1ra-909/2015 — art.264/1 alin.4 CP

1ra-909/2015 — art.264/1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-909/15

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

11 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

avocatul Țurcanu Igor în numele inculpatului Ivasiuc Igor Anatoli, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 martie

2015, în cauza penală în privința lui

Ivasiuc Igor Anatoli, născut la

25.02.1975, originar și domiciliat în or.

Edineț, str. Mărțișor, 18, ap. 8.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art.

364/1 Cod de procedură penală, Ivasiuc Igor Anatoli a fost recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. 264/1 alin.(4) Cod penal la 6 (șase) luni închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În baza art. 85 Cod penal, la pedepsea stabilită, prin cumul parțial, s-a

adăugat partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei

Edineț din 04 aprilie 2014, stabilindu-i lui Ivasiuc Igor Anatoli pedeapsa

definitivă de 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 4 (patru) ani.

dreptul de a conduce mijloace de transport, contrar prevederilor pct. 14 lit. a)

1

al Regulamentului Circulației Rutiere nr.357 din 13.05.2009, la data de

25.10.2014, aproximativ la orele 00:10, condus prin or. Edineț str.

Independenței, automobilul de model BMV 525D cu n/î C SA 844, avînd în

aerul expirat o concentrație a vaporilor de alcool de 0,82 mg/l și alcool etilic în

sînge în cantitate de 2,16 g/l, ceia ce corespunde stării de ebrietate cu grad

avansat.

Acțiunile lui Ivasiuc Igor Anatoli au fost încadrate în baza art. 264/1

alin.(4) Cod penal, cu semnele calificative: „conducerea mijlocului de transport

de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și

care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport”.

inculpatului Ivasiuc Igor, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei

noi hotărîri, prin care lui Ivasiuc Igor să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității conform art. 364/1 alin. (8) Cod

de procedură penală, iar conform art. 87 Cod penal să fie luate în calcul zilele

de închisoare executate real în raportul una zi de închisoare echivalent a 2 ore

de muncă neremunerată.

În motivarea apelului a invocat următoarele:

 instanța de fond eronat a considerat, că fapta a fost comisă de inculpat

în stare de recidivă, deoarece pedeapsa complimentară sub formă de privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport nu poate fi considerată ca

pedeapsă neexecutată, deoarece aceasta se consideră executată odată cu

ridicarea permisului;

 incorect a aplicat prevederile art. 85 Cod penal, deoarece inculpatul a

achitat amenda judiciară aplicată prin sentința anterioară, și astfel, potrivit art.

111 alin. (1) lit. e) Cod penal, în cazul condamnării persoanei la o pedeapsă

mai blîndă decît închisoarea, antecedentele penale se sting automat, îndată

după executarea pedepsei;

 incompatibilitatea judecătorului, care a examinat și a adoptat

sentințele în ambele cauze penale în privința lui Ivasiuc Igor, considerînd că

judecătorul era obligat să-și declare abținere de la judecarea cauzei penale

potrivit art. 33 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, deși partea apărării

nu a înaintat cerere de recuzare;

 la stabilirea pedepsei prima instanța nu a luat în considerație

comportamentul inculpatului la ancheta preliminară, căința sinceră,

recunoașterea vinei, acceptarea examinării în procedură simplificată, starea

familiară, care potrivit adeverinței de domiciliu și adeverinței privind

componența familiei eliberată de Primăria or. Edineț, la întreținerea și

îngrijirea lui Ivasiuc Igor se află mama, Ivasiuc Tamara, invalid de gradul II.

2

a fost respins apelul declarat de avocatul Țurcan Igor în numele inculpatului

Ivasiuc Igor și menținută hotărîrea atacată.

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv

cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Ivasiuc Igor Anatoli de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264/1 alin.(4) Cod penal.

