1ra-1646/2016 — art.287 alin.3 CP

1ra-1646/2016 — art.287 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1646/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nadejda Toma și Vladimir Timofti

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Urschi Laura în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2016, în cauza penală în

privința lui

Perciun Radu Nicolae, născut la

11.08.1979, originar din r-nul Rezina,

domiciliat mun. Chișinău, str. Nicolae

Sulac, nr. 8, ap. 221.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.07.2014 – 16.03.2016;

Instanța de apel: 13.04.2016 – 03.06.2016;

Instanța de recurs: 28.07.2016 – 26.10.2016.

A C O N S T A T A T :

Perciun Radu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal, la 2 ani închisoare. În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an. Măsura

preventivă în privința inculpatului - obligația de nepărăsire a localității, a fost

menținută până la intrarea sentinței în vigoare.

Acțiunea civilă înaintată de Sultan Oleg a fost admisă parțial, fiind dispusă

încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate Sultan Oleg suma de

1000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune. În rest, acțiunea civilă

a fost respinsă.

17.03.2014, aproximativ la orele 18.40 min., deplasându-se la volanul

automobilului de model „Mercedes" cu nr.î. KAQ 133 și ajungând pe bd. Gr. Vieru,

21, mun. Chișinău, după ce a staționat la culoarea roșie a semaforului, s-a apropiat

de automobilul de model „Nissan Qashqai", la volanul căruia se afla Sultan Oleg și

1

având intenții huliganice, exprimând cinism și obrăznicie deosebită, a încălcat

grosolan ordinea publică, acțiuni ce au fost însoțite de aplicarea violenței asupra

lui Sultan Oleg, realizate prin aplicarea de lovituri peste diferite părți ale corpului,

astfel cauzând-i conform raportului de constatare medico-legală nr. 1153 din

18.03.2014 - vătămare neînsemnată.

în comun cu partea vătămată Sultan Oleg.

3.1. Procurorul a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care a-l recunoaște pe Perciun Radu culpabil de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal și a-i stabili pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 5 ani, iar în baza art. 90 Cod penal, a

suspenda condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 3 ani.

Acțiunea civilă de a o admite integral și a încasa de la Perciun Radu, în beneficiul

părții vătămate Sultan Oleg, suma de 10000 lei.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a invocat următoarele argumente:

- deși probele prezentate de către procuror, confirmă vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunii incriminate, instanța însă eronat a recalificat acțiunile

acestuia de la art. 287 alin. (3) Cod penal la art. 287 alin.(1) Cod penal, prin

excluderea calificativului: „ ... dacă au fost săvârșite cu aplicarea altor obiecte

pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății".

Instanța de judecată a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 287 alin.(1)

Cod penal, deoarece a fost imposibil de stabilit ce fel de obiect a fost în mâina

inculpatului, astfel ignorând declarațiile martorilor Stahurschi Daniela, Sultan

Ana-Paula și Matei Andrei, care au declarat, că inculpatul Perciun Radu aplica

părții vătămate Sultan Oleg lovituri peste diferite părți ale corpului cu un obiect.

Stahurschi Daniela a declarat, că șoferul rutierei Perciun Radu a ieșit din mașină

cu un obiect metalic, care semăna cu o cheie metalică, de lungimea aproximativ de

o mâină, pe care inculpatul a luat-o din portbagajul rutierei înainte de a ieși din

rutieră. Faptul dat este confirmat și prin declarațiile martorul minor Sultan Ana-

Paula și martorul Matei Andrei.

- sentința este neîntemeiată și în partea soluționării acțiunii civile sub

aspectul stabilirii unui prejudiciu moral minim, astfel neținându-se cont de

circumstanțele comiterii infracțiunii, prin care s-a cauzat un prejudiciu cu mult

mai mare.

3.2. Avocatul Sultan Cristina și partea vătămată au solicitat admiterea

apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie atras la răspundere

penală inculpatul Perciun Radu pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (3) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse privative de libertate și cu

admiterea acțiunii civile depusă de partea civilă și încasarea din contul

inculpatului în beneficiul lui Sultan Oleg a sumei de 10000 lei pentru prejudiciul

cauzat prin infracțiunea săvârșită.

