1ra-1376/2016 — art.320 alin.1 CP

1ra-1376/2016 — art.320 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-1376/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

08 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nadejda Toma, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti și Petru Moraru

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de inculpatul

Marcu Oleg și de avocatul Capmoale Angela în numele inculpatului, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie

2015, în cauza penală în privința lui

Marcu Oleg Valeriu, născut la

23.10.1972, originar și locuitor al mun.

Chișinău, or. Codru, str. Prepeliței, 28.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.09.2013 – 25.03.2014;

Instanța de apel: 18.04.2014 – 03.02.2015;

20.07.2015 – 19.11.2015;

Instanța de recurs: 23.04.2015 – 09.06.2015;

13.06.2016 – 08.11.2016 .

A C O N S T A T A T :

Oleg a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 320

alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

învinuit de neexecutarea intenționată a hotărârii instanței de judecată, comisă după

aplicarea sancțiunii contravenționale în următoarele circumstanțe: la 24

septembrie 2008, Curtea de Apel Chișinău a emis titlul executoriu nr. 2a-

3338/2008 din 14.09.2008, cu privire la încasarea de la Marcu Oleg în beneficiul lui

Madan Ludmila despăgubirea morală în mărime de 250000 lei din toate veniturile,

începând cu data indicată supra. Ulterior, la biroul executorului judecătoresc Gîlca

Iurie, a fost intentată procedura întru executarea titlului executoriu sus menționat,

1

cu privire la încasarea din contul lui Marcu Oleg în beneficiul lui Madan Ludmila,

prejudiciul moral în sumă de 250000 lei. În rezultatul intentării procedurii de

executare și a acțiunilor întreprinse s-a constatat că debitorul Marcu Oleg nu

execută și se eschivează intenționat de la executarea documentului executoriu. La

14.05.2013, prin decizia nr. 4D-1955/13, emisă de către Judecătoria Rîșcani mun.

Chișinău, Marcu Oleg, a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției

prevăzută de art. 318 Cod contravențional, fiindu-i aplicată sancțiunea sub formă

de amendă contravențională în mărime de 3000 lei, ultimul eschivându-se până în

prezent de la achitarea datoriei.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

320 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

Apelantul a invocat că instanța nu a luat în considerație declarațiile

executorului judecătoresc, a martorului, cât și celelalte probe prezentate de către

acuzare, dar s-a bazat doar pe declarațiile inculpatului.

Numai în ultima ședință de judecată, când de către acuzatorul de stat a fost

prezentat certificatul eliberat de către SRL ,,Bemol Retail", care atestă faptul că

inculpatul activează oficial la întreprinderea respectivă începând cu 23.05.2013,

până la moment, cu salariul lunar de 3682 lei, achitat prin virament, doar atunci

inculpatul a recunoscut instanței că activează la această întreprindere și că nu a

recunoscut inițial faptul dat, deoarece se temea de consecințe.

La momentul înaintării învinuirii, acuzarea nu a cunoscut că inculpatul

activează oficial la întreprinderea respectivă, fiind indusă în eroare de către el,

invocând că s-a eliberat pe motiv că a avut un acces de epilepsie, fapt dezmințit

ulterior de către acuzatorul de stat prin prezentarea certificatului respectiv, ca

probă suplimentară.

Referindu-se la faptul, că inculpatul a fost deja sancționat pentru acțiunile sale,

instanța nu a ținut cont, că acesta nu putea fi pedepsit penal pentru comiterea

prezentei infracțiuni, fără a fi sancționat contravențional. Prin urmare, instanța nu

s-a bazat pe faptul că infracțiunea prevăzută la art. 320 alin. (1) Cod penal este una

continuă și urmează a fi inițiată, doar după aplicarea pedepsei contravenționale.

Inculpatul nu s-a prezentat la Biroul de Probațiune pentru a fi luat la evidență.

Fiind angajat oficial în câmpul muncii, intenționat nu a înștiințat organul

competent, tăinuind faptul dat până la ultima ședință de judecată.

Conform hotărârii nr. 13 din 11.06.2013 a Curții Constituționale, sintagma

„dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii contravenționale" din

alineatul (1) și sintagma „dacă aceste fapte au fost comise după aplicarea sancțiunii

contravenționale" din alineatul (2) ale articolului 320 Cod penal, contravin

articolelor 4, 20 alin. (1), 21 și 25 alin. (1) din Constituție, precum și principiului

non bis in idem (dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași

2

faptă) prevăzut la articolul 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și articolul 14 alin. 7 al Pactului

internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Astfel, în acțiunile inculpatului se regăsesc elementele laturii obiective a

componenței de infracțiune prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal și anume:

neexecutarea intenționată a hotărârii instanței de judecată, comisă după aplicarea

sancțiunii contravenționale.

Latura subiectivă a infracțiunii date este caracterizată prin vinovăția

inculpatului, în formă de intenție directă, scopul urmărit de acesta fiind unul

cupidant.

2015, apelul a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței contestate.

Instanța de apel a reținut, că latura obiectivă a infracțiunii incriminate

inculpatului se realizează prin acțiune sau inacțiune, iar latura subiectivă doar prin

intenție directă, însă conform materialelor cauzei, rezultă, că în acțiunile

inculpatului lipsește atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă a infracțiunii.

Instanța de fond just a stabilit că probele administrate nu dovedesc eschivarea

intenționată de la executarea hotărârii judecătorești, după aplicarea sancțiunii

contravenționale.

Or, atât declarațiile martorului Madan L., cât și a executorului judecătoresc,

confirmă faptul neexecutării hotărârii judecătorești de către inculpat în perioada de

până la 14.05.2014 - acțiuni care au fost calificate în baza art. 318 Cod

contravențional, pentru care inculpatul a fost supus sancțiunii contravenționale.

