1ra-268/2018 — art. 320 alin. 1 CP

1ra-268/2018 — art. 320 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-268/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Vladimir Timofti, Constantin Alerguș,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul Ceban

Vasile în numele inculpatului Cernov Vladimir și de inculpat, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Bălți, sediul central din 03 februarie 2017 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 11 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui

Cernov Vladimir XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 250 unități convenționale, ceea

ce constituie 5000 lei.

prejudiciabil al acțiunilor sale și dorind survenirea acestora, acționând cu intenție, cunoscând

faptul existenței încheierii Judecătoriei Bălți din 27 februarie 2015, conform căreia se

înterzice pârâților Cernov Vladimir și Cernov Tatiana să demoleze imobilul amplasat în

XXXXX, cu numărul cadastral XXXXX, și anume în partea ce ține de componentele

imobilului desemnat cu lit. B (sau B2), încăperile nr. 14-15, cu suprafața totală de 45,6 m2 și

a șopronului cu suprafața de 99,75 m2, hotărâre care a devenit executabilă, precum și despre

existența titlului executoriu emis de Judecătoria Bălți, care i-a fost adus la cunoștință lui

Cernov Vladimir la 02.03.2015, fapt confirmat prin procesul-verbal din 02.03.2015, întocmit

de executorul judecătoresc Romah Oleg, intenționat nu a executat cerințele titlului executoriu

nr. 2-12/2014 și a continuat să demoleze imobilul amplasat în XXXXX, cu numărul cadastral

XXXXX, și anume în partea ce ține de componentele imobilului desemnat cu lit. B (sau B2),

încăperile nr. 14-15, pentru care fapte la 03.03.2015, de către executorul judecătoresc Romah

Oleg, i-a fost întocmit lui Cernov Vladimir procesul-verbal cu privire la contravenție în

temeiul art. 318 alin. (1) Cod contravențional și ca urmare, potrivit hotărârii Judecătoriei Bălți

din 29 mai 2015, Cernov Vladimir a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției

prevăzute de art. 318 alin. (1) Cod contravențional, fiindu-i stabilită sancțiunea

contravențională sub formă de amendă în mărime de 50 unități convenționale, ceea ce

1

constituie 1000 lei, hotărâre care a fost menținută fără modificări de către Colegiul penal al

Curții de Apel Bălți prin decizia 29 iulie 2015, care este irevocabilă.

După aplicarea sancțiunii contravenționale, necătând la faptul că decizia privind

aplicarea sancțiunii contravenționale este irevocabilă, Cernov Vladimir intenționat nu a

executat hotărârea instanței de judecată și a continuat acțiunile sale infracționale îndreptate

spre demolarea bunului imobil amplasat în XXXXX, cu numărul cadastral XXXXX, în partea

ce ține de componentele imobilului desemnat cu lit. B (sau B2), încăperile nr. 14-15, cu

suprafața totală de 45,6 m2 și a șopronului cu suprafața de 99,75 m2, fapt confirmat prin

procesele-verbale întocmite de executorul judecătoresc Romah Oleg la 29.06.2015,

01.07.2015, 20.07.2015, 18.08.2015 și 11.09.2015.

și de inculpat, care au solicitat casarea totală a acesteia și dispunerea achitării lui Cernov

Vladimir, deoarece în acțiunile lui nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal.

În motivarea cererii depuse, apelanții au invocat următoarele:

- declarațiile date de inculpat în fața primei instanțe au fost confirmate prin cele date de

martorii Miloși V., Grădinari V. și Pleșca Gh., care au confirmat faptul că demolarea

șopronului, care era în stare avariată și prezenta pericol pentru lucrători, a avut loc până la

sfârșitul lunii februarie 2015, iar ulterior s-a efectuat reconstrucția acestuia;

- prima instanță a ignorat argumentele părții apărării care, făcând trimitere la materialele

cauzei, a demonstrat că după aplicarea sancțiunii contravenționale Cernov Vladimir nu a

acționat în mod ilegal.

