1ra-847/2019 — art.217 alin. 4 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.217 alin. 4 lit. b CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-847/2019 — art.217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-847/2019
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
29 mai 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Boico Victor
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către
avocatul Pelevaniuc Alla în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2018, în cauza penală
privindu-l pe
Chircu Valeriu Xxxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 26.06.2018 - 08.08.2018
instanța de apel: 24.08.2018 – 27.11.2018
instanța de recurs: 15.03.2019 – 29.05.2019
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 08 august 2018, în
procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
Chircu Valeriu Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin.
(4) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis,
cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea drogurilor sau
analogilor acestora, pe un termen de 5 ani.
Conform art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea
pedepsei cu închisoare, pe o perioadă de probațiune de 2 ani și nu se va executa
această pedeapsă, dacă în perioada de probațiune, el nu va săvârși o nouă
infracțiune, iar prin comportare exemplară va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.
A fost admisă cererea procurorului și s-a încasat din contul inculpatului în
beneficiul statului cheltuielile judiciare pentru dispunerea expertizei judiciare în
mărime de 1680 lei.
Potrivit sentinței, s-a constatat că, Chircu V. la 14.04.2018, în jurul orei 22:00,
aflându-se pe adresa xxxxx, mun. Xxxxx, urmărind scopul păstrării fără scop de
înstrăinare, precum și altor operațiuni ilegale cu analogul drogului, dându-și seama
de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod
conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă îndreptată spre atingerea
scopului său criminal, ilegal a deținut la sine masă vegetală uscată și mărunțită de
1
culoare galbui-verzuie cu miros specific 0,397 gr., îmbibată cu cannabinoidul sintetic
MDMB(N)-2201 C20 H2S FN3O3,), ambalată într-un pachețel din hârtie, păstrând-o
asupra sa până la momentul sosirii colaboratorilor de poliție implicați în activitatea
de menținere a ordinii publice, ridicată și sigilată la aceiași dată, în perioada de timp
23:40-23.45 de către colaboratorii Inspectoratului de poliție Buiucani al DP mun.
Chișinău.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1 - R-1945 din
17.05.2018 în masa vegetală uscată și mărunțită de culoare gălbui-verzuie cu miros
specific 0,397 gr., prezentată într-un pachețel din hârtie, ridicată la data de 14.04.2018
de la Chircu Valeriu, se conține substanța MDMB(N)-2201, care conform actului
comun nr. 01-12/632 din 18.04.2017 al IMSP Dispensarul Republican de Narcologie și
Comitetului Permanent de Control asupra Drogurilor, constituie componentă a
grupei de cannabinoizi sintetici, analog al substanței psihotrope AB-PINACA-CHM,
care este inclusă în „Tabelul 1. Substanțe stupefiante și substanțele psihotrope
neutilizate în scopuri medicale. Lista nr.2. Substanțe psihotrope, aprobată prin
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1088 din 5 octombrie 2004”.
Conform pct.193 a Hotărârii Guvernului nr.79 din 23.01.2006, „Cu privire la
Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe
depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”, substanța psihotropă AB-
PINACA-CHM de la 0,25 gr., constituie proporții deosebit de mari.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea parțială
a acesteia, rejudecarea cauzei, conform ordinii stabilite pentru prima instanță, cu
pronunțarea unei noi hotărâri prin care, lui Chircu V., recunoscut vinovat de
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, să-i fie numită
pedeapsă 1 an 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, în rest
să fie menținută sentința.
În motivarea apelului a invocat că;
- pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanță cu suspendarea executării ei
pe o perioadă de probațiune, este una inechitabilă, la care instanța dispunând
aplicarea art. 90 Cod penal, nu a ținut cont de: prevederile normelor legale, faptul că
inculpatului a mai fost condamnat, că echitatea soceală a pedepsei poate fi realizată
doar atunci cînd față de persoana care a încălcat legea penală se aplică sancțiunea
penală ce corespunde gradului prejudiciabil al infracțiunii comise, circumstanțelor
acesteia și persoanei vinovate, că prin aplicarea pedepsei se urmărește prevenirea
săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea inculpatului, cît și a altor persoane;
- prima instanță, nu a ținut cont de personalitatea inculpatului, nu a efectuat o
analiză amplă a personalității acestuia, care nu este angajat oficial în cîmpul muncii,
anterior a mai fost condamnat;
- instanța de judecată nu a indicat în hotărîre, temeiurile pentru care aceasta a
fost adoptată, fără a fi analizate probele pe care se bazează motivarea și argumentele
pe care aceasta se axează.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie
2018, a fost admis apelul declarat, fiind casată sentința în partea aplicării
2
prevederilor art. 90 Cod penal și pronunțată în acestă parte o nouă hotărâre potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Chircu V. i-a fost aplicată
pedeapsă în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, sub formă de închisoare, pe un
termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea
drogurilor sau analoagelor acestora, pe un termen de 5 ani, cu executare în
penitenciar de tip semiînchis, în rest sentința a fost menținută.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, la
pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și
de drept, și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată.
