1ra-909/2015 — art.264/1 alin.4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.264/1 alin.4 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6,10 CPP
1ra-909/2015 — art.264/1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-909/15
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
11 noiembrie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte Ursache Petru
judecători Toma Nadejda
Nicolaev Ghenadie
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de
avocatul Țurcanu Igor în numele inculpatului Ivasiuc Igor Anatoli, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 martie
2015, în cauza penală în privința lui
Ivasiuc Igor Anatoli, născut la
25.02.1975, originar și domiciliat în or.
Edineț, str. Mărțișor, 18, ap. 8.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 12.12.2014 – 15.01.2015;
Instanța de apel: 03.02.2015 – 18.03.2015;
Instanța de recurs: 23.06.2015 – 11.11.2015.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Edineț din 15 ianuarie 2015, pronunțată pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art.
364/1 Cod de procedură penală, Ivasiuc Igor Anatoli a fost recunoscut vinovat
și condamnat în baza art. 264/1 alin.(4) Cod penal la 6 (șase) luni închisoare,
cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
În baza art. 85 Cod penal, la pedepsea stabilită, prin cumul parțial, s-a
adăugat partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei
Edineț din 04 aprilie 2014, stabilindu-i lui Ivasiuc Igor Anatoli pedeapsa
definitivă de 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de
tip închis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un
termen de 4 (patru) ani.
Potrivit sentinței s-a stabilit, că Ivasiuc Igor Anatoli, fiind privat de
dreptul de a conduce mijloace de transport, contrar prevederilor pct. 14 lit. a)
1
al Regulamentului Circulației Rutiere nr.357 din 13.05.2009, la data de
25.10.2014, aproximativ la orele 00:10, condus prin or. Edineț str.
Independenței, automobilul de model BMV 525D cu n/î C SA 844, avînd în
aerul expirat o concentrație a vaporilor de alcool de 0,82 mg/l și alcool etilic în
sînge în cantitate de 2,16 g/l, ceia ce corespunde stării de ebrietate cu grad
avansat.
Acțiunile lui Ivasiuc Igor Anatoli au fost încadrate în baza art. 264/1
alin.(4) Cod penal, cu semnele calificative: „conducerea mijlocului de transport
de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și
care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport”.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Țurcan Igor în numele
inculpatului Ivasiuc Igor, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei
noi hotărîri, prin care lui Ivasiuc Igor să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de
muncă neremunerată în folosul comunității conform art. 364/1 alin. (8) Cod
de procedură penală, iar conform art. 87 Cod penal să fie luate în calcul zilele
de închisoare executate real în raportul una zi de închisoare echivalent a 2 ore
de muncă neremunerată.
În motivarea apelului a invocat următoarele:
instanța de fond eronat a considerat, că fapta a fost comisă de inculpat
în stare de recidivă, deoarece pedeapsa complimentară sub formă de privarea
de dreptul de a conduce mijloace de transport nu poate fi considerată ca
pedeapsă neexecutată, deoarece aceasta se consideră executată odată cu
ridicarea permisului;
incorect a aplicat prevederile art. 85 Cod penal, deoarece inculpatul a
achitat amenda judiciară aplicată prin sentința anterioară, și astfel, potrivit art.
111 alin. (1) lit. e) Cod penal, în cazul condamnării persoanei la o pedeapsă
mai blîndă decît închisoarea, antecedentele penale se sting automat, îndată
după executarea pedepsei;
incompatibilitatea judecătorului, care a examinat și a adoptat
sentințele în ambele cauze penale în privința lui Ivasiuc Igor, considerînd că
judecătorul era obligat să-și declare abținere de la judecarea cauzei penale
potrivit art. 33 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, deși partea apărării
nu a înaintat cerere de recuzare;
la stabilirea pedepsei prima instanța nu a luat în considerație
comportamentul inculpatului la ancheta preliminară, căința sinceră,
recunoașterea vinei, acceptarea examinării în procedură simplificată, starea
familiară, care potrivit adeverinței de domiciliu și adeverinței privind
componența familiei eliberată de Primăria or. Edineț, la întreținerea și
îngrijirea lui Ivasiuc Igor se află mama, Ivasiuc Tamara, invalid de gradul II.
