1ra-1698/16 — art.1521 alin.1 CP

1ra-1698/16 — art.1521 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-1698/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 octombrie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Tarsîna Vasile în numele inculpatului și a avocatului Brînză Sergiu în numele părții

vătămate Lupașco Nicolae, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Strășeni din 18

decembrie 2015 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2016, în

cauza penală privindu-l pe

Drumea Simion Fiodor, născut la 15

octombrie 1990, originar și domiciliat în

s.Căpriana, r-nul Strășeni.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.152 alin.(1) Cod penal la 2 ani închisoare, iar

potrivit art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de probă de 1 an.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, încasîndu-se de la Drumea Simion în beneficiul

lui Lupașco Nicolae prejudiciul moral în sumă de 5000 lei, iar în partea încasării prejudiciului

material a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului să se expună instanța

civilă.

aproximativ la orele 22.30 – 23.00, în timp ce se afla în stradă în apropierea gospodăriei

cet.Lupașco Nicolae din s.Pănășești r-nul Strășeni, între aceștia s-a inițiat un conflict, în

cadrul căruia Drumea Simion urmărind scopul vătămării integrității corporale, intenționat i-a

aplicat lui Lupașco Nicolae o lovitură în regiunea feței, în rezultatul căreia i-a fost cauzată

fractura bilaterală a mandibulei în regiunea mentonieră dreapta, traumă cranio-cerebrală

închisă manifestată prin comoție cerebrală care, conform raportului de expertiză medico-

legală nr.2572/D din 06.11.2013, se califică ca vătămări corporale medii.

și avocatul S.Brînză, în numele părții vătămate N.Lupașco, care au solicitat:

- avocatul V.Tarsîna, casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatul să fie achitat, invocînd că acesta nu a săvîrșit infracțiunea imputată și vinovăția lui

1

nu este dovedită prin probe legale, încălcîndu-se normele de procedură penală, mai mult

partea vătămată fiind cea care a provocat conflictul, inculpatul fiind în legitimă apărare;

- avocatul S.Brînză, casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră și admiterea integrală a acțiunii civile în

partea stabilirii prejudiciului moral și material.

respinse, ca nefondate, apelurile declarate de avocatul V.Tarsîna în numele inculpatului și a

avocatului S.Brînză în numele părții vătămate.

Instanța de apel a indicat că, urmărirea penală s-a desfășurat cu respectarea procedurii

prevăzute de lege și, respectiv, nu se constată încălcări care atrag nulitatea actelor procedurale

efectuate, prin prisma art.251 Cod de procedură penală. La fel, din actele cauzei rezultă că, în

cursul efectuării urmăririi penale, inclusiv la terminarea urmăririi penale, cînd S.Drumea a

luat cunoștință cu materialele dosarului în prezența apărătorului, nu au fost invocate

demersuri sau cereri privind nulitatea actelor procedurale efectuate pe parcursul etapei

respective a procesului penal, ceea ce prezumă că partea apărării a fost de acord cu legalitatea

acțiunilor și actelor procedurale efectuate.

Totodată, instanța de apel a stabilit că, starea de fapt și de drept apreciată de prima

instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate - relevate în cuprinsul

sentinței. Vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate este confirmată prin

ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată. Probele prezentate în ședința de

judecată și puse la baza sentinței, fiind obținute legal, sînt admisibile conform prevederilor

art.95 Cod de procedură penală și sînt apreciate obiectiv, conform prevederilor art.101 Cod

de procedură penală.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele apărării, precum că inculpatul a

acționat fiind în stare de legitimă apărare deoarece, pentru a fi reținută legitima apărare ca o

cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, prin prisma prevederilor art.36 Cod penal, este

necesar ca între acțiunile părții vătămate de atac și acțiunile inculpatului de apărare să existe

o anumită proporționalitate, în sensul ca rezultatul produs în urma apărării să nu fie mai grav

decît cel ce reprezintă consecințele atacului. La fel, în acțiunile inculpatului nu au fost

