1ra-2/2016 — art.264 al.3 lit.a, 266 CP

1ra-2/2016 — art.264 al.3 lit.a, 266 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-2/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

02 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte: Ursache Petru

Judecători: Toma Nadejda, Nicolaev Ghenadie, Timofti Vladimir și Moraru

Petru

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Gavriliță Vitalie, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05

martie 2015, în cauza penală în privința lui

Ivasiuc Dumitru Vasili, născut la

02.11.1994, originar și domiciliat în r-

nul Hîncești, sat. Crasnoarmeiscoe,

str. Gagarin, 57.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 08.08.2014 – 15.01.2015;

Instanța de apel: 03.02.2015 – 05.03.2015;

Instanța de recurs: 02.07.2015 – 02.02.2016.

A C O N S T A T A T :

Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal la 4 ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen

de 4 ani.

Conform prevederilor art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 3 ani.

1

Inculpatul Ivasiuc D. a fost achitat de sub învinuirea adusă în baza art.

266 Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

inculpatul Ivasiuc Dumitru la 03.05.2014, aproximativ ora 22.00, fără a deține

permis de conducere, conducând motocicleta de model „OB125CC", fără

numere de înmatriculare, fiind neatent, încălcând regulile de circulație rutieră,

pe strada din sat. Crasnoarmeiscoe, r-nul Hîncești a tamponat pe cet. Serghei

Petrici, în urma cărui fapt, i-a fost cauzat, conform concluziei raportului de

expertiză medico-legală nr. 135 „D" din 15.05.2014 vătămări corporale grave,

periculoase pentru viață, exprimate prin: plagă contuză și fractură deschisă

comunitivă a ambelor oase a gambei stângi din 1/3 medie - distală.

Tot el, inculpatul Ivasiuc Dumitru a fost pus sub învinuire pentru faptul,

că la 03.05.2014, aproximativ la ora 22:00, în sat. Crasnoarmeiscoe, r-nul

Hîncești, după comiterea din culpă a accidentului rutier, soldat cu vătămarea

gravă a integrității corporale a pietonului Serghei Petrici, adică imediat după

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) Cod penal, fără a acorda

ajutor medical persoanei accidentate și fără a anunța despre incident organul

de poliție, încălcând prevederile art. 12 pct. (1) al Regulamentului Circulației

Rutiere, a părăsit locul accidentului rutier.

acuzatorul de stat, solicitînd, casarea parțială a sentinței privitor la stabilirea

pedepsei inculpatului Ivasiuc Dumitru în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal și achitarea lui în baza art. 266 Cod penal, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a se

menține condamnarea lui Ivasiuc Dumitru în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, însă aplicându-i o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Ivasiuc Dumitru să fie declarat vinovat și condamnat în baza art. 266 Cod

penal, aplicându-i pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 1 an.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni prin cumul total al pedepselor aplicate, a-i stabili lui Ivasiuc

Dumitru pedeapsa definitivă de 5 ani, închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe termen de 4 ani.

În argumentarea apelului, procurorul a invocat că sentința este parțial

ilegală și necesită a fi casată din considerentele că, deși Ivasiuc Dumitru a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 266 Cod penal, atât

2

la urmărirea penală, cât și în cadrul cercetărilor judecătorești Ivasiuc Dumitru

a declarat că, la momentul impactului nu a văzut obstacolul de care s-a

tamponat. După ce a căzut a revenit la locul impactului, ajutându-l pe Petrici S.

să urce într-un automobil, care l-a transportat la spital. Cu acesta s-a înțeles

să-i recupereze cheltuielile de spitalizare, motiv din care nu a sesizat poliția.

Astfel, a invocat procurorul că deși inculpatul de fapt a recunoscut

vinovăția, instanța a dispus achitarea inculpatului de învinuirea adusă în baza

art. 266 Cod penal, argumentându-și soluția prin faptul că prin părăsirea

locului accidentului rutier se înțelege plecarea de la locul accidentului, lăsînd

persoana accidentată în pericol pentru viață, când făptuitorul era conștient de

acest fapt.

Însă în viziunea procurorului, concluzia instanței în acest sens este

contrară prevederilor art.12 din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat

prin Hotărârea de Guvern nr. 357 din 13.05.2009 și ale Legii nr. 131 din

07.06.2007 privind siguranța traficului rutier.

