1ra-601/15 — art. 187 alin.2 lit. e, f CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 30 octombrie 2014, Daranuța Ghenadie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin.(2) lit. e), f) Cod Penal la 5 (cinci) ani închisoare, fără amendă. Conform art.85 Cod Penal, pentru concurs de sentințe, la pedeapsa aplicată lui Daranuța Ghenadie, i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, din 17.07.2013, stabilindu-i-se pedeapsa definitivă - 5 (cinci) ani 6 (șase) luni închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă.

Pentru a se pronunța cu sentința, instanța de fond a constatat că, Daranuța Ghenadie la 04.08.2013, aproximativ ora 04.10, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflîndu-se pe str. Braniștei, mun. Chișinău, în mod deschis a sustras de la cet. Plotnic Serghei, o geantă la preț de 200 lei în care se aflau un notebook de model „Lenovo” la preț de 5000 lei, un portmoneu la preț de 200 lei, USB cablu la preț de 5 lei, o cartelă Sim „Unite” cu nr. 067568257 și o cartelă 1 „Moldcell” cu nr. 079893029, buletinul de identitate, polița de asigurare, pașaportul străin, certificatul de naștere - toate pe numele lui Plotnic Serghei, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială în proporții considerabile în sumă totală de 5550 lei.

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Călugăreanu Natalia în interesele inculpatului Daranuța Ghenadie, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie achitat, deoarece fapta nu a fost săvîrșită de inculpat conform art.390 alin.(2) Cod penal. În argumentarea apelului a invocat că Conform p.6 al Hotăririi Plenului CSJ a RM nr.5 din 19.06.2006 „Privind sentința judecătorească” vinovăția persoanei în săvîrșirea faptei se consideră dovedită numai în cazul cînd instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul nevinovăției, cercetînd nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile care nu pot fi înlăturate, fiind interpretate în favoarea inculpatului și în limita unei proceduri legale, a dat răspunsuri la toate chestiunile prevăzute în art.385 Cod de procedură penală. Sentința atacată are un caracter subiectiv, deoarece instanța de judecată a dat apreciere doar probelor acuzării, lăsînd fără apreciere probele și argumentele apărării. Sentința este bazată în special pe: - declarațiile părții vătămate Plotnic Serghei, care urmau a fi analizate critic, deoarece sunt contradictorii. Astfel la urmărirea penală în cadrul audierii ultimul declară că, persoana care a săvîrșit jaful avea între 23-25 ani, iar în cadrul prezentării spre recunoaștere partea vătămată recunoaște o persoană cu 11 ani mai mare (inculpatul are 36 ani). Nu coincid și alte circumstanțe precum îmbrăcămintea presupusului infractor - pantaloni scurți, maiou albastru, vorbea limba romînă, pe cînd inculpatul vorbește mai mult în limba rusă, nu poartă niciodată pantaloni scurți, deoarece are probleme cu picioarele (fapt confirmat prin extrasul medical anexat la materialele cauzei); - procesul verbal de recunoaștere a persoanei din 07.08.2013, prin care partea vătămată Plotnic Serghei l-a recunoscut pe inculpatul Daranuța Ghenadie, ca fiind persoana care a comis jaful, deoarece datele obținute au fost dobîndite cu încălcarea prevederilor legii contrar prevederilor art.116 alin.6 Cod de procedură penală astfel, inițial părții vătămate Plotnic Serghei i-au fost prezentate mai multe fotografii prin care și fotografia cu inculpatul Daranuța, ceea ce nu exclude, că poliția din timp i-a arătat părții vătămate cine este autorul jafului. Această afirmație este confirmată însuși de către partea vătămată în ședința de judecată precum și de martorul Mardari. Instanța de judecată în sentință a constatat încălcările efectuate la urmărirea penală privind recunoașterea inculpatului Daranuța Ghenadie de către partea vătămată Plotnic Serghei; - procesul verbal de examinare a informației privind convorbirile telefonice, prin care s-a constatat că cartelele sim sustrase de la partea vătămată s-au aflat și s-au 2 utilizat de către Cojocari Pavel. Astfel, organul de urmărire penală urma să stabilească locul aflării lui Cojocari Pavel pentru a stabili de unde ultimul deținea cartelele sim ale părții vătămate Plotnic S, precum și versiunea comiterii jafului de către Cojocari Pavel; - la domiciliul inculpatului în mun. Chișinău, str. Braniștii 8/2, ap.8 nu au fost găsite obiecte din cele sustrase de la partea vătămată, fapt confirmat prin procesul- verbal de percheziție din 09.08.2013; - conform raportului de expertiză a urmelor papilare depistate pe sticla ridicată de la fața locului din care a băut bere presupusul infractor, s-a confirmat că urmele papilare nu au fost lăsate de către inculpatul Daranuța Ghenadie.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2015, a fost respins, ca nefondat apelul avocatului Călugăreanu Natalia în interesele inculpatului Daranuța Ghenadie și menținută sentința fără modificări. 