit

de mari, după care a transportat-o la sine, pentru realizarea lui Vasilachi Iulian, până la

data de 06.09.2016.

Din conținutul procesului-verbal de consemnare a măsurilor speciale de

investigații 04.09.2016, se constată că, în urma interceptării convorbirilor telefonice a

lui Ivasiv Vitalie, utilizator al cartelei SIM: xxxx, ultimul duce convorbiri camuflate cu

consumatorii de droguri, înstrăinându-le la prețul de la 200 la 500 lei pentru un gram

de amphetamină.

Având la bază raționamentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța

de apel la examinarea cauzei nu a cercetat probele prezentate de către partea acuzării

sub toate aspectele, nu le-a verificat și analizat prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării acestora

și nu și-a motivat corespunzător soluția adoptată.

Pentru corectitudinea judecării prezentei cauze este important de a analiza

minuțios toate probele acumulate în dosar, întrucât aprecierea probelor este unul din

cele mai importante momente ale procesului penal, iar justa apreciere a acestora

contribuie la elucidarea adevărului și la echitatea procedurii desfășurate pentru toate

părțile la proces.

Astfel, toate cele consemnate supra au conturat opinia Colegiul penal lărgit că,

în cauza deferită judecării, la etapa examinării apelului instanța a admis mai multe erori

de drept prevăzute de art.427 Cod de procedură penală, respectiv decizia instanței

urmează a fi casată integral, cu remiterea cauzei la rejudecare.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe argumentat și în strictă conformitate cu prevederile legii penale

și procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și să tina seama de

cele punctate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate, să le

dea o apreciere corespunzătoare cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității

fiecărei probe examinate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să înlăture

12

omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău Scutelnic Cătălin, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe Ivasiv Vitalii

xxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 07 mai 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

13