Prima instanță corect nu a acceptat ca probă întru confirmarea vinovăției

inculpatului, certificatul eliberat de SRL „Bemol Retail" care confirmă că inculpatul

este angajat oficial la această firmă începând cu data de 23.05.2013 în funcție de

operator la stația de alimentare cu combustibil din mun. Chișinău, str. Grenoble

134/2, salariul mediu lunar pentru perioada decembrie 2013 - februarie 2014 a

constituit 3682 lei, achitat prin virament, deoarece acuzarea n-a indicat acest fapt

în învinuire.

Instanța de fond întemeiat a conchis, că acuzatorul de stat fără a cerceta

minuțios, sub toate aspectele materialele prezentate de executorul judecătoresc, la

01.08.2013 a intentat cauza penală în privința inculpatului în baza art. 320 alin. (1)

Cod penal, bazându-se pe probele prezentate de executor, care au servit temei

pentru sancționarea inculpatului în baza art. 318 Cod contravențional.

În acest sens, instanța de apel a reținut și decizia Curții Supreme de Justiție nr.

1ra-546/14 din 04.06.2013 în cauza penală Darii Tudor la fel învinuit în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal, potrivit cărei instanța de fond

a achitat inculpatul, din motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii,

după ce instanța de apel a admis apelul, fiind casată sentința instanței de fond și

pronunțată o nouă hotărâre prin care Darii Tudor a fost condamnat în baza art. 320

3

alin. (1) Cod penal, iar instanța de recurs a constatat că în speță acuzarea nu a

prezentat instanței de judecată careva probe de confirmare a existenței unui venit

ce ar fi permis inculpatului achitarea totală a prejudiciului încasat prin hotărârea

instanței de judecată din 05 noiembrie 2007 sau de eschivare a acestuia de la

executarea hotărârii menționate.

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că instanța nu a ținut cont și nu a apreciat totalitatea

probelor care demonstrează vinovăția inculpatului.

Inculpatul, știind că a fost tras la răspunderea contravențională pentru

eschivarea de la executare a deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie

2008, a ascuns de executorul judecătoresc faptul că activează începînd cu luna

decembrie anul 2013 în calitate de operator la SRL ,,Bemol Retail" și are un venit

lunar de 3682 lei. Fapt probat de acuzare în procesul examinării cauzei penale.

Potrivit Hotărârii nr. 13 din 11.06.2013 a Curții Constituționale a Republicii

Moldova, sintagma „dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii

contravenționale" din alineatul (1) și sintagma ,,dacă aceste fapte au fost comise

după aplicarea sancțiunii contravenționale" din alineatul (2) ale articolului 320 Cod

penal, contravin articolelor 4, 20 alin. (1), 21 și 25 alin. (1) din Constituție, precum

și principiului non bis in idem (dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori

pentru aceeași faptă) prevăzut la articolul 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și articolul 14

alin. 7 al Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Instanțele de fond și apel eronat s-au expus asupra faptului, că inculpatul a fost

deja pedepsit contravențional pentru fapta comisă, bazându-se în acest sens pe

principiul: dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași faptă.

Instanța de apel a ignorat și hotărârea adoptată de Judecătoria Rîșcani, mun.

Chișinău la 14.05.2013, prin care inculpatul a fost recunoscut vinovat de comiterea

contravenției prevăzute de art. 318 Cod contravențional, cât și activitatea

executorului judecătoresc Iurie Gîlca, care a inițiat procedura de executare în

privința inculpatului.

În astfel de circumstanțe, este probat faptul că, atât până la tragerea

inculpatului la răspunderea contravențională, cât și după aceasta, dânsul fiind

angajat oficial în câmpul muncii și dispunând de anumite venituri, cu rea voință s-a

eschivat de la executarea hotărârii judecătorești, indicate mai sus. Acțiuni, contrare

prevederilor articolului 16 Cod de procedură civilă, potrivit cărora hotărârile

judecătorești sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice și se execută cu

strictețe pe întreg teritoriul R. Moldova.

Cu referire la faptul reținut de instanța de fond și de apel, precum, că

învinuirea înaintată inculpatului în baza art. 320 alin. (1) Cod penal, nu corespunde

4

prevederilor art. 281 alin. (2) Cod de procedură penală, și anume că nu este clară,

recurentul a menționat că instanța de fond nici nu a constatat fapta, iar instanța de

apel în acest caz a reținut doar niște frânturi de text al învinuirii aduse inculpatului,

fără a specifica în care parte acest act de procedură penală nu corespunde normelor

legale. Anume asupra acestor circumstanțe importante la caz, instant de fond și cea

de apel nu s-au expus.

2015, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată total decizia

instanței de apel pronunțată în privința inculpatului Marcu Oleg Valeriu, și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

nu a apreciat separat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării, cu indicarea motivelor legale pentru care instanța a respins probele

aduse în sprijinul acuzării, inclusiv a certificatului SRL ,,Bemol Retail".

Concluzia instanței, că acest certificat: „nu poate fi acceptat ca probă întru

confirmarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, deoarece

acuzarea n-a indicat acest fapt în învinuire", în opinia instanței de recurs, nu este

întemeiată pe vreo normă procedurală și nu este coroborată în niciun fel cu

prevederile art. 93, 94, 100, 101 și alte norme din Codul de procedură penală, ce

vizează procedura administrării și aprecierii probelor în procesul penal.

Instanța de fond nu a indicat norma de drept în temeiul căreia a dispus

achitarea inculpatului, concluzionând în mod divergent că: „în acțiunile inculpatului

lipsește atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă a infracțiunii, nu au fost

prezentate probe incontestabile întru confirmarea vinovăției inculpatului" - diferite

temeiuri prescrise la art. 390 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul a conchis că prima instanță nu a judecat fondul cauzei în

conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția.