întrunite condițiile pentru a justifica legitima apărare, deoarece avînd în vedere pregătirea

fizică a dînsului, și faptul că S.Drumea este luptător de performanță, dar și avînd în vedere ce

leziuni corporale i-a cauzat părții vătămate, nici pe departe nu poate fi vorba de legitima

apărare. Mai mult, după cum reiese chiar din declarațiile inculpatului, partea vătămată a lovit

cu ranga metalică în autoturismul în care el se afla, astfel dînsul avea posibilitatea reală de a

evita o confruntare fizică cu partea vătămată și să se îndepărteze, urmînd să apeleze la

organele de drept pentru a fi luate măsuri cu acesta din urmă, fapt ce inculpatul nu a făcut,

preferînd să-și facă singur sie dreptate, ceea ce într-o societate democratică nu este acceptabil.

La fel, instanța de apel a indicat că, la aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, în

conformitate cu prevederile art.6, 7, 61, 75 Cod penal, prima instanță a ținut cont de gradul

prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii comise, de persoana inculpatului, care nu a

recunoscut vina, se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost condamnat, de circumstanțele

cauzei care atenuează sau agravează pedeapsa, de influența pedepsei aplicate asupra

vinovatului, de scopul pedepsei penale care este cel de corectare a făptuitorului, cît și cel de

prevenire a continuării activității criminale, care în cazul lui S.Drumea a fost realizat,

deoarece dînsul a comis o infracțiune mai puțin gravă. Astfel, instanța de apel a concluzionat

că prima instanță corect a conchis de a aplica în privința acestuia prevederile art.90 Cod

2

penal, constatînd că corijarea și reeducarea lui poate avea loc și prin aplicarea unei pedepse

neprivative de libertate.

De asemenea, instanța de apel a indicat că prima instanța corect a admis în principiu

acțiunea civilă privind prejudiciul material, deoarece conform art.387 alin.(3) Cod de

procedură penală, în cazuri excepționale, cînd pentru a stabili exact suma despăgubirilor

cuvenite părții civile, ar trebui amînată judecarea cauzei, instanța poate să admită, în

principiu, acțiunea civilă, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască

instanța civilă. În cauza dată, instanța a constatat că partea vătămată nu a prezentat probe

certe în confirmarea cuantumului prejudiciului material, prin urmare, prima instanță corect a

admis acțiunea civilă în principiu urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să

hotărască instanța civilă.

în numele inculpatului și avocatul S.Brînză în numele părții vătămate, care au solicitat:

- avocatul V.Tarsînă, invocînd prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 12) Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțărea unei noi

hotărîri, prin care S.Drumea să fie achitat, din lipsa componenței de infracțiune; - instanțele

de fond eronat nu a apreciat acțiunile inculpatului ca fiind legitima apărare; - instanța de apel

nu a dat o nouă apreciere obiectivă probelor administrate și nu a argumentat materialul

administrativ în privința lui N.Lupașco, prin care a fost demonstrată deteriorarea

automobilului de către acesta cu ranga metalică; - conform materialului administrativ a fost

constatat ca anume partea vătămată a inițiat conflictul și a deteriorat parbrizul mașinii; -

instanța eronat a apreciat faptul că inculpatul a avut o posibilitate reală să evite confruntarea

fizică cu partea vătămată;

- avocatul S.Brînză, invocînd prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, solicită casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărîri în latura penală, cît și în

latura civilă, cu admiterea integrală a acțiunii civile, invocînd că instanța la aplicarea

pedepsei nu a ținut cont că inculpatul nu și-a recunoscut vina, anterior a fost judecat, astfel

aplicîndu-i o pedeapsa care nu-și va atinge scopul; - instanța a trecut cu vederea probele care

justifică acțiunea civilă.

materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care a solicitat declararea inadmisibilității recursurilor, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente.

