1ra-1082/15 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-1082/15 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1082/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Toma Nadejda, Moraru

Petru,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de

inculpatul Țurcanu Vladimir, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Țurcanu Vladimir Victor, născut la 22 martie 1977,

originar și domiciliat în or. Bălți, str. Dovator nr. 17, ap. 3.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Țurcanu Vladimir, a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 3

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 2 ani.

În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicată inculpatului Țurcanu Vladimir, pe un termen de probă de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Prisacari Irina, a fost admisă

parțial cu încasarea de la Țurcanu Vladimir, suma de 1331,42 lei și 4990 ruble

rusești, care urmau să fie convertite în valută națională a Republicii Moldova la

rata de schimb din momentul plății, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul

material și 20000 lei ca despăgubire pentru prejudiciul moral cauzat prin

infracțiune.

1

Țurcanu Vladimir, la 13 iunie 2013, în jurul orei 1800, posedînd permis de

conducere de categoria „B” și deplasîndu-se la volanul automobilului de model

„Toyota Corolla” cu n/î „HN AM 254”, în direcția mun. Bălți, pe traseul M-14

Odessa – Brest, ajungând în apropierea s. Bravicea, r-nul Călărași, a încălcat

grav cerințele pct. 3 din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13.05.2009, intrat în

vigoare la 15.07.2009, prin care participanții la trafic sunt obligați să respecte

regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră și prin

acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic și să nu-i

expună pericolului, prevederile pct. 10, subpct. 1, lit. b), pct. 45, subpct. 1 lit.

d) și subpct. 2, care obligă conducătorul de vehicul să posede cunoștințe și să

execute cerințele Regulamentului circulației rutiere, precum și să posede

dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum, totodată

conducătorul de vehicul este obligat să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de situația rutieră, iar în cazul

în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător,

el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului. Încălcările admise de către inculpatul Țurcanu Vladimir au

condiționat provocarea unui accident rutier soldat cu cauzarea de vătămări

corporale grave, în următoarele împrejurări.

Astfel, la 13.06.2013, în jurul orelor 18:00, inculpatul Țurcanu Vladimir,

posedînd permisul de conducere de categoria „B”, se deplasa la volanul

automobilului de model „Toyota Corolla”, cu n/î „HN AM 254”, în direcția mun.

Bălți, pe traseul M-14 Odessa – Brest, ajungând în apropierea s. Bravicea, r-nul

Călărași observând înaintea sa, pe carosabil, un pieton care traversa drumul,

nefiind atent și prudent la situația apărută, manifestând imprudență infracțională

exprimată prin încrederea exagerată în sine, dîndu-și seama că acțiunile sale ar

provoca consecințe social periculoase, dar fiind predominat de ideea nechibzuită că

ele vor putea fi evitate, contrar prevederilor RCR, nu a redus viteza și efectuând o

manevră de oprire întîrziată a vehiculului pe care-1 conducea, a tamponat cu partea

din față a automobilului pietonul Prisacari Irina, care în acel moment traversa

traseul, provocîndu-i acesteia vătămări corporale grave periculoase pentru viață

sub formă de plăgi în regiunea feței, fractura oaselor nazale, fractura închisă a

osului femurului stîng și fractura închisă a oaselor gambei drepte.

Aceste acțiuni ale inculpatului Țurcanu V. au fost încadrate în baza art. 264

alin. (3) lit. a) Cod penal, adică, „încălcarea regulilor de securitate a circulației

sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce

2

mijlocul de transport, încălcare ce a provocat vătămarea gravă a integrității

corporale sau a sănătății”.

achitarea sa, deoarece se consideră nevinovat.