Vinovăția acestuia, fiind dovedită prin declarațiile inculpatului, precum

și prin cumulul de probe administrate la urmărirea penală, examinate în

cadrul cercetării judecătorești în ședința instanței de fond și verificate în

ședința instanței de apel, cum ar fi:

 raportul colaboratorului de poliție Cușnir V. din 25.10.2014 (f. d. 5);

 datele aparatului „Drager Alcotest” din 25.10.2014, prin care s-a

stabilit că concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat la Ivasiuc I. este de

0,82 mg/l (f. d. 9);

 procesul-verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de

transport în stare de ebrietate alcoolică din 25.10.2014 (f. d. 10-11);

 raportul de constatare medico-legală nr.1429 din 18.11.2014, potrivit

căruia în sîngele lui Ivasiuc I. s-a depistat alcool etilic în cantitate de 2,16%,

echivalent a 2,16 g/l (f. d. 12);

 sentința Judecătoriei Edineț din 04.04.2014, prin care Ivasiuc I. a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264/1 alin.(1) Cod penal la

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 7500 lei cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de cinci ani (f. d. 33-34).

Verificînd legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a constatat că

instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 61, 75, 82 alin. (2), art. 85 alin.

(1) Cod penal, și respectînd prevederile art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură

penală, i-a stabilit inculpatului o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunea

săvîrșită.

Reieșind din cele expuse supra, instanța de apel a considerat

neîntemeiate argumentele apelantului referitor la stabilirea pedepsei, indicînd

faptul că prima instanță corect a reținut starea de recidivă, deoarece la

momentul săvîrșirii infracțiunii imputate, inculpatul nu executase pedeapsa

complimentară privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport,

stabilită prin sentința precedentă.

Totodată, fiind menționat și faptul că, pedeapsa complimentară nu se

consideră a fi executată din momentul ridicării permisului de conducere,

deoarece sancțiunea art. 264/1 alin. (1) Cod penal stabilește ca pedeapsă

complimentară nu ridicarea permisului de conducere, ci privarea de dreptul

3

de a conduce mijloace de transport pe un anumit termen, și doar după

expirarea termenului stabilit, pedeapsa este considerată executată.

La fel, a fost respins de către instanța de apel ca neîntemeiat și

argumentul apelantului referitor la incompatibilitatea judecătorului, care a

examinat și precedenta cauză penală în privința lui Ivasiuc Igor, deoarece

această circumstanță nu care sub incidența prevederilor art. 33 Cod de

procedură penală.

avocatul Țurcanu Igor în numele inculpatului Ivasiuc Igor, care solicită casarea

deciziei Curții de Apel Bălți din 18 martie 2015, rejudecarea cauzei cu

adoptarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului Ivasiuc Igor să-i fie stabilită

pedeapsa, cu excluderea stării de recidivă, cu executarea pedepsei în

penitenciar, reieșind din prevederile art. 72 Cod penal.

În motivarea recursului apărătorul, invocînd prevederile art. 427 alin.(1)

pct. 6) Cod de procedură penală, indică aceleași argumente ca și în cererea de

apel, expuse în pct. 3 al deciziei.

Suplimentar, atrage atenția instanței de recurs că:

 instanțele ierarhic inferioare au aplicat analogia defavorabilă a legii

penale în cazul privării de dreptul de a conduce mijloace de transport,

deoarece Codul de executare nu reglementează modul de executare a pedepsei

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport;

 infracțiunea prevăzută de art. 264/1 Cod penal se atribuie la

infracțiuni săvîrșite din imprudență, astfel că, instanțele ierarhic inferioare

eronat au constatat recidiva.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia,

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul invocă drept temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, considerînd că instanța de apel ilegal a menținut sentința

instanței de fond în ce privește individualizarea pedepsei, temei ce se

încadrează în pct. 10) al normei sus citate, potrivit căreia hotărîrea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de

instanțele de fond ori de apel, atunci cînd s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

În acest sens Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 75

Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg

cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă

4

instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană

vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate

largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale

și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele agravante

sau atenuante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea

pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Instanța de recurs reține faptul că, cauza penală de învinuire a lui Ivasiuc

Igor Anatoli a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 364/1

Cod de procedură penală, potrivit căreia judecata se face în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, deoarece inculpatul a recunoscut

încadrarea juridică a faptei, așa cum a fost reținută în rechizitoriu, și în acest

sens a depus cerere, prin care a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală (f. d. 74).