2

În motivarea apelului au invocat următoarele argumente:

- instanța de fond eronat a apreciat probele acuzării după cum urmează:

declarațiile părții vătămate Sultan Oleg, declarațiile martorilor Stahurschi Daniela,

Matei Andrei, Sultan Ana-Paula, procesul-verbal de examinare a obiectului din

16.04.2014, raport de expertiză medico-legală nr. 926/D din 02.05.2014,

certificatul de vizită nr. 20851 din 17.03.2015 eliberat lui Sultan Oleg, mijlocul

material de probă - disc CD cu înscrierea video din 17.03.2014, examinat în cadrul

cercetării judecătorești.

Apelanții au menționat, că martorul: Stahurschi Daniela a declarat despre

„cheie din metal de la mașină de deșurubat"; Matei Andrei a declarat despre

„obiect metalic în forma de cheie de la mijloc de transport, cu care se demontează

roțile, de lungime aproximativ 30-40 cm"; martorul minor Sultan Ana-Paula a

declarat despre „un obiect, un băț din metal lung", partea vătămată a declarat

despre „obiect în formă de cheie metalică pentru roți".

Astfel, au menționat, că este neîntemeiată concluzia instanței, că obiectul cu

ajutorul căruia au fost aplicate loviturile este unul iluzoriu și nu constituie obiect

pentru vătămarea corporală a integrității corporale sau sănătății, deoarece

probele din dosar cum ar fi declarațiile martorilor și ale părții vătămate, raportul

de expertiză efectuat asupra vătămărilor corporale ale părții vătămate - toate

demonstrează existența unui obiect din metal cu care inculpatul a agresat partea

vătămată, aplicându-i lovituri multiple, în urma cărora acesta a suferit anumite

traumatisme, fapt care exclude orice dubii în probarea calificativului respectiv și

astfel duc la o apreciere incorectă a încadrării juridice și stabilirii denaturate a

situației de fapt.

- instanța de judecată neîntemeiat a indicat circumstanța atenuantă în

conformitate cu art. 76 Cod penal - ilegalitatea acțiunilor victimei care au provocat

infracțiunea, precum și faptul că inculpatul ca urmare a incidentului din

17.03.2014 a avut dereglări ale sănătății de scurtă durată care se califică ca

vătămare ușoară.

Instanța contrar prevederilor legale, nu a indicat și nu a expus temeiurile, din

care cauză a ajuns la concluzia, că victima a acționat ilegal și din care cauză

stabilește o circumstanță atenuantă conform art. 76 Cod penal.

Instanță de judecată nu a indicat care anume acțiuni ilegale ale victimei au

provocat inculpatul la săvârșirea infracțiunii, or, părții vătămate nu i s-a întocmit

niciun proces-verbal contravențional pentru nerespectarea regulilor circulației

rutiere la 17.03.2014 (cum a fost în cazul inculpatului); partea vătămată nu a fost

recunoscut vinovat de comiterea cărorva acțiuni ilegale la 17.03.2014, care să

provoace inculpatul la săvârșirea infracțiunii de huliganism. Necesitatea

respectării ordinii publice și a legii este în obligația fiecărui cetățean, inclusiv și a

lui Perciun Radu, iar în obligația instanței este necesitatea motivării sentinței, fapt

nerespectat de instanța de fond.

Mai mult, instanța eronat a considerat, că circumstanța atenuantă ar fi

dereglarea de sănătate a inculpatului în urma leziunilor ușoare, or, apărarea nu a

3

adus probe că aceste leziuni ar fi fost provocate de către partea vătămată în ziua

din 17.03.2014.

- declarațiile unicului martor al apărării, audiat în ședință - Catan Vitalie,

instanța nu le-a dat apreciere și nu s-a pronunțat asupra respingerii sau admiterii

acestei probe, prin analiza conținutului declarației;

- instanța de fond eronat a concluzionat, că partea vătămată a inițiat conflict,

deoarece din materialele cauzei penale reiese, că inițierea conflictului a avut loc

din cauza inculpatului, care aproape a creat un accident rutier, întretăind calea

inculpatului. Totodată, declarațiile părții vătămate sunt confirmate prin proba

materială video. Or, la materialele cauzei nu sunt anexate probe care ar dovedi cu

certitudine, că partea vătămată a inițiat conflictul, la fel cum instanța a

concluzionat greșit, că partea vătămată a aplicat lovituri inculpatului, fără a avea

suficiente probe și temeiuri pentru aceste aprecieri, deoarece martorii audiați au

declarat că partea vătămată doar l-a împins pe inculpat, în urma primei loviturii

primite de către partea vătămată în regiunea capului.