4.1. La adoptarea soluției instanța de apel a conchis că, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității si coroborării și just a adoptat o sentință de condamnare în privința inculpatului Daranuța Ghenadie în baza art. 187 alin.(2) lit. e), f ) Cod penal - jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane săvîrșită cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. În cadrul ședinței în instanța de apel inculpatul Daranuța Ghenadie nu a recunoscut vina în cele încriminate, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, Colegiul penal a apreciat-o ca o metodă de apărare și un drept al acestuia de a nu se autoincrimina, or persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărită penal pentru depunerea declarațiilor intenționat false, decît în cazurile expres prevăzute de lege. Cu toate că, inculpatul Daranuța Ghenadie n-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii încriminate, instanța de apel a conchis că vinovăția lui se dovedește și prin probele acumulate legal în cadrul urmăririi penale, care au fost recercetate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel și anume: - declarațiile pății vătămate Plotnic Serghei,(declarații date în instanța de fond și susținute în instanța de apel), - declarațiile martorilor Mardari Alexei, Daranuța Tamara, date în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești care au fost verificate în instanța de apel; mijloacele de probă, care au fost recercetate și verificate în instanța de apel cum ar fi: - plîngerea părții vătămate Plotnic Serghei către organul de urmărire penală depusă la 05.08.2013, de atragere la răspundere penală a persoanei necunoscute care la 04.08.2013, aproximativ ora 04.10, în timp ce se afla pe scaunul punctului de 3 realizare a băuturilor răcoritoare SRL „Euromar Service” din str. Braniștii mun. Chișinău în mod deschis i-a sustras geanta de 200 lei, laptop Lenovo - 5000 lei, portmoneu - 200 lei, USB cablu 50 lei, modem UNITE - 100 lei, precum și documente pe numele acestuia: buletin de identitate, adeverință de recrut, poliță medicală, pașaport străin, certificat de naștere astfel pricinuindu-i o pagubă considerabilă în sumă de totală de 5550 lei(f.d.6); - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 04.08.2013 și planșa fotografică anexată(f.d.7-11); - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 07.08.2013 și planșa fotografică anexată, prin care partea vătămată Plotnic Serghei 1-a recunoscut pe cet. Daranuța Ghenadie, ca fiind persoana, care în noaptea de 04.08.2014 i-a sustras deschis geanta cu laptopul de model „Lenovo”și alte bunuri. (f.d.36-37); - sentința judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 17.07.2013 prin care Daranuța Ghenadie a fost condamnat în baza art.217 al.1 CP. Apreciind probele expuse din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării, conform propriei convingeri, formate în rezultatul examinării sub toate aspectele, în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege, instanța de apel a considerat vinovăția inculpatului Daranuța Ghenadie în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. e), f) Cod Penal pe deplin dovedită. Colegiul penal a concluzionat că argumentele inculpatului prin care pledează nevinovat nu și-au găsit confirmare atît în instanța de fond cît și în instanța de apel. Fapta săvîrșită de inculpatul Daranuța Ghenadie a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate și a martorilor. Partea vătămată Plotnic Serghei a indicat că anume Daranuța Ghenadie i-a sustras bunurile și că anume pe el l-a recunoscut, deoarece a stat de vorbă cu el vre- o jumătate de oră. Instanța de apel a apreciat critic declarațiile, deoarece sunt contradictorii. În ședința instanței de fond a declarat că în acea zi s-a întors acasă la orele 17.00-17.30, după care nu a mai ieșit. În instanța de apel a indicat că în acea seară a venit acasă pe la orele 22.00 și după aceasta nu a mai ieșit, pe cînd la urmărirea penală a scris cu mîna proprie și în prezența avocatului că vina o recunoaște pe deplin. A declarat că laptopul l-a vîndut unui bărbat la piață cu 500 lei, iar banii i-a folosit pentru necesități personale. Documentele care erau în geantă și o cartelă de la telefon le-a aruncat.(f. d. 63-64) Deasemenea au fost apreciate critic și declarațiile martorului Daranuța Tamara, deoarece aceasta este mama inculpatului, ceea ce pune la îndoială veridicitatea declarațiilor ei, făcute intenționat cu scopul de a acoperi inculpatul, crearea unui alibi simulat pentru evitarea răspunderii penale pentru faptele săvîrșite. 