În acest context, apelanții au indicat că prima instanță, respingând versiunea părții

apărării, s-a bazat pe conținutul proceselor-verbale întocmite de executorul judecătoresc la

18.08.2015 și 11.09.2015. Sub acest aspect, apelanții au indicat că procesul-verbal din

18.08.2015 demonstrează că șopronul era deja construit, nefiind vorba de o careva demolare,

iar cel din 11.09.2015 probează faptul că avea loc repararea acoperișului încăperii, care a fost

deteriorat în rezultatul ploilor abundente și a vântului puternic din acea perioadă. Astfel, în

opinia apelanților, procesele-verbale în cauză demonstrează neîntrunirea elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal în acțiunile lui Cernov

Vladimir;

- prima instanță ilegal și neîntemeiat a respins cererea părții apărării, prin care s-a

solicitat acordarea termenului pentru prezentarea de probe suplimentare, care în viziunea

apelanților demonstrează vinovăția lui Cernov Vladimir. În același context, apelanții au

indicat că prima instanță ilegal și neîntemeiat a respins și cererea părții apărării, prin care s-a

solicitat invitarea unui expert în domeniul construcției, care ar fi dat răspuns la incertitudinile

ce vizează procesele-verbale menționate. În opinia apelanților, prin poziția manifestată, prima

instanță a lezat dreptul la apărare a lui Cernov Vladimir.

pronunțată integral la 01 noiembrie 2017, a fost admis din alte motive apelul declarat, casată

total sentința și dispusă încetarea procesului penal în privința lui Cernov Vladimir, în baza

art. 320 alin. (1) Cod penal, în legătură cu împlinirea termenului de prescripție prevăzut de

art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, cu liberarea lui de răspundere penală.

2

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a concluzionat asupra corectitudinii

soluției primei instanțe, la baza căreia au fost puse probe care au constituit obiectul cercetării

judecătorești, la caz fiind relevante declarațiile martorilor Roșca A., Lupașco A., Bucătaru

M. și Coțofană Gh., precum și a executorului judecătoresc Romah O.

În raport cu declarațiile depuse de persoanele nominalizate, instanța de apel a considerat

justificată condamnarea lui Cernov Vladimir inclusiv prin probele administrate la caz (f.d.

51-52, vol. II).

Întru respectarea principiului contradictorialității și egalității armelor în procesul penal,

prin admiterea cererii formulate de apărătorul inculpatului, instanța de apel a dispus audierea

specialistului în domeniul construcției Voineac A., care a confirmat lipsa la șopronul metalic

a elementelor construcției vechi, el fiind acoperit cu tablă metalică, astfel reflectând o

construcție finisată, nefiind evidențiate careva elemente ale demolării, schimbarea țevii

felinarului neconstituind demolare, reprezentând un element al construcției respective (f.d.

43, vol. II).

Considerând dovedită vinovăția inculpatului, instanța de apel a ținut să aprecieze critic

argumentele aduse în susținerea solicitării de achitare a ultimului, acestea venind în

contradicție cu împrejurările de fapt ale cauzei, fiind orientate spre evitarea răspunderii și

pedepsei penale, iar versiunea formulată de martorii Miloși V., Grădinari V. și Pleșca Gh.,

prin care se susținea că demolarea construcției a avut loc la sfârșitul lunii februarie a anului

2015, urma a fi respinsă reieșind din caracterul absolut contrar probelor administrate la caz.

Sub aspectele enunțate, instanța de apel a conchis asupra lipsei temeiurilor de a pune la

îndoială declarațiile făcute de Roșca A., care a anunțat organele competente privind acțiunile

ilegale ale inculpatului, declarații care coroborează cu cele date de executorul judecătoresc

Romah O. și martorii Lupașco A., Bucătaru M. și Coțofană Gh., care fiind audiați atât la faza

urmăririi penale, cât și la examinarea cauzei în prima instanță, cu respectarea principiului

contradictorialității procesului penal și a egalității armelor, au depus declarații consecvente

privind împrejurările cauzei, părțile având acces în egală măsură la audierea persoanelor

nominalizate.

În prezența acestor circumstanțe, instanța de apel a statuat asupra faptului că partea

acuzării a reușit să prezinte suficiente probe în sprijinul învinuirii formulate, care dovedesc

vinovăția lui Cernov Vladimir în comiterea infracțiunii incriminate, iar argumentele invocate

de apelanți în susținerea lipsei de probe ce ar demonstra vinovăția inculpatului erau

neîntemeiate.

Reținând împrejurările faptei, în raport cu probele administrate pe caz, instanța de apel

a conchis că Cernov Vladimir intenționat nu a executat documentul executoriu emis de

Judecătoria Bălți la 27 februarie 2015, fapt urmat de tragerea lui la răspundere

contravențională în baza hotărârii Judecătoriei Bălți din 29 mai 2015, menținută fără

modificări prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 iulie 2015, iar ca

rezultat al continuării neexecutării intenționate a hotărârii de judecată, acțiunile lui Cernov

Vladimir au constituit infracțiunea prevăzută de art. 320 alin. (1) Cod penal.