- soluționând acțiunea civilă, instanța de fond nu a ținut cont de suferințele

fizice și morale ale părții vătămate Sultan Oleg în urma acțiunilor inculpatului

precum și de suferințele psihice provocate părții vătămate, apreciind prejudiciul

cauzat în sumă de 1000 lei care este disproporțională în comparației cu gravitatea

infracțiuni și suferințele părții vătămate, astfel instanța nemotivându-și soluția în

acest sens;

- instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blândă, având în

vedere nerecunoașterea vinovăției pentru fapta huliganică și având în vedere că

nu a contribuit la descoperirea infracțiunii, nu a conștientizat întregul caracter

ilegal al acțiunilor sale infracționale, ceea ce denotă necesitatea aplicării față de el

a unei pedepse privative de liberate.

au fost admise apelurile declarate, casată sentința rejudecată cauza și pronunță o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Perciun

Radu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la

4 ani închisoare. Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 1 an, dacă inculpatul prin comportamentul

exemplar și muncă cinstită va îndreptăți încrederea acordată.

Acțiunea civilă a fost admisă și dispusă încasarea din contul inculpatului

Perciun Radu în beneficiul părții vătămate Sultan Oleg, prejudiciul moral în sumă

de 3000 lei.

neîntemeiat a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 287 alin.(1) Cod penal,

deoarece nu a stabilit corect circumstanțele de fapt și de drept, iar situația de fapt

reținută de instanța de fond nu corespunde probelor din dosar, care au fost

apreciate incorect.

Astfel, instanța de apel a constatat, că Perciun Radu la 17.03.2014,

aproximativ la orele 18.40 min., conducând automobilul de model „Mercedes" cu

4

nr.î. KAQ 133 și ajungând pe str. Gr.Vieru, 21, mun. Chișinău, după ce a staționat la

culoarea roșie a semaforului, s-a apropiat de automobilul de model „Nissan

Qashqai", la volanul căruia se afla Sultan Oleg și din intenții huliganice, exprimând

cinism și obrăznicie deosebită, a încălcat grosolan ordinea publică, acțiuni ce au

fost însoțite de aplicarea violenței asupra lui Sultan Oleg, manifestată prin

aplicarea de lovituri peste diferite părți ale corpului cu o cheie din metal, folosită

ca armă, astfel cauzându-i, conform raportului de constatare medico-legală

nr.1153 din 18.03.2014 următoarele leziuni: excoriație și edem echimotic pe față,

echimoză la nivelul umărului sting, edem echimotic la nivelul articulației

metacarpo - falangiana degetului I mâna dreaptă, excoriație la nivelul penisului,

care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, posibil

în timpul și circumstanțele indicate, ce se califică ca vătămare neînsemnată.

Diagnosticul clinic: trauma cranio - cerebrală închisă, comoție cerebrală, nu se

supune aprecierii medico-legale în conformitate cu prevederile Regulamentului de

apreciere medico-legale a gravității vătămării corporale.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Perciun Radu a comis huliganismul,

adică acțiunile intenționate, care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

amenințarea cu aplicarea violenței, precum și acțiunile, care prin conținutul lor se

deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea

obiectelor pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății, infracțiune

prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Vinovăția inculpatului, în opinia instanței de apel, fiind dovedită prin

următoarele probe cercetate în instanța de apel și anume: declarațiile părții

vătămate Sultan Oleg (f.d.119-120); declarațiile martorului Stahurschi Daniela

(f.d.122); declarațiile martorului Catan Vitalie (f.d.123); declarațiile martorului

minor Sultan Ana-Paula (f.d.127); declarațiile martorului Matei Andrei (f.d.128);

procesul-verbal de examinare a obiectului din 16.04.2014, acțiune procesuală în

cadrul căruia a fost examinat conținutul unui disc CD, cu înregistrarea video a

incidentului din 17.03.2014 (f.d.38); raportul de expertiză medico-legală nr.926/D

din 02.05.2014, prin care s-a concluzionat, că în rezultatul examenului medico-

legal pe corpul cet. Sultan Oleg s-au constatat leziuni care se califică ca vătămare

neînsemnată (f.d.44); ordonanța de recunoaștere în calitate de mijloc material de

probă și de anexare la cauza penală din 16.04.2014, prin care a fost recunoscut în

calitate de probă imaginele video care se conțin pe un suport CD, examinate în

procesul-verbal de examinare din 16.04.2014 (f.d.39).