Cu referire la legalitatea deciziei contestate, Colegiul lărgit a indicat, că

instanța de apel nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept

comise de instanța de fond, le-a repetat întocmai și nu a casat sentința, cu

rejudecarea cauzei în raport cu circumstanțele de fapt și de drept invocate în

rechizitoriu, întemeindu-și concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată

a instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi declarațiile

inculpatului de la f.d.114, 158, certificatul eliberat de SRL ,,Bemol Retail", încheierea

judecătorului de instrucție din 04.11.2011 de la f.d. 31, explicațiile inculpatului

adresate executorului judecătoresc din 08.05.2013 și Comisarului CPs. Rîșcani din

05.06.2012 de la f.d.20, 23 și a reținut decizia Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-

546/14 din 04.06.2013 în cauza penală Darii Tudor, dar fără a argumenta sub ce

5

aspect, și fără a formula o concluzie în acest sens, raportată la circumstanțele speței

de pe rol.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul declarat

de procuror, inclusiv cele descrise în pct. 3 și 5 din prezenta decizie, circumstanțele

care atestă că ambele instanțe ierarhic inferioare, nu au judecat cauza penală în

condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care

se întemeiază soluția, instanța de apel nepronunțându-se asupra tuturor motivelor

invocate în apel, fapt care indică, că recursul declarat este întemeiat.

2015, a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Marcu Oleg

Valeriu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 320 alin.(1) Cod penal la

1 an închisoare.

Conform art. 85 Cod penal, la pedeapsa aplicată inculpatului a fost adăugată

parțial pedeapsa stabilită prin decizia Curții Supreme de Justiție din 01.06.2010

stabilindu-i definitiv pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare cu executare în penitenciar

de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei fiind calculat din momentul reținerii.

Marcu Oleg prin acțiunile sale intenționate a comis infracțiunea de neexecutare

intenționată a hotărârii instanței de judecată, comisă după aplicarea sancțiunii

contravenționale, infracțiune prevăzută de art. 320 alin. (1) Cod penal, în

următoarele circumstanțe:

la 24 septembrie 2008, Curtea de Apel mun. Chișinău a emis titlul executoriu

nr. 2a-3338/2008 din 14.09.2008, cu privire la încasarea de la Marcu Oleg Valeriu

în beneficiul Ludmilei Madan prejudiciul moral în sumă de 250000 lei din toate

veniturile începând cu data indicată supra. Ulterior, la biroul executorului

judecătoresc Gîlca Iurie la 03.02.1012, a fost intentată procedura de executare a

titlului executoriu sus menționat, cu privire la încasarea din contul lui Marcu Oleg

în beneficiul lui Madan Ludmila cu titlu de despăgubire morală suma de 250000 lei.

În rezultatul intentării procedurii de executare și a acțiunilor întreprinse s-a

constatat că debitorul Marcu Oleg, nu execută în mod intenționat hotărârea și se

eschivează intenționat de la executarea documentului executoriu. La 14.05.2013,

prin decizia nr. 4D-1955/13, emisă de către Judecătoria Râșcani mun. Chișinău,

Marcu Oleg, a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzută de art.

318 Cod Contravențional, fiindu-i aplicată sancțiunea sub formă de amendă

contravențională în mărime de 3000 lei. După aplicarea sancțiunii contravenționale

Oleg Marcu la 23.05.2013 angajându-se la serviciu la SRL „Bemol Retail” nu a

comunicat executorului judecătoresc despre angajare, în mod intenționat s-a

eschivat de la achitarea datoriei și respectiv neexecutarea hotărârii instanței de

judecată.

6

Instanța de apel a stabilit, că, deși inculpatul vinovăția nu a recunoscut, vina

acestuia în comiterea infracțiunii incriminate este dovedită prin următoarele probe

administrate: declarațiile martorului Gîlcă Iurie și Madan Ludmila, depuse în

instanța de fond și în instanța de apel; ordonanța de pornire a urmării penale din

01.08.2013 de către organul de urmărire penală al SUP a IP Râșcani al DP mun.

Chișinău, în baza elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 320 alin.

(1) Cod penal (f.d. 1); sesizarea executorului judecătoresc - Iurie Gîlca din

25.06.2013 privind atragerea la răspundere penală a debitorului Marcu Oleg pentru

neexecutarea intenționată a hotărârii instanței de judecată în conformitate cu

prevederile art. 320 alin. (1) Cod penal (f.d. 9); procesul-verbal și ordonanța de

ridicare din 03.09.2013 prin care s-au ridicat: copia interpelării nr. 087-396r/2013

din 16.07.2013, copia încheierii nr. 24-301/11 din 04.11.2011, copia interpelării nr.

03/6793-6894ej din 06.03.2012, copia încheierii nr. 087/-17/2012 din 06.03.2012,

copia interpelării nr. 12-3907-1 din 30.03.2012, copia hotărârii nr. 4D-1955/13 din

14.05.2013, copia titlului executoriu nr. 2a-3322/08 din 24.09.2008, copia

demersului nr. 087- 396r/2013 din 11.02.2013, copia informației privind aducerea

la cunoștință a deciziei nr. 087-396r/2013 din 11.02.2013, copia procesului

contravențional nr. 087-396/2013 din 11.02.2013, copia cererii cet. Madan

Ludmila, copia explicației cet. Marcu Oleg, copia informației nr. 833j din

25.05.2012, copia încheierii judecătorești nr. 2c-662/12 din 20.04.2012, copia

explicației cet. Marcu Oleg, copia încheierii judecătorești nr. 087-17/2012 din

06.03.2012, copia demersului nr. 087-17/2012 din 12.03.2012, copia încheierii nr.

087-17/2012 din 24.02.2012, copia încheierii nr.087-17/2012 din 03.02.2012,

copia încheierii nr. 11-822/09 din 15.10.2009, copia informației parvenite de la

penitenciar cu nr. 5/2881 din 20.12.2011; procesul-verbal de examinare a

obiectului din 05.09.2013, copia interpelării nr. 087-396r/2013 din 16.07.2013,

copia încheierii din dosarul nr. 24-301/11 din 04.11.2011, copia interpelării nr.