2
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 martie 2015,
a fost respins apelul declarat de avocatul Țurcan Igor în numele inculpatului
Ivasiuc Igor și menținută hotărîrea atacată.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că instanța de
fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv
cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect
concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Ivasiuc Igor Anatoli de săvîrșirea
infracțiunii prevăzute de art. 264/1 alin.(4) Cod penal.
Vinovăția acestuia, fiind dovedită prin declarațiile inculpatului, precum
și prin cumulul de probe administrate la urmărirea penală, examinate în
cadrul cercetării judecătorești în ședința instanței de fond și verificate în
ședința instanței de apel, cum ar fi:
raportul colaboratorului de poliție Cușnir V. din 25.10.2014 (f. d. 5);
datele aparatului „Drager Alcotest” din 25.10.2014, prin care s-a
stabilit că concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat la Ivasiuc I. este de
0,82 mg/l (f. d. 9);
procesul-verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de
transport în stare de ebrietate alcoolică din 25.10.2014 (f. d. 10-11);
raportul de constatare medico-legală nr.1429 din 18.11.2014, potrivit
căruia în sîngele lui Ivasiuc I. s-a depistat alcool etilic în cantitate de 2,16%,
echivalent a 2,16 g/l (f. d. 12);
sentința Judecătoriei Edineț din 04.04.2014, prin care Ivasiuc I. a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264/1 alin.(1) Cod penal la
pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 7500 lei cu privarea de dreptul
de a conduce mijloace de transport pe un termen de cinci ani (f. d. 33-34).
Verificînd legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a constatat că
instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 61, 75, 82 alin. (2), art. 85 alin.
(1) Cod penal, și respectînd prevederile art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură
penală, i-a stabilit inculpatului o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunea
săvîrșită.
Reieșind din cele expuse supra, instanța de apel a considerat
neîntemeiate argumentele apelantului referitor la stabilirea pedepsei, indicînd
faptul că prima instanță corect a reținut starea de recidivă, deoarece la
momentul săvîrșirii infracțiunii imputate, inculpatul nu executase pedeapsa
complimentară privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport,
stabilită prin sentința precedentă.
Totodată, fiind menționat și faptul că, pedeapsa complimentară nu se
consideră a fi executată din momentul ridicării permisului de conducere,
deoarece sancțiunea art. 264/1 alin. (1) Cod penal stabilește ca pedeapsă
complimentară nu ridicarea permisului de conducere, ci privarea de dreptul
3
de a conduce mijloace de transport pe un anumit termen, și doar după
expirarea termenului stabilit, pedeapsa este considerată executată.
La fel, a fost respins de către instanța de apel ca neîntemeiat și
argumentul apelantului referitor la incompatibilitatea judecătorului, care a
examinat și precedenta cauză penală în privința lui Ivasiuc Igor, deoarece
această circumstanță nu care sub incidența prevederilor art. 33 Cod de
procedură penală.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către
avocatul Țurcanu Igor în numele inculpatului Ivasiuc Igor, care solicită casarea
deciziei Curții de Apel Bălți din 18 martie 2015, rejudecarea cauzei cu
adoptarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului Ivasiuc Igor să-i fie stabilită
pedeapsa, cu excluderea stării de recidivă, cu executarea pedepsei în
penitenciar, reieșind din prevederile art. 72 Cod penal.
În motivarea recursului apărătorul, invocînd prevederile art. 427 alin.(1)
pct. 6) Cod de procedură penală, indică aceleași argumente ca și în cererea de
apel, expuse în pct. 3 al deciziei.
Suplimentar, atrage atenția instanței de recurs că:
instanțele ierarhic inferioare au aplicat analogia defavorabilă a legii
penale în cazul privării de dreptul de a conduce mijloace de transport,
deoarece Codul de executare nu reglementează modul de executare a pedepsei
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport;
infracțiunea prevăzută de art. 264/1 Cod penal se atribuie la
infracțiuni săvîrșite din imprudență, astfel că, instanțele ierarhic inferioare
eronat au constatat recidiva.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia,
din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Recurentul invocă drept temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod
de procedură penală, considerînd că instanța de apel ilegal a menținut sentința
instanței de fond în ce privește individualizarea pedepsei, temei ce se
încadrează în pct. 10) al normei sus citate, potrivit căreia hotărîrea instanței de
apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de
instanțele de fond ori de apel, atunci cînd s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale.
