1ra-312/16 — art.264 alin.3 lit.a CP

Dosarul nr.1ra-312/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 februarie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Cătălin Scutelnic, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09

octombrie 2015 în cauza penală privindu-l pe

Lupan Vasilii Mihail, născut la 29 mai

1990, originar din or.Briceni, domiciliat

în mun.Chișinău, str.Zelinschi 30/4,

ap.47.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

Vasilii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal

la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen le 3 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pe un termen de probă de 3 ani.

A fost dispusă încasarea de la Lupan Vasilii în beneficiul lui Beșelea Marin a

prejudiciului moral în sumă de 30000 lei, în rest, pretenția cu privire la încasarea

prejudiciului moral s-a respins ca fiind neîntemeiată. Acțiunea civilă în partea

încasării prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmînd a fi soluționată

separat în procedura civilă.

procedură penală, a constatat că Lupan Vasilii, la 23 aprilie 2012, aproximativ la ora

10.25, conducînd automobilul de model „Dacia Logan”, cu n/î KAY 618, se deplasa

pe str.Calea Orheiului, mun.Chișinău din direcția com.Stăuceni. În timpul deplasării

pe banda a 3-ea de circulație în imediata apropiere de intersecția cu str.Studenților,

1

Lupan Vasile nu a ținut permanent seama de împrejurări, nu a manifestat prudență

sporită la trafic prin ce a încălcat prevederile Regulamentului Circulației Rutiere și

anume pct.45, 1), potrivit căruia: „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori:

a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase...”; pct.20, conform

căruia: „Semnalele luminoase pentru dirijarea circulației au următoarele semnificații;

7) la apariția semnalului verde, conducătorii de vehicule: a) pot să înceapă deplasarea

numai după ce s-au asigurat că prin aceasta nu creează obstacole vehiculelor antrenate

deja în trecerea intersecției, indiferent de direcția lor de mers, precum și pietonilor

care finalizează traversarea carosabilului”; pct.58, care prevede că: 1) „Intersecția în

care ordinea de trecere este determinată de semnalele semaforului sau de agentul de

circulație se consideră intersecție cu circulației dirijată; 3) la apariția semnalului verde

al semaforului, conducătorul este obligat să cedeze trecerea, precum și pietonilor care

finalizează traversarea carosabilului.”, văzînd că la semafor a apărut culoarea verde,

ce permitea deplasarea pe banda nr.1 și 2 înainte și la dreapta, a continuat deplasarea

înainte, fără a ține cont că unitățile de transport de pe banda nr.1 și 2 de circulație încă

staționau, nu a prevăzut că acestea permiteau pietonilor să finalizeze traversarea

carosabilului, nu a asigurat securitatea circulației rutiere și nu a prevăzut situația

periculoasă, iar în momentul cînd a depășit prima mașină care staționa pe banda a

doua de deplasare, a tamponat cu partea dreaptă față a automobilului pietonul Marin

Beșelea, care traversa carosabilul de la dreapta la stînga. În rezultatul accidentului de

circulație pietonului Marin Beșelea, i-au fost cauzate conform raportului de expertiză

medico-legală nr.3078/D, vătămări corporale grave.

vătămate, S.Pahomi în numele lui M.Beșelea, care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărîri,

prin care inculpatului V.Lupan în baza art.264 alin. (3) lit.a) Cod penal, să-i fie

stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, în penitenciar de tip deschis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, invocînd că instanța

incorect a aplicat în privința acestuia prevederile art.90 Cod penal, stabilindu-i o

pedeapsa prea blîndă; inculpatul nu a acordat susținere materială familiei părții

vătămate și nu a reparat daunele cauzate în urma săvîrșirii infracțiunii;

- avocatul parții vătămate, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, cu

stabilirea lui V.Lupan a pedepsei închisorii de 3 ani, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloacele de transport pe un termen de 3 ani și admiterea acțiunii civile cu

încasarea de la inculpat a prejudiciului material în sumă de 216404,55 lei, și în calitate

de prejudiciu moral suma de 50000 lei, în beneficiul lui M.Beșelea, învocînd că

pedeapsa aplicată este prea blîndă; instanța nu a ținut cont de caracterul și gravitatea

infracțiunii, de faptul că inculpatul pe parcursul examinării cauzei s-a eschivat de a se

prezenta în ședințele de judecată, fiind anunțat în căutare; declarațiile inculpatului

2

referitor la faptul că a acordat ajutor material părții vătămate în sumă de 22000 lei

urmează a fi apreciate critic, nefiind probate prin careva acte.

2015, au fost respinse, ca nefondate, apelurile procurorului și a avocatului S.Pahomi

declarat în numele părții vătămate M.Beșelea.

Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei, dînd probelor administrate o apreciere legală din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungînd la

concluzia privind vinovăția inculpatului V.Lupan în săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei inculpatului,

prima instanță a ținut cont de principiul individualizării pedepsei penale prevăzut de

art.7, 61, 75 Cod penal, de comportamentul pertinent al inculpatului, care și-a

recunoscut vina și s-a căit în cele comise, că anterior nu a fost judecat, se

caracterizează pozitiv, a achitat parțial prejudiciul părții vătămate, astfel argumentele

apelanților nu pot fi admise, deoarece vin în contradicție cu circumstanțele cauzei.

Reieșind din circumstanțele menționate, instanța de apel a concluzionat că,

prima instanță corect a conchis că corectarea inculpatului este posibilă fără privarea

de libertate, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei numite, sancțiunea

aplicată încadrîndu-se în dispozițiile legale ce instituie dreptul instanței de a suspenda

condiționat executarea pedepsei, iar privarea inculpatului de dreptul special de

conducere a unității de transport asigură suficient neadmiterea de către acesta pe viitor

a comiterii unei infracțiuni similare.