03/6793-6894ej din 06.03.2012 copia încheierii nr. 087/-17/2012 din 06.03.2012,

copia interpelării nr. 12-3907-1 din 30.03.2012, copia hotărârii nr. 4D-1955/13 din

14.05.2013, copia titlului executoriu nr. 2a-3322/08 din 24.09.2008, copia

demersului nr. 087-396r/2013 din 11.02.2013, copia de informare a deciziei cu nr.

087-396r/2013 din 11.02.2013, copia procesului contravențional nr. 087-

396/2013 din 11.02.2013, copia cererii cet. Madan Ludmila, copia explicației cet.

Marcu Oleg, copia informației nr. 833j din 25.05.2012, copia încheierii judecătorești

nr. 2c-662/12 din 20.04.2012, copia explicației cet. Marcu Oleg, copia încheierii

judecătorești nr. 087-17/2012 din 06.03.2012, copia demersului nr. 087-17/2012

din 12.03.2012, copia încheierii nr. 087-17/2012 din 24.02.2012, copia încheierii

087-17/2012 din 03.02.2012, copia încheierii nr. 11-822/09 din 15.10.2009, copia

informației parvenite de la penitenciar cu nr. 5/2881 din 20.12.2011 (f.d.12);

hotărârea din 14.05.2013 emisă de Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, prin care a

fost recunoscut vinovat cet. Marcu Oleg în comiterea contravenției prevăzute de art.

7

318 Cod Contravențional, fiindu-i aplicată amendă în mărime de 3000 lei (f.d.13);

titlul executoriu nr. 2a-3322/08 din 24.09.2008 emis de Curtea de Apel Chișinău, cu

privire la încasarea de la Marcu Oleg în beneficiul lui Madan Ludmila suma de

250000 lei, prejudiciu moral (f.d.14, 15); certificatul eliberat de S.R.L. „BEMOL

RETAIL " care confirmă că inculpatul este angajat oficial la această firmă începând

cu data de 23.05.2013 în funcție de operator la stația de alimentare cu combustibil

din mun. Chișinău, str. Grenoble, 134/2, salariul mediu lunar pentru perioada

decembrie 2013 - februarie 2014 a constituit 3682 lei, achitat prin virament;

încheierea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 04.11.2013 prin care Marcu O. a

fost eliberat condiționat de executarea pedepsei închisorii înainte de termen cu 2

ani 4 luni cu stabilirea mai multor obligațiuni inclusiv a comunica executorului

judecătoresc locul de muncă la angajarea în serviciu (fd.31).

În opinia instanței de apel, prima instanță nu a dat o apreciere probelor

potrivit prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, astfel adoptând o

hotărâre greșită și care nu corespunde cu circumstanțele cauzei și probele

administrate.

Instanța de apel a ajuns la concluzia de a respinge poziția de apărare a

inculpatului Marcu Oleg despre nevinovăția acestuia în comiterea infracțiunii

incriminate, deoarece inculpatul conștientizând faptul, că a fost recunoscut vinovat

de comiterea contravenției, achitând amenda contravențională și necontestând

decizia respectivă, în continuare, deși s-a angajat în câmpul muncii nu a comunicat

despre acest fapt executorului judecătoresc, s-a eschivat de la executarea hotărârii

instanței de judecată, fapt ce l-a determinat pe executorul judecătoresc să înainteze

demers către procuror pentru pornirea cauzei penale.

În opinia instanței de apel, prima instanță neîntemeiat a pus la baza sentinței

de achitare ca motive lipsa de probe ce ar demonstra faptul că inculpatul Marcu

Oleg se eschiva de la achitarea datoriei pe care o are față de Madan Ludmila,

deoarece din declarațiile executorului judecătoresc Gîlcă Iurie rezultă că pentru

neexecutarea hotărârii instanței de judecată, în privința inculpatului Marcu Oleg a

fost pornit procesul contravențional, care a fost expediat în instanța de judecată,

fiind pedepsit el nu a făcut concluziile de rigoare și în mod intenționat a continuat

să nu execute hotărârea instanței deși avea această posibilitate de achitare parțială

a sumei restante.

Tot executorul judecătoresc a confirmat, că lui Marcu Oleg nu i-au fost blocate

conturile bancare, însă din declarațiile inculpatului date la faza urmăririi penale

rezultă, că anume blocarea contului bancar a servit temei de tergiversare pentru

achitarea amenzii contravenționale, invocând chiar faptul că executorul

judecătoresc i-a dat numărul de cont pentru a depune banii în contul Ludmilei

Madan.

Chiar dacă, inculpatul Marcu Oleg nu a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal, faptul că el activa oficial la SRL

8

„Bemol Retail " este confirmat prin declarațiile acestuia date la faza urmăririi

penale, unde a comunicat, că nu a achitat amenda contravențională în timp de 72

ore, așa cum i-a fost blocat contul bancar de către executorul judecătoresc.

Totodată, instanța de fond la pronunțarea sentinței de achitare nu a luat în

considerație că inculpatul Marcu Oleg după ce a fost eliberat din penitenciar a

indicat adresa de domiciliu de pe str. M. Sadoveanu 30/2, ap. 34, mun. Chișinău, cu

toate că pe adresa respectivă nu mai locuia din anul 2004, adresa corectă fiind mun.

Chișinău, or. Codru, str. Prepeliței 28 unde locuiește și până în prezent.

Mai mult ca atât, inculpatul nu s-a prezentat la Biroul de Probațiune pentru a fi

luat la evidență, fiind angajat oficial în câmpul muncii, intenționat nu a înștiințat

organul competent, tăinuind faptul dat până la ultima ședință de judecată deși prin

încheierea instanței la eliberarea condiționată înainte de termen de executarea a

pedepsei i s-a impus obligativitatea de a înștiința executorul judecătoresc despre

locul angajării în câmpul muncii.