În acest context, instanța de apel a reținut că potrivit art. 16 alin. (1) Cod de procedură

civilă, hotărârile judecătorești definitive sânt obligatorii pentru toate autoritățile publice,

asociațiile obștești, persoanele oficiale, organizațiile și persoanele fizice și se execută cu

strictețe pe întreg teritoriul Republicii Moldova, potrivit art. 8 alin. (1) Cod de executare,

3

cerințele executorului judecătoresc, înaintate în modul stabilit de Codul de executare și de

alte acte normative, sânt obligatorii pentru toate persoanele fizice, iar potrivit art. 10 alin.

(1) Cod de executare, executarea silită reprezintă un ansamblu de măsuri prin care creditorul

realizează, prin intermediul executorului judecătoresc, cu concursul organelor de stat

abilitate, drepturile sale, recunoscute printr-un document executoriu, dacă debitorul nu-și

îndeplinește benevol obligațiile.

Instanța de apel a reținut că la caz, fiind intentată procedura de executare a titlului

executoriu emis în baza unei încheieri judecătorești irevocabile și executorii, executorul

judecătoresc Romah O., la 02.03.2015, sub semnătură i-a adus la cunoștință lui Cernov

Vladimir interdicțiile aplicate și consecințele neexecutării lor, înmânându-i copiile actelor

procedurii de executare, iar ignorarea intenționată de către Cernov Vladimir a executării

titlului executoriu în perioada de până și după aplicarea sancțiunii contravenționale în baza

art. 318 alin. (1) Cod contravențional formează obiectul infracțiunii, săvârșirea căreia a fost

constatată.

În acest context, instanța de apel a reținut că neexecutarea hotărârii instanței de judecată,

dacă aceasta a continuat după tragerea la răspundere contravențională, va servi drept obiect

al învinuirii în materie penală, sancțiunile contravenționale reprezentând situațiile-premise în

raport cu neexecutarea hotărârii instanței – la caz cele stabilite prin procesele-verbale din

13.03.2015, 29.06.2015, 01.07.2015, 20.07.2015, 18.08.2015 și 11.09.2015, iar alături de

relatările persoanelor audiate referitor la efectuarea lucrărilor, inclusiv în vara anului 2015,

denotă corectitudinea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului în baza art. 320 alin. (1) Cod

penal, motiv din care alegația părții apărării privind reținerea unor și aceleași probe atât în

cauza contravențională în privința lui Cernov Vladimir, cât și în cea penală, urma a fi respinsă.

Instanța de apel a reținut că componența de infracțiune prevăzută de art. 320 alin. (1)

Cod penal este una formală, se caracterizează prin săvârșirea neîntreruptă a activității

criminale și se consumă la momentul încetării activității criminale – la caz momentul

consumării fiind constatarea ultimei acțiuni întreprinse de către Cernov Vladimir, prin

procesul-verbal din 11.09.2015 întocmit de executorul judecătoresc.

Prin prisma aprecierii doctrinei și a condițiilor de aplicare a dispozițiilor art. 7 alin. (2)

Cod penal, raportate la prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7 la CoEDO, referindu-se la

argumentul apelanților, prin care se susținea că inculpatul a fost urmărit de două ori pentru

una și aceeași faptă, instanța de apel a ținut să specifice că răspunderea penală pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 320 Cod penal, ca excepție de la norma generală,

poate fi aplicată doar în condițiile în care a fost depășită situația-premisă, care constă în

tragerea la răspundere contravențională, prin care persoanei i s-a acordat posibilitatea

sesizării caracterului ilegal al acțiunilor sale, prin aplicarea primară a sancțiunii

contravenționale pentru cei ce nu execută hotărârile judecătorești, cu atenționarea despre

eventuala răspundere penală.

Astfel, instanța de apel a ținut să respingă argumentele apelanților, prin care se susținea

efectuarea lucrărilor de reparație/întreținere a construcției în litigiu, în vederea prevenirii

deteriorării acoperișului ca rezultat al unor calamități naturale ce au avut loc la 04.09.2015,

or fapta reținută în acțiunile inculpatului a fost una prelungită, a durat o perioadă sporită de

timp, fiind în repetate rânduri constatată de către executorul judecătoresc la sesizările

persoanei cointeresate Roșca A., la caz neavând importanță categorizarea acțiunilor, relevant

4

fiind faptul că imobilul a suferit schimbări în raport cu starea lui tehnică existentă la data

adoptării încheierii judiciare cu interdicțiile stabilite în ea, despre care Cernov Vladimir

cunoaștea din momentul în care hotărârea judecătorească i-a fost adusă la cunoștință contra

semnătură.