În acest sens Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 75
Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg
cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă
4
instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană
vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate
largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale
și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al
infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele agravante
sau atenuante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și
individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze
scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă
conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea
pedepsei în limitele fixate în partea specială.
Instanța de recurs reține faptul că, cauza penală de învinuire a lui Ivasiuc
Igor Anatoli a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 364/1
Cod de procedură penală, potrivit căreia judecata se face în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, deoarece inculpatul a recunoscut
încadrarea juridică a faptei, așa cum a fost reținută în rechizitoriu, și în acest
sens a depus cerere, prin care a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în baza
probelor administrate în faza de urmărire penală (f. d. 74).
Reieșind din prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală și practica
judiciară constantă, Colegiul penal menționează că, împotriva sentinței
adoptate de prima instanță în urma judecării în procedura simplificată părțile
pot exercita calea de atac apelul, de regulă, sub aspectul corectitudinii
individualizării pedepsei, inculpatul neputînd renunța la opțiunea de a fi
judecat potrivit procedurii simplificate.
Analizînd decizia atacată, instanța de recurs consideră că instanța de apel
legal și întemeiat a menținut hotărîrea primei instanțe, constatînd că instanța
de fond corect i-a stabilit pedeapsa inculpatului Ivasiuc Igor, ținînd cont de
prevederile art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală și art. 61, 75, 82 alin.
(2), art. 85 alin. (1) Cod penal, indicînd că la momentul săvîrșirii infracțiunii
imputate, inculpatul nu executase pedeapsa complimentară de privare a
dreptului de a conduce mijloace de transport, stabilită prin sentința
precedentă (pct. 5 din prezenta decizie), astfel fiind stabilită prezența în speța
dată a recidivei.
În acest sens Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 34
alin.(1) Cod penal se consideră recidivă comiterea cu intenție a uneia sau mai
multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune
săvîrșită cu intenție, iar potrivit art. 82 alin. (1) Cod penal, la aplicarea pedepsei
pentru recidivă, se ține cont de numărul, caracterul, gravitatea și urmările
infracțiunilor săvîrșite anterior, de circumstanțele în virtutea cărora pedeapsa
5
anterioară a fost insuficientă pentru corectarea vinovatului, precum și de
caracterul, gravitatea și urmările infracțiunii noi.
Potrivit prevederilor art. 111 al. (1) pct. e) Cod de procedură penală se
consideră ca neavînd antecedente penale persoanele condamnate la o
pedeapsă mai blîndă decît închisoarea – după executarea pedepsei.
În speță, Colegiul penal atestă că inculpatul Ivasiuc Igor a fost recunoscut
vinovat și condamnat prin sentința Judecătoriei Edineț din 04 aprilie 2014 în
baza art. 264/1 al. (1) Cod penal la amendă în mărime de 375 unități
convenționale cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe
termen de 5( cinci) ani (f. d. 34). La data de 15 aprilie 2014, Ivasiuc I. a achitat
amenda stabilită prin sentința nominalizată (f. d. 75).
Potrivit prevederilor art. 65 alin. (4) Cod penal la aplicarea pedepsei
privative de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită
activitate în calitate de pedeapsă complementară la amendă sau muncă
neremunerată în folosul comunității, termenul ei se calculează de la data
rămînerii definitive a hotărîrii, iar la aplicarea ei în calitate de pedeapsă
complementară la închisoare, termenul ei se calculează din momentul
executării pedepsei principale.
Conform art. 466 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală hotărîrea
primei instanțe rămîne definitivă la data expirării termenului de recurs, în
cazul hotărîrilor nesupuse apelului.