Reieșind din prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală și practica

judiciară constantă, Colegiul penal menționează că, împotriva sentinței

adoptate de prima instanță în urma judecării în procedura simplificată părțile

pot exercita calea de atac apelul, de regulă, sub aspectul corectitudinii

individualizării pedepsei, inculpatul neputînd renunța la opțiunea de a fi

judecat potrivit procedurii simplificate.

Analizînd decizia atacată, instanța de recurs consideră că instanța de apel

legal și întemeiat a menținut hotărîrea primei instanțe, constatînd că instanța

de fond corect i-a stabilit pedeapsa inculpatului Ivasiuc Igor, ținînd cont de

prevederile art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală și art. 61, 75, 82 alin.

(2), art. 85 alin. (1) Cod penal, indicînd că la momentul săvîrșirii infracțiunii

imputate, inculpatul nu executase pedeapsa complimentară de privare a

dreptului de a conduce mijloace de transport, stabilită prin sentința

precedentă (pct. 5 din prezenta decizie), astfel fiind stabilită prezența în speța

dată a recidivei.

În acest sens Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 34

alin.(1) Cod penal se consideră recidivă comiterea cu intenție a uneia sau mai

multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune

săvîrșită cu intenție, iar potrivit art. 82 alin. (1) Cod penal, la aplicarea pedepsei

pentru recidivă, se ține cont de numărul, caracterul, gravitatea și urmările

infracțiunilor săvîrșite anterior, de circumstanțele în virtutea cărora pedeapsa

5

anterioară a fost insuficientă pentru corectarea vinovatului, precum și de

caracterul, gravitatea și urmările infracțiunii noi.

Potrivit prevederilor art. 111 al. (1) pct. e) Cod de procedură penală se

consideră ca neavînd antecedente penale persoanele condamnate la o

pedeapsă mai blîndă decît închisoarea – după executarea pedepsei.

În speță, Colegiul penal atestă că inculpatul Ivasiuc Igor a fost recunoscut

vinovat și condamnat prin sentința Judecătoriei Edineț din 04 aprilie 2014 în

baza art. 264/1 al. (1) Cod penal la amendă în mărime de 375 unități

convenționale cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

termen de 5( cinci) ani (f. d. 34). La data de 15 aprilie 2014, Ivasiuc I. a achitat

amenda stabilită prin sentința nominalizată (f. d. 75).

Potrivit prevederilor art. 65 alin. (4) Cod penal la aplicarea pedepsei

privative de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate în calitate de pedeapsă complementară la amendă sau muncă

neremunerată în folosul comunității, termenul ei se calculează de la data

rămînerii definitive a hotărîrii, iar la aplicarea ei în calitate de pedeapsă

complementară la închisoare, termenul ei se calculează din momentul

executării pedepsei principale.

Conform art. 466 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală hotărîrea

primei instanțe rămîne definitivă la data expirării termenului de recurs, în

cazul hotărîrilor nesupuse apelului.

Reieșind din aceste prevederi legale, precum și din faptul că sentința din

04 aprilie 2014 a Judecătoriei Edineț în privința inculpatului a devenit

definitivă prin neatacare la data de 22 aprilie 2014, după expirarea termenului

de atac de 15 zile, termenul de executare a pedepsei complimentare de 5 ani

privare de dreptul de a conduce mijloace de transport stabilite lui Ivasiuc I.

potrivit sentinței menționate a început să curgă la această dată.