Faptul că inculpatul Marcu Oleg a fost angajat oficial în câmpul muncii este

demonstrat prin certificatul eliberat de către SRL „Bemol Retail", care atestă că

activează oficial la întreprinderea respectivă începând cu data de 23.05.2013, cu

salariul mediu lunar de 3682 lei, achitat prin virament, însă la momentul înaintării

învinuirii partea acuzării a fost dusă în eroare de către inculpat, motivând că s-a

eliberat pe motiv că a avut un acces de epilepsie, informație care a fost dezmințită

pe parcursul examinării cauzei.

Argumentul instanței de fond precum, că inculpatul a fost deja sancționat

pentru acțiunile sale, nu poate fi luat în considerație, deoarece Marcu Oleg nu poate

fi pedepsit penal pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod

penal, fără a fi sancționat contravențional. Infracțiunea prevăzute de art. 320 alin.

(1) Cod penal este una continuă și urmează a fi inițiată, doar după aplicarea

pedepsei contravenționale.

Instanța de apel a reținut, că o condiție obligatorie de aplicare a răspunderii

penale, este sancționarea anterioară sub formă contravențională pentru

neexecutarea intenționată sau eschivarea de la executare a hotărârii instanței de

judecată. Fiind sancționat contravențional la 14.05.2013 Marcu O. nu a făcut

concluziile corespunzătoare și în mod intenționat nu a executat hotărârea instanței

de judecată, deși era obligat a o face și a avut posibilități reale de a-și onora

obligațiunile impuse prin act judecătoresc pus în executare silită, ținând cont și de

faptul că inculpatul anterior condamnat penal și eliberat de executarea pedepsei

condiționat înainte de termen conștientiza consecințele care pot survine, deoarece

la eliberare a fost avertizat de a înștiința executorul judecătoresc despre angajarea

sau eliberarea de la locul de muncă, însă a ignorat acest fapt și nu a întreprins

acțiuni în vederea executării hotărârii, astfel la 16.07.2013 executorul judecătoresc

a sesizat organele de drept în vederea intentării cauzei penale pe motiv că la

23.05.2013 judecătoria Botanica a dispus aplicarea sechestrului pe automobilul de

9

model BMW 520 I cu numerele de înmatriculare CKM 370 ce aparține cu drept de

proprietate lui Marcu O., astfel deși la 14.05.2013 el fuseseră sancționat

contravențional până la data sesizării organelor de drept a înstrăinat automobilul

dar în contul datorii nu a achitat nimic.

Mai mult ca atât, instanța de apel a evidențiat faptul, că inculpatul fiind, angajat

la serviciu la SRL „Bemol Retail” nu a comunicat executorului despre acest lucru

tăinuind veniturile și neonorându-și obligațiunile fapte care se confirm prin

adeverința eliberată de Compania Națională de Asigurări în Medicină din

27.09.2013 din care reiese că Marcu O. domiciliat la adresa mun. Chișinău str. M.

Sadoveanu 30, bl.2, ap.34 este angajat la ÎCS „Bemol Retal” SRL și conform

adeverinței SRL „Bemol Retail” nr. 135 din 12.03.2014 se vede că Marcu O. a fost

angajat în serviciu la 23.05.2013 în calitate de operator arătând locul de domiciliu

or. Codru, str. Prepeliței 28 pe perioada de activitate a realizat un salariu mediu

lunar de 3682 lei. După data de 23.05.2013 Marcu O. nu sa prezenta la Biroul de

Probațiune pentru a informa despre angajare în câmpul muncii și a fi pus la

evidență în vederea executării hotărârii instanței de judecată, tăinuind veniturile

realizate până când a fost constatat faptul că în mod intenționat nu execută

hotărârea judecătorească.

Astfel, în concluzia celor menționate, instanța de apel a statuat că prima

instanță eronat s-a expus asupra faptului, că inculpatul a fost deja pedepsit

contravențional pentru fapta comisă, bazându-se în acest sens pe principiul:

dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași faptă.

Totodată, versiunea de nevinovăție a inculpatului Marcu Oleg este combătută

și prin declarațiile martorului Madan Ludmila care a declarat, că după eliberarea

din penitenciar a inculpatului Marcu Oleg, acesta nu a mai achitat careva mijloace

bănești, nu a mai luat legătura cu ea și nu i-a comunicat niciodată despre faptul

imposibilității de a achita în continuare prejudiciul cauzat.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat, că nu există motive de achitare a

inculpatului.

Deliberând asupra pedepsei pentru fapta infracțională prevăzute la art. 320

alin. (1) Cod penal, ținând cont de gradul pericolului social al faptei comise, de

personalitatea inculpatului, de faptul că inculpatul Marcu Oleg nu a încercat să

achite prejudiciul moral cauzat lui Madan L., în funcție de caracterul și gravitatea

infracțiunii săvârșite, la adoptarea soluției, ținându-se cont de situația materială și

financiară a inculpatului, care pe parcursul urmăririi penale nu s-a dovedit a fi una

grea, instanța de apel a conchis că este rațional a-i aplica pedeapsa închisorii cu

executarea în penitenciar.

recursuri ordinare inculpatul Marcu Oleg și avocatul Capmoale Angela în numele

inculpatului, solicitând casarea acesteia și adoptarea unei hotărâri de achitare în

privința inculpatului.

10

În motivarea recursurilor, ambele declarate la 18.01.2016, în termen,

recurenții invocând temei de drept pct. 6), 8), 11) Cod de procedură penală, au

invocat următoarele argumente:

- anterior prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

03.02.2015 nr.1a-1001/2014, instanța de apel a constatat faptul, că prima instanță

just a respins argumentul acuzării, precum că fapta comiterii infracțiunii se

dovedește prin aceea, că inculpatul a dispus de mijloace bănești, deoarece a achitat

amenda contravențională și nicidecum nu pot fi reținute argumentele acuzatorului

de stat precum că inculpatul a comunicat adresa falsă și anume mun. Chișinău str.

