1ra-479/2016 — art. 179 al. 1, 85 CP

Instanța de fond de la 22.05.2014 pînă la 05.03.2015;

Instanța de apel de la 01.04.2015 pînă la 05.11.2015;

Instanța de recurs de la 22.01.2016 pînă la 26.04.2016. Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost legal executată. Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în baza actelor din dosar, C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Edineț din 05 martie 2015, Istrati Oleg a fost condamnat în baza art. 179 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare. În baza art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată complet partea neexecutată a pedepsei complementare stabilite prin sentința Judecătoriei Edineț din 28.08.2013, sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an, 6 luni și 11 zile, fiindu-i stabilită definitiv pedeapsa de 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an 6, luni și 11 zile. Acțiunea civilă înaintată de Șipitco Natalia, a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordine civilă. 2. Pentru a se pronunța în sensul celor expuse, instanța de fond a reținut că, inculpatul Istrati Oleg, la data de 08.09.2013, aproximativ pe la orele 19:30, avînd scopul nerespectării prevederilor art. 29 ale Constituției Republicii Moldova „Inviolabilitatea domiciliului”, intenționat, fără permisiunea proprietarei, a pătruns în gospodăria cet. Șipitco Natalia, situată în r-nul Edineț, s. Brătușeni, în timpul cînd aceasta nu se afla acasă, ulterior, tot el, la reîntoarcerea acesteia la domiciliu la cerința categorică a ei de a părăsi domiciliu, a refuzat să părăsească gospodăria, rămînînd ilegal în aceasta. Tot el, la data de 09.03.2014 aproximativ pe la orele 20.00, avînd aceeași intenție, fără consimțămîntul cet. Șipitco Natalia, a pătruns în gospodăria ei situată în r-nul Edineț, s. Brătușeni și la cerința categorică de a părăsi domiciliul ei, el a refuzat să plece. 3. Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Ciumac Natalia în numele inculpatului Istrati Oleg, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare pe art. 179 alin. (1) Cod penal. 1 În motivarea cerințelor sale a invocat că, Istrati Oleg nu a recunoscut vinovăția. Totodată, instanța de fond urma să aprecieze critic declarațiile martorului Filipaș Carolina și feciorului ei, declarațiile părții vătămate Șipitco Natalia și a celorlalți martori, deoarece consideră că acestea nu corespund adevărului. Inculpatul Istrati Oleg nu a avut intenția de a comite infracțiunea de care este învinuit, or, la 08.09.2013, a fost ocupat cu înmormîntarea bunicii, iar la 09.03.2014, partea vătămată singură i-a permis să intre în domiciliul ei. Astfel, consideră că Istrati Oleg nu a săvîrșit infracțiunea de care a fost învinuit și condamnat. 3.1. Avocatul Caraman I. a depus în numele inculpatului Istrati Oleg cerere de concretizare a cererii de apel depuse de avocatul Ciumac N., prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărîri noi, prin care inculpatul Istrati Oleg să fie achitat pe art. 179 alin. (1) Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 noiembrie 2015, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către avocatul Ciumac N. și Caraman I. în numele inculpatului Istrati Oleg, cu menținerea sentinței. 4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, la examinarea cauzei s-au respectat prevederile art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală, instanța a cercetat cauza multe-aspectual, a dat aprecieri probelor prezentate prin prisma pertinenței, concludentei, coroborării lor, în baza probelor acumulate just a reținut starea de fapt și de drept pe cauză, corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului Istrati Oleg pe art. 179 alin. (1) Cod penal - pătrunderea și rămînerea ilegală în domiciliul sau în reședința unei persoane, fără consimțămîntul acesteia și refuzul de a le părăsi la cererea ei. Inculpatul în cadrul urmăririi penale și-a negat integral vina, s-a eschivat de a se prezenta în ședințele instanței de fond și celei de apel, fiind anunțat în căutare. Vinovăția inculpatului se confirmă prin declarațiile părții vătămate Șipitco Natalia, martorilor Pirojoc Svetlana, Filipaș Carolina, Șipitco Irina. Probele indicate în decizie formează un ansamblu probator al vinovăției inculpatului și combat argumentele inculpatului precum că, el nu a comis faptele incriminate și nu a comis violare de domiciliu a lui Șipitco Natalia. Astfel, instanța de apel nu are temei de a se îndoi în declarațiile părții vătămate Șipitco Natalia, precum și în declarațiile martorilor audiați în instanța de fond. Din contra declarațiile lor dovedesc în mod cert vinovăția inculpatului, iar argumentele părții apărării privind nevinovăția inculpatului și faptul că acesta nu a comis faptele incriminate sunt neîntemeiate, contrare circumstanțelor cauzei, fiind o metodă de apărare a inculpatului, ca acesta să poată să se eschiveze de la răspundere. Instanța de fond corect