Constatând ca fiind comisă de către Cernov Vladimir infracțiunea prevăzută de art. 320

alin. (1) Cod penal, instanța de apel a constatat că în cauză a intervenit expirarea termenului

de prescripție prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, din care considerent s-a impus

soluția dispunerii încetării procesului penal în privința lui Cernov Vladimir, cu liberarea lui

de răspundere penală.

numele inculpatului Cernov Vladimir și de inculpat, depus la 28 noiembrie 2017, care în

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, și anume că hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței și nu au fost întrunite elementele infracțiunii, solicită

casarea acestora, cu dispunerea achitării lui Cernov Vladimir, deoarece în acțiunile lui nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal.

În motivarea cererii depuse, recurenții invocă următoarele:

- atât la examinarea cauzei în prima instanță, cât și în apel, inculpatul nu și-a recunoscut

vina și a declarat că șopronul vechi s-a defectat și a fost nevoit să-l demoleze până la

27.02.2015, el fiind înștiințat de către executorul judecătoresc abia la 02.03.2015 despre

existența hotărârii judecătorești prin care a fost interzisă demolarea construcțiilor în litigiu.

La momentul înștiințării se instalau pilonii pentru noua construcție, lui nefiindu-i interzisă,

de către executorul judecătoresc, efectuarea a careva acțiuni, deoarece la acel moment nu

existau interdicții. Inculpatul a declarat că nu ține minte dacă i-a fost înmânată copia titlului

executoriu, iar la 02.03.2015 a refuzat să semneze procesul-verbal întocmit de executorul

judecătoresc, deoarece a solicitat prezența avocatului;

- contrar dispozițiilor enunțate în pct. 87 al hotărârii Curții Constituționale nr. 13 din

11.06.2013 „Privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi ale articolului 320

din Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002, în redacția Legii nr.

173 din 9 iulie 2010 pentru modificarea unor acte legislative (sesizarea nr. 1g/2013)”, art.

281 alin. (2) și 296 alin. (2) Cod de procedură penală, cu ignorarea dispozițiilor art. 6 § 1

CoEDO și constatărilor expuse de CtEDO în cauza Adrian Constantin c. României, învinuirea

înaintată lui Cernov Vladimir este una neconcretă, neclară, vagă, imprevizibilă și afectează

dreptul inculpatului de a ști pentru ce faptă este învinuit și, în consecință, lezează dreptul

acestuia la apărare.

În opinia recurenților, abordarea raporturilor juridice contravenționale și penale de către

instanțele de judecată, contrar prevederilor legale stipulate, denotă că în cauză a fost lezat

dreptul fundamental al lui Cernov Vladimir de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai

multe ori.

- în rechizitoriu este specificat că faptul neexecutării hotărârii instanței de judecată este

confirmat prin procesele-verbale întocmite de către executorul judecătoresc Romah O. la

13.03.2015, 29.06.2015, 01.07.2015 și 20.07.2015. Sub acest aspect, recurenții menționează

că faptele indicate în procesele-verbale respective au fost comise până la 29.07.2015 – dată

5

la care a fost adoptată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, prin care a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din 29.05.2015, de sancționare a lui Cernov Vladimir

în baza art. 318 alin. (1) Cod contravențional. În opinia recurenților, procesele-verbale

menționate nu puteau, sub nici o formă, să fie incluse în rechizitoriu drept mijloace de probă

și nici nu pot servi drept probe ca atare, după data de 29.07.2015.

În același context, recurenții menționează că prima instanță în mod legal a exclus aceste

procese-verbale și nu le-a considerat drept probe, iar instanța de apel, nejustificat, le-a

apreciat drept probe, statuând asupra necesității respingerii afirmației părții apărării, prin care

se susținea inadmisibilitatea operării în procesul penal cu probe reținute în cadrul procesului

contravențional. În opinia recurenților, poziția instanței de apel este contrară doctrinei și

practicii Curții Supreme de Justiție (cauzele penale nr. 1ra-1376/2016 și 1ra-1154/2016).

