1ra-546/2014 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

Dosarul nr. 1ra-546/2014

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă și Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2013, de către

avocatul Barbaroșie Eugenia, în numele inculpatului,

Chirica George Ghenadie, născut la 10 august 1993,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, str. Grenoble 28/3

ap. 102.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

George Ghenadie, a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 1 an

închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de întreprinzător pe un

termen de 1 an.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe

un termen de 1 an, dacă Chirica G.G., în termenul de probă nu va săvîrși o nouă

infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea

ce i s-a acordat.

pe str. Dumitru Rîșcanu, mun. Chișinău, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor

altei persoane, prin înșelăciune a obținut de la Malic A., mijloace bănești în sumă de

2 500 lei, sub pretextul de a-i procura un telefon mobil de model „iPhone 4s”, ulterior

cu banii obținuți prin înșelăciune a părăsit locul infracțiunii, pricinuindu-i părții

vătămate Malic A., prejudiciu material considerabil, în sumă de 2 500 lei.

a acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Chirica G.G. să fie condamnat în

baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

exercita activitate de întreprinzător pe un termen de 2 ani și în baza art. 90 Cod penal,

a-i suspenda condiționat executarea pedepsei pe un termen de 2 ani.

1

În motivarea apelului, procurorul a invocat, că instanța de fond contrar

dispozițiilor art. 70 alin. (2) Cod penal, i-a stabilit inculpatului o pedeapsă sub limita

minimă prevăzută de legea penală imputată acestuia, fără a aplica prevederile art. 79

Cod penal și cauza penală nu a fost examinată în procedură specială, ce ar permite

reducerea pedepsei sub limita stabilită de lege.

a fost admis apelul, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă

hotărîre, prin care inculpatului Chirica G.G., recunoscut vinovat de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, i-a fost stabilit pedeapsă 2

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de întreprinzător pe un

termen de 2 ani. Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite lui Chirica

G.G., a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvîrșite de inculpat și a dat o

apreciere deplină probelor examinate, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

Totodată, instanța de apel a menționat că acțiunile inculpatului au fost încadrate

de către instanța de fond în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, ca – escrocherie, adică

dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, cu cauzarea de daune

considerabile, ce nu a fost contestat de către părți. Însă, pedeapsa stabilită inculpatului

o consideră prea blîndă și nu a fost acordată deplină eficiență prevederilor art. 61, 75

Cod penal, fiind individualizată greșit în raport cu prevederile legii penale, ce

reglementează pedeapsa și scopul acesteia.

Instanța de apel a reținut că, conform art. 76 Cod penal, la examinarea cauzei s-

au stabilit următoarele circumstanțe atenuante – caracterizarea pozitivă a

inculpatului, recunoașterea vinei, căința sinceră de cele săvîrșite, restituirea

prejudiciului material și moral cauzat părții vătămate, iar circumstanțe agravante,

prevăzute de art. 77 Cod penal, nu au fost stabilite.

Prin urmare, instanța de apel a statuat că instanța de fond contrar prevederilor

art. 70 alin. (2) Cod penal, i-a stabilit inculpatului o pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 1 an, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de întreprinzător

pe un termen de 1 an, cu aplicarea art. 90 Cod penal, suspendînd condiționat

executarea pedepsei cu închisoarea pe un termen de probă de 1 an, adică o pedeapsă

stabilită sub limita minimă prevăzută de legea penală, la sancțiunea prevăzută de art.

190 alin. (2) Cod penal. Instanța de apel a remarcat că, prima instanță nu a aplicat

prevederile art. 79 Cod penal și nici nu a examinat cauza penală într-o procedură

specială, ce ar permite reducerea pedepsei sub limita stabilită de lege.

Astfel, instanța de apel a concluzionat reieșind din scopul pedepsei penale, că

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni, atât din partea condamnatului, cît și a altor persoane, inculpatului

i-a fost aplicată o pedeapsă prea blândă și poate să încurajeze săvîrșirea pe viitor a

altor infracțiuni.

2

Barbaroșie Eugenia, în numele inculpatului, care solicită casarea parțială a acesteia, în

partea stabilirii pedepsei, cu aplicarea pedepsei sub formă de amendă. În motivarea

recursului său invocă, că:

- inculpatul a recunoscut vina, atît în cadrul urmăririi penale, cît și în instanțele

de judecată, a recuperat paguba și a fost iertat de către partea vătămată, pentru prima

dată este atras la răspundere penală, și sancțiunea infracțiunii imputate prevede

pedeapsa cu amendă;

- legea penală nu are numai scopul de pedepsire a persoanei, care a săvîrșit

infracțiuni sau ocrotirea valorilor sociale protejate, dar are și scopul de a preveni

săvîrșirea de noi infracțiuni și educarea persoanelor în spiritul respectării legii, iar

printr-o pedepsire prea aspră a persoanelor legea penală nu-și mai îndeplinește

finalitatea. Cu atît mai mult, recunoașterea persoanei ca fiind vinovată de săvîrșirea

unei fapte prevăzută de legea penală și atribuirea acesteia a calificativului de a fi

condamnat prin aplicarea unei amenzi, constituie deja o pedeapsă aspră și educativă.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Cu toate că, recurentul, în recursul său nu a indicat temeiul pentru recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă reieșind din textul

acestuia, decizia instanței de apel este criticată, doar în partea stabilirii pedepsei,

semnalînd temeiul de casare, menționat în art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul cînd s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiului penal, consideră că acest temei de casare nu și-a găsit confirmarea, iar

instanța de apel întemeiat a admis apelul procurorului și just a soluționat chestiunea

cu privire la stabilirea pedepsei inculpatului conform sancțiunii articolului imputat

acestuia, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 76 Cod penal.

