1ra-847/2019 — art.217 alin. 4 lit. b CP

1ra-847/2019 — art.217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-847/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Pelevaniuc Alla în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2018, în cauza penală

privindu-l pe

Chircu Valeriu Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Chircu Valeriu Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin.

(4) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea drogurilor sau

analogilor acestora, pe un termen de 5 ani.

Conform art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei cu închisoare, pe o perioadă de probațiune de 2 ani și nu se va executa

această pedeapsă, dacă în perioada de probațiune, el nu va săvârși o nouă

infracțiune, iar prin comportare exemplară va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

A fost admisă cererea procurorului și s-a încasat din contul inculpatului în

beneficiul statului cheltuielile judiciare pentru dispunerea expertizei judiciare în

mărime de 1680 lei.

aflându-se pe adresa xxxxx, mun. Xxxxx, urmărind scopul păstrării fără scop de

înstrăinare, precum și altor operațiuni ilegale cu analogul drogului, dându-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod

conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă îndreptată spre atingerea

scopului său criminal, ilegal a deținut la sine masă vegetală uscată și mărunțită de

1

culoare galbui-verzuie cu miros specific 0,397 gr., îmbibată cu cannabinoidul sintetic

MDMB(N)-2201 C20 H2S FN3O3,), ambalată într-un pachețel din hârtie, păstrând-o

asupra sa până la momentul sosirii colaboratorilor de poliție implicați în activitatea

de menținere a ordinii publice, ridicată și sigilată la aceiași dată, în perioada de timp

23:40-23.45 de către colaboratorii Inspectoratului de poliție Buiucani al DP mun.

Chișinău.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1 - R-1945 din

17.05.2018 în masa vegetală uscată și mărunțită de culoare gălbui-verzuie cu miros

specific 0,397 gr., prezentată într-un pachețel din hârtie, ridicată la data de 14.04.2018

de la Chircu Valeriu, se conține substanța MDMB(N)-2201, care conform actului

comun nr. 01-12/632 din 18.04.2017 al IMSP Dispensarul Republican de Narcologie și

Comitetului Permanent de Control asupra Drogurilor, constituie componentă a

grupei de cannabinoizi sintetici, analog al substanței psihotrope AB-PINACA-CHM,

care este inclusă în „Tabelul 1. Substanțe stupefiante și substanțele psihotrope

neutilizate în scopuri medicale. Lista nr.2. Substanțe psihotrope, aprobată prin

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1088 din 5 octombrie 2004”.

Conform pct.193 a Hotărârii Guvernului nr.79 din 23.01.2006, „Cu privire la

Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe

depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”, substanța psihotropă AB-

PINACA-CHM de la 0,25 gr., constituie proporții deosebit de mari.

a acesteia, rejudecarea cauzei, conform ordinii stabilite pentru prima instanță, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care, lui Chircu V., recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, să-i fie numită

pedeapsă 1 an 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, în rest

să fie menținută sentința.

În motivarea apelului a invocat că;

- pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanță cu suspendarea executării ei

pe o perioadă de probațiune, este una inechitabilă, la care instanța dispunând

aplicarea art. 90 Cod penal, nu a ținut cont de: prevederile normelor legale, faptul că

inculpatului a mai fost condamnat, că echitatea soceală a pedepsei poate fi realizată

doar atunci cînd față de persoana care a încălcat legea penală se aplică sancțiunea

penală ce corespunde gradului prejudiciabil al infracțiunii comise, circumstanțelor

acesteia și persoanei vinovate, că prin aplicarea pedepsei se urmărește prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea inculpatului, cît și a altor persoane;

- prima instanță, nu a ținut cont de personalitatea inculpatului, nu a efectuat o

analiză amplă a personalității acestuia, care nu este angajat oficial în cîmpul muncii,

anterior a mai fost condamnat;

- instanța de judecată nu a indicat în hotărîre, temeiurile pentru care aceasta a

fost adoptată, fără a fi analizate probele pe care se bazează motivarea și argumentele

pe care aceasta se axează.