A invocat procurorul și faptul că sentința este ilegală și din motivul

blândeții pedepsei stabilite, deoarece la stabilirea pedepsei cu aplicarea art.

90 Cod penal, s-a bazat în exclusivitate pe faptul că infracțiunea pentru care a

fost condamnat Ivasiuc D. este din imprudență, fără a da o apreciere juridică

corespunzătoare circumstanțelor în care a fost comisă crima, consecințele

produse și persoana făptuitorului. La fel, instanța de judecată nu a reținut

faptul, că inculpatul Ivasiuc D. a comis două infracțiuni, nu a recunoscut vina

în totalitate și nu a restituit prejudiciul cauzat părții vătămate.

Acuzarea a prezentat probe materiale care confirmă că, anterior Ivasiuc

D. a fost implicat în comiterea și a altor infracțiuni cu caracter patrimonial,

procesele penale pornite în privința lui fiind încetate în legătură cu împăcarea

părților, însă instanța nu a dat apreciere circumstanțelor menționate, nu a luat

în considerație persoana celui vinovat și faptul că prin suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii se influențează în mod negativ

asupra modului în care societatea percepe gradul de restabilire a echității

sociale prin actul de justiție.

2015, a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul

Ivasiuc D. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 266 Cod penal la

1 an închisoare.

Conform art. 84 Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial a pedepsei numite conform art. 266 Cod penal cu pedeapsa numită

3

prin sentința Judecătoriei Hâncești din 15 ianuarie 2015 pentru infracțiunea

prevăzută la art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, inculpatului Ivasiuc Dumitru i-a

fost stabilită definitiv pedeapsă de 4 ani 6 luni închisoare cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 4 ani.

În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii numind lui Ivasiuc Dumitru un termen de probă

de 3 ani.

inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate este dovedită prin:

declarațiile inculpatului Ivasiuc Dumitru; declarațiile părții vătămate Petrici

Serghei; declarațiile martorului Șveț Grigore, Maidanschi Andrei.

La fel vinovăția inculpatului se confirmă prin materialele dosarului, cum

sunt: informația 903 din 04.05.2014 (f.d.9); procesul-verbal de cercetare la

fața locului a accidentului rutier, din 04.05.2014 cu anexarea schemei și a

foto-tabelului (f.d.10-13); procesul-verbal de cercetare la fața locului din

04.05.2014 cu anexarea foto-tabelului motocicletei conduse de Ivasiuc

Dumitru (f.d.14-15); raportul de expertiză medico-legală nr. 135 „D" din

15.05.2014 (f.d.33-35); raportul de expertiză medico-legală nr.137 „D" din

15.05.2014 (f.d.40); informația SÎT CCA Hîncești nr.03.196-18-720 din

19.06.2014 (f.d.65).

Instanța de apel a concluzionat că prima instanță ilegal a dispus achitarea

inculpatului de învinuirea adusă în baza art.266 Cod penal, deoarece

apreciind fiecare probă din dosar potrivit prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, incontestabil se confirmă vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii vizate.

A conchis instanța de apel că, afirmațiile inculpatului cu referire la faptul

că la data de 03.05.2014 după ce a fost comis accidentul rutier nu a părăsit

imediat locul accidentului ci s-a aflat o perioadă la fața locului până când

partea vătămată a fost urcată într-un mijloc de transport și transportată la

spital, sunt neîntemeiate, deoarece aceste declarații nu coroborează cu

celelalte probe din dosar, supuse examinării prin urmare declarațiile

inculpatului au fost apreciate critic ca fiind o metodă de a se apăra, avînd în

vedere că pct. 12 al Regulamentului circulației Rutiere prevede că,

"conducătorul de vehicul implicat într-un accident în traficul rutier este obligat:

g) să anunțe despre accident poliția și să rămână pe loc până la sosirea

lucrătorilor de poliție ".

4

Cu referire la apelul declarat de către procuror, instanța de apel a

menționat că, nu sunt relevante și urmează a fi respinse ca nefondate motivele

invocate în cererea de apel cu privire la necesitatea aplicării inculpatului a

unei pedepse mai aspre în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, deoarece

pedeapsa stabilită sub formă de 4 ani închisoare în penitenciar de tip deschis,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal

pe un termen de probă de 3 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 4 ani, corespunde limitei prevăzute la art. 264

alin. (3) lit. a) Cod penal, gradului și pericolului social al infracțiunii comise, în

speță prevalând faptul că inculpatul este fără antecedente penale și la locul de

trai se caracterizează satisfăcător.