Instanța de apel a considerat nejustificată și neîntemeiată soluția instanței de

fond privind reîncadrarea acțiunilor inculpatului de la prevederile art. 287 alin.(3)

Cod penal la art. 287 alin.(1) Cod penal, pe motiv că organul de urmărire penală a

omis să efectueze în cadrul efectuării urmăririi penale ridicarea obiectului,

recunoașterea, examinarea și atașarea acestuia ca corp delict la materialele cauzei.

În acest context, instanța de apel a reținut, că prin declarațiile martorilor și

părții vătămate, audiați atât în cadrul urmăririi penale, cât și instanța de fond, s-a

demonstrat incontestabil faptul aplicării de către inculpat a loviturilor asupra

5

părții vătămate, atât cu capul, cât și cu un obiect metalic. Astfel, martorul

Stahurschi Daniela a menționat, că deja la semafor, când au stopat ambele mașini,

inculpatul a luat ceva de gen o cheie metalică, mai mare decât palma, din torpedou

și a mers spre mașina părții vătămate. În acest context, se probează prezența

obiectului dur, din metal și prin declarațiile martorului Matei Andrei, care a

indicat că șoferul microbuzului era foarte agresiv, a lovit partea vătămată în față,

tot el a lovit partea vătămată cu o cheie de demontat roțile automobilului de

culoare sur închis cu dimensiuni aproximativ de 30-40 cm. Martorul minor audiat,

Sultan Ana-Paula, care este fiica părții vătămate, instanța de apel le-a apreciat ca

fiind veridice, deoarece a indicat că a văzut cum inculpatul l-a lovit cu capul în față

pe partea vătămată, apoi a continuat să îl lovească cu un obiect lung în partea de

sus a corpului, aceste declarații coroborează și cu alte probe din cauza penală, cum

sunt declarațiile martorilor Stahurschi Daniela și Matei Andrei.

Astfel, deși organul de urmărire penală nu a efectuat în cadrul efectuării

urmăririi penale ridicarea obiectului, recunoașterea, examinarea și atașarea

acestuia ca corp delict la materialele cauzei, instanța de apel a concluzionat că

astfel nu poate fi exclusă existența acestui obiect, de vreme ce prin declarațiile atât

a părții vătămate care a declarat că șoferul microbuzului avea în mâină o cheie

metalică și când a întors capul, în acel moment a fost lovit de inculpat cu capul în

ochi, apoi a început să-l lovească cu cheia metalică și cu picioarele, cât și a

martorilor, se confirmă că acest obiect a existat la momentul aplicării loviturilor

de către inculpat asupra părții vătămate, cu atât mai mult că potrivit raportului de

expertiză medico-legală, s-a exclus faptul, că numărul și localizarea multipolară a

leziunilor corporale constatate la partea vătămată, ar fi cauzate în rezultatul unei

singure lovituri.

Declarațiile martorului Stahurschi Daniela, în opinia instanței de apel,

coroborează cu declarațiile martorului Catan Vitalie, care a menționat, că dat fiind

faptul, că intervalul, la ora de vârf, este scurt între mașini și că era ambuteiaj pe

strada Bogdan Voievod, acesta l-a ajuns din urmă de Perciun Radu. Erau pe strada

Bogdan Voievod cu 3 mașini în urma inculpatului și a văzut momentul, când

Perciun Radu a încercat să intre în sensul giratoriu, o mașină neagră din spate a

călcat 2 benzi continuii a ieșit pe contrasens și a încercat să intre pe cerc. Atunci a

creat o stare de accident și microbuzul a frânat brusc. În sensul dat, instanța de

apel a reținut, că însăși din declarațiile părții vătămate Sultan Oleg se atestă, că

văzând, că inculpatul continuă deplasarea cu viteză mare, a încercat să depășească

și s-a poziționat în fața microbuzului, reducând viteza cu scopul de a-l face să

înțeleagă că se deplasează cu viteza mare și pune în pericol viața pasagerilor săi.