Totodată, instanța a apreciat critic argumentul din apelul avocatului S.Pahomi,

precum că inculpatul V.Lupan nu a acordat susținere materială familiei părții

vătămate și nu a reparat daunele cauzate în urma săvîrșirii infracțiunii, deoarece după

comiterea accidentului din 23.04.2012, inculpatul a acordat ajutor material părții

vătămate M.Beșelea în sumă de 22000 lei, fapt confirmat de către ultimul în cadrul

ședinței instanței de fond, unde a declarat că recunoaște faptul că suma de 22000 lei a

fost achitată de inculpat (f.d.l29), declarații menținute și în instanța de apel (f.d.210).

De asemenea, instanța de apel a menționat că, argumentele părții vătămate în ce

privește încasarea prejudiciului material, urmează a fi respinse, deoarece prima

instanță, în baza art.387 Cod de procedură penală, a admis în principiu acțiunea civilă,

urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă,

deoarece în ședința de judecată nu au fost prezentate probe elocvente ce ar dovedi cu

certitudine prejudiciul material cauzat.

procurorul C.Scutelnic care, invocînd temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.10) Cod

de procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia, cu remiterea cauzei penale la

rejudecare în instanța de apel, pe motiv că a fost pronunțată o soluție eronată, prin ce

3

se constată că în privința inculpatului s-a aplicat pedeapsa individualizată contrar

prevederilor legale; instanța incorect a considerat că corectarea și reeducarea lui

V.Lupan este posibilă fără izolare de societate; inculpatul a recuperat doar parțial

prejudiciul material cauzat părții vătămate.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apelart.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanța de fond și de apel în cazul în care s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

Colegiul penal reține că, autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică hotărîrile instanțelor numai referitor la individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, care incorect au considerat că corectarea și reeducarea

inculpatului V.Lupan este posibilă fără izolare de societate, solicitînd remiterea cauzei

la rejudecare în instanța de apel.

Motivul recurentului, precum că instanță de apel incorect a menținut sentința

prin care pedeapsa inculpatului V.Lupan a fost individualizată greșit, incorect fiind

aplicate în privința acestuia prevederile art.90 Cod penal, Colegiul penal îl consideră

neîntemeiat.

La acest capitol Colegiul remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Sancțiunea art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal, în baza căruia V.Lupan a fost

declarat vinovat, prevede o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de la 3 la

7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă

la 4 ani. În temeiul art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, lui V.Lupan i-a fost

stabilită pedeapsa în baza art.264 alin.(3)lit.a) Cod penal de 3 ani închisoare cu

privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 3 ani, iar în

temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii pe un termen de probă de 3 ani.

4

Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea de cel

mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvîrșite din imprudență, ținînd seama de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, instanța de judecată poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului.

Instanțele de fond just au individualizat pedeapsa și corect au aplicat

condamnarea inculpatului cu suspendare condiționată a executării pedepsei conform

prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, ținînd cont de circumstanțele cauzei penale, de

lipsa circumstanțelor agravante, de faptul că inculpatul a restituit parțial prejudiciul

cauzat, că anterior nu a fost judecat, a recunoscut vina integral, s-a căit sincer de cele

săvîrșite, conștientizînd graviditatea faptelor comise.

Ținînd cont de circumstanțele sus menționate, instanțele au conchis că

corectarea și reeducarea inculpatului poate fi obținută prin dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei închisorii, fiind stabilită în termen de pînă la 3 ani.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei inculpatului au fost respectate prevederile

legii, iar în atare situație, careva interdicții de suspendare condiționată a executării

pedepsei de 3 ani închisoare stabilite acestuia, legea nu prevede, deoarece

suspendarea executării condiționate a pedepsei, conform art.90 alin.(4) Cod penal,

poate avea loc și în cazul săvîrșirii unei infracțiuni de categorie gravă.

Astfel, Colegiul penal conchide că concluzia instanțelor de fond corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în

limitele legii și individualizată conform prevederilor legale.

Argumentele procurorului referitor la faptul că inculpatul a achitat parțial

prejudiciul material părții vătămate, astfel nu a acordat o susținere materială familiei

acestuia și nu a reparat daunele cauzate în urma săvîrșirii infracțiunii, care sînt

condiții obligatorii pentru aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, nu pot fi reținute,

deoarece prima instanță a admis în principiu acțiunea civilă a lui M.Beșelea, acesta

urmînd să se adreseze în instanța civilă, care urmează să se expună asupra

cuantumului despăgubirilor. Partea vătămată nu neagă faptul că a primit de la

V.Lupan suma de 22000 lei, dînsul declarînd că solicită doar repararea prejudiciului

cauzat în urma accidentului rutier, alte pretenții față de inculpat nu are și nici nu

dorește ca să-i fie aplicată pedeapsa cu închisoare (f.d.210, v.2), inculpatul însă

declară că este gata să-i restituie părții vătămate prejudiciul moral, stabilit prin

sentință (f.d.211).

Concomitent, urmează de evidențiat faptul că argumentele invocate în recurs de

către procuror au fost deja obiect de judecare în instanța de apel și aceasta, respectînd

prevederile art.414 alin.(3) și art.417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală, s-a

pronunțat argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, iar careva noi

argumente în recursprocurorul nu a indicat.

5

Prin urmare, analizînd materialele cauzei și hotărîrea instanței de apel atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrii

judecătorești contestate de către procuror.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de procuror ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2015, în cauza penală în privința lui

Lupan Vasilii, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 24 februarie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

6