Reieșind din aceste prevederi legale, precum și din faptul că sentința din
04 aprilie 2014 a Judecătoriei Edineț în privința inculpatului a devenit
definitivă prin neatacare la data de 22 aprilie 2014, după expirarea termenului
de atac de 15 zile, termenul de executare a pedepsei complimentare de 5 ani
privare de dreptul de a conduce mijloace de transport stabilite lui Ivasiuc I.
potrivit sentinței menționate a început să curgă la această dată.
Ținînd cont de faptul că infracțiunea pentru care a fost condamnat
inculpatul Ivasiuc I. prin sentința din 15 ianuarie 2015 a fost săvîrșită de către
acesta la 25 octombrie 2014, Colegiul constată că la acest moment pedeapsa
complimentară stabilită prin sentința Judecătoriei Edineț din 04 aprilie 2014
nu a fost executată.
Astfel, Colegiul penal consideră corecte concluziile instanței de apel, prin
care aceasta a respins argumentele apelanților, menționînd că „pedeapsa
complimentară nu se consideră a fi executată din momentul ridicării permisului
de conducere, deoarece sancțiunea art. 264/1 alin.(1) Cod penal stabilește ca
pedeapsă complimentară nu ridicarea permisului de conducere, ci privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport pe un anumit termen, și doar după
expirarea termenului stabilit, pedeapsa este considerată executată”.
Colegiul penal ține de asemenea să menționeze că, reieșind din
prevederile legale sus-enunțate, sunt neîntemeiate argumentele recurentului
6
cu privire la faptul că odată cu executarea pedepsei principale ( în speța
examinată – amenda), antecedentele penale sunt stinse, deoarece, după cum a
fost stabilit supra, antecedentul va fi stins numai după executarea integrală a
pedepsei principale și complimentare stabilite prin sentință.
În acest sens Colegiul penal remarcă faptul, că potrivit prevederilor alin.
(2) art. 111 Cod penal, dacă condamnatul, în modul stabilit de lege, a fost
liberat înainte de termen de executarea pedepsei sau partea neexecutată a
pedepsei i-a fost înlocuită cu o pedeapsă mai blîndă, termenul stingerii
antecedentelor penale se calculează pornindu-se de la termenul real al
pedepsei executate, din momentul liberării de executarea pedepsei principale
și complementare.
Astfel, Colegiul penal statuează că pedeapsa complimentară este o parte
componentă a pedepsei stabilite prin sentință, de aceea momentul stingerii
antecedentelor penale va fi calculat, ținînd cont de data executării integrale a
pedepsei stabilite, care include pedeapsa principală și pedeapsa
complimentară.
Colegiul penal de asemenea consideră total lipsite de suport legal
argumentele recurentului, precum că infracțiunea prevăzută de art. 264/1 Cod
penal, pentru care a fost condamnat Ivasiuc I. prin sentința Judecătoriei Edineț
din 04 aprilie 2014 și prin sentința Judecătoriei Edineț din 15 ianuarie 2015,
se atribuie la infracțiuni săvîrșite din imprudență, și astfel, instanțele ierarhic
inferioare eronat au constatat recidiva.
În acest sens Colegiul penal menționează faptul că, potrivit practicii
judiciare constante latura subiectivă a infracțiunii prevăzute art. 264/1 Cod
penal se caracterizează prin intenție directă, deoarece făptuitorul își dă seama
de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale și dorește să conducă mijlocul de
transport, aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, precum și
dîndu-și seama că se află în această stare.
Colegiul penal de asemenea reiterează că cauza penală a fost examinată în
conformitate cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, ceea ce
presupune potrivit practicii judiciare constante că inculpatul recunoaște
faptele așa cum sunt menționate în rechizitoriu, precum și că inculpatul trebuie
să recunoască și încadrarea juridică a faptei/faptelor așa cum a/au fost reținute
în rechizitoriu, iar împotriva sentinței adoptate de prima instanță în urma
judecării în procedura simplificată părțile pot exercita calea de atac apelul, de
regulă, sub aspectul corectitudinii individualizării pedepsei, inculpatul
neputînd renunța la opțiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate.