M. Sadoveanu, 30/2 ap.34, deoarece deja de 10 ani fiind înstrăinat imobilul

menționat, fapt confirmat și prin: încheierea judecătorului de instrucție din

04.11.2011 conform căreia Marcu O., a fost eliberat condiționat, înainte de termen,

domiciliul inculpatului fiind indicat mun. Chișinău or. Codru, str. Prepeliței 28

(f.d.31); același domiciliu fiind indicat de către inculpat în explicațiile adresate

executorului judecătoresc la 08.05.2013 și CPS Rîșcani mun. Chișinău din

05.06.2012 (f.d.20-23);

- instanța de apel contrar prevederilor legale la recunoscut vinovat și

condamnat pe inculpat, deoarece el anterior a mai fost condamnat pentru aceeași

faptă;

- instanța de apel a comis aceleași erori precum și instanța de fond;

- concluziile instanței de apel sunt întemeiate pe probe neverificate în ședința

de judecată a instanței de apel;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat de procuror;

- instanța de apel a comis erori grave de drept, care au afectat soluția;

- este eronată concluzia instanței de apel că în acțiunile inculpatului sunt

întrunite elementele infracțiunii incriminate;

- instanța de apel nu a stabilit faptul, dacă a continuat sau nu să se eschiveze

inculpatul de la executarea hotărârii judecătorești, după ce a fost sancționat

contravențional;

- inculpatul nu s-a eschivat de la executarea hotărârii judecătorești din

24.09.2008 prin care a fost obligat să achite în beneficiul Ludmilei Madan

prejudiciul moral în sumă de 250000 lei. Aflându-se în penitenciar în perioada

anilor 2008-2011 a efectuat plăți din contul muncii remunerate, iar după ce a fost

eliberat condiționat înainte de termen a întâlnit dificultăți majore în a se angaja în

câmpul muncii deoarece se afla în termen de probațiune și este bolnav de epilepsie,

iar careva bunuri imobile sau mobile care ar putea fi înstrăinate în contul datoriei

nu avea. Veniturile de câteva sute de lei de care dispunea nu erau suficiente pentru

a achita datoria deoarece avea necesitate de a se întreține;

- instanța de apel nu era în drept să pună la baza concluziilor de condamnare

faptul, că inculpatul s-a eschivat de la executarea hotărârii până a fi sancționat

11

contravențional, deoarece prin aceasta se încalcă dreptul de a nu fi judecat sau

pedepsit de două ori pentru aceeași faptă, instanța de apel urmând să stabilească

faptul, dacă după aplicarea sancțiunii contravenționale inculpatul s-a eschivat sau

nu cu rea voință de la executarea hotărârii judecătorești. La fel instanța de apel a

procedat constatând, că inculpatul a comunicat o adresă greșită, însă acest fapt a

avut loc până la sancționarea contravențională a acestuia;

- instanța de apel a pus la baza deciziei declarațiile executorului judecătoresc

potrivit cărora inculpatului nu i-au fost blocate conturile bancare, declarații care în

viziunea apărării sunt declarative, fără a fi verificate sau confirmate prin alte probe-

înscrisuri, ținând cont de faptul, că inculpatul a făcut declarații potrivit cărora nu a

avut posibilitate să achite restanța părții vătămate în perioada în care a fost angajat

în cadrul SRL „Bemol” în anul 2013 din cauza că contul său bancar, unde era

transferat salariul era blocat, însă procurorul nu a prezentat probe care ar infirma

acest fapt;

- buna credință față de executarea hotărârii în opinia apărării se confirmă prin

2 chitanțe anexate la materialele cauzei penale potrivit căror inculpatul a achitat

950 lei în luna ianuarie 2015;

- inculpatului nu-i poate fi imputat faptul, că el s-a eschivat de la executarea

hotărârii, deoarece a vândut automobilul și nu a achitat datoria, or, acest fapt a avut

loc în 2012, la fel până a fi sancționat contravențional;

- din declarațiile executorului judecătoresc Gîlcă Iurie reiese, că acestea se

referă la neexecutarea hotărârii judecătorești până inculpatul a fost sancționat

contravențional;

- inculpatul a fost condamnat pentru neachitarea unei datorii ceea ce

contravine practicii CtEDO;

Menționează, că executorul judecătoresc nu a înștiințat inculpatul ca să

comunice imediat despre faptul dacă se va angaja sau dacă va obține careva

venituri.

de inculpat, pledând pentru respingerea acestuia, deoarece temeiurile invocate

privind aprecierea sau reaprecierea probelor nu constituie erori de drept prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală.

lărgit concluzionează, că acestea urmează a fi admise, cu casarea hotărârii

contestate din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

12

Astfel, instanța de recurs ordinar verifică, dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din argumentele recursurile, recurenții invocă temeiuri de drept

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 11) Cod de procedură penală, care

prevăd, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri:

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite

elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru

o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția

cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde; persoana

condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă sau există

o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată

de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, a intervenit decesul inculpatului

ori a intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut de lege.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală și pct. 14.7 din Hotărârea Plenului

Curții Supreme de Justiție, nr. 22 din 12.12.2005, în sensul cerințelor art. 414 Cod

de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să

se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sunt

următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu; dacă

fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; în ce

constă participația, contribuția materială a fiecărui participant; dacă există

circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele corect au fost apreciate; dacă

toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost

corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele

de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu

rejudecarea cauzei.

Colegiul penal atestă, că argumentele recurenților sunt întemeiate, deoarece

instanța de apel, ajungând la concluzia privind condamnarea inculpatului Marcu

Oleg nu a ținut cont de următoarele aspecte, care sunt incidente speței.