În motivarea apelului inculpatul a invocat că:

- prima instanță la judecarea cauzei nu a constatat toate circumstanțele de fapt

care au avut importanță pentru condamnarea sa;

- instanța nu a dat o apreciere corectă probelor prezentate și cercetate în

judecată, bazîndu-se doar pe presupuneri;

- din materialele cauzei penale lipseau careva acte procesuale, care ar fi

indicat la careva măsuri a vizibilității, cum ar fi gradul de înclinare a porțiunii de

traseu unde a avut loc accidentul, circumstanță care influențează capacitatea de

frînare;

- instanța neîntemeiat a pus la baza sentinței procesul-verbal de cercetare a

locului infracțiunii, deoarece acesta nu corespundea cerințelor art. 260, 261 Cod

procedură penală, nu a fost semnat de inculpat, iar schema accidentului rutier nu a

fost întocmită de ofițerul de urmărire penală, ci de agentul constatator care nici nu

a semnat-o;

- instanța a negat propriile concluzii, deoarece în partea descriptivă a

sentinței, instanța a ajuns la concluzia că inculpatul s-a deplasat cu viteză

regulamentară, automobilul nu avea deficiențe tehnice, că pietonul a încălcat RCR

în ce privește traversarea traseului, iar ulterior instanța a constatat că inculpatul a

încălcat și nu a respectat regulile de circulație, semnificația mijloacelor de

semnalizare rutieră etc., și a încălcat prevederile art. 45 alin. (2) RCR, însă nu a

indicat ce anume nu a respectat;

- instanța neîntemeiat a admis acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

Prisacari Irina, neluînd în considerație faptul că inculpatul i-ar fi achitat suma de

6000 lei pentru tratament;

- partea vătămată a traversat traseul cu încălcarea regulilor de circulație și

anume, nu s-a asigurat că nu este pericol de accidentare.

2015, apelul declarat a fost respins ca nefondat cu menținerea sentinței atacate.

Instanța de apel analizînd și apreciind probele administrate conform

prevederilor art. 101 alin. (1) Cod procedură penală, a considerat că vina

inculpatului în cele incriminate a fost pe deplin dovedită și acțiunile inculpatului

Țurcanu Vladimir întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3)

lit. a) Cod penal.

3

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului Țurcanu Vladimir și

le-a calificat drept o modalitate de apărare aleasă de către inculpat, în scop de a se

eschiva de la răspunderea penală pentru fapta comisă, ori, ele sunt combătute prin

probele acumulate, fiind corect apreciate din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității, veridicității și nu există careva motive întemeiate de a le

pune la îndoială.

Instanța de apel a respins argumentele apărării precum că, instanța de fond

eronat a apreciat probele prezentate de către acuzare, menționînd că, contradicțiile

existente se refereau doar la unele detalii mici în redarea circumstanțelor de către

martori, mai ales că apelantul nici nu a indicat concret la care divergențe instanța

de apel urma să le dea o apreciere adecvată.

De asemenea, instanța de apel a mai considerat că, nu a fost clară poziția

apărătorului față de raporturile de expertiză auto-tehnică, de declarațiile expertului

auto-tehnic audiat în instanță, ori acesta nu era argument precum că inculpatul nu a

încălcat prevederile art. 45 RCR.

Deși inculpatul a negat că ar fi observat pietonul din timp, însăși existența

urmelor de frînare dovedeau contrariul, deoarece acestea erau amplasate cu 6 metri

pînă la locul tamponării. Totodată, din explicațiile inițiale ale inculpatului la faza

urmăririi penale, rezultă că acesta a văzut din timp pietonul și a frînat, iar cînd

acesta a ajuns la mijlocul carosabilului s-ar fi oprit, el înțelegînd că pietonul s-a

oprit ca să-i cedeze trecerea, fapt confirmat prin declarațiile părții vătămate și a

martorului Calmațui Eduard.