Potrivit textelor recursurilor, avocații au invocat ca temeiuri de casare a hotărîrii

judecătorești art.427 alin.(1) pct.6) și 12) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd aceasta nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurenți nu sînt aplicabile din punct

de vedere al prezentei erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei instanței de apel.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, fiind legală și întemeiată.

După cum rezultă din recursul părții apărării, aceasta nu este de acord cu aprecierea

probelor de către instanțele de fond, indicînd că acuzarea nu a demonstrat prin careva probe

că inculpatul ar fi avut intenția vătămării grave a părții vătămate, iar probele prezentate în

3

acest sens sînt insuficiente de a considera că inculpatul a aplicat loviturile premeditat,

invocînd că acțiunile lui au fost efectuate în scopul apărării.

La acest capitol, Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art.314 Cod

de procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, a audiat inculpatul, care nu a recunoscut vina, partea vătămată, martorii,

precum a cercetat și actele cauzei, cărora le-a dat o apreciere obiectivă, care au format

convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.152

alin.(1) Cod penal a fost dovedită.

Respectînd prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel a supus unei

verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra temeiniciei soluției

pronunțate de prima instanță, expusă mai sus, considerînd argumentele părții apărării privind

achitarea inculpatului, ca nefondate.

Instanța corect a conchis că vinovăția lui S.Drumea în săvîrșirea infracțiunii

incriminate se dovedește prin probele acumulate legal în cadrul urmăririi penale, precum și

administrate în cadrul cercetării judecătorești, și recercetate în cadrul instanței de apel, și

anume declarațiile inculpatului, a părții vătămate N.Lupașco, a martorilor I.Calmîș,

V.Marcan, V.Drumea, I.Marcan, D.Lupașco și A.Florea, precum și actele cauzei - rapoartele

de expertiză medico-legale nr.183 din 04.10.2013, nr.2572/D din 06.11.2013, procesele-

verbale de confruntare între partea vătămată N.Lupașco și martorul G.Calmîș, între martorii

I.Marcan și G.Calmîș din 09.10.2013, de recunoaștere a persoanei după fotografie din

22.10.2013, potrivit căruia N.Lupașco l-a recunoscut pe S.Drumea ca persoana care i-a

aplicat lovitura în regiunea feței. Probele indicate sînt pertinente, concludente, utile și

veridice, coroborează între ele și nu prezintă temei de îndoială.

Astfel, Colegiul reține că instanțele de fond întemeiat au ajuns la concluzia că în

acțiunile lui S.Drumea sînt prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art.152 alin.(1) Cod penal - vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a

sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art.151

Cod penal, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

Argumentele apărării, precum că instanța a apreciat critic declarațiile inculpatului și nu

a luat în considerație faptul că conflictul a fost inițiat de către partea vătămată, iar inculpatul a

acționat cu scopul de a se apăra, nu poate fi reținut. Pentru a fi reținută legitima apărare ca o

cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, prin prisma prevederilor art.36 Cod penal, este

necesar ca între acțiunile părții vătămate de atac și acțiunile inculpatului de apărare să existe

o anumită proporționalitate, în sensul ca rezultatul produs în urma apărării să nu fie mai grav

decât cel ce reprezintă consecințele atacului.

Însă, studiind materialele cauzei, Colegiul penal constată că, starea de fapt stabilită

atestă că nu există nici un fel de echivalență între acțiunile părții vătămate și cele ale

inculpatului. Mai mult, din materialele cauzei rezultă că, inculpatul se afla în automobil cînd

N.Lupașco ar fi lovit în parbrizul mașinii, prin urmare dînsul nu a fost atacat direct, el avea

posibilitatea să părăsească locul incidentului, fiind în drept ulterior să se adreseze la organele

competente. Inculpatul însă, după cum rezultă din materialele cauzei, a coborît din automobil

și i-a aplicat părții vătămate o lovitură în regiunea feței, în rezultatul căreia i-a fracturat

bilateral mandibula în regiunea mentonieră dreapta, cauzîndu-i traumă cranio-cerebrală

închisă manifestată prin comoție cerebrală, care se califică ca vătămări corporale medii.