Instanța de recurs remarcă, că în corespundere cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal, instanța de judecată

stabilește pedeapsă echitabilă în limitele fixate în articolul corespunzător din Partea

specială a Codului penal, care prevede răspundere pentru infracțiunea săvîrșită.

Prin urmare, se precizează, că la stabilirea pedepsei, instanța de judecată trebuie

să țină cont de următoarele criterii:

a) pedeapsa se aplică în limitele fixate în Partea specială a Codului penal;

b) pedeapsa se aplică în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

Codului penal.

3

Așadar, sancțiunea infracțiunii imputate inculpatului și anume a art. 190 alin. (2)

lit. c) Cod penal, prevede pedeapsă cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unități

convenționale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen

de pînă la 3 ani.

Prin decizia instanței de apel, inculpatului, în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal, i-a fost stabilită pedeapsă, 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita

activitate de întreprinzător pe un termen de 2 ani, iar conform art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei stabilite inculpatului, a fost suspendată condiționat pe un termen

de probă de 2 ani.

Reieșind din principiul individualizării pedepsei în coroborare cu criteriile

generale de individualizare a pedepsei stipulate la art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța

de judecată aplică pedeapsă luînd în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul

și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează

răspunderea, ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de recurs, reieșind din materialele dosarului și circumstanțele cauzei

atestă, că instanța de apel, la stabilirea pedepsei inculpatului, corect a reținut ca

circumstanțe atenuante prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. e), f) Cod penal și anume –

recuperarea pagubei materiale și morale pricinuite părții vătămate, recunoașterea

vinei și căința sinceră, precum și caracteristica pozitivă a lui Chirica G.G., iar

circumstanțe agravante prevăzute de art. 77 Cod penal, nu au fost stabilite.

Totodată, Colegiul penal, menționează că, inculpatul a săvîrșit o infracțiune ce se

clasifică, potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, ca infracțiune gravă, iar instanța de fond a

constatat, că prejudiciul pricinuit părții vătămate la momentul săvîrșirii infracțiunii

era considerabil.

Astfel, ținînd cont de conglomeratul circumstanțelor speței, Colegiul consideră,

că instanța de apel corect a stabilit inculpatului, categoria și termenul pedepsei, care

este în limitele sancțiunii normei penale, imputate inculpatului. Condamnarea lui

Chirica G.G., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 90 Cod

penal, va realiza scopul pedepsei penale și în termenul de probă stabilit, el urmează să

conștientizeze asupra celor săvîrșite și să se convingă că respectarea legii penale este o

necesitate, și numai prin respectarea legii el va putea evita aplicarea și executarea

altor pedepse. Iar aplicarea unei pedepse mai blînde, poate încuraja pe viitor

săvîrșirea altor infracțiuni.

Elocvent este și faptul că, instanța de fond a stabilit inculpatului pedeapsă cu

închisoare, sub limita minimă prevăzută de sancțiunea infracțiunii imputate, fără a fi

aplicat art. 79 Cod penal și cauza nefiind examinată într-o procedură specială, ce a fost

contestat de către procuror cu apel, pentru repararea erorii menționate. Prin urmare,

Colegiul constată, că instanța de apel corect a admis apelul și a înlăturat încălcările

invocate, stabilindu-i o pedeapsă cu închisoare prevăzută de limita minimă a

sancțiunii prevăzute de legea penală.

4

În acest context, la argumentul recurentului privind aplicarea unei altei categorii

de pedeapsă – amenda, Colegiul penal consideră necesar de a menționa, că instanța

de fond stabilind categoria pedepsei – închisoare, cu suspendarea executării acesteia,

conform art. 90 Cod penal, inculpatul nu a contestat cu apel pentru modificarea

categoriei pedepsei cu amendă, ce presupune acordul acestuia cu categoria pedepsei

stabilită de către prima instanță. Astfel, argumentul în cauză nu a constituit obiect de

discuție în instanța de apel pentru a-i fi dată o apreciere și a fost invocat abia în

instanța de recurs, ceea ce contravine prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de procedură

penală.

Astfel, Colegiul constată că, pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2)

Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor

persoane.

În temeiul celor expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept

ce ar genera casarea hotărîrii atacate sub aspectele invocate, impunându-se în

consecință inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2013, de către avocatul Barbaroșie

Eugenia, în numele inculpatului Chirica George Ghenadie, în cauza penală în

privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 martie 2014.

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

5