a statuat că, probele cercetate, confirmă în afara oricărui dubiu rezonabil, că inculpatul a săvîrșit violarea domiciliului părții vătămate Șipitco Natalia, atît la data de 08.09.2013, cît și la data de 09.03.2014. Urmează a fi respinse argumentele părții apărării, precum că la 09.03.2014, inculpatul nu a comis infracțiunea, ci invers asupra lui au fost comise acțiuni de violență de către cunoscuții părții vătămate, la indicațiile acesteia. Potrivit declarațiilor martorei Filipaș Carolina, pe lîngă gospodăria părții vătămate trecea o mașină, Șipitco Natalia a crezut că vine poliția și a oprit mașina. Din automobil au ieșit niște persoane. Istrati Oleg a luat un scaun în mînă și a ieșit înapoi la poartă, aruncînd scaunul pe automobil. Persoanele care au coborît din automobil l-au lovit pe Istrati Oleg. Aceleași declarații a dat partea vătămată și 2 martora Șipitco Irina, indicînd că inculpatul a fugit în drum, unde trecea o mașină de culoare neagră. El a luat o bucată din gardul rupt și a încercat să arunce în mașina care trecea pe drum. Mașina s-a oprit și de acolo a ieșit șoferul care l-a întrebat pe Istrati Oleg de ce aruncă în mașină, la care ultimul nu i-a răspuns șoferului dar a sărit la bătaie, și au început să se bată între ei. Mai mult, faptul aplicării armei de foc asupra inculpatului de către aceste persoane, după cum a indicat mama inculpatului în instanța de apel, nu se confirmă prin materialele cauzei. La materialele cauzei lipsesc documente ce ar confirma, că inculpatul sau rudele acestuia s-ar fi adresat la organele de drept, pentru a fi atrase la răspundere persoanele, care ar fi comis acțiuni violente față de Istrati Oleg. De asemenea, instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului s-a condus de prevederile art. 61 Cod penal, la fel și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 7 și 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunilor comise, de personalitatea inculpatului, care anterior a mai fost atras la răspundere penală, prin sentința judecătoriei Edineț din 28.08.2013, fiind condamnat în baza art. 179 alin. (1) Cod penal, de asemenea pe faptul violării domiciliului cet. Șipitco Natalia, însă nu și-a făcut concluziile de rigoare, săvîrșind din nou cu intenție violarea domiciliului lui Șipitco Natalia, de aceea instanța de fond, ținînd cont de sancțiunea normei penale, de influența pedepsei asupra corectării vinovatului, de comportamentul inculpatului în cadrul examinării cauzei și de atitudinea lui față de cele comise, întemeiat i-a numit inculpatului pedeapsa închisorii. Prima instanță întemeiat și legal a concluzionat, că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă numai fiind izolat de societate, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare și pedeapsa dată va corecta vinovatul și va asigura scopurile pedepsei. Instanța de fond corect a stabilit starea de recidivă a inculpatului, corect a aplicat prevederile art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, a adăugat la pedeapsa aplicată partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Edineț din 28.08.2013.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Caraman Iurie în numele inculpatului Istrati Oleg, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea acesteia, cu transmitere a cauzei penale la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Recurentul invocă dezacordul cu probele prezentate de acuzare; inculpatul nu a fost prezent în ședințele instanței de fond și de apel astfel a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare; condamnarea inculpatului a fost pe baza cercetării probelor unilaterale. 5.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de avocatul Caraman Iurie în numele inculpatului Istrati Oleg, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece în recurs se invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de apel, motive ce nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, astfel rezultând că recursul nu conține argumentele ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în ce constă problema de drept de o importanță generală abordată în cauza dată, în conformitate cu cerințele art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului în sensul art. 427 al aceluiași Cod. 3