Astfel, reținînd probele administrate în cauză, s-a constatat că prin comportamentul său,

partea vătămată nu a creat vreun pericol pentru viața, sănătatea ori integritatea fizică a

4

inculpatului și nici nu a săvârșit vreun atac material, direct, imediat și injust împotriva

acestuia.

Totodată, Colegiul penal evidențiază faptul că inculpatul are o bună pregătire fizică și

faptul că el este luptător de performanță, dar și avînd în vedere ce leziuni corporale i-a cauzat

părții vătămate, nu rezultă că dînsul ar fi acționat în stare de legitimă apărare.

Argumentele avocatului V.Tarsîna, referitor la faptul că partea vătămată are un dosar

contravențional pe marginea evenimentelor din 16.09.2013, iar instanța de apel nu a luat în

considerație acest fapt, nu pot fi reținute. Conform deciziei privind încetarea cauzei

contravenționale din 21.03.2014 (f.d.78, v.1), s-a constatat că N.Lupașco a inițiat un conflict

cu S.Drumea și V.Drumea și în timpul conflictului dînsul a deteriorat parbrizul și geamul de

la ușa pasagerului din față a automobilului, însă N.Lupașco nu a fost atras la răspunderea

contravențională din motivul că a expirat termenul de prescripție. Prin urmare, părții vătămate

i-a fost intentat dosar contravențional pe faptul deteriorării parbrizului și nu a vătămării

corporale a inculpatului.

Concomitent, urmează de evidențiat faptul că argumentele invocate de partea apărării

au fost deja obiect de judecare în instanța de apel, iar aceasta, respectînd prevederile art.414

Cod de procedură penală, minuțios le-a examinat și, apreciind toate probele din dosar,

examinîndu-le în ansamblu, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, corect

considerîndu-le neîntemeiate.

La fel, argumentul avocatului S.Brînză privind blîndețea pedepsei este unul

neîntemeiat, deoarece pedeapsa inculpatului este stabilită cu respectarea prevederilor art.61,

75, 90 Cod penal, la care s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii, care se califică ca mai puțin

gravă, de persoana inculpatului, care se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost condamnat,

de toate circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și de

influența și scopul pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării vinovatului, cît și cel de

prevenire a continuării activității criminale, astfel corect fiindu-i stabilită pedeapsa

închisorii în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, cu

aplicarea prevederile art.90 Cod penal, constatîndu-se că corijarea și reeducarea inculpatului

poate avea loc și prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, pedeapsa fiind

individualizată conform prevederilor legale.

De asemenea, este nefondat și argumentul avocatului părții vătămate referitor la

casarea hotărîrii în latura civilă. La acest capitol Colegiul atestă că, instanțele de fond,

reținînd prevederile art.387 alin.(3) Cod de procedură penală, corect au indicat că în cauză nu

au fost prezentate suficiente probe în confirmarea cuantumului prejudiciului material solicitat

de către partea vătămată, și, în legătură faptul dat, acțiunea civilă a fost admisă în principiu,

urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

Referitor la mărimea prejudiciului moral încasat în beneficiul părții vătămate, Colegiul

penal o consideră ca fiind echitabilă în raport cu circumstanțele constatate, astfel suma de

5000 lei fiind una oportună pentru compensarea suferințelor psihice și fizice suportate de

partea vătămată, iar suma solicitată de 180000 lei, fiind una exagerată.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care

au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul penal

nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acestora.

5

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

Reieșind din cele expuse, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursurilor ordinare declarate de avocatul V.Tarsîna în numele inculpatului și a avocatului

S.Brînză în numele părtii vătămate, și, potrivit legii, decide inadmisibilitatea recursurilor, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Tarsîna Vasile în

numele inculpatului și a avocatului Brînză Sergiu în numele părții vătămate Lupașco Nicolae,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2016, în cauza

penală privindu-l pe Drumea Simion, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 noiembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

6