Colegiul lărgit atrage atenția asupra faptului, că potrivit prevederilor art. 281

alin. (2) cât și în cele ale art. 296 alin. (2) Cod de procedură penală învinuirea adusă

persoanei trebuie să fie clară, cu indicarea datei, locului, mijloacelor și modului de

13

săvârșire a faptei și consecințele ei, caracterului vinei, motivelor și semnelor

calificative pentru încadrarea juridică a faptei.

Reieșind din cele menționate, instanțele judecătorești sunt obligate să verifice

respectarea în această parte a exigențelor legale, ținând cont și de prevederile art. 6

paragraful 1 al Convenției Europene, potrivit căruia: „... orice persoană are dreptul

la judecarea în mod echitabil, ... a cauzei sale, de către o instanță independentă și

imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în

materie penală îndreptată împotriva sa".

La caz este aplicabilă și jurisprudența în materie penală a Curții Europene, și

anume, în cauza Adrian Constantin vs. România, hotărârea din 12.04.2011, unde

Curtea a subliniat încă o dată, "... rolul fundamental pe care îl are rechizitoriul, ca

act de acuzare, reamintind faptul că paragraful 3 al articolului 6 din Convenție

recunoaște dreptul acuzatului de a fi informat oficial nu numai cu privire la

învinuirile ce i se aduc, ci și cu privire la încadrarea juridică a faptelor sale.

Informarea precisă și completă reprezintă o condiție esențială pentru a se asigura

echitatea procedurilor."

În deplin acord cu cele enunțate, Colegiul lărgit reiterează, că rechizitoriul, în

sensul art. 297 Cod de procedură penală, este actul de sesizare a instanței de

judecată, care se întocmește după prezentarea materialelor de urmărire penală și

care trebuie să cuprindă informații despre fapta incriminată persoanei în privința

căreia s-a efectuat urmărirea penală, adică, formularea învinuirii cu indicarea datei,

locului, mijloacelor și modului de săvârșire a infracțiunii și consecințele ei,

caracterul vinovăției, motivelor și semnelor calificative pentru încadrarea juridică a

faptei.

Rigurozitatea dispozițiilor legale privind sesizarea instanței impune ca

învinuirea să fie clară, concretă și previzibilă, deoarece instanța de judecată are

obligația să se pronunțe asupra faptei reținute în sarcina inculpatului în limitele

determinate prin rechizitoriu. Or, în atare circumstanțe, se concluzionează, că data,

locul și modalitatea acționării inculpatului în vederea săvârșirii infracțiunii

imputate, trebuie întotdeauna să fie adusă la cunoștința părților, mai ales pentru a

da posibilitatea inculpaților de a-și pregăti apărarea.

Colegiul lărgit menționează, că potrivit prevederilor alin. (1) art. 325 Cod de

procedură penală judecarea cauzei în prima instanță se efectuează numai în

privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu, iar instanța de judecată nu este în drept să completeze învinuirea cu

circumstanțe care ar justifica-o și care ar agrava situația inculpatului.

În acest sens, Colegiul constată că potrivit rechizitorului, lui Marcu Oleg i-a fost

incriminată neexecutarea intenționată a hotărârii judecătorești, infracțiunea fiind

calificată în baza art. 320 alin.(1) Cod penal.

Astfel, Colegiul lărgit menționează, că inculpatului prin rechizitoriu, i-a fost

incriminată următoarea faptă: la 24 septembrie 2008, Curtea de Apel mun. Chișinău

14

a emis titlul executoriu nr. 2a-3338/2008 din 14.09.2008, cu privire la încasarea de

la Marcu Oleg Valeriu în beneficiul Ludmilei Madan despăgubirea morală în mărime

de 250 000 lei din toate veniturile începând cu data indicată supra.

Ulterior, la biroul executorului judecătoresc Gîlca Iurie la 03.02.1012, a fost

intentată procedura întru executarea titlului executoriu sus menționat, cu privire la

încasarea din contul lui Marcu Oleg în beneficiul lui Madan Ludmila cu titlu de

despăgubire morală suma de 250000 lei.

În rezultatul intentării procedurii de executare și a acțiunilor întreprinse s-a

constatat că debitorul Marcu Oleg, nu execută în mod intenționat hotărârea și se

eschivează intenționat de la executarea documentului executoriu.

La 14.05.2013, prin decizia nr. 4D-1955/13, emisă de către Judecătoria

Râșcani mun. Chișinău, Marcu Oleg, a fost recunoscut vinovat în comiterea

contravenției prevăzută de art. 318 Cod Contravențional, fiindu-i aplicată

sancțiunea sub formă de amendă contravențională în mărime de 3000 lei, ultimul

eschivându-se până în prezent de la achitarea datoriei”.

Colegiul lărgit subliniază, că reieșind din prevederile art. 320 alin.(1) Cod

penal, se pedepsește neexecutarea intenționată sau eschivarea de la executare a

hotărârii instanței de judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii

contravenționale.

În acest sens Colegiul penal constată, că rechizitoriul nu conține informațiile

obligatorii, stipulate în prevederile legale ce se referă la actele procesuale de

punere sub învinuire, în acesta nefiind indicat, în special, care sunt acțiunile

inculpatului, perioada săvârșirii acestora după sancționarea contravențională în

baza prevederilor art. 318 Cod contravențional.

În continuare, Colegiul lărgit atestă, că instanța de apel a reținut în sarcina

inculpatului, fapta incriminată acestuia prin rechizitoriu, însă suplimentar a

completat-o, depășind limitele învinuirii înaintate și constatând, că: după aplicarea

sancțiunii contravenționale Oleg Marcu la 23.05.2013 angajându-se la serviciu la

SRL „Bemol Retail” nu a comunicat executorului judecătoresc despre angajare, în

mod intenționat s-a eschivat de la achitarea datoriei și respectiv neexecutarea

hotărârii instanței de judecată.