Aceste declarațiile ale martorilor, cât și a părții vătămate, indică asupra existenței

a unui motiv concret și evident al inculpatului de a se răzbuna pe partea vătămată,

care a creat o situație de tensionare a traficului rutier, ceea ce denotă în consecință

prezența în acțiunile lui Perciun Radu a elementelor constitutive ale componenței

de infracțiune prevăzută la alin.(3) art. 287 Cod penal.

6

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, ținând cont de prevederile art. 61,

75, 76, 77 Cod penal, de lipsa circumstanțe agravante și atenuante, instanța de

apel a concluzionat, că corectarea inculpatului Perciun Radu poate avea loc prin

aplicarea față de acesta a prevederilor art. 90 Cod penal, din considerentul că

pedeapsa închisorii nicidecum nu v-a duce la corectarea și reeducarea

condamnatului, aceasta din urmă având urmări atât materiale cât și morale pentru

inculpat, fiind una mult prea dură.

Soluționând acțiunea civilă privind repararea prejudiciului înaintat de parte

vătămată, instanța de apel a reținut, că în cazul respectiv este justificată și

întemeiată admiterea parțială a acțiunii civile depusă de partea vătămată Sultan

Oleg privind recuperarea prejudiciului moral, având în vedere, că în urma

acțiunilor inculpatului, partea vătămată a suportat leziuni și suferințe fizice,

psihice, însă, instanța de apel consideră, că suma prejudiciului moral solicitată de

către partea vătămată de 10000 lei este una mult prea exagerată, neproporțională

și nefondată, ținându-se cont de poziția socială a inculpatului și a părții vătămate,

posibilitatea reală a inculpatului privind achitarea despăgubirilor solicitate,

precum și de probele prezentate de partea vătămată în susținerea cerințelor sale.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia de a încasa din contul inculpatului

în beneficiul părții vătămate, prejudiciul moral în sumă de 3000 lei, sumă care în

opinia instanței este suficientă și oportună suferințelor morale și psihice suportate

de către partea vătămată.

recurs ordinar avocatul Urschi Laura în numele inculpatului, prin care invocând

temei de drept pct. 6) și 12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie

menținută sentința și compensarea cheltuielilor de judecată pentru asistența

juridică acordată în faza de judecare a cauzei în instanța de recurs - în sumă de

3000 lei.

În motivarea cerințelor recurentul a invocat:

- decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, instanța a admis eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Inculpatului i-a fost încălcat dreptul la o investigație efectivă și echidistantă

precum și dreptul la un recurs efectiv, deoarece în urma incidentului din

17.03.2014 în privința părții vătămate a fost pornită o cauză penală, din care au

fost disjunse materialele prezentei cauze penale în privința inculpatului, ulterior

prin ordonanța procurorului din 09.06.2014 a fost refuzată pornirea urmăririi

penale pe faptul acțiunilor ilegale ale cet. Sultan Oleg, ordonanță care nu a fost

adusă la cunoștință inculpatului în termenii stabiliți, fiind omis termenul de atac al

acesteia.

Consideră, că în cadrul urmăririi penale au fost admise un șir de încălcări

procesuale pe care partea apărării le-a contestat după finisarea acesteia, și anume

partea acuzării a inversat situația pentru a-l învinui pe inculpatul Perciun R. de

7

faptele comise, deși în opinia apărării vinovat este Sultan O., care prin acțiunile

întreprinse a provocat conflictul prin manevrele efectuate cu automobilul condus,

creând situații de accident pentru automobilul conduse de Perciun R., acțiuni în

urma căror a izbucnit conflictul. În urma conflictului lui Perciun R., i-au fost

cauzate vătămări ușoare potrivit raportului de constatare medico-legală nr.1147.

Cele menționate, în opinia recurentului, sunt confirmate prin probele

apreciate corect de prima instanță, iar instanța de apel le-a desconsiderat, dându-

le o altă apreciere.