Pentru a se pronunța pe marginea categoriei și mărimii pedepsei

inculpatului Ivasiuc Dumitru în baza art. 266 Cod penal, instanța de apel

conducându-se de prevederile art. 4, 61 alin. (2), 75 alin. (1) Cod penal, a

considerat rațional să-i aplice pedeapsă cu închisoare, iar prin aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal, aceasta să fie suspendată condiționat,

stabilindu-se inculpatului un termen de probă.

procurorul a declarat recurs ordinar solicitând, casarea deciziei instanței de

apel în partea stabilirii pedepsei, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța

de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat, procurorul invocând temei de drept

prevederile art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, a indicat

următoarele motive:

- examinînd cauza, instanța de apel nu a respectat prevederile art.414

Cod de procedură penală și anume nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și nu și-a motivat soluția;

- la adoptarea deciziei, instanța de apel n-a individualizat în mod echitabil

pedeapsa inculpatului, ignorând în acest sens prevederile legale relevante.

Consideră procurorul că este eronată invocarea de către instanța de apel

a unor circumstanțe atenuante și anume că inculpatul nu are antecedente

penale, la locul de trai se caracterizează satisfăcător, motive care au stat la

baza aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece în opinia sa

infracțiunile comise de inculpat poartă caracter de iresponsabilitate și fără a

fi sesizată gravitatea acțiunilor, fiind folosite în mod conștient și direct

mijloacele cu izvor de pericol sporit, la exploatarea cărora este obligatorie

respectarea necondiționată și strictă a regulilor ce asigură securitatea

funcționării lor.

5

Instanța de judecată a ignorat faptul că inculpatul a condus un mijloc de

transport fără a deține permis de conducere și a comis o infracțiune gravă, în

rezultatul căreia a fost accidentată grav o persoană dar au fost lovite două

persoane, circumstanțe care în viziunea procurorului prezintă un impact

social sporit în societate.

Mai indică procurorul că instanța de apel nu a ținut cont de

comportamentul inculpatului în timpul comiterii infracțiunilor și după, nu a

restituit integral prejudiciul cauzat, nu a recunoscut pe deplin vina, nu s-a căit

sincer de cele comise. Acuzarea a prezentat probe care confirmă că, anterior

Ivasiuc D. a fost implicat în comiterea altor infracțiuni cu caracter patrimonial,

procesele penale pornite în privința lui fiind încetate în legătură cu împăcarea

părților, însă instanța nu a dat apreciere circumstanțelor menționate, nu a luat

în considerație persoana celui vinovat și faptul că suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii influențează în mod negativ asupra modului în

care societatea percepe gradul de restabilire a echității sociale prin actul de

justiție.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată, reieșind din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărîrii atacate

și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea erorilor de

drept, care au dus la adoptarea unei hotărîri ilegale, totodată, verificîndu-se

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Instanța de recurs constată, că deși recurentul nu indică expres prezența

în cauza dată a unei erori de drept stipulată în pct.6) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, potrivit textului recursului formulat, procurorul invocă

faptul că, instanța de apel fiind investită cu soluționarea chestiunilor de fapt

asupra căror s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care

prin apel se transmit instanței de apel, sunt, inclusiv: dacă fapta a fost comisă

de inculpat și în ce împrejurări s-a comis.

6

Astfel, Colegiul lărgit consideră necesar de a verifica legalitatea deciziei

atacate prin prisma erorilor de drept invocate de recurent, prevăzute la pct.6)

și 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.

Colegiul menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs reține că, potrivit practicii judiciare constante, în

sensul art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra căror s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit sau

nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis; în ce

constă participația, contribuția materială a fiecărui participant; dacă există

circumstanțe atenuante sau agravante; dacă probele corect au fost apreciate și

dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu prevederile art.101

Cod de procedură penală.