- în ambele hotărâri judecătorești atacate în cauză neîntemeiat s-a ajuns la concluzia că

vinovăția inculpatului este probată prin procesele-verbale întocmite de către executorul

judecătoresc Romah O. la 18.08.2015 și 11.09.2015, deoarece aceste procese-verbale conțin

fotografii din care reiese clar că deja la data de 18.08.2015 șopronul construcției era construit

în totalitate, nefiind generalmente vorba de o careva demolare.

Mai mult ca atât, faptul finisării construcției anume la 18.08.2015 a fost confirmat în

ședința de judecată și de către fostul diriginte de șantier, martorul Coțofană Gh., iar faptul că

procesele-verbale menționate denotă că, de facto, era vorba de lucrări de construcție și nu de

demolare, a fost confirmat de către specialistul în domeniul construcției Voineac A., audiat

la solicitarea părții apărării în apel, declarațiile căruia nu au fost luate în considerație de către

instanța de apel.

- instanța de apel, prin soluția adoptată, a încălcat prevederile art. 332 alin. (5) Cod de

procedură penală, care stabilesc că în cazul prevăzut de art. 275 alin. (4) Cod de procedură

penală, încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului, în cazul dat

procedura continuând în mod obișnuit;

- instanța de apel a lezat în mod substanțial dreptul inculpatului la un proces echitabil,

prevăzut de art. 6 CoEDO, fără a ține cont de explicațiile date în hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție „Privind aplicarea în practica judiciară de către instanțele judecătorești

a unor prevederi ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale”, nr. 17 din 19.06.2000, de constatările din hotărârea Curții Constituționale

„Privind interpretarea unor prevederi ale art. 4 din Constituția Republicii Moldova”, nr. 55

din 14.10.1999 și de prevederile art. 4 alin. (2) al Constituției Republicii Moldova, fără a ține

cont de faptul că sarcina primordială cu privire la aplicarea CoEDO revine instanțelor

naționale, și nu CtEDO.

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat. În motivarea soluției

propuse, procurorul menționează că instanța de apel, în urma analizei ample a probelor, just

a reținut încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și a admis cerințele înaintate de partea

apărării, privind încetarea procesului penal în privința lui Cernov Vladimir.

Procurorul menționează că potrivit art. art. 6 pct. 11/1, 27 alin. (1), 414 alin. (1), (2), 434

Cod de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor,

iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării acestora.

6

Suplimentar, procurorul menționează că procesul penal a fost pornit la 07.10.2015, în

baza art. 320 alin. (1) Cod penal, conform actului de sesizare a executorului judecătoresc din

26.09.2015 (f.d. 1, 3, vol. I). Conform deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

29.07.2015 a fost menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din 29.05.2015, privind sancționarea

lui Cernov Vladimir în baza art. 318 alin. (1) Cod contravențional. În aceste circumstanțe, în

opinia procurorului, instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate

de recurenți și, în mod corespunzător, decizia atacată conține motive legale pe care se

întemeiază soluția, astfel lipsind temeiuri de casare a acesteia.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

dispune inadmisibilitatea lui în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal apreciază critic poziția recurenților, prin care se invocă că învinuirea

înaintată lui Cernov Vladimir este una neconcretă, neclară, vagă, imprevizibilă și afectează

dreptul inculpatului de a ști pentru ce faptă este învinuit și, în consecință, lezează dreptul

acestuia la apărare. În acest context, Colegiul penal constată că potrivit materialelor cauzei,

Cernov Vladimir a refuzat să semneze ordonanța de punere sub învinuire și procesele-verbale

de informare despre terminarea urmăririi penale și prezentare a materialelor acumulate la

urmărirea penală (f.d. 95 verso, 100, 101 vol. I), însă în ședința de judecată în prima

instanță, potrivit procesului-verbal, a declarat că învinuirea îi este clară (f.d. 157, vol.

I).

Colegiul penal constată că instanța de apel s-a expus asupra invocării privind lezarea

dreptului lui Cernov Vladimir de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori,

specificând că răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 320 Cod

penal, ca excepție de la norma generală, poate fi aplicată doar în condițiile în care a fost

depășită situația-premisă, care constă în tragerea la răspundere contravențională, prin care

persoanei i s-a acordat posibilitatea sesizării caracterului ilegal al acțiunilor sale, prin

aplicarea primară a sancțiunii contravenționale pentru cei ce nu execută hotărârile

judecătorești, cu atenționarea despre eventuala răspundere penală.