2018, a fost admis apelul declarat, fiind casată sentința în partea aplicării

2

prevederilor art. 90 Cod penal și pronunțată în acestă parte o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Chircu V. i-a fost aplicată

pedeapsă în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, sub formă de închisoare, pe un

termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea

drogurilor sau analoagelor acestora, pe un termen de 5 ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, în rest sentința a fost menținută.

pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept, și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată.

Instanța de apel a reținut că prima instanță, la numirea felului și măsurii de

pedeapsă a ținut cont de unele circumstanțe reale și personale, cum ar fi: caracterul

și gradul de pericol social și prejudiciabil al infracțiunii, că infracțiunea a fost

săvârșită intenționat, conform prevederilor art. 16 Cod penal, se referă la infracțiuni

grave, de personalitatea infractorului. Ca circumstanță atenuată la examinarea

cauzei s-a stabilit, căința sinceră. Circumstanțe agravante, n-au fost reținute.

Astfel, instanța de apel, la stabilirea măsurii de pedeapsă a luat în considerație

caracterul și gradul pericolului social și prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

personalitatea inculpatului, de faptul că deși Chircu V., la momentul săvârșii

infracțiunii incriminate avea antecedente penale stinse, anterior a fost în conflict cu

legea, fiind judecat prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 26 aprilie

2016, în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod

de procedură penal, i-a fost aplicată pedeapsa sub formă amendă în mărime de 400

u.c., iar pe 2 capete de acuzare, prevăzute la art. 186 alin. (2), lit. b), c) și d) Codul

penal, au fost încetate procesele penale în baza art. 109 Codul penal, din motivul

împăcării parților (f. d. 73-79).

Prin urmare, instanța de apel a considerat că, chiar dacă Chircu V., la momentul

săvârșirii infracțiunii incriminate avea antecedente penale stinse, n-a tras concluziile

respective, nu s-a corectat și reeducat și din nou a pășit pe cale infracționalității, a

comis fapte prevăzute de legea penală și consideră necesar de a admite apelul

procurorului și de a-i numi pedeapsa lui Chircu V., în baza art. 217 alin. (4) lit. b)

Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, ținând cont

și de faptul că, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a

exercita funcții legate de gestionarea drogurilor sau analoagelor acestora pe un

termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciare de tip semiînchis.

Pelevaniuc A. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, cu

menținerea sentinței.

În motivarea recursului ordinar, invocă:

- inculpatul printr-o cerere scrisă, a solicitat primei instanțe judecarea cauzei

penale în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală;

- consideră pedeapsa aplicată de instanța de apel prea aspră;

3

- instanța de apel, contrar prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, nu a ținut cont

de persoana celui vinovat, care are antecedente penale stinse, vina în comiterea

infracțiunii și-a recunoscut-o integral, s-a căit sincer de cele comise, are 2 copii

minori la întreținere;

- cu toate că nu au fost stabilite impedimente la aplicarea art. 90 Cod penal,

instanța de apel a numit inculpatului o pedeapsă neechitabilă de 2 ani închisoare,

fără o argumentare plauzibilă, privind inoportunitatea aplicării suspendării

condiționate a executării pedepsei;

- concluzia instanței de apel nu corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor

de stabilire a pedepsei, deoarece suspendarea executării condiționate a pedepsei,

conform art. 90 alin. (4) Cod penal, poate avea loc și în cazul săvârșirii unei

infracțiuni grave.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

aplicarea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod

penal, art. 3641 Cod de procedură penală. Instanța și-a argumentat suficient soluția în

partea pedepsei, ținând cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a

pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a acesteia, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea, influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă

echitabilă.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat, avocatul Pelevaniuc A. în

numele inculpatului, invocă ca temei de casare a hotărârii instanței de apel, art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate, contrar prevederilor

legale, nefiind de acord cu aplicarea pedepsei reale cu închisoare, în privința

inculpatului, solicitând a menține sentința, prin care lui Chircu V. i-au fost aplicate

prevederile art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei.

4

În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.

Analizând temeiul invocat pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat just

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, ținând

cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea unei infracțiuni contra sănătății publice și conviețuirii sociale, prevăzută

de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere,

în egală măsură persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa

socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările societății față de

mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste

aspecte.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere protocolară (f.d. 72), beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori cu

muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de

la 1 la 6 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, calificându-se conform art. 16 Cod

penal, ca infracțiune gravă.