Instanța de apel a reținut că prima instanță, la numirea felului și măsurii de
pedeapsă a ținut cont de unele circumstanțe reale și personale, cum ar fi: caracterul
și gradul de pericol social și prejudiciabil al infracțiunii, că infracțiunea a fost
săvârșită intenționat, conform prevederilor art. 16 Cod penal, se referă la infracțiuni
grave, de personalitatea infractorului. Ca circumstanță atenuată la examinarea
cauzei s-a stabilit, căința sinceră. Circumstanțe agravante, n-au fost reținute.
Astfel, instanța de apel, la stabilirea măsurii de pedeapsă a luat în considerație
caracterul și gradul pericolului social și prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,
personalitatea inculpatului, de faptul că deși Chircu V., la momentul săvârșii
infracțiunii incriminate avea antecedente penale stinse, anterior a fost în conflict cu
legea, fiind judecat prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 26 aprilie
2016, în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod
de procedură penal, i-a fost aplicată pedeapsa sub formă amendă în mărime de 400
u.c., iar pe 2 capete de acuzare, prevăzute la art. 186 alin. (2), lit. b), c) și d) Codul
penal, au fost încetate procesele penale în baza art. 109 Codul penal, din motivul
împăcării parților (f. d. 73-79).
Prin urmare, instanța de apel a considerat că, chiar dacă Chircu V., la momentul
săvârșirii infracțiunii incriminate avea antecedente penale stinse, n-a tras concluziile
respective, nu s-a corectat și reeducat și din nou a pășit pe cale infracționalității, a
comis fapte prevăzute de legea penală și consideră necesar de a admite apelul
procurorului și de a-i numi pedeapsa lui Chircu V., în baza art. 217 alin. (4) lit. b)
Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, ținând cont
și de faptul că, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a
solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire
penală, sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a
exercita funcții legate de gestionarea drogurilor sau analoagelor acestora pe un
termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciare de tip semiînchis.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Pelevaniuc A. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, cu
menținerea sentinței.
În motivarea recursului ordinar, invocă:
- inculpatul printr-o cerere scrisă, a solicitat primei instanțe judecarea cauzei
penale în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală;
- consideră pedeapsa aplicată de instanța de apel prea aspră;
3
- instanța de apel, contrar prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, nu a ținut cont
de persoana celui vinovat, care are antecedente penale stinse, vina în comiterea
infracțiunii și-a recunoscut-o integral, s-a căit sincer de cele comise, are 2 copii
minori la întreținere;
- cu toate că nu au fost stabilite impedimente la aplicarea art. 90 Cod penal,
instanța de apel a numit inculpatului o pedeapsă neechitabilă de 2 ani închisoare,
fără o argumentare plauzibilă, privind inoportunitatea aplicării suspendării
condiționate a executării pedepsei;
- concluzia instanței de apel nu corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor
de stabilire a pedepsei, deoarece suspendarea executării condiționate a pedepsei,
conform art. 90 alin. (4) Cod penal, poate avea loc și în cazul săvârșirii unei
infracțiuni grave.
În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.
10) Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,
solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece
instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind
aplicarea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod
penal, art. 3641 Cod de procedură penală. Instanța și-a argumentat suficient soluția în
partea pedepsei, ținând cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a
pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a acesteia, de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea, influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă
echitabilă.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind
vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să
decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat, avocatul Pelevaniuc A. în
numele inculpatului, invocă ca temei de casare a hotărârii instanței de apel, art. 427
alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate, contrar prevederilor
legale, nefiind de acord cu aplicarea pedepsei reale cu închisoare, în privința
inculpatului, solicitând a menține sentința, prin care lui Chircu V. i-au fost aplicate
prevederile art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei.
4
În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu starea de
fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.
Analizând temeiul invocat pentru recurs, în raport cu circumstanțele și
materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit
confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat just
soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la
soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința
inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, ținând
cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.
Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru
săvârșirea unei infracțiuni contra sănătății publice și conviețuirii sociale, prevăzută
de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu
prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere,
în egală măsură persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa
socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările societății față de
mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste
aspecte.
Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut
săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza
probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către
instanță prin încheiere protocolară (f.d. 72), beneficiază de reducerea cu o treime a
limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori cu
muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor de
pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.
Sancțiunea art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de
la 1 la 6 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, calificându-se conform art. 16 Cod
penal, ca infracțiune gravă.