Cu referire la argumentul apărării precum că, procesul-verbal de cercetare la

fața locului nu corespundea cerințelor legale, nu conținea toate măsurările, alte date

importante pentru justa soluționare a cauzei, afirmînd că această probă urma a fi

declarată nulă și exclusă din probatoriu, instanța de apel a statuat că, instanța de

fond a examinat această solicitare a apărătorului și a menționat că, deși procesul-

verbal de cercetare la fața locului și schema accidentului rutier nu au fost semnate

de toate persoanele care au participat nemijlocit la măsurări și întocmirea acestora,

aceste încălcări nu constituie o încălcare esențială a prevederilor legislației

procesual penale sau o violare a drepturilor și libertăților persoanei în esență,

procesul-verbal conținea date suficiente pentru a putea aprecia locul și

circumstanțele comiterii accidentului rutier, fiind indicate poziționarea mijlocului

de transport, a urmelor de frînare și alte obiecte depistate, deteriorările mijlocului

de transport, adică circumstanțe care nu au fost contestate de apărător.

În opinia instanței de apel, instanța de fond la aprecierea modului și a măsurii

de pedeapsă a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii

săvîrșite, de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, este de o vârstă

4

destul de tânără, are la întreținere 5 copii minori, iar circumstanțe agravante în

privința lui nu s-au stabilit. Din aceste considerente, instanța de apel a conchis, că

pedeapsa numită cu suspendarea condiționată a executării ei pe un termen de probă

a fost stabilită corect lui Țurcanu Vladimir, este în limitele sancțiunii și echitabilă

în raport cu fapta comisă.

Cît privește sentința în latura acțiunii civile înaintată de către partea vătămată

Prisacari Irina, privind încasarea prejudiciului moral și material, instanța de apel a

considerat că sentința adoptată în acest aspect conform art. 1398 alin. (1) și art.

1418 alin. (1) Cod Civil, este legală, întemeiată și urmează a fi menținută.

Privitor la prejudiciul moral suportat de către Prisacari Irina, în urma

accidentului, instanța de apel a reținut că, conform art. 1423 alin. (1) Cod Civil,

corect a conchis că acțiunea civilă în partea ce ține de repararea prejudiciului moral

urmează a fi admisă parțial și a dispus încasarea din contul lui Țurcan Vladimir, în

beneficiul lui Prisacari Irina, suma de 20 000 lei ca despăgubire pentru prejudiciul

moral cauzat prin infracțiune.

invocînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală, a declarat recurs ordinar, prin care solicită casarea totală a deciziei cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat de sub învinuirea în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, în temeiul art. 390 alin.

(1) pct. 2) Cod de procedură penală și cu respingerea acțiunii civile.

În motivarea recursului recurentul a invocat că:

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor expuse în apel, astfel

instanța s-a expus superficial asupra erorilor fundamentale indicate în apel;

- învinuirea adusă în comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin. (3) lit.

a) Cod penal nu s-a confirmat, deoarece prin probele cercetate în cadrul cercetării

judecătorești nu s-a confirmat nici o încălcare a RCR care au dus la cauzarea din

imprudență a leziunilor corporale grave;

- decizia atacată este neclară, deoarece instanța de apel în partea descriptivă

a deciziei a constatat, „că vina inculpatului în cele incriminate a fost pe deplin

dovedită și acțiunile inculpatului Țurcanu Vladimir întrunesc elementele

infracțiunii prevăzute de art.264 alin. (3), lit. b) Cod penal…”, dar acesta a fost

învinuit și condamnat pe art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal;

- latura obiectivă a componenței de infracțiune incriminate nu s-a realizat,

deoarece nu a fost demonstrată încălcarea regulilor de circulație rutieră indicate în

învinuire și susține că se deplasa cu viteza de 53 km/oră, văzând pietonul a redus

viteza și a întreprins acțiuni în vederea stopării autovehiculului, însă nu a avut

5

posibilitatea de a evita tamponarea prin frînare din insuficiență de timp pentru

reacționare;

- instanța de apel a încălcat procedura examinării apelului, neverificînd

probele examinate de prima instanță, iar poziția apărării în genere a fost ignorată,

deoarece nu i s-a permis să facă trimitere la probe, să dea citire la careva procese

verbale;

- în drept, își întemeiază recursul pe prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6), 8)

Cod de procedură penală, art. 20 Constituția RM, art. 6 §1, §3 lit. b), art. 13

CEDO.

conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 Cod de procedură penală, a

depus referință procurorul Crijanovschi Serghei, care a pledat pentru

inadmisibilitatea recursului, din motiv că recurentul solicită reaprecierea probelor,

și nu au fost comise careva erori de drept care ar fi putut constitui temei de recurs.

procurorului expusă în referință, Colegiul penal lărgit constată, că acesta urmează a

fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecînd recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal lărgit conchide, că instanța de apel a stabilit cu certitudine

toate circumstanțele de fapt și aspectele de drept, a tras concluzia corectă și a

respins ca nefondat apelul declarat și a menținut sentința Judecătoriei Călărași din

26 februarie 2015, prin care Țurcanu Vladimir a fost recunoscut vinovat de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i

stabilită o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 2 ani. În baza art. 90 Cod penal, a fost

suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate lui Țurcanu Vladimir pe un

termen de probă de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Prisacari Irina, a fost admisă

parțial, cu încasarea de la Țurcanu Vladimir, suma de 1332,42 lei și 4990 ruble

rusești, care urmau să fie convertite în valuta națională a Republicii Moldova la

6

rata de schimb din momentul plății, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul

material și 20000 lei, ca despăgubire pentru prejudiciul moral cauzat.

La caz se reține că, recurentul invocă, că „instanța de apel nu s-a expus

asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și că învinuirea adusă în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.264 alin. (3) lit. a) Cod penal nu s-a confirmat,

deoarece prin probele cercetate în cadrul cercetării judecătorești nu s-a confirmat

nici o încălcare a RCR care au dus la cauzarea din imprudență a leziunilor

corporale grave”, astfel cu referire la aceste motive, Colegiul penal lărgit

constată, că sunt declarative și constituie opinia subiectivă a recurentului,

iar din materialele cauzei rezultă, că instanța de apel în decizia adoptată s-a

expus asupra motivelor invocate în apel și și-a motivat soluția adoptată. În

acest sens, Colegiul penal lărgit reține, că instanța de apel a respins ca

neîntemeiate motivele invocate de apelant, precum că acesta este nevinovat

de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal și

instanța de fond la judecarea cauzei nu a constatat toate circumstanțele de

fapt și nu a dat o apreciere corectă probelor prezentate și cercetate în

judecată și neîntemeiat a admis acțiunea civilă. Instanța de apel corect a

făcut referire la cumulul de probe administrat la cauza penală și cercetat

prin prisma art. 101 Cod de procedură, și anume: declarațiile inculpatului

Țurcanu Vladimir (f.d. 40-41, vol. II), a părții vătămate Prisacari Irina (f.d.

185-186, vol. I), a martorilor Calmațui Eduard (f.d. 187-189, vol. I), Galben

Mihai (f.d. 204-206, vol. I), Baban Veaceslav (f.d. 218-220, vol. I), Bînzaru

Veaceslav (f.d.221-222, vol. I), a specialistului Țurcanu Valerii (f.d. 212-

213, vol. I), raportul de expertiză medico-legală nr. 136 D din 11.09.2013,

potrivit căruia „la cet. Prisacari Irina s-au depistat plăgi în regiunea feței,

fractura oaselor nazale, fractura închisă a osului femurului stîng și fractura

deschisă a oaselor gambei drepte, care au fost produse cu un obiect dur

contondent, posibil în timpul indicat și în accident rutier și se califică ca

vătămări corporale grave, periculoase pentru viață (f.d. 52, vol. I), raportul

de expertiză al CNEJ nr. 0255 din 17.02.2014, potrivit căruia „pe partea din

față a automobilului de model „Toyota Corolla” cu numerele de

înmatriculare „HN AM 254”, sunt prezente deteriorări mecanice

caracteristice pentru tamponarea pietonului…”(f.d. 70-74, vol. I), procesul

verbal din 13.06.2013 de cercetare la fața locului a accidentului produs pe

traseul R-14, în regiunea s. Bravicea, r-nul Călărași, schița și schema

accidentului rutier cu planșa foto (f.d.18-19, 21-26 vol. I), corpul delict –

automobilul de model „Toyota Corolla” cu numerele de înmatriculare „HN

7

AM 25”, care are în partea din față deteriorări mecanice, caracteristice

pentru tamponarea pietonului (f.d.27, vol. 1), prin care corect s-a constatat

vinovăția inculpatului Țurcanu Vladimir în săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal și s-a menținut sentința primei instanțe

și în partea acțiunii civile.