Judecînd recursul în raport cu materialele cauzei și temeiurile invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Conform art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate. Conform art.424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația. Drept temei pentru declararea recursului ordinar, recurentul a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, din care rezultă că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Colegiul penal lărgit constată că nici unul din temeiurile la care se referă autorul recursului, nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. Analizînd materiale cauzei, Colegiul penal lărgit relevă că, instanța de apel, judecînd apelurile avocatul Ciumac N. și Caraman I. în numele inculpatului Istrati Oleg, a supus unei cercetări minuțioase toate probele administrate la dosar, a verificat și cercetat actele cauzei care, fiind coroborate cu înscrisurile anexate la dosar și cu celelalte probe, au permis instanței de apel de a conchide că vina inculpatului Istrati Oleg în săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 179 alin. (1) Cod penal, este dovedită pe deplin. Colegiul penal lărgit constată că, recurentul critică modul de apreciere a probelor de către instanța de apel, considerînd-o ca necorespunzătoare circumstanțelor de fapt ale cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute deoarece, conform art. 101 alin. (2) Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei, instanța de judecată apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege. Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, concluziile privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză, iar motivele aduse de recurent, precum că instanța nu a dat o apreciere cuvenită probelor din dosar, țin de starea de fapt a cauzei și nu sînt prevăzute ca temei pentru recurs în art. 427 Cod de procedură penală. Argumentul apărării, precum că instanța de apel în procesul examinării cauzei penale s-a manifestat în favoarea acuzării, este lipsit de temei. Analizînd textul deciziei contestate, Colegiul penal relevă că, instanța de apel, reieșind din prevederile legale anterior nominalizate, a dat o apreciere corectă declarațiilor părții vătămate Șipitco Natalia, martorilor Pirojoc Svetlana, Filipaș Carolina, Șipitco Irina, cît și probelor scrise, care au fost analizate în ansamblu, în mod obiectiv. Referitor la motivul recurentului, precum că au fost încălcate drepturile la apărare, deoarece cauza a fost examinată în lipsa inculpatului, Colegiul penal le consideră neîntemeiate, or, potrivit proceselor-verbale din 02.07.2014, 10.07.2014, 11.09.2014, 10.11.2014, 19.02.2015, 05.03.2015, inculpatul fiind citat, nu s-a prezentat în prima 4 instanță; potrivit încheierii Judecătoriei Edineț din 10.07.2015, inculpatul Istari Oleg a fost anunțat în căutare (f.d. 121, vol. I); potrivit rapoartelor colaboratorilor de poliție (f.d.120, 125, 127 vol.I), inculpatul Istrati Oleg nu putea fi adus în fața instanței din motiv că nu se află la domiciliu, iar locul aflării lor nu a fost stabilit. Astfel, prima instanță a întreprins toate măsurile prevăzute de lege pentru aducerea lui în ședința de judecată. Mai mult ca atît, din procesele-verbale, apărătorul inculpatului a optat pentru continuarea și finisarea examinării cauzei în lipsa lui Istrati Oleg. Totodată, potrivit proceselor-verbale ale ședinței instanței de apel din 29.04.2015, 27.05.2015, 24.06.2015, 23.09.2015, 02.12.2015, inculpatul nu s-a prezentat; potrivit extrasului din procesul-verbal din 29.04.2015, s-a decis aducerea forțată a inculpatului (f.d. 203, vol. I); potrivit raportului colaboratorilor de poliție (f.d. 210 vol. I), inculpatul Istrati Oleg nu putea fi adus în fața instanței din motiv că este plecat în Federația Rusă. Astfel, instanța de apel a întreprins toate măsurile prevăzute de lege pentru aducerea lui în ședința de judecată. Mai mult ca atît, din procesele-verbale, apărătorul inculpatului la fel a optat pentru continuarea și finisarea examinării cauzei în lipsa lui Istrati Oleg. În cauză, în legătura cu imposibilitatea absolută de a prezenta inculpatul, instanța de apel a dat citire declarațiilor acestuia, care au fost apreciate în coroborare cu alte probe și nu pot fi puse la îndoială, or, au fost date cu respectarea normelor de procedură penală și prin acestea se dovedește incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate. La fel, potrivit art. 27 Cod de procedură penală, instanța apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Nici o probă nu are putere probantă dinainte stabilită. În acest sens, Colegiul penal nu are careva dubii asupra declarațiilor părții vătămate Șipitco Natalia, martorilor Pirojoc Svetlana, Filipaș Carolina, Șipitco Irina, care în coroborare cu celelalte probe dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate. Astfel, Colegiul penal conchide că, declarațiile depuse la urmărire penală de către inculpatul Istrati Oleg, prin care dînsul nu recunoaște comiterea infracțiunii comise, nu corespund adevărului, fiind depuse în încercarea de a se eschiva de la răspunderea penală, și se resping fiind combătute prin întreaga sistemă de probe administrate în cauză care demonstrează cu certitudine vina lui în comiterea infracțiunii incriminate. Totodată, Colegiul penal consideră corectă concluzia instanței de apel că vinovăția inculpatului se dovedește integral în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal. Cît privește motivul recurentului că la 08.09.2013, inculpatul nu a fost acasă la partea vătămată, Colegiul penal îl va respinge, or, instanța de apel audiind mama inculpatului, care a declarat