1ra-2125/2019 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

Dosarul nr. 1ra-2125/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2019, în cauza

penală în privința lui

Struțu Victor xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.01.2019 - 25.04.2019;

Instanță de apel: 18.05.2019 - 19.06.2019;

Instanță de recurs: 27.09 .2019 - 13.11.2019.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Struțu Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, la 1 an închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita

activitatea legată de gestionarea drogurilor, substanțelor chimice și farmaceutice pe

un termen de 2 ani.

Potrivit art.90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pentru perioada de probațiune de 2 ani.

înțelegând caracterul ilegal al acțiunilor sale, în circumstanțe nestabilite de organul

de urmărire penală, a obținut o masă vegetală uscată mărunțită de culoare cafeniu-

gălbuie cu miros specific în cantitatea de 5,16 grame, care conform raportului de

constatare tehnico-științific nr.34/12/1-R-4558 din 20 decembrie 2018, reprezintă

produs etnobotanic ce conține cannabinoidul sintetic 5-Fluoro-ADB, analog al

substanței stupefiante 5F-AKB 48, care este inclusă în tabelul I - substanțele

stupefiante și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale, lista nr.2 -

substanțele psihotrope, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1088 din 05

octombrie 2004, pe care a păstrat-o fără scop de înstrăinare până la data de 02

1

octombrie 2018, aproximativ ora 21:10, când a fost ridicată de angajații

Batalionului de Patrulare și Reacționare Operativă al Direcției de Politie a

municipiului Chișinău, în timp ce acesta se afla în mun. Chișinău, str. Pietrarilor,

14/3. Iar, conform listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care

conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora,

aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.79 din 23 ianuarie 2006, masă de 5,16 de

grame de substanță 5-Fluoro-ADB, care este analog al substanței stupefiante

5F-AKB 48, constituie proporții deosebit de mari.

acesteia, în partea ce ține de respingerea cerinței acuzatorului de stat de a încasa

cheltuielile judiciare, rejudecarea cauzei în această parte, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul

statului a sumei de 2 049,40 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea cerințelor sale, acuzatorul de stat a invocat că, sentința este

ilegală în ceia ce privește refuzul în admiterea solicitării acuzatorului de stat de a

încasa de la inculpat cheltuielile judiciare în cuantum de 2 049,40 lei, suportate

pentru efectuarea expertizelor judiciare numite în cadrul urmăriri penale.

În acest sens, a notat că obligația inculpatului de a suporta cheltuielile

judiciare este principală și integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în

mod inevitabil desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se

aplica pedeapsa infractorului, obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în

principal acestuia, chiar dacă partea vătămată și partea civilă au determinat, prin

cererile lor, producerea unor cheltuieli, de asemenea, obligația de a suporta

cheltuielile judiciare este integrală, incluzând toate cheltuielile necesare pentru

pronunțarea unei hotărâri de condamnare de către prima instanță.

Astfel, stabilindu-se vinovăția inculpatului în săvârșirea unei infracțiuni,

acestuia îi revine obligația de a plăti statului toate cheltuielile efectuate de la

începerea urmăririi penale și până la punerea în executare a hotărârii de

condamnare.

În final, acuzatorul de stat a reiterat prevederile art.art.227, 229 Cod de

procedură penală.

fost admis apelul, casată parțial sentința în partea încasării cheltuielilor de judecată

și în această parte pronunță o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care a fost dispusă încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de

judecată în mărime de 1 680 lei în contul statului.

În rest, sentința a fost menținută.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut argumentele din apelul

acuzatorului de stat privind netemeinicia respingerii solicitării acuzatorului de stat

referitor la încasarea cheltuielilor judiciare pentru efectuarea raportului de

constatare tehnico-științific nr.34/12/1-R-4558 din 20 decembrie 2018.

În consecință, instanța de apel a reiterat prevederile art.art.227, 228, 229 Cod

de procedură penală și a reținut ca fiind justificate solicitările procurorului privind

încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea raportului de

constatare tehnico-științific nr.34/12/1-R-4558 din 20 decembrie 2018, în sumă de

2

1 680 lei. Or, potrivit normelor legale menționate, cheltuielile judiciare solicitate

pentru efectuarea expertizelor urmează a fi încasare din contul inculpatului.