În această privință Colegiul penal menționează că art. 264 /1 alin. (4) Cod
penal prevede o variantă agravată a infracțiunilor specificate la alin. (1) – (3)
art. 264/1 Cod penal, și una din ipotezele acesteia este cînd subiectul este
privat de dreptul de a conduce mijlocul de transport, adică se are în vedere că
7
subiectul se află în perioada, prevăzută de art. 65 alin.(4) Cod penal, în care
execută pedeapsa.
Reieșind din faptul că inculpatul, a solicitat examinarea cauzei în
conformitate cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, a recunoscut
faptele așa cum sunt menționate în rechizitoriu, Colegiul penal constată, că
partea apărării, în aceste condiții, nu poate pune la îndoială existența faptului
privării de dreptul de a conduce mijloace de transport la momentul comiterii
infracțiunii, deoarece privarea este parte componentă a laturii obiective a
infracțiunii pentru care a fost condamnat Ivasiuc I.
Colegiul penal constată că în speța dată de către instanțele judecătorești
corect a fost reținută starea de recidivă, deoarece au fost cercetate minuțios
circumstanțele care confirmă existența recidivei de infracțiuni, fiind aplicate
corect prevederile art. 34 Cod penal, în raport cu prevederile art. 65, 111, 112
Cod penal, reieșind din antecedentele penale care nu au fost stinse sau anulate
pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție.
De asemenea Colegiul penal consideră că de către instanțe corect au fost
aplicate dispozițiile art. 85 Cod penal, deoarece regulile pentru stabilirea
pedepsei în cazul unui cumul de sentințe se aplică în condițiile cînd:
- Condamnatul săvîrșește una sau mai multe infracțiuni după
pronunțarea primei sentințe, indiferent dacă această sentință a intrat
în vigoare sau nu (art. 466 Cod de procedură penală).
- Infracțiunea a fost săvîrșită pînă la executarea completă a pedepsei
principale și complementare stabilită prin prima sentință.
Astfel, dacă după executarea integrală a pedepsei principale, însă pînă la
executarea completă a pedepsei complimentare, condamnatul săvîrșește o
nouă infracțiune, pedeapsa pentru această infracțiune se stabilește conform
regulilor aplicării pedepsei în cazul unui cumul de sentințe.
Reieșind din cele expuse supra, raportate la materialele cauzei, Colegiul
penal conchide că inculpatului Ivasiuc Igor pedeapsa definitivă i-a fost stabilită
în corespundere cu prevederile legale de individualizare a pedepsei, fiindu-i
stabilită pedeapsa, prin cumul de sentințe (art.85 Cod penal), prin adăugarea
parțială a părții neexecutate a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei
Edineț din 04 aprilie 2014, astfel, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 6 (șase)
luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea
de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani.
Referitor la argumentele apărătorului inculpatului cu privire la
individualizarea incorectă a pedepsei și în ce privește menținerea categoriei și
măsurii de pedeapsă stabilită inculpatului de către prima instanță, Colegiul
penal de asemenea le consideră neîntemeiate, deoarece analizînd decizia
atacată, se constată că instanța de apel și-a motivat soluția sa în acest sens.
8
Colegiul penal mai constată că instanța de apel corect a respins ca
neîntemeiate și argumentele avocatului referitoare la incompatibilitatea
judecătorului pe motiv că acesta a examinat și precedenta cauză în privința lui
Ivasiuc I., deoarece prevederile art. 33 Cod de procedură penală nu sunt
incidente situației.
Astfel, analizînd decizia atacată, Colegiul constată că temeiurile invocate
de către recurent, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului
declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat
prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în
hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul
declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția
pronunțată. Instanța de apel n-a admis o eroare gravă de fapt, care ar afectat
soluția acesteia.
În aceste condiții instanța de recurs consideră că n-a fost constatată
prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de
implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, recursul ordinar
declarat de avocatul Țurcanu Igor în numele inculpatului Ivasiuc Igor Anatoli
se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Țurcanu Igor în
numele inculpatului Ivasiuc Igor Anatoli împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți din 18 martie 2015, în cauza penală în privința lui Ivasiuc
Igor Anatoli, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la data de 10 decembrie 2015.
Președinte Ursache Petru
Judecător Toma Nadejda
Judecător Nicolaev Ghenadie
9