Instanța de recurs reține, că prima instanță a stabilit inculpatului pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a exercita

funcții legate de gestionarea drogurilor sau analogilor acestora pe un termen de 5

ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea

acesteia, pe o perioadă de probațiune de 2 ani. Însă, instanța de apel, a casat sentința

și a stabilit lui Chircu V. pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de 2 ani,

cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea drogurilor sau

analogilor acestora pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

5

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră

că, în mod just instanța de apel la soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsă, a

admis apelul procurorului și a casat sentința, aplicând inculpatului pedeapsa sub

formă de închisoare, cu executarea reală a acesteia, motivând corespunzător

temeiurile neaplicării pedepsei cu închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării acesteia, pe o perioadă de probațiune.

Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanța de apel

just a ținut cont circumstanța atenuantă stabilită la examinarea cauzei – căința

sinceră, lipsa circumstanțelor agravante, de personalitatea inculpatului, de faptul că

deși Chircu V., la momentul săvârșii infracțiunii incriminate avea antecedente penale

stinse, anterior a fost în conflict cu legea, fiind judecat prin sentința Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 26 aprilie 2016, în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal,

cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penal, i-a fost aplicată pedeapsa

sub formă amendă în mărime de 400 unități convenționale, iar pe 2 capete de

acuzare, prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Codul penal, au fost încetate

procesele penale, în baza art. 109 Codul penal, din motivul împăcării parților (f. d.

73-79).

Totodată, instanța de recurs reține, că instanța de apel corect a stabilit, că în

cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive ce ar concluziona că

nu este rațional ca inculpatul Chircu V. să nu execute pedeapsa cu închisoare,

prevăzută de lege, astfel pedeapsa cu închisoare stabilită lui Chircu V., cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru infracțiunea prevăzută de art.

217 alin. (4) lit. b) Cod penal, care este o infracțiune din categoria celor grave, nu-și

va atinge scopul de corectare a inculpatului.

La fel, Colegiul penal relevă, că conform alin. (1) al normei menționate, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de

probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

6

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal,

nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această

măsură de individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză, nu s-au

constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu

închisoare în privința inculpatului, deoarece personalitatea inculpatului nu prezintă

garanțiile unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de

clemență. Astfel, instanța de recurs nu poate neglija revendicarea anexată la

materialele cauzei, potrivit căreia, se atestă faptul că anterior inculpatul a mai

săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 186 alin. (2) Cod penal, însă procesul penal a

fost încetat pe motivul împăcării părților, iar pe alt episod i-a fost aplicată pedeapsa

sub formă amendă în mărime de 400 unități convenționale, astfel se atestă faptul că

comiterea infracțiunilor, pentru inculpatul Chircu V. a devenit o deprindere, iar

aplicarea pedepsei neprivative de libertate nu-și va produce efectul, pentru ca

inculpatul să-și facă concluziile necesare de a nu comite în continuare abateri de la

prevederile legii penale.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de apel

a argumentat pe deplin motivele pentru care a aplicat inculpatului în baza art. 217

alin. (4) lit. b) Cod penal, pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu

privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea drogurilor sau

analogilor acestora pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, urmare a circumstanțelor expuse mai sus, din care considerent, instanța

de recurs respinge ca neîntemeiate afirmațiile avocaților, precum că instanța de apel

a numit inculpatului o pedeapsă neechitabilă de 2 ani închisoare, fără o argumentare

plauzibilă, privind inoportunitatea aplicării suspendării condiționate a executării

pedepsei.

Cu referire la un alt motiv de critică din recurs, prin care menționează, că

inculpatul vina în comiterea infracțiunii și-a recunoscut-o integral, s-a căit sincer de

cele comise, are 2 copii minori la întreținere, instanța de recurs consideră, că

împrejurările în cauză nu sunt suficiente pentru a răsturna soluția instanței de apel.

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut cont

de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și

conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de

individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

7

inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu

persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită

inculpatului Chircu V., de către instanța de apel, a fost aplicată în limitele legii, din

care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pelevaniuc Alla

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 27 noiembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Chircu Valeriu

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 29 mai 2019.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Boico Victor

8