Ținînd cont de faptul că infracțiunea pentru care a fost condamnat

inculpatul Ivasiuc I. prin sentința din 15 ianuarie 2015 a fost săvîrșită de către

acesta la 25 octombrie 2014, Colegiul constată că la acest moment pedeapsa

complimentară stabilită prin sentința Judecătoriei Edineț din 04 aprilie 2014

nu a fost executată.

Astfel, Colegiul penal consideră corecte concluziile instanței de apel, prin

care aceasta a respins argumentele apelanților, menționînd că „pedeapsa

complimentară nu se consideră a fi executată din momentul ridicării permisului

de conducere, deoarece sancțiunea art. 264/1 alin.(1) Cod penal stabilește ca

pedeapsă complimentară nu ridicarea permisului de conducere, ci privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un anumit termen, și doar după

expirarea termenului stabilit, pedeapsa este considerată executată”.

Colegiul penal ține de asemenea să menționeze că, reieșind din

prevederile legale sus-enunțate, sunt neîntemeiate argumentele recurentului

6

cu privire la faptul că odată cu executarea pedepsei principale ( în speța

examinată – amenda), antecedentele penale sunt stinse, deoarece, după cum a

fost stabilit supra, antecedentul va fi stins numai după executarea integrală a

pedepsei principale și complimentare stabilite prin sentință.

În acest sens Colegiul penal remarcă faptul, că potrivit prevederilor alin.

(2) art. 111 Cod penal, dacă condamnatul, în modul stabilit de lege, a fost

liberat înainte de termen de executarea pedepsei sau partea neexecutată a

pedepsei i-a fost înlocuită cu o pedeapsă mai blîndă, termenul stingerii

antecedentelor penale se calculează pornindu-se de la termenul real al

pedepsei executate, din momentul liberării de executarea pedepsei principale

și complementare.

Astfel, Colegiul penal statuează că pedeapsa complimentară este o parte

componentă a pedepsei stabilite prin sentință, de aceea momentul stingerii

antecedentelor penale va fi calculat, ținînd cont de data executării integrale a

pedepsei stabilite, care include pedeapsa principală și pedeapsa

complimentară.

Colegiul penal de asemenea consideră total lipsite de suport legal

argumentele recurentului, precum că infracțiunea prevăzută de art. 264/1 Cod

penal, pentru care a fost condamnat Ivasiuc I. prin sentința Judecătoriei Edineț

din 04 aprilie 2014 și prin sentința Judecătoriei Edineț din 15 ianuarie 2015,

se atribuie la infracțiuni săvîrșite din imprudență, și astfel, instanțele ierarhic

inferioare eronat au constatat recidiva.

În acest sens Colegiul penal menționează faptul că, potrivit practicii

judiciare constante latura subiectivă a infracțiunii prevăzute art. 264/1 Cod

penal se caracterizează prin intenție directă, deoarece făptuitorul își dă seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale și dorește să conducă mijlocul de

transport, aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, precum și

dîndu-și seama că se află în această stare.

Colegiul penal de asemenea reiterează că cauza penală a fost examinată în

conformitate cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, ceea ce

presupune potrivit practicii judiciare constante că inculpatul recunoaște

faptele așa cum sunt menționate în rechizitoriu, precum și că inculpatul trebuie

să recunoască și încadrarea juridică a faptei/faptelor așa cum a/au fost reținute

în rechizitoriu, iar împotriva sentinței adoptate de prima instanță în urma

judecării în procedura simplificată părțile pot exercita calea de atac apelul, de

regulă, sub aspectul corectitudinii individualizării pedepsei, inculpatul

neputînd renunța la opțiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate.

În această privință Colegiul penal menționează că art. 264 /1 alin. (4) Cod

penal prevede o variantă agravată a infracțiunilor specificate la alin. (1) – (3)

art. 264/1 Cod penal, și una din ipotezele acesteia este cînd subiectul este

privat de dreptul de a conduce mijlocul de transport, adică se are în vedere că

7

subiectul se află în perioada, prevăzută de art. 65 alin.(4) Cod penal, în care

execută pedeapsa.