Reieșind din conținutul deciziei contestate, Colegiul constată că instanța

de apel a comis o eroare de drept, deoarece casând sentința și pronunțând o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță și încadrând

acțiunile inculpatului Ivasiuc Dumitru în baza art.266 Cod penal, n-a constatat

acțiunile concrete săvârșite de inculpat. Or, potrivit prevederilor art.394 Cod

de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să

cuprindă descrierea faptei criminale considerată ca fiind dovedită, indicându-

se timpul, locul, modul săvârșirii infracțiunii, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii.

Totodată Colegiul, constată că potrivit ordonanței de punere sub

învinuire, din 07.08.2014 și rechizitoriului întocmit în prezenta cauză penală,

inculpatului i-a fost incriminat faptul că: „la 03.05.2014, aproximativ la orele

22.00, pe o stradă din sat. Crasnoarmeiscoe, r-nul Hîncești, Ivasiuc D., conducînd

fără a deține permis de conducere motocicleta de model „OB125CC, fără numere

de înmatriculare, fiind neatent, încălcînd regulile circulației rutieră, a tamponat

pe Serghei Petrici, în urma cărui fapt, i-au fost cauzate, conform concluziilor din

raportul de expertiză medico – legală nr. 135 „D” din 15.05.2014 vătămări

corporale grave …”. În continuare în rechizitoriu fiind indicat că: „consecințele

survenite sunt în legătură cauzală directă cu încălcarea de către Ivasiuc D. a

normelor Regulamentului Circulțaiei Rutiere, aprobat prin Hotărîre de Guvern

7

nr.357 din 13.05.2009, și anume a pct. ...”, la f.d. 96 fiind concret indicate

punctele RCR care au fost încălcate de către Ivasiuc D.

Potrivit practicii judiciare constante, săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art.264 Cod penal constă anume în încălcarea de către conducătorul mijlocului

de transport a regulilor de circulație rutieră, această normă fiind una de

blanchetă.

Instanța de recurs constată că în sentința instanței de fond menținută

prin decizia instanței de apel, deși este indicată fapta constatată, nu sunt

indicate care reguli de circulație rutieră a încălcat inculpatul, or în situația

cînd este prevăzută de o normă de blanchetă, instanța de judecată urmează să

ia în considerație prevederile art.113 alin.(1) Cod penal care stabilește că: „ se

consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele

componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală”, fiind necesară indicarea

concretă a normelor la care face trimitere norma de blanchetă.

Colegiul penal menționează că, fiind investită cu obligația să constate

situația de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, urma să expună în hotărîrea adoptată situația de fapt reținută

pe baza probatoriului administrat și să formuleze concluzii temeinice, în baza

suportului probator, privitor la vinovăția sau nevinovăția inculpatului de cele

incriminate prin rechizitoriu.

Astfel, Colegiul lărgit atestă că, în speța dată, instanța de apel a ignorat

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, și anume, condamnîndu-l pe

inculpatul Ivasiuc D. în baza prevederilor art.266 Cod penal, instanța de apel a

omis constatarea faptului în ce împrejurări s-a comis infracțiunea de către

inculpat, totodată în sentința instanței de fond menținută prin decizia

instanței de apel, în partea condamnării inculpatului în baza art.264 alin.(3)

lit.a) Cod penal, deși sunt indicate circumstanțele comiterii faptei nu este

indicat actul normativ și regulile stipulate în acesta, pe care le-a încălcat

inculpatul, deși indicarea acestora se impune în situația cînd infracțiunea este

prevăzută de o normă de blanchetă.

Avînd în vedere cele menționate supra, Colegiul lărgit conchide că

instanța de apel a adoptat o hotărîre nemotivată, contrar prevederilor art.417

Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul lărgit constată că erorile procesuale admise de către

instanța de apel, cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, motiv pentru care decizia instanței de apel urmează a fi

casată total cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel,

8

în alt complet de judecată, deoarece erorile admise nu pot fi corectate la

această etapă, instanța de recurs nefiind abilitată cu atribuții de a judeca

fondul cauzei și nu poate substitui în acest sens instanța de apel.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel, urmează să țină seama de

motivele indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 și 419 Cod de procedură

penală, să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel și să adopte o hotărîre

legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de

procedură penală.

penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Gavriliță Vitalie, se casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2015, în cauza penală

privindu-l pe Ivasiuc Dumitru Vasili și se dispune rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la data de

10 martie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

Timofti Vladimir

Moraru Petru

9