Instanța de apel a încălcat prevederile art. 8 Cod de procedură penală și 6

CEDO prin folosirea sintagmei „instanța de apel nu exclude existența acestuia” (a

obiectului). Deoarece un astfel de obiect nu a fost cercetat în instanța de apel.

În opinia recurentului, eroarea menționată a fost generată de către organul

de urmărire penală, care nu a efectuat percheziție în vederea ridicării obiectului.

Individualizând pedeapsa inculpatului, instanța de apel nu a ținut cont de

faptul, că inculpatul este unicul întreținător al familiei, deoarece soția acestuia

îngrijește copilul minor Perciun Damian în vârstă de 1 ani și 9 luni. De asemenea,

Perciun R., își întreține tatăl Perciun Nicolae, invalid de gr. I, care nu poate să se

deplaseze din cauza unui accident cardio-vascular. În speță fiind aplicabile

prevederile art.76 alin.(1) lit. a), g), j), l) Cod penal.

Referitor la acțiunea civilă, recurentul consideră, că instanța de apel nu a

ținut cont de faptul că suferințele suportate de către Sultan O. nu au fost probate

în instanță, nefiind prezentat certificat privind starea psihico- emoțională a părții

vătămate sau legătura de cauzalitate dintre acțiunile inculpatului și suferințele

victimei.

Menționează, că în speță nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin.(3) Cod penal, adică huliganism agravat.

Oleg, au depus referințe privind opinia lor asupra recursului ordinar declarat în

cauză, pledând pentru declararea inadmisibilității acestuia, deoarece temeiurile

invocate de recurent nu sunt incidente speței având în vedere că decizia instanței

de apel este legală întemeiată, precum și motivată.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

8

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Cu referire la temeiul de recurs invocat prin prisma art.427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume: instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul penal constată, că astfel de

erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat

fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.

414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

În recursul declarat, recurentul se referă la faptul, că organul de urmărire

penală tendențios a desfășurat acțiunile de urmărire penală în privința lui Perciun

R., deoarece, în opinia recurentului, acțiunile părții vătămate Sultan O. au generat

incidentul, însă în privința ultimului a fost emisă ordonanță privind refuzul de a

porni urmărirea penală. Totodată în susținerea acestei ipoteze recurentul redă

conținutul probelor din dosar, reapreciindu-le și considerând că acestea confirmă

nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

La acest compartiment, Colegiul penal menționează următoarele:

Conform art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În acest context, Colegiul penal atestă, că deși potrivit sentinței, Perciun R. a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, partea

apărării nu a declarat apel împotriva acesteia pentru a invoca faptul nevinovăției

inculpatului Perciun R.

Astfel, Colegiul penal reiterează, că potrivit art. 427 alin. (2) Cod de

procedură penală, temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar

în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

9

Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 325 alin.(1) Cod de procedură

penală, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în privința

persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu.

Din considerentele menționate, instanța de recurs ordinar conchide, că sunt

neîntemeiate argumentele recursului potrivit cărora instanțele ierarhic inferioare

nu au ținut cont de faptul, că partea vătămată este vinovată de comiterea

infracțiunii incriminată inculpatului.

Colegiul penal constată, că sunt neîntemeiate argumentele recursului că

decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, fiind invocat în acest sens

faptul că instanța de apel a indicat doar 3 probe care ar confirma vinovăția

inculpatului și anume: declarațiile martorului Stahurschi Daniela – care nu a fost

sigură din ce material a fost confecționat obiectul pe care îl avea în mâină

inculpatul; declarațiile martorului Sultan Ana-Paula – ale cărei declarații urmau a

fi excluse, deoarece este fiica părții vătămate; declarațiile martorului Matei Andrei

– ale cărui declarații la fel urmau a fi excluse, deoarece este colaborator al MAI.

În acest sens Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța a ținut

cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele

sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, astfel întemeiat a ajuns la concluzia privind recunoașterea

vinovăției inculpatului Perciune Radu de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (3) Cod penal, iar recurentul, de fapt, își exprimă dezacordul cu

aprecierea probelor înfăptuită de către instanța de apel, însă motivele de

reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul

casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate.

Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se

încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie

asupra probelor care au fost puse la baza hotărârii instanței de fond, apoi

verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Colegiul penal consideră, că toate probele prezentate au primit o apreciere

justă, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din materialul factologic

acumulat la prezenta cauză.