4 În ce privește faptul aflării lui Daranuța Ghenadie la domiciliu la 03.08.2013 spre 04.08.2013, susținut prin declarațiile mamei sale Daranuța Tatiana, s-a constatat că acesta nici măcar nu cunoaște ziua de naștere a nepoatei sale și nu cunoștea pentru ce se pregătea mama sa în noaptea de 03.08.2013 spre 04.08.2013. Mai mult că atît, inculpatul este consumator de droguri, nu este încadrat în cîmpul muncii și nu are surse de existență. În viziunea Colegiului poziția inculpatului a fost combătută prin șirul de probe enumerate mai sus ce coroborează între ele și careva divergențe între declarațiile părților vătămate, martorilor, cît și materialele cauzei, care ar trezi dubii, nu sunt reținute. A mai invocat instanța de apel că argumentele aduse de către avocatul Călugăreanu Natalia în interesele inculpatul Daranuța Ghenadie în apelul declarat au fost obiectul cercetării în instanța de fond și nu și-au găsit confirmarea în instanța de apel, sentința fiind una legală, motivată și întemeiată. Instanța de apel a conchis că pedeapsa numită inculpatului este una legală, în limitele legii și corespunde personalității acestuia la aplicarea căreia instanța de fond a ținut cont de multiplele date privind personalitatea inculpatului, de circumstanțele care agravează și atenuează pedeapsa, efectele lor prevăzute de art. 76-78 și 85 Cod penal, stabilidu-i o pedeapsă legală, care poate duce la corectarea și reeducarea inculpatului.

Împotriva deciziei nominalizate a declarat recurs ordinar avocatul Călugăreanu Natalia în interesele inculpatului Daranuța Ghenadie, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală. solicită casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare. În susținerea recursului recurentul a invocat absolut aceleași motive ca și în cererea de apel descrise la p. 3 a prezentei decizii, dar indică, că instanța de apel nu a verificat probele prezentate de către apărare, care deplin dovedesc nevinovăția inculpatului.

Procurorul pe marginea recursului ordinar a prezentat referință, prin care solicită respingerea acestuia, cu menținerea hotărîrii atacate, deoarece dezacordul cu modalitatea de apreciere, pe care și pune accentul recurentul, nu constituie o eroare de drept și nu poate servi drept temei legal pentru a interveni instanța de recurs.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat și în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente de fapt și drept. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia 5 în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Din conținutul recursului ordinar declarat de avocat în interesele inculpatului se conchide că recurentul invocă ca temei de drept pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală care prevede că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Deci, recurentul consideră că instanța de apel nu și-a argumentat corespunzător soluția sa privitor la condamnarea inculpatului în baza art. 187 alin.2) lit. e), f) Cod penal încălcînd astfel exigențele art. 6 din Convenția Europeană, adică dreptul la un proces echitabil al părții și pct. 6 alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală. Cu referire la cele invocate de recurent, reieșind din jurisprudența constantă a Curții Europene, Colegiul penal reiterează că motivarea hotărîrii este un proces de analiza și sinteza a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de fond și cea de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a concluzionat corect ca aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza art. 187 alin.2) lit. e), f) Cod penal. În continuare, în probarea alegațiilor invocate, recurentul a mai descris în conținutul recursului declarat un șir de probe, care în opinia dînsului nu au fost apreciate de instanțe la justa valoare, ceea ce, în consecință, a dus la condamnarea inculpatului. Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal constată că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea apelului declarat de avocat în numele inculpatului, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate. La fel, instanța de recurs reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform 6 materialelor din dosar, ajungînd la concluzia corectă că sentința atacată este legală și întemeiată, iar la adoptarea sentinței instanța de fond a dat o apreciere justă probelor administrate și corect a ajuns la concluzia expusă în pct. 4 al prezentei decizii. Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată. În același context, în vederea respingerii argumentelor din recurs invocate de recurent privitor la chestiunea de apreciere a probelor, instanța de recurs amintește, că la etapa judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel. Prin urmare, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită reținere pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de fond și cea de apel, corectitudinea condamnării inculpatului Daranuța Ghenadie privind învinuirea imputată acestuia prin rechizitoriu. Mai mult, în lumina jurisprudenței Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că, la această etapa instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță. Totodată, Colegiul penal pe această linie de considerente specifică că, pentru a constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o susține. În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de recurs. Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal, verificînd suplimentar materialele dosarului, specifică că, judecînd apelul, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă de menținere a sentinței prin care s-a dispus condamnarea inculpatului, care este argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-au stabilit cu certitudine că inculpatul a săvîrșit infracțiunea în circumstanțele descrise în rechizitoriu. 7 Cu privire la criticele inculpatului precum că nu se consideră vinovat de cele încriminate, Colegiul penal reține că acestea sunt vădit neîntemeiate, menționînd că, în speță, au fost administrate și alte probe suficiente care dovedesc indubitabil vinovăția lui Dranuța Ghenadie în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.2) lit. e), f) Cod penal și anume, aceasta se conchide din declarațiile date de partea vătămată Plotnic Serghie, care fiind audiat în cadrul apelului a indicat că „...anume Daranuța Ghenadie i-a sustras geanta în care era laptopul de model „Lenovo” portmoneul, USB cablu, modem UNITE, precum și documente pe numele acestuia. A indicat că pe inculpat l-a recunoscut, deoarece a stat de vorbă cu el vre-o jumătate de oră… ”(f.d.211). Instanța de apel corect a apreciat critic declarațiile inculpatului, reieșind din contradicțiile acestora, or în ședința instanței de fond a declarat că în acea zi s-a întors acasă la orele 17.00-17.30, după care nu a mai ieșit, în instanța de apel a indicat că în acea seară a venit acasă pe la orele 22.00 și după aceasta nu a mai ieșit, pe cînd la urmărirea penală a scris cu mîna proprie și în prezența avocatului că vina o recunoaște pe deplin. A declarat că laptopul l-a vîndut unui bărbat la piață cu 500 lei, iar banii i-a folosit pentru necesități personale. Documentele care erau în geantă și o cartelă de la telefon le-a aruncat.(f.d. 63-64) Cît privește motivul invocat de către recurent referitor la procesul verbal de recunoaștere a persoanei din 07.08.2013, prin care partea vătămată Plotnic Serghei l-a recunoscut pe inculpatul Daranuța Ghenadie, ca fiind persoana care a comis jaful, deoarece datele obținute au fost dobîndite cu încălcarea prevederilor legii contrar prevederilor art.116 alin.(6) Cod de procedură penală, Colegiul remarcă ca de către instanța de fond s-a constatat încălcările menționate, însă la baza condamnării inculpatului, atît instanța de fond cît și cea de apel, corect s-au axat pe cele invocate supra. Mai mult ca atît, conform procesului verbal de prezentare învinuitului și apărătorului Călugareanu Natalia a materialelor de urmărire penală, ultimii careva cereri și demersuri nu au invocat, iar potrivit art.251 alin.(4) Cod de procedură penală, încălcarea oricărei alte prevederi legale decît cele prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – cînd partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată – cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță. Față de cele ce preced, instanța de recurs reiterează că instanța de apel corect a dispus respingerea apelului declarat de avocat în interesele inculpatului, apreciind argumentele expuse în textul cererii de apel drept nefondate, din motiv că probele nominalizate mai sus cert dovedesc faptul că inculpatul, a comis infracțiunea 8 prevăzută de art. 187 alin.2) lit. e), f) Cod penal iar instanțele inferioare au făcut o analiză completă și obiectivă a tuturor probelor administrate la toate fazele procesului penal, stabilind corect vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii imputate. Tot aici, Colegiul penal specifică că nerecunoașterea vinovăției de către inculpat de cele imputate pe tot parcursul judecării cauzei, nu presupune și nu echivalează cu achitarea lui, așa cum pretinde acesta, mai mult aceasta fiind apreciată drept o tactică a apărării aplicată de recurent în vederea eschivării de la răspunderea penală. În esență, toate acestea conturează convingerea fermă a instanței de recurs că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii imputate prin rechizitoriu și urmează să execute pedeapsa stabilită de instanța de fond, care ulterior a fost menținută și de instanța de apel, iar criticele aduse de inculpat privind nevinovăția sa de săvîrșirea infracțiunii se apreciază ca fiind vădit neîntemeiate. Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis erorile de drept prevăzute în pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală la care se face referință, deci, nu persistă temeiuri de casare a soluției adoptate. Avînd în vedere considerentele expuse și raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin.(2) Cod de procedură penală Colegiul penal concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de apel instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar recursul declarat de inculpat este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Natalia Călugăreanu în numele inculpatului Ghenadie Daranuța împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2015, în cauza penală în privința lui Daranuța Ghenadie, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 10 iunie 2015. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Ion Guzun 9