Totodată Colegiul penal mai menționează, că învinuirile aduse inculpatului în

rechizitoriu constituie faptele inculpatului privind neexecutarea hotărârii

judecătorești în baza cărora acesta anterior a fost sancționat contravențional. Or,

din conținutul rechizitoriului se constată, că fapta infracțiunii, indicată în

rechizitoriu nu cuprinde o perioadă concretă, diferită de împrejurările constatate în

procesul contravențional, asupra cărora Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău s-a

expus la 14.05.2013 printr-o hotărâre (f.d.13, vol.1) care la moment este în vigoare,

conform căreia Marcu Oleg a fost sancționat în baza articolului 318 Cod

contravențional, fiindu-i aplicată sancțiune sub formă de amendă în mărime de 150

unități convenționale, ceea ce constituie 3000 lei.

15

În așa mod, Colegiul lărgit constată, că în actul de învinuire n-au fost descrise

acțiunile inculpatului privind neexecutarea intenționată a hotărârii instanței de

judecată după finalizarea procesului contravențional și sancționarea definitivă a

inculpatului în baza articolului 318 Cod contravențional, acuzatorul de stat nu a

indicat ce acțiuni a întreprins învinuitul sau a refuzat să întreprindă pentru a putea

efectiv să-i incrimineze învinuirea în baza art. 320 alin. (1) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal menționează, că potrivit practicii judiciare constante, în

speță puteau fi urmărite penal doar acțiunile inculpatului Marcu Oleg comise după

data rămânerii definitive a hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din

14.05.2013, adică după aplicarea sancțiunii contravenționale.

În acest sens, Colegiul lărgit subliniază, că potrivit dispozițiilor art. 320 alin.

(1) Cod penal și art. 87 din hotărârea Curții Constituționale a RM nr. 13 din

11.06.2013 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi ale art. 320

Cod penal nr. 985-XV din 18.04.2002, în redacția Legii nr. 173 din 09.07.2010

pentru modificarea unor acte legislative, prevede că după aplicarea primei

sancțiuni contravenționale, este necesar a întreprinde din nou măsuri în vederea

executării astfel încât la expirarea acestui nou termen, persoana să poată fi din nou

trasă la răspundere pentru neexecutare intenționată sau eschivare de la executarea

hotărârii care era obligat a o executa.

Reieșind din aceste considerente, Colegiul lărgit constată, că instanța de apel,

la rejudecarea cauzei, a omis să se expună asupra acestor argumente importante ale

apărării, încălcând prevederile art. 417 al. (1) pct. 7) Cod de procedură penală,

nesoluționând fondul apelului.

Colegiul penal de asemenea menționează, că potrivit prevederilor art. 415 alin.

(21) Cod de procedură penală, judecând apelul declarat împotriva sentinței de

achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare

fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de

părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor constituie

o mărturie acuzatoare, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea inculpatului (hotărârea CtEDO Spînu vs România din 29 aprilie

2008).

În acest sens Colegiul penal relevă, că potrivit pct.14.6 Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.20105 cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel, nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului și încălcarea prevederilor art. 24 și art.26 din Codul de

procedură penală, care îl obligă pe acuzatorul de stat, după o hotărâre de achitare

pronunțată de prima instanță, să solicite audierea inculpatului în instanța de apel și

să prezinte în ședința de judecată anumite probe în susținerea acuzațiilor penale

aduse inculpatului, urmează să fie apreciată ca nesusținere a acuzațiilor penale în

privința inculpatului în cadrul examinării apelului declarat împotriva sentinței de

achitare.

16

Ignorarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și încălcarea

prevederilor art. 24 și art. 26 din Codul de procedură penală lezează dreptul

inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Prevederile art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează că, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Din conținutul deciziei instanței de apel, Colegiul lărgit atestă, că în motivarea

condamnării în decizie sunt indicate un șir de probe, care, însă, potrivit procesului

verbal al ședinței de judecată din 19.11.2015 (f.d.239-242), nu au fost cercetate și

verificate la examinarea cauzei în ordine de apel și anume: ordonanța de pornire a

urmăririi penale din 01.08.2013 (f.d.1); titlul executoriu nr.2a-3322/08 din

24.09.2008 (f.d.14, 15); certificatul eliberat de SRL „Bemol Retail”; încheierea

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 04.11.2013 (f.d.31), toate depuse în cadrul

examinării cauzei în prima instanță.

Astfel, Colegiul lărgit concluzionează, că instanța de apel, pronunțând decizia

de condamnare a inculpatului Marcu Oleg, după ce a casat sentința prin care

inculpatul a fost achitat, nu a respectat prevederile legale, care stipulează

modalitatea de examinare a cauzelor în instanța de apel în cazul existenței unei

sentințe de achitare, punând la baza deciziei de condamnare probe, fără cercetarea

nemijlocită sau verificarea acestora în ședința instanței de apel, încălcând astfel

drepturile legale ale inculpatului.

Reieșind din cele sus menționate, Colegiul conchide că erorile de drept

evidențiate se încadrează în cele prescrise de pct. 6) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, deoarece instanța de apel, casând sentința de achitare și

pronunțând decizia privind condamnarea inculpatului, nu a respectat prevederile

art. 414 și 415 alin.(21) Cod de procedură penală, iar, ținând cont de faptul, că

erorile comise de către instanța de apel, nu pot fi reparate de către instanța de

recurs în prezenta procedură, decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei Curtea de Apel Chișinău urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare

și limitele acesteia: să înlăture erorile constatate mai sus, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

17

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de inculpatul Marcu Oleg și de

avocatul Capmoale Angela în numele inculpatului, se casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2015, în cauza penală

privindu-l pe Marcu Oleg Valeriu și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Inculpatul Marcu Oleg Valeriu urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în

privința acestuia nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu

execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 23 decembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nadejda Toma

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Petru Moraru

18