Astfel, Colegiul penal consideră, că este întemeiată concluzia instanței de apel

precum că învinuirea înaintată inculpatului este confirmată prin probe pertinente

și concludente, care în ansamblu dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii menționate.

Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că opinia

recurentului expusă în recurs precum că: decizia instanței de apel nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

10

hotărârii, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului ordinar.

Totodată, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost admisă o eroare gravă

de fapt, deoarece pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie

gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă

parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de

apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul

real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Însă, în cadrul examinării prezentei cauze, o atare eroare nu a fost constatată

de către instanța de recurs.

Referitor la criticile recursului ce ține de soluționarea acțiunii civile de către

instanța de apel, Colegiul penal menționează următoarele:

Potrivit prevederilor art. 1423 alin.(1) Cod civil coroborat cu art. 219 alin. (4)

Cod de procedură penală, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se

determină de către instanță în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

făptuitorului prejudiciului și de măsura în care compensarea poate aduce

satisfacerea persoanei vătămate.

Din materialele cauzei, rezultă, că partea vătămată solicită încasarea din

contul inculpatului suma de 10000 lei, pe care o consideră necesară pentru

recuperarea prejudiciului moral suportat în urma infracțiunii comisă de inculpat.

Instanța de fond, pronunțând sentința, a dispus încasarea din contul

inculpatului în beneficiul părții vătămate, prejudiciul moral în sumă de 1000 lei.

Prin decizia instanței de apel, fiind casată sentința, inclusiv în latura civilă,

rejudecată cauză și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, a fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată și

dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate a

prejudiciului moral în sumă de 3000 lei.

Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate,

de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a

răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate; alin.(2) Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a

fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Potrivit prevederilor art. 225 alin.(1) Cod de procedură penală, judecarea

acțiunii civile în procesul penal, indiferent de valoarea acțiunii, se efectuează de

către instanța de competența căreia este cauza penală.

Colegiul penal constată, că instanța de apel la adoptarea hotărârii în latura

civilă s-a condus de prevederile art. 387 alin.(1) Cod de procedură penală care

prevede că ,,odată cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă

sânt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite

11

acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge”, motivându-și soluția în modul

expus la pct. 5 al prezentei decizii și n-a comis careva erori de drept în această

parte.

Colegiul penal atestă, că deși recurentul nu a invocat expres temei de drept

prevăzut de pct.10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă din conținutul

recursului reiese că acesta își exprimă dezacordul cu decizia instanței de apel și cu

privire la pedeapsa aplicată inculpatului, apreciind-o ca fiind aspră deoarece nu s-

a ținut cont de toate circumstanțele cauzei în acest sens.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de

pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează, că

potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală

și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului,

Colegiul penal subliniază, că sancțiunea art. 287 alin. (3) Cod penal, prevede

pedeapsă cu închisoare de la 3 la 7 ani.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul conchide că inculpatului

i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare, în limita prevăzută de legea penală.

Totodată, Colegiul penal consideră legală și întemeiată concluzia instanței de

apel, că pedeapsa stabilită inculpatului pe un termen de 4 ani închisoare, în baza

art. 90 Cod penal, urmează a fi suspendată condiționat pe un termen de probă de 1

an, deoarece potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție

și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. În acest caz,

instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în termenul de

12

probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin

comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal constată, că concluzia instanței

de apel privind pedeapsa stabilită inculpatului este una corectă, deoarece la

stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, pedeapsa stabilită

inculpatului fiind în limitele prevăzute de legea penală, iar argumentele recursului

în acest sens sunt neîntemeiate.

Mai mult ca atât, Colegiul penal subliniază, că potrivit practicii judiciare

constante, instanțele judecătorești sunt singure în măsură să determine măsura de

pedeapsă și durata acesteia precum și modul de executare al pedepsei, ținând cont

de prevederile legale în acest sens și de circumstanțele cauzei, prin urmare,

argumentele recursului potrivit cărora inculpatul urma să beneficieze de

reducerea pedepsei la limita minimă nu sunt în măsură să determine pronunțarea

unei soluții privind admiterea recursului.