Reieșind din faptul că inculpatul, a solicitat examinarea cauzei în

conformitate cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, a recunoscut

faptele așa cum sunt menționate în rechizitoriu, Colegiul penal constată, că

partea apărării, în aceste condiții, nu poate pune la îndoială existența faptului

privării de dreptul de a conduce mijloace de transport la momentul comiterii

infracțiunii, deoarece privarea este parte componentă a laturii obiective a

infracțiunii pentru care a fost condamnat Ivasiuc I.

Colegiul penal constată că în speța dată de către instanțele judecătorești

corect a fost reținută starea de recidivă, deoarece au fost cercetate minuțios

circumstanțele care confirmă existența recidivei de infracțiuni, fiind aplicate

corect prevederile art. 34 Cod penal, în raport cu prevederile art. 65, 111, 112

Cod penal, reieșind din antecedentele penale care nu au fost stinse sau anulate

pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție.

De asemenea Colegiul penal consideră că de către instanțe corect au fost

aplicate dispozițiile art. 85 Cod penal, deoarece regulile pentru stabilirea

pedepsei în cazul unui cumul de sentințe se aplică în condițiile cînd:

- Condamnatul săvîrșește una sau mai multe infracțiuni după

pronunțarea primei sentințe, indiferent dacă această sentință a intrat

în vigoare sau nu (art. 466 Cod de procedură penală).

- Infracțiunea a fost săvîrșită pînă la executarea completă a pedepsei

principale și complementare stabilită prin prima sentință.

Astfel, dacă după executarea integrală a pedepsei principale, însă pînă la

executarea completă a pedepsei complimentare, condamnatul săvîrșește o

nouă infracțiune, pedeapsa pentru această infracțiune se stabilește conform

regulilor aplicării pedepsei în cazul unui cumul de sentințe.

Reieșind din cele expuse supra, raportate la materialele cauzei, Colegiul

penal conchide că inculpatului Ivasiuc Igor pedeapsa definitivă i-a fost stabilită

în corespundere cu prevederile legale de individualizare a pedepsei, fiindu-i

stabilită pedeapsa, prin cumul de sentințe (art.85 Cod penal), prin adăugarea

parțială a părții neexecutate a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei

Edineț din 04 aprilie 2014, astfel, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 6 (șase)

luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani.

Referitor la argumentele apărătorului inculpatului cu privire la

individualizarea incorectă a pedepsei și în ce privește menținerea categoriei și

măsurii de pedeapsă stabilită inculpatului de către prima instanță, Colegiul

penal de asemenea le consideră neîntemeiate, deoarece analizînd decizia

atacată, se constată că instanța de apel și-a motivat soluția sa în acest sens.

8

Colegiul penal mai constată că instanța de apel corect a respins ca

neîntemeiate și argumentele avocatului referitoare la incompatibilitatea

judecătorului pe motiv că acesta a examinat și precedenta cauză în privința lui

Ivasiuc I., deoarece prevederile art. 33 Cod de procedură penală nu sunt

incidente situației.

Astfel, analizînd decizia atacată, Colegiul constată că temeiurile invocate

de către recurent, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată. Instanța de apel n-a admis o eroare gravă de fapt, care ar afectat

soluția acesteia.

În aceste condiții instanța de recurs consideră că n-a fost constatată

prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, recursul ordinar

declarat de avocatul Țurcanu Igor în numele inculpatului Ivasiuc Igor Anatoli

se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Țurcanu Igor în

numele inculpatului Ivasiuc Igor Anatoli împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 18 martie 2015, în cauza penală în privința lui Ivasiuc

Igor Anatoli, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 10 decembrie 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Nicolaev Ghenadie

9