Sub acest aspect, Colegiul penal apreciază corectitudinea poziției instanței de apel, care

respingând argumentele apelanților, a constatat că fapta reținută în acțiunile inculpatului a

fost una prelungită, a durat o perioadă sporită de timp, fiind în repetate rânduri constatată de

către executorul judecătoresc la sesizările persoanei cointeresate Roșca A., la caz neavând

importanță categorizarea acțiunilor, relevant fiind faptul că imobilul a suferit schimbări în

raport cu starea lui tehnică existentă la data adoptării încheierii judiciare cu interdicțiile

stabilite în ea, despre care Cernov Vladimir cunoaștea din momentul în care hotărârea

judecătorească i-a fost adusă la cunoștință contra semnătură.

Colegiul penal constată că nu și-a găsit confirmare nici alegația recurenților, precum că

procesele-verbale întocmite de către executorul judecătoresc Romah O. la 13.03.2015,

29.06.2015, 01.07.2015 și 20.07.2015 au fost legal excluse de către prima instanță din rândul

mijloacelor de probă. Sub acest aspect, Colegiul penal constată că prima instanță a pus la baza

vinovăției inculpatului procesele-verbale nominalizate (f.d. 242 verso, vol. I).

7

Subsidiar aprecierii probelor de către instanța de apel, criticată de către recurenți,

Colegiul penal menționează că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede o listă

exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind

aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind un

temei pentru recurs separat. În acest sens, este necesar de a reitera că potrivit art. 424 alin. (2)

Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnaților.

Colegiul penal constată că prin argumentele recurenților privind declarațiile martorilor,

ale specialistului Voineac A. și conținutul proceselor-verbale întocmite de către executorul

judecătoresc Romah O. se expune o critică asupra modului în care acestea au fost apreciate

de către instanța de apel, critică care în opinia recurenților este justificată și impune

necesitatea casării deciziei atacate. Colegiul penal constată că argumentele recurenților

comportă o solicitare de reapreciere a probelor, care nu poate fi supusă analizei la etapa

examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a

se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau

material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului

cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs. În contextul dat, Colegiul

penal reiterează că instanța de recurs verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor

judecătorești atacate, exclusiv prin prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs,

prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Din considerentele expuse, Colegiul penal respinge argumentele recurenților în partea

dată, ca fiind de jure inadmisibile.

Sub aspectul chestiunii de apreciere a probelor, Colegiul penal constată că argumentele

invocate de recurenți au fost pe deplin abordate la etapa judecării apelului, asupra lor fiind

expuse concluzii relevante în decizia atacată, enunțate la pct. 4.1. al prezentei decizii, care nu

necesită o reiterare din motivul temeiniciei și plenitudinii lor.

Privind invocarea recurenților că instanța de apel, prin soluția adoptată, a încălcat

prevederile art. 332 alin. (5) Cod de procedură penală, care stabilesc că în cazul prevăzut de

art. 275 alin. (4) Cod de procedură penală, încetarea procesului penal nu se admite fără

acordul inculpatului, Colegiul penal constată că inculpatul generalmente a omis să se expună

în privința solicitării procurorului de încetare a procesului penal, avocatul pronunțându-se în

locul acestuia (f.d. 44, vol. II), astfel pasivitatea inculpatului nu poate fi imputată instanței de

apel sub aspectul admiterii unei erori de drept.

În legătură cu faptul că decizia instanței de apel, după cum s-a arătat anterior, este

motivată suficient inclusiv sub aspectul argumentelor expuse în recursul ordinar, Colegiul

penal conchide că eroarile de drept invocate de recurenți, și anume că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și nu au fost întrunite elementele infracțiunii,

nu și-a găsit confirmare în cauză. Totodată, Colegiul penal constată că recurenții au omis să

invoce argumente din care să reiasă că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

că acesta este expus neclar, precum și că în cauză a fost comisă o gravă eroare de fapt, care a

afectat soluția instanței de apel, ceea ce denotă că și aceste temeiuri pentru recurs nu și-au

găsit confirmare.

8

În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că temeiurile pentru recurs invocate

în cerere nu și-au găsit confirmare, precum și din considerentul că argumentele privind

aprecierea probelor sunt inadmisibile, iar alte erori care ar impune soluția casării hotărârilor

judecătorești nu s-au depistat, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului

ordinar declarat în cauză, deoarece este vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ceban Vasile în numele

inculpatului Cernov Vladimir și de inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 11 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Cernov Vladimir XXXXX,

deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 martie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecători Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

9