că, ,,…Istrati Oleg era acasă și a fost ocupat cu înmormîntarea bunicii, a adus și a dus preotul cu automobilul. La orele 17.00 s-a finisat pomenirea”. și martorii Filipaș C., Pirojoc S., care au declarat că, „…la data de 08.09.2013, seara, în ograda gospodăriei cet. Șipitco Natalia a intrat Istrati Oleg și forța ușa de la intrare și bocănea prin ferestre. Atunci Filipaș C. a telefonat lui Șipitco Natalia și i-a comunicat cele întîmplate. Istrati Oleg văzînd că la Șipitco N. nu-i nimeni acasă a intrat în ograda lui Filipaș C., dar feciorul acesteia l-a alungat. Atunci Istrati O. iarăși a intrat la Șipitco N. în ogradă, care la acel moment a sosit acasă. Între ei s-a 5 început o ceartă..”, justa a ajuns la concluzia precum că la 08.09.2013, inculpatul a fost acasă la partea vătămată. Astfel, prin aceste declarații se evidențiază că, inculpatul la data de 08.09.2013, a fost în gospodăria părții vătămate. Referitor la temeiul recursului prevăzut la pct. 8) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii, Colegiul penal constată că acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea cauzei, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de către recurent. Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). La caz, se constată că instanța de apel a cercetat toate probele administrate în cauză și le-a dat o apreciere obiectivă, care în ansamblul, au confirmat vinovăția inculpatului de cele imputate. Conținutul probelor și valoarea lor probatorie a fost analizată minuțios în textul prezentei decizii și temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe, instanța de recurs nu a stabilit. Deși avocatul pe întreg procesul penal a invocat faptul că inculpatul nu este vinovat de săvîrșirea infracțiunii incriminate, instanța de apel întemeiat a conchis că, aceasta nu generează achitarea acestuia precum s-a solicitat în cererea de recurs, or în cursul judecării cauzei în apel și în fond au fost prezentate probe care înlătură orice dubiu judiciar și dovedesc cu certitudine că acțiunile lui Istrati Oleg, întrunesc elementele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal. În acest aspect, Colegiul verificînd probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului constată că, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale cît și în cadrul ședințelor de judecată, cît ale apărării atît și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Istrati Oleg în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal să fie justă și întemeiată. După cum rezultă din teoria dreptului penal, latura obiectivă a violării de domiciliu include fapta prejudiciabilă care ia forma acțiunii sau inacțiunii - pătrunderea fără consimțămîntul victimei, rămînerea ilegală, refuzul de a-l părăsi, la cererea victimei. În speță cert s-a constatat că, Istrati Oleg, la 08.09.2013, aproximativ pe la orele 19:30, intenționat, fără permisiunea proprietarei, a pătruns în gospodăria cet. Șipitco Natalia, situată în r-nul Edineț, s. Brătușeni, în timpul cînd aceasta nu se afla acasă, ulterior, tot el, la reîntoarcerea acesteia la domiciliu la cerința categorică a ei de a părăsi domiciliu, a refuzat să părăsească gospodăria, rămînînd ilegal în aceasta. Tot el, la 09.03.2014 aproximativ pe la orele 20.00, avînd aceeași intenție, fără consimțămîntul cet. Șipitco Natalia, a pătruns în gospodăria ei situată în r-nul Edineț, s. Brătușeni și la cerința categorică de a părăsi domiciliul ei, el a refuzat să plece. În sensul dat, Colegiul penal reține că prin acțiunile sale inculpatul a realizat latura obiectivă a infracțiunii de care a fost recunoscut vinovat, adică pătrunderea sau rămînerea ilegală în domiciliul, fără consimțămîntul victimei, refuzul de a-l părăsi, la cererea victimei. 6 Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 179 Cod penal se caracterizează prin intenție directă, motivul infracțiunii poate fi diferit. Colegiul penal lărgit menționează că, la aplicarea pedepsei instanța de apel just a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, luînd în considerație gradul pericolului social al infracțiunii comise, persoana inculpatei, circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei, aplicîndu-i acesteia o pedeapsă echitabilă, respectîndu-se prevederile art. 6, 7, 61, 75 Cod penal. În consecință, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise în art.414-417 Cod de procedură penală și, avînd în vedere că argumentele recursului se combat prin cele expuse mai sus, se impune soluția de a-l respinge ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar, declarat de avocatul Caraman Iurie în numele inculpatului Istrati Oleg, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 noiembrie 2015, în cauza penală, în privința lui Istrati Oleg Andrei, cu menținerea hotărîrei atacate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 18 mai 2016. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Elena Covalenco Liliana Catan Iurie Diaconu 7