Instanța de recurs reține, că prima instanță a stabilit inculpatului pedeapsă sub
formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a exercita
funcții legate de gestionarea drogurilor sau analogilor acestora pe un termen de 5
ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea
acesteia, pe o perioadă de probațiune de 2 ani. Însă, instanța de apel, a casat sentința
și a stabilit lui Chircu V. pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de 2 ani,
cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea drogurilor sau
analogilor acestora pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip
semiînchis.
Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de
săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele
fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții
5
Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de
procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de
judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.
Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră
că, în mod just instanța de apel la soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsă, a
admis apelul procurorului și a casat sentința, aplicând inculpatului pedeapsa sub
formă de închisoare, cu executarea reală a acesteia, motivând corespunzător
temeiurile neaplicării pedepsei cu închisoare, cu suspendarea condiționată a
executării acesteia, pe o perioadă de probațiune.
Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanța de apel
just a ținut cont circumstanța atenuantă stabilită la examinarea cauzei – căința
sinceră, lipsa circumstanțelor agravante, de personalitatea inculpatului, de faptul că
deși Chircu V., la momentul săvârșii infracțiunii incriminate avea antecedente penale
stinse, anterior a fost în conflict cu legea, fiind judecat prin sentința Judecătoriei
Ciocana, mun. Chișinău din 26 aprilie 2016, în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal,
cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penal, i-a fost aplicată pedeapsa
sub formă amendă în mărime de 400 unități convenționale, iar pe 2 capete de
acuzare, prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Codul penal, au fost încetate
procesele penale, în baza art. 109 Codul penal, din motivul împăcării parților (f. d.
73-79).
Totodată, instanța de recurs reține, că instanța de apel corect a stabilit, că în
cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive ce ar concluziona că
nu este rațional ca inculpatul Chircu V. să nu execute pedeapsa cu închisoare,
prevăzută de lege, astfel pedeapsa cu închisoare stabilită lui Chircu V., cu
suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru infracțiunea prevăzută de art.
217 alin. (4) lit. b) Cod penal, care este o infracțiune din categoria celor grave, nu-și
va atinge scopul de corectare a inculpatului.
La fel, Colegiul penal relevă, că conform alin. (1) al normei menționate, dacă, la
stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite
cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de
judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la
concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune
suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în
hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada
de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune
neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de
probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare
exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.
Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie
concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.
6
Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi
atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de
judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în
vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după
săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea
infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării
judecătorești.
În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea
condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal,
nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această
măsură de individualizare judiciară a pedepsei.
Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal
consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză, nu s-au
constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu
închisoare în privința inculpatului, deoarece personalitatea inculpatului nu prezintă
garanțiile unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de
clemență. Astfel, instanța de recurs nu poate neglija revendicarea anexată la
materialele cauzei, potrivit căreia, se atestă faptul că anterior inculpatul a mai
săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 186 alin. (2) Cod penal, însă procesul penal a
fost încetat pe motivul împăcării părților, iar pe alt episod i-a fost aplicată pedeapsa
sub formă amendă în mărime de 400 unități convenționale, astfel se atestă faptul că
comiterea infracțiunilor, pentru inculpatul Chircu V. a devenit o deprindere, iar
aplicarea pedepsei neprivative de libertate nu-și va produce efectul, pentru ca
inculpatul să-și facă concluziile necesare de a nu comite în continuare abateri de la
prevederile legii penale.
Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de apel
a argumentat pe deplin motivele pentru care a aplicat inculpatului în baza art. 217
alin. (4) lit. b) Cod penal, pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu
privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea drogurilor sau
analogilor acestora pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip
semiînchis, urmare a circumstanțelor expuse mai sus, din care considerent, instanța
de recurs respinge ca neîntemeiate afirmațiile avocaților, precum că instanța de apel
a numit inculpatului o pedeapsă neechitabilă de 2 ani închisoare, fără o argumentare
plauzibilă, privind inoportunitatea aplicării suspendării condiționate a executării
pedepsei.
Cu referire la un alt motiv de critică din recurs, prin care menționează, că
inculpatul vina în comiterea infracțiunii și-a recunoscut-o integral, s-a căit sincer de
cele comise, are 2 copii minori la întreținere, instanța de recurs consideră, că
împrejurările în cauză nu sunt suficiente pentru a răsturna soluția instanței de apel.
În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut cont
de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și
conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de
individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina
7
inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de
necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,
răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.
(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor
persoane.
Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea
de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu
persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită
inculpatului Chircu V., de către instanța de apel, a fost aplicată în limitele legii, din
care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pelevaniuc Alla
în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 27 noiembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Chircu Valeriu
Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 29 mai 2019.
Președinte Timofti Vadimir
Judecător Cobzac Elena
Judecător Boico Victor
8