În privința motivului invocat de recurent, că „decizia atacată este

neclară, deoarece instanța de apel în partea descriptivă a deciziei a constat „că

vina inculpatului în cele incriminate a fost pe deplin dovedită și acțiunile

inculpatului Țurcanu Vladimir întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de

art.264 alin. (3), lit. b) Cod penal…”, dar a fost învinuit și condamnat pe art. 264

alin. (3) lit. a) Cod penal”, Colegiul penal lărgit constată, că această frază

reprezintă o eroare materială a instanței de apel, care nu afectează decizia atacată și

nu poate constitui temei de recurs.

Cu referire la motivul invocat de recurent, precum că, „latura obiectivă a

componenței de infracțiune incriminate nu s-a realizat, deoarece nu a fost

demonstrată încălcarea regulilor de circulație rutieră indicate în învinuire și

susține că se deplasa cu viteza de 53 km/oră, văzând pietonul a redus viteza și a

întreprins acțiuni în vederea stopării autovehiculului, însă nu a avut posibilitatea

de a evita tamponarea prin frînare din insuficiență de timp pentru reacționare”,

Colegiul penal lărgit conchide, că este unul declarativ și reprezintă opinia

subiectivă a recurentului, acesta nu indică la careva probe care ar demonstra

circumstanțele invocate, iar din cumulul de probe, enumerat și în pct. 7 a prezentei

decizii rezultă, că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii incriminate este

dovedită complet, corect s-a constatat de către instanțele inferioare prezența

elementelor componente a infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) Cod penal și

Colegiul penal lărgit nu constată prezența cărorva temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea acestor probe.

În același context, recurentul mai invocă că, instanța de apel a încălcat

procedura examinării apelului, neverificînd probele examinate de prima instanță,

iar poziția apărării în genere a fost ignorată, deoarece nu i s-a permis să facă

trimitere la probe, să dea citire la careva procese verbale”. Astfel, cu privire la

acest motiv invocat de recurent, Colegiul penal lărgit constată, că este pur

declarativ, deoarece din materialele cauzei(f.d.43-44, vol. II) rezultă că, instanța de

apel a respectat prevederile art. 413 alin. (3) Cod de procedură penală și la cererea

părților a verificat suplimentar probele administrate în prima instanță.

Cu referire la trimiterile efectuate de recurent la prevederile art. 8, 19, 66,

427 alin. (6), (8) Cod de procedură penală, art. 20 a Constituției și art. 13 a

Convenției Europene a Drepturilor Omului, Colegiul penal lărgit le consideră,

8

declarative, deoarece recurentul nu indică sub care aspecte s-ar fi manifestat

încălcarea acestor prevederi, iar din materialele cauzei nu rezultă prezența unor

erori de drept care ar putea confirma încălcarea prevederilor invocate.

Cu referire la motivul invocat de recurent în latura civilă, privind respingerea

acțiunii civile, Colegiul penal lărgit îl consideră absolut nemotivat în recursul

declarat și constată că, prima instanță și instanța de apel corect a soluționat

acțiunea civilă înaintată de Prisacari Irina.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecînd apelul, corect a verificat legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și celor cercetate în

cadrul ședinței instanței de apel, ajungînd la concluzia că sentința atacată urmează

a fi menținută în vigoare, ca fiind legală, întemeiată și motivată.

invocate de recurent, prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), Cod de procedură

penală, nu s-au confirmat în urma judecării recursului, astfel recursul urmează a fi

respins ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de inculpatul Țurcanu

Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29

aprilie 2015, în cauza penală privindu-l pe Țurcanu Vladimir Victor, cu

menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 decembrie 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Toma Nadejda

Moraru Petru

9