Cu referire la temeiul de recurs invocat prin prisma art.427 alin. (1) pct. 12)

Cod de procedură penală, care prevede că, hotărârea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara o eroare de drept, comisă de aceasta, atunci

când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală.

Reieșind din prevederile legale și practica judiciară menționată, pentru

verificarea existenței temeiului, prevăzut în art. 427 alin.(1) pct.12) Cod de

procedură penală, instanța de recurs trebuie să țină seama de fapta săvârșită, așa

cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, dar va supune unui control

încadrarea juridică a faptei stabilite, verificând dacă acesta a fost încadrată corect

potrivit normei penale.

În speța dată, inculpatul Perciun Radu a fost pus sub învinuire de către

organul de urmărire penală și condamnat de către instanța de apel în baza art. 287

alin.(3) Cod penal - „ huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței, precum și

acțiunile, care prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie

deosebită, săvârșite cu aplicarea obiectelor pentru vătămarea integrității

corporale sau a sănătății ”.

În acest sens Colegiul reține, că solicitarea expusă în recurs privind

reîncadrarea acțiunilor inculpatului din art. 287 alin. (3) Cod penal, în baza art.

287 alin. (1) Cod penal este una neîntemeiată, deoarece instanța de apel a

pronunțat o soluție corectă privind calificarea acțiunilor inculpatului.

Instanța de recurs atestă, că instanța de apel în motivarea soluției corect a

indicat, că împrejurările de fapt ale cauzei denotă cu certitudine faptul că

inculpatul Perciun Radu a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod

penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

13

publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței, precum și acțiunile, care

prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită,

săvârșite cu aplicarea obiectelor pentru vătămarea integrității corporale sau a

sănătății.

Faptul că inculpatul Perciun Radu a aplicat lovituri părții vătămate, peste

diferite părți ale corpului cu o cheie din metal, cauzându-i, conform raportului de

constatare medico-legală nr.1153 din 18.03.2014: excoriație și edem echimotic pe

față, echimoză la nivelul umărului sting, edem echimotic la nivelul articulației

metacarpo - falangiana degetului I mâna dreaptă, excoriație la nivelul penisului,

care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contodent dur, posibil

în timpul și circumstanțele indicate, ce se califică ca vătămare neînsemnată, a fost

confirmat prin declarațiile părții vătămate, depuse în cadrul cercetării

judecătorești, din conținutul căror instanța de apel a statuat, că Perciun R. a lovit

partea vătămată cu o cheie metalică, astfel declarațiile în cauză fiind o probă

directă, pertinentă și concludentă, iar careva dubii în privința acesteia nefiind

stabilite, totodată veridicitatea declarațiilor părții vătămate nefiind pusă la

îndoială de către instanța de apel, deoarece partea vătămată a fost preîntâmpinată

de răspunderea penală pentru declarații mincinoase potrivit art. 312 Cod penal.

Mai mult ca atât, declarațiile părții vătămate în acest sens, confirmate prin

concluziile expertizei medico-legale, coroborează și cu celelalte probe din dosar

printre care și declarațiile martorilor Stahurschi D., Sultan Ana-Paula, Matei

Andrei, care au fost corect expuse de către instanța de apel și care confirmă, că

inculpatul a aplicat loviturile cu o cheie, aceste declarații nefiind distorsionate, așa

cum indică în recursul depus apărarea, care a omis să indice declarațiile integrale

ale martorului Stahurschi D., expuse la f. d. 122 verso.

Colegiul consideră, că în circumstanțele descrise, sunt lipsite de suport juridic

argumentele recurentului privind incorectitudinea încadrării de către instanța de

apel a acțiunilor inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod penal Cod penal.

Astfel, instanța de recurs concluzionează că instanța de apel, corect a apreciat

probele în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind

cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă

privind condamnarea inculpatului Perciune Radu, deoarece în acțiunile lui sunt

întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

În concluzie, Colegiul reține că la examinarea cauzei de către instanța de apel

au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar temeiurile invocate de către recurent prevăzute la art. 427 alin.(1) pct.

6), 10) și 12) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare,

hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

14

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Urschi Laura în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 03 iunie 2016, în cauza penală în privința lui Perciun Radu Nicolae, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 noiembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nadejda Toma

Vladimir Timofti

15