Pe de altă parte, cu referire la solicitarea acuzatorului de stat de a fi încasată

suma de 349,56 lei cu titlu de salariu al procurorului și suma de 19,84 lei cu titlu de

consumabile, instanța de apel le-a considerat neîntemeiate, or, în acest sens,

acuzarea nu a probat în nici un fel temeinicia solicitărilor sale.

contestat cu recurs decizia, solicitând casarea parțială a acesteia, în latura

cheltuielilor de judecată, cu menținerea.

În motivarea cerințelor sale, a enunțat prevederile art.6 parag.2 al Convenției

pentru Apărarea Drepturilor Olumului, potrivit cărora sarcina probațiunii este pusă

pe seama organului de urmărire penală, persoana acuzată de un delict beneficiind de

prezumția nevinovăției, principiu prevăzut de art.8 Cod de procedură penală.

Drept consecință, a subliniat obligația pozitivă a statului de a colecta probe

necesare în vederea constatării faptei penale, identificării făptuitorului, și implicit

asumarea cheltuielilor aferente procesului.

Reieșind din textul art.142 alin.(1) Cod de procedură penală și art.75 alin.(3)

Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, a menționat că

inculpatul nu a solicitat personal numirea și efectuarea raportului de constatare

tehnic-științific, acesta a fost solicitat de organul de urmărire penală în vederea

administrării probelor. Astfel, cheltuielile de efectuare a raportului urmează să fie

achitate din bugetul de stat, fapt reiterat și de prevederile art.143 alin.(2) Cod de

procedură penală. Opinează că, la judecarea cauzei instanța de apel nu a respectat

întocmai principiile de bază care reglementează desfășurarea unui proces penal

echitabil, astfel, ilegal a dispus încasarea cheltuielilor de judecată.

pronunțat pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel a adoptat soluția în conformitate cu modificările operate la art.143

Cod de procedură penală.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului, fără citarea părților, în

camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului, Colegiul penal reține că titularul critică

decizia instanței de apel sub temeiului pentru recurs prevăzut la pct.6) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

conchide că, acestea nu coroborează cu materialele cauzei și sunt invocate

neîntemeiat de titular, reieșind din raționamentele ce urmează.

În esență, recurentul critică decizia doar din considerentul că, în viziunea sa,

3

instanța de apel greșit a admis solicitarea din cererea de apel cu privire la încasarea

din contul inculpatului a sumei de 1 680 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată

suportate la efectuarea raportului de constatare tehnic-științific nr.34/12/1-R-4558.

Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide că

instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la

concluzia de a admite solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 1 680 lei,

suportate pentru efectuarea raportului de constatare tehnic-științific.

Astfel, art.227 alin.(2) Cod de procedură penală stipulează, că cheltuielile

judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții

vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor

și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea

corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice

garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate

sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; 5)

cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Totodată, instanța de recurs relevă dispoziția alin.(2) art.229 Cod de

procedură penală potrivit căreia, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare... Prin urmare, se atestă că norma dată poartă un

caracter facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii plății

cheltuielilor judiciare, ținând cont de împrejurările cauzei și suportării acestor

cheltuieli.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal constată, că suma de

1 680 lei a fost necesară pentru efectuarea raportului de constatare tehnic-științific

nr.34/12/1-R-4558 din 20.12.2018 (f.d.28-31).

În această ordine de idei, instanța de recurs ordinar susține poziția instanței de

apel, care corect a admis solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în suma de 1 680 lei.

În plus, nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că, ,,cheltuielile

de efectuare a expertizei urmează să fie achitate din bugetul de stat, fapt reiterat în

art.143 alin.(2) Cod de procedură penală”. Or, prin legea nr.316 din 22 noiembrie

2017 (în vigoare din 09 februarie 2018), a fost exclus alin.(2) din art.143 Cod

procedură penală, iar raportul de constatare tehnic-științific a fost efectuat după

aceste modificări.

Mai mult, recurentul nu a formulat argumente indubitabile care să ateste că

nu este acceptabilă soluția de a lăsa plata cheltuielilor judiciare pe seama

inculpatului și că, în speță, urmează a fi pusă plata acestor cheltuieli în sarcina

statului.

Colegiul penal că, la examinarea cauzei de către instanța de apel, au fost

respectate prevederile legale prescrise de art.art.414-419 Cod de procedură penală,

iar eroarea de drept invocată de către recurent prescrisă la art.427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală, nu a fost constatată la examinarea recursului, prin urmare,

hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

4

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Mîrzencu Aurelia,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2019, în

cauza penală în privința lui Struțu Victor xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizie pronunțată motivat la 13 noiembrie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

5